Subiecte Infectioase

Subiecte Infectioase
1. Rabia
- boală infecțioasă virală a mamiferelor provocată de virusul rabic, un virus neurotrop din genul Lyssavirus, fa-
milia Rhabdoviridae, care se găsește în saliva animalelor infectate;
- este o meningoencefalită difuză;
Simptome: - febra și furnicături la locul expunerii inițiale; - spasme, agitație extremă, paralizia părților corpului,
stare de confuzie și pierderea conștienței;
- invariabil fatala; incubatie 1-3 luni; rezervor natural vulpea si liliacul;
- transmiterea - prin mușcătura de către un animal bolnav; preventie prin vaccinare;
2. Boala Aujeszky
- viroză produsă de virusul herpes 1 suin încadrat în fam. Herpesviridae, sporadico-edemică, ce afectează mai
multe specii de animale domestice si sălbatice;
- boala notificabila, carantina grd 3;
- importanţă economică deosebită, mai ales la porcine, datorită caracterului endemic, mortalităţii ridicate la pur-
cei, producerii de avorturi sau naşteri de purcei neviabili, restricţiilor sanitar veterinare;
Sursa - animalul bolnav sau cel vindecat recent;
Calea de infectare -frecvent respiratorie, prin inhalarea particulelor virulente cu praful sau diverși aerosoli, dar
și pe cale digestivă, la sugari, care preiau virusul cu laptele;
Porcinele, trecute prin boală, pot rămâne purtătoare de infecție până la sfârșitul vieții;
Virusul se transmite prin eliminări nazale, urină, salivă, secreții oculare.
Încă o sursă de infecție sunt șobolanii – urina acestora sau cadavrele. Aceste rozătoare sunt rezervoare naturale
de virus, contribuind la contaminarea porcilor. În același timp, ei se infectează de la suine, astfel fomându-se un
cerc vicios;
Infecția poate fi transmisă prin apă contaminată, furaje, așternut sau transplacentar.
Tablou clinic:
- la purceii care se infectează după parturiţie, boala se manifestă prin hipertermie (41-42°C), abatere, inapetenţă,
convulsii, spumozităţi la gură, afonie, accelerarea respiraţiei, uneori vomismente, diaree, urmate de moarte în
câteva ore;
- la purceii de 2-12 săptămâni, după o stare febrilă cu abatere şi inapetenţă, tabloul clinic este dominat de mani-
festări de tip encefalomielitic şi crize epileptiforme;
- la tineretul peste 3 luni si porcii adulţi, boala evoluează benign, cu hipertermie, abatere, inapetenţă, jetaj sero-
mucos, apoi mucopurulent, strănut, tuse, dispnee, adoptarea poziţiei “câinelui sezând”, slăbire;
- la scroafele gestante se constată avorturi, nasteri premature, uneori vomismente si diaree. În cazul în care in-
fecţia se produce în prima lună de gestaţie fetusii pot fi resorbiţi si reapar căldurile. Tulburările de reproducţie
au o incidenţă de maximum 20% din femelele gestante.
Diagnostic - epidemiologic, clinic, morfopatologic și de laborator.
Diagnostic diferential fata de: rabie, pesta porcina clasica, boala edemelor, leptospiroza.
De la animalele suspecte se preiau probe patologice în formă de tampoane cu lichid orofaringeal sau
nazal, precum și fragmente de tonsile (de la porcii vii se colectează prin biopsie). .
Cel mai frecvent se practică cultivarea virusului pe linia celulară de rinichi de porc, efectul citopatic fiind vizibil
la 24-72 de ore de la inoculare.testele serologice.
Profilaxie:
- Achiziționarea animalelor doar din unități indemne;
- Plasarea animalelor nou-aduse în carantină, pe o durată de 30 de zile, înaintea introducerii lor în efectiv;
- Prelucrarea termică a produselor de la abatoare și a resturilor de bucătărie, utilizate în alimentația porcilor;
- Evitarea contactului suinelor cu câinii sau pisicile din jurul crescătoriei;
- Efectuarea deratizărilor, dezinfecțiilor și dezinsecțiilor regulate.
Tratament: - simptomatic, în formele incipiente, mai ușoare, putându-se încerca sulfamidele (chimioter-
apicele), antibioticele singure sau în asociere, ca și tratamente simptomatice, pentru combaterea diferitelor
simptome apărute (tonice generale, cardiace, vitaminizări).
Combatere:
 izolarea animalelor bolnave, tratarea celor cu forme ușoare de boală și sacrificarea celor cu forme grave;
 îmbunătățirea condițiilor de zooigienă și de microclimat;
 echilibrarea rațiilor alimentare, folosirea de sortimente de furaje ușor digestibile, corectarea echilibrului pro-
teic al rației, cât și a celui vitaminic și al sărurilor minerale;
 dezinfecția permanentă a locurilor în care stau animalele, a adăposturilor, ustensilelor cu care au venit în con-
tact porcii bolnavi etc.;
 înlăturarea porcilor bolnavi cronici, purtători și eliminatori de microbi, un real pericol pentru porcii sănătoși.
