Parainfluenţa

P i fl bovină
b i ă
(Bovine parainfluenzavirus disease)

Parainfluenţa sau rinopneumonia bovinelor, influenţa sau

febra epizootică este o boală infecţioasă şi contagioasă,
manifestată prin febră şi tulburări respiratorii grave.
Istoric
-1915 Fritsche în Germania bănuieşte prezenţa unui virus
pneumotrop ca agent patogen principal şi a unei bacterii colorată
bipolar ca agent secundar, suprapus.

-virusul
i l cauzall (PI
(PI-3)
3) a ffostt iizolat
l tdde Cb
Cbanock
k îîn 1958;
1958

-1959 Reisinger în S.U.A. izolează virusul de la viţeii care sufereau

de sindromul cunoscut sub denumirea "febra febra de transport"
transport . De
fapt, între febra de transport şi "parainfluenţă" nu există
deosebiri de ordin clinic şi lezional, ci doar în ceea ce priveşte
agentul etiologic;

- parainfluenţa apare ca enzootie de adăpost unde se practică

creşterea
ş intensivă, în stabulaţie;
ţ

-în ţara noastră, parainfluenţa a fost diagnosticată, serologic şi

virusologic în anul 1967 .
Etiologie
Bovine parainfluenza virus 3
genull Respirovirus,
R i i subfamilia
bf ili Paramyxovinnae,familia
P i f ili Paramixoviridae
P i i id
- se cultivă pe ouă embrionate de găină şi pe culturi celulare de diferite
origini (viţel, purcel, embrion de găină) unde determină efect citopatogen
şi apariţia de incluzii oxifile intracitoplasmatice şi intranucleare;

-virusul are însuşiri hemaglutinante ;

- serotipul PI-3 prezintă 3 subtipuri înrudite antigenic : uman, bovin şi ovin.
-între tulpinile de virus izolate din diferite focare există importante
diferenţe de patogenitate.
-virusul
ir s l PI
PI-33 poate acţiona sinergic şi ccu alte virusuri,
ir s ri ccum
m ssunt
nt :
-virusul diareei virale-bolii mucoaselor,
- virusul rinotraheitei infecţioase.
Caractere epidemiologice
Receptivitate: -taurinele,
-taurinele în special viţeii în perioada înţărcării şi tineretul până
la vârsta de 7-8 luni;
- bivol, oaie, cal şi maimuţă, caprine, cabaline, porcine, bivoli,
căprioare şi carnasiere.
Sursele de infecţie - animalele bolnave şi de cele trecute prin boală;
- virusul este eliminat prin secreţiile nazale şi oculare;
- viţeii infectaţi elimină virusul PI-3 bovin timp de 8-10 zile.
- posibilitatea infecţiei încrucişate între specii deoarece s-
a putut reproduce boala la viţei cu tulpini ovine şi umane
ale virusului PI-3;
- există posibilitatea transmiterii pe cale naturală a virusului
între bovine şi ovine.
Contaminarea →direct, prin contact, iar infecţia este aerogenă, prin inhalarea
aerosolilor rezultaţi din tusea animalelor infectate sau din
pulverizarea jetajului virulent
virulent.
Dinamica → caracter enzootic, sub formă de enzootii de adăpost, cu o
difuzibilitate mare în focar;
→ favorizată de concentrările mari de bovine pentru producţia de
lapte sau pentru îngrăşare, transporturile pe cale ferată, adăpatul
insuficient, frigul şi umiditatea.
 Patogeneza
g

Virusul pătruns în organism pe cale respiratorie →

bariera de mucus cu ajutorul neuroaminidazei,
neuroaminidazei care
descompune acidul N-acetil-neuraminic (NANA) ce se
găseşte în cantitate mare în glicoproteinele mucusului →
celulele
l l l ciliate
ili t ale
l epiteliului.
it li l i

Replicarea
p virusului are loc în citoplasma
p celuleor
epiteliale ale căilor respiratorii şi în macrofagele alveolare →
distrugerea cililor vibratili şi a celulelor ciliate → hiperplazia
pneumocitelor de tip ll → slăbirea rezistenţei aparatului
respirator, favorizându-se infecţiile secundare
Tabloul clinic
-pperioada de incubaţie
ţ diferă de la 2 zile la 2 săptămâni;
p
- se deosebesc forme evolutive supraacute, acute, subacute şi
inaparente.

Forma supraacută:
- la viţei şi se manifestă prin febră, semne de rinită, edem în regiunea
gâtului, în pulmon şi moarte rapidă (2-3 zile).

Forma acută: - febră , abatere, frisoane, jetaj şi lăcrimare;

- respiraţia este dispneică; animalul stă nemişcat, cu capul lăsat
în jos sau în sus , gâtul întins şi nările dilatate;
- la ascultaţie
ascultaţie, se percep raluri sibilante
sibilante, suflul bronşic şi
înăsprirea murmurului vezicular;
- la percuţie, se constată sensibilitate accentuată în zona
coastelor şi prezenţa zonelor de matitate;
- apetitul dispare, jetajul devine mucopurulent, iar respiraţia se
face cu gura deschisă , cu limba scoasă şi comisurile
retractate;
- eforturile fizice deosebite pot provoca moartea prin sincopă;
- animalele vindecate, prin persistenţa sechelelor pulmonare
rămân tarate.
Aspecte clinice
Aspecte clinice
Forma subacută:
- se manifestă prin febră, abatere, inapatenţă, jetaj fluid, clar şi nu
prea abundent;
- tusea
t sea este intermitentă
intermitentă, iar respiraţia dispneică
dispneică;
- dacă nu apar complicaţii bacteriene, temperatura revine la
normal, iar vindecarea se produce după 1-2 săptămâni;
- în urma intervenţiei florei bacteriene de asociaţie apare jetajul
mucopurulent, sialoreea şi epiforă.

