LISTERIOZE

Definiţie: - infecţii produse de Listeria monocytogenes întâlnite în condiţii naturale la

ovine, bovine, porcine, păsări şi la numeroase animale sălbatice, fiind
transmisibile şi la om.
- se caracterizează clinic prin simptome de meningoencefalită, septicemii şi
avort, iar anatomopatologic prin leziuni necrotice la nivelul diferitelor
organe, în special în ficat.
 Listerioza ovină

Importanţă: - boala poate antrena pierderi economice importante în efectivele

contaminate, având în vedere că letalitatea, raportată la mortalitate, se
ridică la peste 90%
- infecţia listerică prezintă şi o mare importanţă social-sanitară, deoarece
face parte din zoonoze.
 Etiologie: Listeria monocytogenes

-germen bacilar, necapsulat, nesporulat, Gram pozitiv şi mobil la 25°C;

-saprofit în sol, apă şi furaje (în special în cele însilozate), sau ca epifit al organismului;
-din cazuri de avorturi s-a izolat şi Listeria ivanovii;
-în frotiu: grupări diplo, în formă de V;
-germen psichrofil şi totodată mezofil;
-are structură antigenică heterogenă: antigene de tip somatic (5 tipuri- I-V)
şi flagelar (4 tipuri – A-D). S-au descris 5 serotipuri clasice;
-este sensibilă la acţiunea penicilinei, eritromicinei, tetraciclinei.
 Caractere epizootologice:

RECEPTIVITATE: - ovinele sunt deosebit de sensibile;

- mieii şi oile gestante sunt mai sensibile;
FACTORII FAVORIZANŢI: - schimbări bruşte în alimentaţie,
administrarea de furaje acide, mucegăite, îngheţate
sau de calitate necorespunzătoare, transporturi
obositoare, infestaţii parazitare.
SURSE DE INFECŢIE: - animalele bolnave, ca şi de cele clinic sănătoase,
purtătoare şi excretoare de germeni prin secreţii şi prin
avortoni;
- rezervoare naturale de boală: iepurii, şoarecii şi
şobolanii;
- vectori: insecte hematofage şi căpuşi.
CALEA DE INFECŢIE: - ca infecţie endogenă (autoinfecţie) datorită
purtătorilor;
- ca infecţie exogenă: pe cale digestivă, respiratorie şi
transplacentară.
DINAMICĂ: - evoluează sporadic sau enzootic, având un caracter
staţionar, fără tendinţă de difuzare în focar.
Patogeneză:
- îmbolnăvirea animalelor este condiţionată atât de factori legaţi de germeni (virulenţă, doză,
cale de infecţie), cât şi de organismul animal (starea de întreţinere, vârsta, tipul de
alimentaţie, starea de imunitate).
- acidoza favorizează penetraţia germenilor prin mucoasele digestive;
- corticoizii conţinuţi de furajele însilozate favorizează dispersarea germenilor în organism;
- germenul pătrunde şi se multiplică în celulele ileonului→ fenomene
degenerative→
- infecţie inaparentă cu eliminarea prelungită a germenilor prin fecale.
- bacteriemie cu localizarea în diverse organe sau septicemie mortală.
- germenii pot supravieţui în macrofage şi monocite datorită superoxid-demutazei
care le protejează faţă de mecanismele oxidative ale fagocitelor;
 - în funcţie de localizarea şi multiplicarea germenului apar:
forme septicemice: cu tropism particular pentru ficat, splină, plăcile lui Peyer şi
miocard;
forme nervoase: măduva prelungită, punte şi mezencefal, cu extinderea la
meninge;
forme abortigene: tropism pentru placentă (primă localizare bacteriană în
placentoame, apoi trecerea în lichidul amniotic şi prin aspiraţie, la fetus).