3. Febra aftoasa(Boala de gură şi picioare, Foot and mouth disease, FMD)

Date Generale
• foarte contagioasă
• specifică animalelor cu unghia despicată = biongulate
• caracterizată prin febră şi erupţie veziculoasă
• se declară oficial + carantină gradul I
Caractere Epizootologice
• receptive : biongulate domestice şi sălbatice: bovine, porcine, ovine, caprine, animalele tinere m sensibile
• surse : - animale bolnave ce elimină virusul prin toate secreţiile şi excreţiile;
- animale purtătoare (unele rămân purtătoare şi eliminatoare timp de 6-12 luni);
- surse secundare : adăposturi, furaje, mijloace de transport;
- animale nereceptive (cal, câine, pisică) şi om, cu rol de vectori
• căi de infecţie : orală, cea mai importantă, dar şi respiratorie, conjunctivală, musculară, cutanată,
venoasă, mamară
• modalităţi de difuzare : de regulă, trece de la porc la bovine; se răspândeşte şi prin vânt la distanţe foarte
mari; prin lapte (în faza viremică şi încă 4-5 zile după debut), în primele 18 ore de la muls, durata fiind
invers proporţională cu acidifierea şi temperatura de conservare
• evoluţie : epizootic sau panzootic, de regulă în valuri, primul val fiind urmat de unul sau două de
intensitate mai mică
• morbiditate : în focar către 100% la bovine şi porcine; mai mică în regiuni unde predomină ovinele
TABLOUL CLINIC LA BOVINE
• perioada de incubaţie : scurtă (2-4 zile)
• forme de evoluţie
- tipică : benign sau malign
- atipică : avortată, inaparentă (ocultă), nervoasă (paralizia ascendentă a trenului posterior)
►Forma tipică benignă
• de obicei la adulte
• tulburări în starea generală, salivaţie, hipertermie, scăderea producţiei lactate
• afte (vezicule) în cavitatea bucală, la extremităţile membrelor şi pe mamelă
- în localizarea bucală : macule - vezicule (iniţial lichid limpede) eroziuni cu margini neregulate 
epitelizare în 7-14 zile
- în localizarea podală : şchiopătură, decubit, afte în spaţiul interdigital cu vindecare în 10-20 zile (uneori
dezongulări)
- în localizarea mamară : afte pe mamelon, muls dificil, scăderea producţiei de lapte
- avort : la gestante
• alte localizări : pe bot, conjunctivă, pleoape, cornee, nas, la baza coarnelor, perianal, perineal
• durata de evoluţie : 10 - 15 zile
• mortalitate : mică (1- 5 %)
►Forma tipică malignă
• la animale tinere
• se manifestă de la debut sau la 2 – 3 zile de evoluţie benignă
• forme maligne
- digestivă (moarte la 30 – 40 %)
- respiratorie (moarte prin sincopă cardiacă sau asfixie la 30 – 40 %)
- septicotoxică (cardiacă) în special la viţeii sugari (moarte fulgerătoare la 70 - 90 % din cazuri)
FEBRA AFTOASĂ LA OVINE ŞI CAPRINE
• incubaţie : 1 -2 zile
• benignă, mai frecvent forma podală
• avort la 30 -100 %
• la miei şi iezi : malignă, cu moarte în 1 -2 zile de peste 55 %
FEBRA AFTOASĂ LA PORCINE
• mai frecvent forma podală
• la purceii sugari : evoluţie malignă şi mortalitate mare
Tabloul Lezional
• aftele localizate extern
• afte şi/sau eroziuni pe mucoasa respiratorie şi digestivă
• uneori edem pulmonar şi degenerescenţă musculaturii striate (aspect de carne de peşte)
• leziuni congestivo-hemoragice în diferite organe, inclusiv SNC, pilierii ruminali
Diagnostic : - Examen virusologic - TIE, SN, RFC, cultivarea pe celule şi PCR (din salivă, mucus, diverse
ţesuturi, păr);
- Examen serologic = decelarea anticorpilor - TIE, SN
4. Boala veziculoasa a porcului

Date Generale
- boala acuta infectocontagioasa, produsa de un enterovirus, serotip 9, caracterizata clinic prin febra si eruptii
veziculare pe rat, mucoasa bucala si linguala, ongloane si mamele.
Epidemiologie
- Receptivitate: afecteaza porcinele, foarte rar omul; se manifesta clinic mai ales la porcii in varsta de peste 3
luni;
- Surse de infectie: porcii bolnavi care elimina virusul prin excretii, carcasele infectate, cadavrele sau resturile
din procesarea carnii;
Tablou clinic
- in perioada viremica – febra, alterarea starii generale; apoi apar vezicule secundare pe rat, mucoasa gingivala,
limba, burelet coronarian podal, in spatiul interdigital.
- animalele se hranesc si se deplaseaza cu dificultate;
- la scroafe, leziunile apar pe glanda mamara iar acestea refuza purceii la supt;
- dupa 24-48 h, veziculele se deschid, lichidul se scurge si raman ulceratii rosietice care se vindeca fara compli-
catii in 1-2 saptamani;
- in formele grave de evolutie a bolii - tulburari nervoase (dromomanie, mers in manej, convulsii) si avorturi
leziunile podale pot fi intinse cu dezongulari si complicatii bacteriene;
Diagnostic - teste de laborator pentru confirmare (izolarea virusului pe culturi celulare si identificare prin
seroneutralizare pe culturi de celule; RFC cu ser imun de iepure, imunocromatografie, contraimunoelectroforeza
in gel de agar si ELISA), PCR din fecale.
Diagnostic diferential
- febra aftoasa, exantemul veziculos al porcului si stomatita veziculoasa;
- se poate pune un diagnostic prezumtiv daca intr-o localitate s-au imbolnavit numai porcine.
Tratament: - nu exista tratament specific si in general nu se face nici un fel de tratament
Prevenire si combatere:
- respectarea regulilor privind importurile de animale, carantinarea profilactica obligatorie a nimalelor vii si
testarea serologica a acestora;
- este o boala declarabila pentru combaterea careia se instituie masuri urgente de carantina;
- masuri de combatere: sacrificarea porcilor cu semne clinice si cei care au contact cu acestia, cu distrugerea
prin ardere a carcaselor, sterilizarea materialelor si a gunoiului; limitarea circulatiei animalelor in ferma ; dezin-
fectia riguroasa a adaposturilor, obiectelor de contact si a tuturor materialelor contaminate; distrugerea pro-
duselor de abator;
- imunoprofilaxia specifica cu vaccin inactivat;
5. Variola mamiferelor
Generalitati
• produse de virusuri epiteliotrope din grupa Pox
• caracterizate prin febră, exantem sau enantem
+ evoluţie stadială : maculă, papulă, veziculă, pustulă, crustă;