Forma inaparentă (forma benignă):

- evoluţie benignă, cu indispoziţie,
- scăderea producţiei de lapte, jetaj şi
- vindecare
deca e spo
spontană,
ta ă,
- la femelele gestante se poate produce avort, iar din fetuşii
avortaţi se izolează uneori virusul PI-3.
Tabloul anatomopatologic:
p
- mucoasa tractusului respirator este congestionată
g şi
ş acoperită
p de un
exsudat mucopurulent;
- lobii pulmonari prezintă o distensiune foarte accentuată;
- emfizem interstiţial- uneori cu strii sau coaguli de sânge rezultaţi prin
ruperea vaselor;
- pe pleură, se observă zone de depozit fibrinos;
- în cavitatea toracică exsudat sero-hemoragic;
- edem al ţesutului conjunctiv din regiunea gâtului, sau la intrarea în
cavitatea toracică;
- limfonodurii traheobronşici sunt congestionaţi şi măriţi;
- leziuni de ciroză hepatică, hiperplazie spelnică, enterită catarală şi
hemoragii punctiforme subepicardice sau pe mucoase
mucoase.

Histologic:
- proliferarea şi sinciţializarea celulelor epitcliale de la nivelul
alveolelor şi bronhiolelor;
- prezenţa incluziilor acidofile în citoplasmă şi nucleu;
- existenţa în lumenul alveolelor pulmonare a unor celule gigante,
sinciţiale provenite din contopirea pneumocitelor granuloase
sinciţiale,
descuamate.
Diagnosticul:
g

- prin examen de laborator, izolarea virusului şi investigaţii

serologice;
g ;

- izolarea virusului se face din secreţiile nazale sau din

amigdalele şi pulmonii celor sacrificate sau moarte, pe ouă
embrionate sau pe culturi de celule;

- identificarea se face pe baza efectului citopatic, a prezenţei

i l iil eozinofile
incluziilor i fil iintracitoplasmatice
t it l ti şii iintracelulare
t l l sau prin
i
testele de seroneutralizare şi imunofluorescenţă;

- inhibarea hemaglutinării sau seroneutralizarea în culturi de

celule, urmărindu-se dinamica titrului de anticorpi la interval de
10-14 zile;

- anticorpii maternali persistă în sângele viţeilor până la vârsta

de 4-6 luni.
Diagnostic diferenţial:
- rinotraheită infecţioasă - tulburările respiratorii acute interesează
căile aeriene anterioare, iar dispneea este de expiraţie (în parainfluenţă,
dispneea este de inspiraţie), există semne de conjunctivită şi chiar cheratită,
maii rar vaginită
i ită şii ffoarte
t rar semne de
d encefalită;
f lită
-diareea virală bovină - boala mucoaselor, se manifestă prin
fenomene preponderent digestive (diaree profuză, sanguinolentă), cu
mortalitate mult mai ridicată şi mai puţin prin tulburări respiratorii;
- febra catarală malignă, se caracterizează printr-o mortalitate
ridicată şi morbiditate scăzută, iar leziunile oculare şi nazale predomină;
- septicemia hemoragică, forma pulmonară ,se manifestă prin
jetaj, tulburări respiratorii şi evoluţie gravă, dar mai îndelungată;
- necrobaciloza, localizarea
locali area b
bucală
cală (difteria viţeilor),
iţeilor) este însoţită de
febră, tuse, stomatită ulceroasă cu miros fetid, fără leziuni ale aparatului
respirator, fără contagiozitate, dar cu mortalitate ridicată;
Prognosticul- este favorabil în majoritatea cazurilor;
- dacă se produc complicaţii secundare
secundare, bacteriene
bacteriene, prognosticul
devine rezervat sau grav.
Profilaxia
Un rol important îl au măsurile generale:
- evitarea creşterii animalelor în adăposturi reci, neaerisite, fără
curenţi de aer sau în condiţii de supraaglomerare şi
transporturile obositoare.
Imunizările active:
- vaccinul "Biviral-B" (PI-3, IBR-IPV), constitutit din virusuri modificate,
atenuate.
- "PI-3
PI-3 VAC"
VAC (vaccin PI PI-3
3 la rumegătoare) şi
- "Imuresp-P" (vaccin din virus viu modificat contra parainfluenţei bovine
(PI-3), este preparat prin cultivarea pe o linie celulară stabilă bovină a
tulpinii mutante RLB-103 şi, modificată prin temperatură specifică şi cu
administrare nazală.
- vaccinul „Bovilis bovipast”, (vaccin inactivat împotriva parainfluenţei,
virusului sinciţial şi pasteurelozei bovine. Se administrează pe cale
subcutanată în doză de 5 ml ml. Tineretului bovin de peste 2 săptămâni
săptămâni,ii se
inoculează de 2 ori, la interval de 4 săptămâni. Vaccinarea se repetă cu 2
săptămâni înainte de ori ce perioadă de risc (transport, schimbarea
adăpostului, etc.).
Combaterea
- animalele bolnave se izolează şi se tratează cu antibiotice şi sulfamide
sau concentrate gamaglobulinice specifice anti-PI-3;

- se poate folosi serul de convalescent, în doză de 50-100 ml/animal, în

două sau trei puncte separate, ca şi serul antiviral polivalent hiperimun;

- animalele
i l l vindecate
i d t rămân
ă â adesea
d cu sechele
h l pulmonare;
l

-animalele sănătoase din loturile contaminate, în funcţie de situaţia

p g
epizootologică din unitate,, fie se serumizează de necesitate cu ser
hiperimun mixt în doză de 0,2-0,3 ml/kg, fie se vaccinează de
necesitate cu vaccin antiviral (bivalent sau trivalent).