Tabloul clinic:
- perioada de incubaţie = 1 → 3 săptămâni;

Forma septicemică, acută: - la mieii de 1 – 4 săptămâni şi tineretul ovin;

- hipertermie, abatere, inapatenţă, congestia mucoaselor oculare
şi nazale, tulburări digestive şi respiratorii;
- evoluţie de 24 – 72 ore, o parte dintre animale mor.
Forma nervoasă (meningoencefalică) subacută:
- tulburări generale, circulatorii şi respiratorii (rinită şi jetaj
mucos);
- dificultăţi în deplasare şi tulburări ale vederii;
- instabilitate şi tulburări în deplasare, contracţii tetaniforme,
tendinţă de retropulsie;

Paralizia memebrelor “Mers in manej”

Devieri anormale ale capului şi gatului
- paralizia muşchilor capului, gâtului, urechilor, buzelor;
- catar conjunctival sau epifora, blefarită şi cheratită;

- după 1 – 2 zile de la apariţia semnelor nervoase, animalul îşi pierde

echilibrul şi rămâne în decubit până la moarte.
Forma abortigenă (genitală): - la oile primipare;
- avortul este totdeauna tardiv, în general în a 12-a săptămână de gestaţie;
- este precedat de salivaţie profuză, lăcrimare, jetaj purulent şi
incoordonarea mişcărilor, până când animalul cade în decubit;
- este urmat de retenţii placentare, metrite, mamite, cu mortalitate →40%.

Tabloul anatomopatologic:
În evoluţia (septicemică) acută:
- hepatită miliară necrotică;
- abcese miliare în splină şi rinichi;
- congestii şi hemoragii subcapsulare în ficat, rinichi, subendocard şi
subepicard.
Forma nervoasă (meningoencefalică):
- inflamaţie neutrofilică, localizată cu deosebire în puntea lui
Varole, bulb, cerebel, pedunculii cerebrali şi cerebeloşi şi în
regiunea cervicală a măduvei;
- congestia vaselor meningiene, infiltraţii hemoragice şi chiar
hematoame în ventriculii cerebrali.
 Infiltraţii hemoragice în emisferele
cerebrale.

În forma abortigenă(genitală):
- inflamaţia şi congestia organelor genitale şi inflamaţii necrotico-
purulente în uter;
- fetusul poate fi eliminat mort, mumifiat sau macerat;
- avortonii sunt edemaţiaţi cu fenomene de autoliză şi cu exsudate
seroase sau serofibrinoase în marile cavităţi;
Diagnosticul:
Examenul histopatologic:
In forma acută: focare nodulare sau manşoane perivasculare
constituite din monocite încărcate cu germeni.
Examenul bacteriologic:
- se recoltează probe din: sistemul nervos central, avortoni;
- îmbogăţirea prealabilă în germeni a materialului patologic prin
păstrarea mai multe zile la +4° C.
Examenul serologic:
- evidenţierea anticorpilor specifici: reacţia de seroneutralizare, reacţia
de fixare a complementului, metoda enzimatică ELISA.
Diagnosticul diferenţial se impune faţă de:
- turbarea
- diverse intoxicaţii;
- enterotoxiemia anaerobă;
- cenuroza;
- oestroza.

Prognosticul este grav în cazul formelor nervoase.

Profilaxia:
Măsuri generale:
- supravegherea alimentaţiei şi evitarea exceselor de furaje însilozate sau
alterate;
- evitarea introducerii de animale din efective cu antecedente de listerioză
în unităţi indemne;
Imunoprofilaxia:
- vaccinuri vii obţinute din tulpini atenuate sau în forma „R”, care induc o
imunitate tisulară ce asigura protecţia în listerioză; Se inoculează
subcutanat în lunile noiembrie-decembrie, în doza de 3 ml cu rapel după
14-21 zile.

Combaterea:
- se instituie o alimentatie ratională, cu excluderea furajelor insilozate sau
alterate;
- animalele bolnave cu forme septicemice şi abortigene se tratează cu
antibiotice şi chimioterapice;
- oile cu manifestari grave sau nervoase se sacrifică;
- animalele sănătoase din unităţile în care au apărut cazuri de avort listeric,
se supun antibioprevenţiei, administrându-se parenteral o singură doză
obişnuită de penicilină sau de eritromicină.
Listerioza bovină
Tabloul clinic:

Forma septicemică (acută):

- este frecventă la tineretul taurin de până la un an;
- febră, inapetenţă, tulburări digestive (diaree profuză)→deshidratare;
- la viţeii în vârstă de 3 – 7 zile, când infecţia s-a produs pe cale
transplacentară→dispnee, conjunctivite, cheratită şi opistotonus→ moarte în 12 ore.
Forma nervoasă (meningoencefalică):
- afectează bovinele adulte;
- febră, inapetenţă, urmate de tulburări de echilibru, incoordonare în mers, învârtire în
cerc;
- paralizia muşchilor masticatori→ disfagie însoţită de o salivaţie intensă;

-paralizia faringelui→ animalul intră în comă şi moare.