• boli produse de virusuri cu specificitate de gazdă
Receptivitate
• numeroase specii de mamifere şi păsări, inclusiv omul
• cele mai receptive mamifere sunt ovinele, caprinele, porcinele, taurinele, bubalinele şi cabalinele
• la păsări boala este întâlnită mai frecvent la găini, curci, bibilici, fazani, porumbei, prepeliţe, canari, vrăbii
şi foarte rar la palmipede
• de regulă, sunt mai sensibile animalele tinere
Surse de infecţie
• animalele bolnave şi convalescente, cadavrele, pieile, lâna
• mari cantităţi de virus se găsesc în pustule şi crustele cutanate
• exsudatul din căile respiratorii este bogat în virus şi se poate răspândi sub formă de picături fine
• laptele nu conţine virus dar se poate contamina în momentul mulsului
• în sânge, virusul este prezent în cantităţi mici în zilele 4-7 de la infecţie
Căi de infecţie - respiratorie, cea mai frecventă cale
Mod de evoluţie - enzootic(ovine, caprine, porcine şi păsări); se extinde lent şi durează 2-4 luni, fiind
influenţată de factorii favorizanţi
Morbiditate - mare; la ovine, porcine şi păsări tinde către 100 %
Mortalitate - variabilă (5-50 %) în funcţie de specie, vârstă şi factorii favorizanţi
Examen Clinic
VARIOLA LA OVINE
Mod de evoluţie: - tipica - evolutie stadiala cu o durată de 19-20 zile
- atipica - fără evoluţie stadială, cu manifestări benigne sau maligne
Evoluţia tipică
• faza de debut cu durata de 1-2 zile : hipertermie, abatere, dispnee, inapetenţă, conjunctivită, rinită,
încetarea rumegării
• faza de erupţie cu durata de 6-8 zile :
- dispare febra şi starea generală se ameliorează, dar apare erupţia variolică localizată pe regiunile
cutanate cu păr puţin sau glabre (pe bot, faţă, periocular)
- fazele de maculă şi papulă sunt bine exprimate, dar faza de veziculă este foarte ştearsă, trecându-se
aproape direct în faza pustulo-crustoasă
• faza de pustulă cu durata de 2-3 zile
• - reapare febra şi se constată secreţii nazale, bucale, conjunctivale şi tulburări funcţionale
• faza de crustă şi de decrustizare cu durata de 4-6 zile : starea generală se ameliorează şi animalele trec în
convalescenţă
Evoluţia atipică
• forma benignă - avortată, fără erupţie variolică şi cu manifestări discrete
- papuloasă , când apar numai papule
• forma malignă cu diverse tipuri de manifestări:

- ascunsă, cu hipertermie, tulburări generale grave şi moarte;
- confluentă, cu leziuni grave extinse ce confluează pe tot corpul
- hemoragică, cunoscută sub numele de vărsat negru, se exprimă prin tulburări generale grave, erupţie
generalizată şi leziuni hemoragice pe piele şi mucoase
VARIOLA LA TAURINE
• apare sporadic, rareori enzootic şi evoluează benign, stadial, fiind variola cu formele cele mai uşoare
• afectează vacile adulte, rareori tineretul
• boala se transmite, de obicei, prin actul mulsului
• debutează prin subfebrilitate şi scăderea producţiei de lapte
• localizarea este mai frecventă pe mameloane
• papulele, veziculele şi pustulele sunt înconjurate de o zonă eritematoasă
• durata de evoluţie este de 3-4 săptămâni
• viţeii care sug la vaci cu variolă mamară pot face forme bucale, uneori foarte grave
• la tauri, localizarea cea mai frecventă este pe scrotum
VARIOLA LA CABALINE
• apare sporadic şi evoluează benign
• localizarea - bucală şi cutanată
• iepele gestante pot avorta
• avortonii prezintă variolă generalizat
VARIOLA LA PORCINE
• afectează toate categoriile de porcine dar mai grav şi mai frecvent tineretul de 2-3 luni
• evoluţia este mai gravă şi are o perioadă mai lungă (10-20 zile) când boala este determinată de virusul
specific de porc
• infecţia cu virus vaccinal produce o boală cu evoluţie mai uşoară şi durată mai scurtă (5-7 zile)
• boala se manifestă stadial cu faza de veziculă foarte scurtă
• în formele grave, mortalitatea este mare (40-50 %) iar în cele uşoare, neglijabilă
Diagnostic
• se confirmă prin examene virusologice, histologice şi serologice
- virusologic : izolarea şi identificarea virusului prin IF şi ME
- histopatologic : incluziile oxifile intracitoplasmatice rotunde sau ovale
- incluzii Guarnieri în variola oilor, omului şi iepurelui
- incluzii Buist în variola vacilor
- incluzii Bollinger în difterovariolă
• serologic : IF, SN, IDGA, ELISA
Diagnostic Diferenţial
Se face în mod deosebit în variola ovină, faţă de :
- ectima contagioasă – boala se caracterizează în mod deosebit prin erupţie în cavitatea bucală;
- febra aftoasă – erupţia are caracter veziculos şi afectează biongulatele;
- râia sarcoptică – se evidenţiază uşor parazitul;
- dermatite crustoase cu cauze diverse;
Prognostic
- grav, rezervat sau favorabil în funcţie de specie, vârstă şi forma de evoluţie;
- deseori, este grav la ovine, caprine şi iepuri, în formele difteroidă şi mixtă la păsări, în forma genitală la
femelele gestante când apare avortul şi la tineret (miei, iezi, puii de vulpe)
Prevenire, Combatere, Supraveghere
A. ÎN VARIOLA OVINĂ ŞI CAPRINĂ
• interzicerea importului şi a tranzitării ţării cu ovine, caprine, piei şi lână, ce provin din ţări în care
evoluează variola ovină şi caprină
• carantina profilactică de 30 zile
• asigurarea condiţiilor optime de igienă şi microclimat
Măsuri speciale de prevenire
• în ţările în care variola ovină şi caprină este prezentă, se admite vaccinarea efectivelor pentru limitarea
pierderilor
Măsuri obligatorii de supraveghere în variola ovină şi caprină
• sunt prevăzute în norma sanitară veterinară
B. ÎN VARIOLA PORCINĂ
- popularea cu animale din efective libere;
- carantina profilactică în adăposturi speciale;
- dezinfecţii şi dezinsecţii riguroase;
- evitarea contactului cu animale sau persoane recent vaccinate antivariolic;
- respectarea tehnologiei de creştere, a condiţiilor de zooigienă şi densităţii animalelor pe boxă;
- asigurarea statusului de sănătate pe toată viaţa economică a porcilor;
- în anumite situaţii, porcii pot fi vaccinaţi cu vaccin antivariolic uman.
• Pentru combaterea variolei porcine:
- animalele bolnave se izolează şi se tratează local şi general;
- se fac dezinfecţii şi dezinsecţii;
- se elimină factorii favorizanţi;
- porcii clinic sănătoşi se pot viruliza prin badijonarea pielii urechii sau de pe faţa internă a coapsei cu o
suspensie de cruste în ser fiziologic glicerinat 50 %
6. Variola galinaceelor(difterovariolă, epitelioma contagioasă)

- se manifestă prin erupţie nodulară pe piele şi prin procese pseudomembranoase pe mucoasele regiunii capului;
- evoluţie :
-forma acută -rară, la tineret, cu tulburări în starea generală şi pseudomembrane în cavitatea bucală;
moarte după 5-8 zile de evoluţie;
-forma subacută cu 3 localizări:
• cutanată: noduli pe zona capului sau generalizaţi, cu abatere, inapetenţă şi moarte;
• pe mucoase (difteroidă): pseudomembrane pe mucoasa respiratorie şi digestivă, ulcere, moarte prin
asfixie
• mixtă (cutanată şi difteroidă) : sfârşit letal
Diagnostic
• se confirmă prin examene virusologice, histologice şi serologice
- virusologic : izolarea şi identificarea virusului prin IF şi ME
- histopatologic : incluziile oxifile intracitoplasmatice rotunde sau ovale
- incluzii Guarnieri în variola oilor, omului şi iepurelui
- incluzii Buist în variola vacilor
- incluzii Bollinger în difterovariolă
• serologic : IF, SN, IDGA, ELISA
Pentru prevenirea variolei aviare :
• vaccin preparat cu virus columbar - se foloseşte atât pentru vaccinarea preventivă cât şi de necesitate, la
găini, curci şi fazani, la vârsta de 8-10 săptămâni
• vaccin preparat cu virus galinar - se administrează la aceleaşi specii după 30 de zile de la vaccinarea cu
virus-vaccin columbar
Pentru combaterea variolei aviare :
• boala se declară şi se instituie măsuri de carantină de gradul III ;
• păsările bolnave se izolează;
• cele cu forme de boală uşoare se vor trata prin: îndepărtarea pseudomembranelor, aplicarea pe eroziuni de
albastru de metilen, glicerină iodată, antiinfecţioase, tratament cu antibiotice şi vitamine;
• efectivele sănătoase dar cu risc de îmbolnăvire se supun unui program de vaccinare de necesitate;
• cadavrele şi materialele contaminate se incinerează;
• se fac dezinfecţii riguroase si se elimină factorii favorizanţi.
7. Variola porumbeilor
Generalitati
• sensibili puii din cuib şi tineretul – fac forme clinice
• la adulţi – asimptomatic
• evoluţie : - gravă supraacută – cu moarte în 24 ore
- acută – tulburări generale şi erupţie pe piele şi mucoase, cu moarte în 6-8 zile
- subacută – localizare cutanată, pe mucoase sau mixtă, cu afectarea urechii interne şi moarte
Prevenire – vaccinare cu virus de curcă (protecţie faţă de virusul de curcă şi columbar) prin metoda stick sau
badijonare; imunitatea este pentru 6-8 luni dacă apare foliculită
Combatere – ca la găini
8. Ectima contagioasa a oilor si caprelor(dermatita pustuloasă contagioasă, bube dulci)

Generalitati
-erupţie veziculo-pustuloasă cu localizări bucale, podale, genitale, mamare şi oculare, produsă de un
Parapoxvirus;
- morbiditate mare, uneori de 90 %
- mortalitate, în general sub 15 % dar în forme grave, 25-75 %
- receptive : ovine, caprine, camelide, canide, om;
- sensibilitate mare : tineret, rase perfecţionate, animale debile;
- surse : animalele bolnave prin vezicule şi cruste, secreţiile, excreţiile şi SNCconţin cantităţi mici de virus;
- căi de infecţie : microleziuni şi leziuni de pe piele şi mucoase, supt, aerogen (prin praful contaminat), montă
Aspecte Clinice
- incubaţie scurtă – câteva zile
- forme de evoluţie :
- Forma supraacută : la miei, cu apariţie bruscă, bot edemaţiat cu veziculo-pustule uneori foarte
proeminente, enterită, moarte în 36-48 ore;
- Forma acută : afectarea stării generale, sindrom febril şi veziculo-pustule pe diverse regiuni
corporale; moarte în câteva zile sau trecere în forma subacută;
- Forma subacută: cea mai frecventă;localizări bucale şi peribucale şi rareori podale, labiale,
mamare, oculare; veziculo-pustule care ulterior crustizează; sub crustă, epiteliul proliferează şi
produce reliefarea exantemului; eroziuni şi ulcere în cavitatea bucală, interdigital şi pericoronarian
(chiar dezongulări);
- Forma generalizată : în special la mieii proveniţi din oi de import; adevărată “carapace” ca
urmare a exantemului de pe zona dorso-lombară
Leziuni - exantem veziculo-pustulos, stomatită difteroidă, ulcere necrotice în prestomace, cheag, intestin,
necroze hepatice, limfadenită loco-regională.
Diagnostic - examen virusologic, histologic şi serologic (- izolare virus, - identificare prin SN, IDGA, RFC,
- prezenţa de incluzii specifice în tegumentul afectat, - prezenţa Ac specifici în ser)
PREVENIRE ŞI COMBATERE
• vaccinare de necesitate (badijonare cu autovaccin pe ureche sau faţa internă a coapsei)
• tratament individual simptomatic ( tinctură de iod glicerinată, soluţii slab astringente, antiseptice,
cicatrizante).
9. Mixomatoza iepurilor
Date Generale
• boală infecţioasă foarte contagioasă
• produce mortalitate în masă
• se caracterizează prin blefaroconjunctivită şi tumefacţii edematoase cutanate pe diferite zone de pe corp
• produsă de un Leporipoxvirus, cu tulpini velogene, mezogene, lentogene
• receptivi : iepuraşii de crescătorie şi sălbatici, rar cei de camp;
• sensibilitate mare : tineretul şi rasele perfecţionate
• surse : animalele bolnave şi cele purtătoare prin secreţiile nazale; surse secundare (apă, furaje, obiecte de
inventar, produse de abator, cadavre)
• căi de infecţie : digestivă, respiratorie, conjunctivală şi insecte hematofage
• evoluţie : enzootică, de regulă vara
• mortalitate : 100 % la tulpini velogene, 90 % la tulpini mezogene, 65 % la tulpini lentogene
Tabloul Clinic
• incubaţie : 2-10 zile
- forma acută ( moarte rapidă, fără semne);
- forma cronică :
- nodulară, mixomatoasă: noduli pe pielea capului (cap de leu), membre, organe genitale, zona dorsală
etc; moarte în câteva zile – câteva săptămâni
- oculo-respiratorie, nemixomatoasă : mici tumefacţii roşii, cu evoluţie benignă şi vindecare (de regulă
la animale vaccinate sau o parte din adulţi); după decrustizarerămân suprafeţe roşii, depigmentate (boala
nodulilor roşii)
Leziuni - necaracteristice
Diagnostic
• izolarea mixovirusului pe culturi celulare de iepure sau ouă embrionate
• identificarea virusului prin SN, IDGA, RFC
• histologic : incluziile Splendore în material patologic (celule epidermice care prezintă o degenerescenţă
balonizantă)
Prognostic - foarte grav
Prevenire - vaccinare – din 6 în 6 luni (prima vaccinare la vârsta de 4 săptămâni, cu rapel la 21-30 zile)
Combatere
• declarare oficială a bolii
• carantina de gradul II şi stamping-out
• vaccinare de necesitate în tot arealul ce prezintă risc epidemiologic
10. Leucoza enzootica bovina

Generalitati
- boală infecţioasă cu caracter neoplazic; evoluţie malignă;
- afectează sistemul reticulo-endotelial ce proliferează necontrolat şi continuu;
- boală produsă de Oncornavirus tip C, fam. Retroviridae.