Forma abortigenă, genitală:

- avort în special la primipare;
- este mai frecvent între a 2-a şi a 7-a lună;
- retenţia învelitorilor şi procese septice.
 Diagnosticul:

Examen bacteriologic: însămânţările pe medii de cultură se fac din învelitori şi

din avortoni, iar la vaci, din lapte şi din sistemul nervos, în
caz de encefalită.
Diagnostic diferenţial se impune faţă de intoxicaţii.

Combatere:

-animalele bolnave vor fi izolate şi tratate sau sacrificate;

-tratamentul se face cu antibiotice şi chimioterapice.
Listerioza suină
 Etiologie: LISTERIA MONOCYTOGENES

Caractere epidemiologice:
RECEPTIVITATE: - afectează în special tineretul;
- la porcii adulţi evoluează în cele mai multe cazuri
asimptomatic.
FACTORI FAVORIZANŢI: - condiţiile nefavorabile de întreţinere a porcilor;
- alimentaţie incompletă şi unilaterală;
- lipsa de vitamine şi săruri minerale;
DINAMICĂ: - evoluează sporadic sau sub formă de focaruri enzootice.
SURSE DE INFECŢIE: - porcii bolnavi şi cei trecuţi prin boală elimină
germenii prin urină şi materiile fecale;
- furajele murdărite cu fecale şi urină, provenite de la
porcii bolnavi.
 Tabloul clinic:

Porcii adulţi: fac o formă ascunsă de boală care scapă observaţiilor clinice.
Tineretul şi sugarii:
Forma septicemică(acută):
- febră, astenie, depresiune nervoasă, dispnee consecutivă
edemului pulmonar acut sau pneumoniei catarale;
- cianoza urechilor;
- tulburări digestive: diaree gălbuie→deshidratare;
- la tineretul înţărcat apar erupţii cutanate: exantem crustos sau
crustos – varioliform;
- fenomene oculare, fotofobie, conjunctivită, edemul pleoapelor;
Forma abortigenă:
- avortul este tardiv, uneori cu numai 2 – 3 săptămâni înainte de
termenul fătării;
- dacă gestaţia este dusă la termen purceii sunt neviabili, slab
dezvoltaţi, rahitici.
Forma nervoasă(meningoencefalită acută)
- frisoane, ataxii, astazii, hipotonicitate musculară, mişcări în
manej, abolirea reflexului pupilar, contracţii tonice;
- devieri ale capului şi gatului în opistotonus sau torticolis;
- aceste crize sunt urmate de perioade depresive, de acalmie;
- în ultima fază a bolii apar tulburările paralitice;
Forma atipică: cu o simptomatologie necaracteristică;
Forma avortată: semne şterse, inapatenţă pasageră, slăbire progresivă,
anemie, mers vaccilant, dispnee şi uneori abcese musculare.

Tabloul anatomopatologic: - focare necrotice în ficat, uneori în splină,

iar în formele nervoase, leziuni de meningoencefalită
cu monocite.
 Diagnostic diferenţial faţă de:
-boala de Teschen,
-boala lui Aujeszky,
-pesta porcină (forma nervoasă),
-boala edemelor,
-rujet, ascaridioza,
-hipovitaminoza (A şi D) şi intoxicaţiile cu clorură de sodiu.

Combaterea:
- animalele bolnave se tratează medicamentos (chimioterapice, sulfamide şi
chiar unele antibiotice) şi acesta este eficace dacă este aplicat precoce.
 Listerioza ecvină

La cabaline, infecţia a fost întâlnită şi descrisă în Rusia.

Boala debutează cu un tablou gripal:
-sindrom de febră, de intensitate variabilă, inapetenţă, astenie;
-conjunctivită purulentă bilaterală, cu mucoasa congestionată sau icterică, jetaj;
-tulburări nervoase variate, incoordonări în mers, dromomanie, amauroză.