- receptivitate : bovinele de orice vârstă
- surse de infecţie : bovinele bolnave şi cele în perioada de incubaţie
- căi de infecţie : vertical (transplacentar) si orizontal (contact direct, secreţii şi excreţii, intervenţii chirurgicale
sângeroase, insecte hematofage)
- evoluţie : sporadică sau enzootică,staţionară, apare la mai multe generaţii de bovine;
Examen Clinic
- incubaţie : câteva luni – 4-5 ani
- tablou caracteristic : - limfadenită simetrică a lmn. palpabili : prescapulari, precrurali, retromamari,
submaxilari, ileopelvini, lombosciatici, slăbire progresivă si cahexie, exoftalmie progresivă, cataracte leucotice,
meteorism, hematurie, pareze, paralizii totale sau parţiale.
Examen Morfopatologic
- tumori de diferite mărimi, cenuşii-albicioase, cu aspect slăninos în multiple regiuni corporale
- frecvent sunt afectaţi limfonodulii (în proporţie de 98 %), splina, cordul şi rinichii
- splina este mărită în volum de 5-20 ori, de culoare purpurie şi consistenţa magmei
- măduva hematogenă - zone de fetalizare
Diagnostic
- examen serologic : ELISA
- examen histopatologic (proliferare şi infiltraţie masivă de celule limfoide şi reticulohistiocitare; necroza
ţesutului afectat)
- în forma leucemică  4 tipuri de celule : nediferenţiate, histiocitare, limfoblastice si prolimfocite-limfocite
- în forma aleucemică (limfom malign): limfosarcoame (reticulosarcoame, reticulolimfosarcoame, mielom
multiplu, boala Hodgkin, limfomul giganto-folicular)
- examen hematologic - complementar, cand examenul serologic nu a fost concludent
- recontrolul prin examen hematologic se face la 45 - 60 zile de la examenul serologic, concomitent cu puncţia
şi examenul pe amprente de limfonodul şi măduvă hematogenă
Prevenire Şi Supraveghere
Măsuri generale :
- carantina profilactică cu examen serologic
- examen clinic periodic
- examen morfopatologic
- popularea cu animale libere de virus, din ferme sigur indemne
- sterilizarea instrumentarului folosit la acţiunile sanitare veterinare şi la intervenţii sângeroase
- dezinfecţii şi dezinsecţii riguroase
- dezinfecţia corespunzătoare a mâinilor operatorilor
Supravegherea serologică la bovinele în vârstă de peste 6 luni.
Combatere
- în LEB nu există tratament, bovinele contaminate sau bolnave se sacrifică
- dacă cel puţin un animal a reacţionat pozitiv - se declară boala şi se începe asanarea
- în cazul în care seroprevalenţa este de ≤ 15 % : program de asanare prin extracţie
- dacă sunt seropozitive > 15 % : depopulare totală. Animalele se sacrifică numai în abator.
- efectivele în care s-a declarat boala şi se asanează prin extracţie - program complex de curăţenie,
decontaminare şi supraveghere (aşternutul şi bălegarul se depozitează în platforme speciale; periodic se fac
dezinfecţii şi dezinsecţii riguroase; supravegherea serologică conform planului de asanare, impus de autoritatea
veterinară)
- în fermele la care se impune asanarea prin depopulare totală, se va întrerupe monta cu 1 ½ ani înainte de
eliminarea ultimului caz
- în gospodăriile populaţiei boala se consideră stinsă dacă animalele au reacţionat negativ la trei controale
serologice succesive, ultimul asociat cu cel hematologic
11. Leucozele aviare

Generalitati
- boli infecţioase virale produse de un Oncornavirus, diverse tipuri distincte antigenic, structural şi morfologic,
rezistente în adăposturi perioade lungi, la factorii fizici şi chimici
- produc procese neoplazice maligne sau benigne cu localizări în diferite organe şi ţesuturi
- evoluţie lentă;
- modificări ale elementelor figurate sanguine=leucoze leucemice sau procese tumorale în ţesuturi şi organe =
leucoze aleucemice
► Grupul leucoză-sarcom
- leucoze : limfoidă, eritroidă, mieloblastoză, mielocitomatoză
- sarcoame şi alte tumori ale ţesutului conjunctiv : fibrosarcom, mixom, osteom, sarcom histiocitar
- neoplasme înrudite : hemangiom, nefroblastom, hepatocarcinom, osteopetroză
► Reticuloendotelioza : mai frecventă la curcă, găină, raţă; afectează în special sistemul limforeticular din
splină şi ficat
- au afinitate deosebită pentru ţesutul hematopoietic şi SRE=> rămân acolo până la apariţia factorilor
favorizanţi/declanșatori = suprapopularea, alimentaţia forţată, carenţe alimentare, boli parazitare, boli
imunosupresive etc
Patogenitate
- virusurile care produc boli din grupul leucoză-sarcom -> induc singure iniţierea şi dezvoltarea procesului neo-
plazic şi pot fi foarte patogene, mai puţin patogene şi nepatogene
- unele virusuri care induc formarea numai de sarcoame -> au nevoie de prezenţa unui virus ajutător (“helper”)
care trebuie să fie genetic şi imunologic identic cu virusul primar
- grupul leucoză-sarcom e mai frecvent la galinacee;
- evoluţie enzootică, uneori sporadică;
- cea mai mare sensibilitate : la puii de 1 zi, cu reducere treptată pe măsură ce creşte vârsta
- morbiditatea : atinge vârful cam la vârsta de 5 luni a puilor;
- receptivitate : cele mai sensibile sunt galinaceele;
- surse de infecţie : păsările bolnave şi cele cu infecţii inaparente, care elimină virusul prin secreţii şi excreţii şi
toate elementele mediului ambiant
- păsările cu evoluţie inaparentă elimină virusul prin ouă în proporţie de 90 % = transmitere verticală
- ouăle contaminate şi incubate -> pui clinic sănătoși, dar contaminaţi
- căi de infecţie : prin ou (transovarian) şi orizontal pe cale respiratorie şi digestivă;
- operaţiunile sanitar-veterinare, ectoparaziţii au rol în diseminarea retrovirusurilor aviare;
- factori favorizanţi : rasa, sexul (F), vârsta, linia genetică;
- contaminarea în cursul dezvoltării embrionare produce fenomenul de toleranţă imunologică şi ca urmare,
mai târziu virusul nu va mai fi recunoscut ca “non self” şi ca urmare, sistemul imun nu mai reacţionează,
păsările devenind foarte sensibile şi eliminatoare (viremie persistentă) toată viaţa;
Faţă de VIRUS -> păsările pot fi într-o anumită stare :
► neinfectate - neviremice şi fără Ac (V- Ac-)
► infectate – neviremice, dar cu Ac (V- Ac+)
► infectate – viremice, cu Ac (V+ Ac+)
► infectate – viremice, fără Ac (V+ Ac-), care mor de leucoza de circa 6 ori mai mult decât cele care au Ac.
Tabloul Clinic
- incubaţie variabilă - 9-30 zile; în infecţia experimentală = 4-5 luni
- forme de leucoză :
A. LEUCOZA LIMFOIDĂ, LL (LIMFADENOM) - limfom cu celule limfoide de tip B

LEUCOZA LIMFOIDĂ LEUCEMICĂ -rara
- creşterea numărului de elemente albe în sânge
- manifestări : anemie, astenie, somnolenţă, slăbire progresivă, sânge apos, scăderea de 2-3 ori a nr. de leucocite
şi a Hb, nr. mare de elemente imature din seria limfocitară (limfoblaste)
- evoluţie scurtă, moarte subită prin hemoragie internă
- leziuni : ficat mărit, splina mărită, ovar cu aspect de tumora multipediculată sau diform, rinichii măriţi şi
friabili;
LEUCOZA LIMFOIDĂ ALEUCEMICĂ - frecventa in gospodarii
- acumularea de elemente albe în diferite ţesuturi şi organe generând limfocitoamele
- semne şterse, uneori surpriză de abator: anemie, slăbire, inapetenţă, ptoză, ascită, poziţie de pinguin,
hepatomegalie, moarte rapidă prin hemoragie internă
- leziuni : similare formei leucemice
B. MIELOBLASTOZA – FORMA LEUCEMICĂ (LEUCOZA MIELOIDĂ)
- multiplicarea exagerată a granulocitelor, care apar imature
- manifestări: - în evoluţia rapidă - abatere, depresie şi moarte subită prin hemoragie internă;
- în evoluţia lentă - anemie, icter, subicter, dispnee, scăderea/sistarea ouatului, diaree, slăbire
progresivă, sânge apos greu coagulabil, scăderea eritrocitelor sub 1 milion/mm³ de sânge + creşterea
exagerată a leucocitelor peste 1 milion/mm³ de sânge, din care aprox. 965 aparţin de seria mielocitară
(mielocite, promielocite, mieloblaste)
MIELOBLASTOZA – FORMA ALEUCEMICĂ
- manifestări discrete şi nespecifice: şchiopături, coprostază, scăderea/sistarea ouatului, anemie şi slăbire
progresivă, la palpare organele apar deformate;
- leziuni: - în evoluţia rapidă - diateză hemoragică;
- în formele lente - ficat, splină, rinichi – mărite în volum şi cu numeroşi noduli albicioşi mici, măduva
fluidă roşu-palidă, cu mici hemoragii şi noduli albicioşi (“presărată cu cretă albă pisată”)
C. LEUCOZA ERITROIDĂ
- apare sporadic la păsările de peste 6 luni si evoluează acut, subacut sau cronic
- semne clinice : anemie gravă, icter, astenie, slăbire, oboseală a efort, scăderea producţiei de ouă, uneori
tulburări digestive; uneori hemoragii ale foliculilor plumiferi;
- evoluţie - 20-30 zile şi moarte prin hemoragie internă
- eritrocite - sub 1 milion/mm³ de sânge şi cu numeroase forme tinere (proeritroblaşti, eritroblaşti),
trombocitopenie, diateză hemoragică, măduva osoasă gelatinoasă, de culoare roşu-deschis, ficat mărit, friabil,
stază biliară, splina palidă
D. MIELOCITOMATOZA
- formarea de mielocitoame localizate sau generalizate, frecvent localizate în măduva osoasă, putând deforma
regiunea osoasă afectată sau produce hiperplazia epifizelor oaselor lungi prin infiltraţie cu promielocite;
- păsările şchioapătă, prezintă semne nervoase, tulburări digestive, respiratorii (functie de localizare);
- moartea survine, de regulă după generalizare fiind implicate şi organele interne (ficat, splină, rinichi, cord etc)
E. SARCOMATOZELE, ALTE TUMORI ALE ŢESUTULUI CONJUNCTIV ŞI
NEOPLASME ÎNRUDITE
- sarcoamele - neoplasme mezenchimale caracterizate prin hiperplazia componentelor reticulare, conjunctive şi
angio-endoteliale;
- se localizează în diverse ţesuturi şi organe si apar foarte frecvent la pui, au o evoluţie lentă;
- formele cele mai frecvente : sarcomul Rous şi hemangoimul
SARCOMUL ROUS
- virusul se transmite la peste 75 % din pui prin contact direct (coabitare)
- capabil singur să inducă formarea de sarcoame (fără “helper”)
- tumorile pot să apară în diverse regiuni corporale şi prezintă forme şi dimensiuni variate
- în faze avansate de evoluţie sarcoamele pot ulcera exprimând serozităţi sanguinolente
- cele localizate la membre determină dificultăţi în mers sau poziţii anormale; moartea survine după
complicarea cu infecţii bacteriene
Alte Sarcomatoze (f rare): mixosarcom (mixom), sarcom osteogen (osteom, osteosarcom), sarcom histiocitar.
F. HEMANGIOMATOZA (HEMANGIOMUL)
- hiperplazia capilarelor arteriale din oricare ţesut;
- se constată neoplasme de diverse dimensiuni, friabile, roşu-violacee sau violaceu-verzui;
- hematologic : nu se constată modificări decât în cazul traumatismelor sângeroase ale hemangioamelor, când se
poate produce anemia
G. NEFROBLASTOMUL
- tumora renală (3-10% din neoplasmele aviare) altele decât LL şi boala Marek
- când sunt voluminoase se constată : anemie, slăbire, poziţie de pinguin, greutate în mers
H. OSTEOPETROZA
(OSTEITA HIPERPLASTICĂ, OSTEOPERIOSTITA DIFUZĂ)
- proliferarea ţesutului osos prin proliferarea rapidă a osteoblastelor şi creşterea osului într-un anumit mod
(îngroşare) ce pare a fi caracteristic
- iniţial - fază litică (anemie, slăbire, spor redus) apoi fază proliferativă cu modificări vizibile bilateral, în
special la oasele lungi; uneori, pot fi afectate şi alte formaţiuni osoase (coaste, oase pelvine) dar nu falangele.
Diagnostic
- depinde de stadiul bolii
- se presupune pe caracterele epizootologice, tabloul clinic şi lezional şi se confirmă prin examene de laborator (
hematologice, histologice, virusologice, serologice : COFAL=test specific + TIE, IF, PGA, SN, TTL, infecţie
experimentală);
- dg. diferenţial faţă de: boala Marek, TBC aviară, coligranulomatoză, tifoza aviară, infecţii micotice, boli
parazitare, diverse forme de anemie
Proflaxie
- popularea cu păsări libere de aceste virusuri
- incubarea de ouă necontaminate
- carantina profilactică
- respectarea condiţiilor de management
Supraveghere Şi Combatere
• supravegherea permanentă a efectivelor de păsări
• respectarea “totul plin – totul gol” în ferme/gospodării
• identificarea şi valorificarea păsărilor bolnave/sacrificare/consum după prelucrarea termică prin fierbere
12. Leucemia felina

- retrovirus care infectează pisicile;
- transmis de la pisicile infectate prin salivă si secreții nazale;
Simptome - variate - pierderea poftei de mâncare, stare proastă a blănii, anizocorie, infecții ale pielii, vezicii
urinare și tractului respirator, convulsii, limfadenopatii, leziuni ale pielii , oboseală , febră , scădere în greu-
tate , stomatită , gingivite , pancitopenie , boli bacteriene și virale recurente, anemie , diaree și icter .
- purtătorii asimptomatici nu vor prezenta semne de boală, adesea pentru mulți ani.
- psica poate deveni total imună, poate deveni un purtător sănătos care nu se îmbolnăvește niciodată, dar poate
infecta alte pisici;
Etapele infectiei:
Etapa 1: infectarea prin faringe, unde infectează celulele epiteliale și infectează limfocitele B și macrofagele
amigdaline. Aceste celule albe din sânge se filtrează apoi în ganglionii limfatici și încep să se replice.
Etapa 2: Virusul intră în fluxul sanguin și începe să se distribuie în organism.
Etapa 3: sistemul limfoid se infectează, cu o distribuție suplimentară în tot organismul.
Etapa 4: punctul principal al infecției - viremie generalizata.
Dacă sistemul imunitar al pisicii nu luptă împotriva virusului, atunci acesta progresează la:
Etapa 5: măduva osoasă se infectează. În acest moment, virusul va rămâne cu pisica pentru tot restul vieții. În
această fază, virusul se replic și este eliberat patru până la șapte zile mai târziu în neutrofilele infectate și, une-
ori, în limfocite, monocite și eozinofile (toate globulele albe formate în măduva osoasă).
Etapa 6: Corpul pisicii este copleșit de infecție și celulele epiteliale mucoase și glandulare (țesut care formează
un strat protector subțire pe suprafețele corporale expuse și formează căptușeala cavităților interne, canalelor și
organelor) se infectează. Virusul se reproduce în țesuturile epiteliale, inclusiv glandele salivare, orofaringe,
stomac, esofag, intestine, trahee, nazofaringe, tubuli renali, vezică urinară, pancreas, canale alveolare și canale
sebacee de la bot.
Pisicile se pot naște cu ea, după ce l-au contractat de la mama lor în timpul uterului
Diagnostic: -serologic (imunocromatografie, ELISA); HLG, citologie sanguina;
Preventie: masuri generale si vaccinare
13. Sindromul imunodeficitar dobandit (FIV)

Date generale:
- boală de natură virală, produsă de un virus din familia retrovirusurilor, genul Lentivirus;
- produce imunodeficiență;
- se transmite prin mușcături, salivă și zgârieturi, cale sexuală;
- femelele gestante seropozitive vor transmite o imunitate pasivă puilor, care se poate păstra până la 4 luni, mo-
tiv pentru care testarea pentru FIV este inutilă mai devreme de această vârstă;
Manifestări:
- 4 stadii - in stadiul 1 și 2 pisica devine seropozitivă;- 4 până la 6 săptămâni de la infecție și este greu de diag-
nosticat, întrucât nu prezintă modificări comportamentale majore; creșterea unor limfonoduri pe corp sub forma
unor umflături; - hemoleucogramă poate evidenţia cele două faze incipiente ale bolii, prin scăderea neutro-
filelor, care persistă o perioadă mare de timp, sau prin scăderea tuturor leucocitelor;
- in stadiul 3 apar semnele clinice de boala; - simptomele variază, în general episoade de febră re-
curentă, aparent rezistentă la tratamente, cu un aspect mat sau neîngrijit al blănii, cu cădere excesivă a părului și
stări de apatie, moleșeală sau inapetență; această fază poate dura câțiva ani
- in stadiul 4 simptomele se accentueaza; animalele slăbesc, au limfonoduri (ganglioni) inflamate per-
sistente, au simptomatologie gastro-intestinală cu episoade de vomă, diaree, lipsa poftei de mâncare, conjunc-
tivite, stomatite, gingivite și fac diverse infecții secundare;
- incidența bolii este mai mare în rândul masculilor;
Tratament - NU exista vaccin sau tratament specific; - interferonul recombinat felin omega;
14. Anemia infectioasa ecvina

Date Generale
• specifică solipedelor, nevindecabilă
• caracterizată prin febră recurentă, anemie, tulburări cardiovasculare, slăbire progresivă şi prin diateză
hemoragică cu hiperplazia sistemului reticuloendotelial SRE
• produsă de un Lentivirus, cu caracter mutagen accentuat,foarte rezistent la condiţiile de mediu
• receptive : solipedele, mai sensibile cele tinere
• transmitere : directă şi indirectă prin insecte hematofage, ace de seringă, instrumente nesterile
• evoluţie clinică : sporadică, rar enzootică, deseori evoluţie asimptomatică la un număr mare de animale
• influenţată de factorii climatici şi geografici
• vârful curbei evolutive : vara către toamnă
Tabloul Clinic
• incubaţie : în limite foarte largi (1-93 zile) cu media de 2-4 săptămâni
• semne clinice : foarte polimorfe şi necaracteristice
• iniţial : un acces termic şi apoi evoluţie clinică de la supraacută la inaparentă
• forma supraacută : rară, hipertermie, atonie, parapareză şi moarte în 2-3 zile de la debut
• forma acută : apare în forme nou-infectate
- se constată : hipertermie (40-42° C) pentru 10-30 zile cu remisiuni de 2-5 zile între accesele termice;
- apoi, tulburări grave în starea generală, cu tulburări locomotorii sau imobilitate, cifoză, abdomen supt,
anemie sau subicter conjunctival, pleoapa a 3-a anemică/icterică, hemoragii punctiforme pe mucoasa nazală,
bucală, vaginală;
- apoi, tulburări grave circulatorii şi cardiace, puls accelerat (60-90 bătăi/minut), slab, aritmic, şoc
cardiac în special la efort, edeme gelatinoase pe diferite regiuni corporale
- oboseală, transpiraţie, poliurie, albuminurie, urina acidă şi cu pigmenţi biliari şi hemoglobină, diaree,
lnn. măriţi, abcese sterile la ceafă şi grebăn, slăbire
- evoluţie : în forma acută de 10-45 zile, cu moarte la 70 -80% din cazuri
• forma subacută : evoluţie similară dar perioadele de remisiuni a febrei și a semnelor clinice sunt mai
mari; animalele mor sau trec în forma cronică
• forma cronică : prezentă în focarele vechi, cu accese termice de câteva ore şi remisiuni pe perioade
lungi de timp; tahicardie, hemoragii, anemie, slăbire, edeme substernale reci şi chiar la membre; evoluţie
lungă – de ani de zile; animalele mor în timpul unui acces febril sau prin cahexie
• forma latentă : evoluţie de ani de zile, dar sângele este foarte virulent ;
- se mai constată autoaglutinarea hematiilor, VSH crescut, coagularea sangvină redusă, serul sanguin
opalescent, fluorescent cu nuanţe verzui, lactescent sau roşietic
Tabloul Lezional
• în forma acută : diateză hemoragică; splină mărită de 2-4 ori; cord tigrat, mărit, cu degenerescenţă
miocardică, şi hemoragii pe epicard şi sub endocard; rinichi palizi, măriţi, moi, cu hemoragii sub
capsulă; ficat mărit, cu venele centrolobulare foarte dilatate, distrofic, cenuşiu;
• în forma cronică : cahexie, mucoase palide, sânge apos, rareori hemoragii recente, lnn. duri, măduva
osoasă –fetală, mucoasă
• în formele latente : leziuni necaracteristice, uneori splina roşu-cenuşie cu evidenţierea foliculilor
limfoizi, hemoragii sub endocard şi focare de scleroză în miocard
Diagnostic
• se presupune pe tabloul clinico-lezional, datele epizootologice, proba cordului + proba fragilităţii
vasculare (proba garoului)
• se confirmă prin examen de laborator :
- serologic : testul Coggins (specific pt AIE)
- histopatologic : când este pozitiv se face şi
- examen hematologic : hematii < 1-3 milioane faţă de 4-5 milioane normal/ml3 sange si
trombocite < 100.000 faţă de 300.000-400.000 normal/ml3 sange
Prognostic - defavorabil = boală nevindecabilă
Prevenire : - măsuri generale de prevenire, supraveghere serologică periodică, anuală, NU există vaccin
Combatere
• boală din lista B a OIE – declarare şi carantină de gradul III
• dezinfecţie şi dezinsecţie din 10 în 10 zile în adăposturi
• eliminarea animalelor pozitive la Testul Coggins
• supraveghere serologică până la obținerea de efective negative
• examen clinic şi termometrie zilnică la cabalinele din focar
15. Boala respiratorie cronica la pasari

Date Generale
• boală a galinaceelor domestice și sălbatice produsă de Mycoplasma gallisepticum
• caracterizată prin tulburări respiratorii, scăderea producţiei de ouă şi slăbire progresivă
• receptive : găina, curca, bibilica, fazan, prepeliţă, potârniche – vârsta de 4-8 săpt.
• contaminare : respiratorie şi transovariană
• evoluţie : enzootică, trenantă, masală, favorizată de factorii de stress şi cu mortalitate redusă
Semne Clinice
• incubaţie : 4 zile – 3 săpt.
• tulburări respiratorii, inapetenţă, scăderea producţiei de ouă
• sindrom de coriză la puii de găină, sinuzită la curci şi simptome de laringotraheită, pneumonie şi/sau
aerosaculită la adulte
Leziuni: depozite cazeoase gălbui şi pneumonie, pericardită, perihepatită, exsudate fibrino-purulente în trahee şi
cavitatea nazală; aerosaculită fibrinoasă; enterita.
Diagnostic
• examen bacteriologic din organe cu leziuni
• examen serologic : ID, RSAR, RASI, RSAL
• diferenţial faţă de pseudopestă, BI, ornitoză
Prevenire Şi Combatere
Măsurile generale:
• supravegherea serologică obligatorie a efectivelor de reproducţie;
• efectuarea de embrioteste lunare;
• eliminarea de la incubaţie a ouălor provenite din efective contaminate;
• dezinfecţia riguroasă a ouălor destinate incubaţiei prin fumigare cu formol sau tratarea lor cu tilozină;
• tratament preventiv cu tilozină a puilor în primele zile de viaţă, administrată în apa de băut.
Combaterea micoplasmozei - dificil de realizat, mai ales în efectivele mari, în creşterea industrială
• efectivul se supune tratamentului cu antibiotice, în special cu tilozină. Concomitent se administrează
premixuri vitamino-minerale şi se îmbunătăţesc condiţiile de zooigienă;
• eliminarea factorilor favorizanţi;
• instituirea unui program riguros de dezinfecţie şi de supraveghere prin teste serologice (RSAR şi RSAL)
şi lunar prin embrioteste.
16. Coriza infectioasa aviara

Date Generale
• specifică galinaceelor; enzootică; produsă de Haemophilus paragallinarum
• caracterizată prin inflamaţia mucoaselor de la nivelul capului, edemul capului şi bărbiţelor
• receptive : galinacee de 3-8 luni (găini)
• contaminare : respiratorie şi digestivă
• morbiditate : mare
• mortalitate : 4-40 % în funcţie de patogenitatea tulpinilor şi factorii de stress
Semne Clinice Şi Leziuni
• incubaţie : 1-3 zile
• semne de coriză, deformarea feţei/capului, stomatită, laringită pseudomembranoasă, scăderea producţiei
de ouă, inapetenţă, scăderea sporului mediu zilnic
Diagnostic
• bacteriologic, serologic
• determinarea patogenităţii tulpinii prin inoculări intrasinusale
• diferenţial : BRC, ND, hipovitaminoza A (pseudomembrabe în cavitatea bucală şi esofag)
Prevenire
Măsuri generale:
• evitarea factorilor favorizanţi;
• administrarea de raţii echilibrate în proteine, vitamine şi minerale;
• respectarea principiului „totul plin-totul gol”;
• supravegherea circulaţiei păsărilor, ouălor şi a persoanelor;
• dezinfecţii riguroase.
Imunoprofilaxie :vaccinarea cu vaccinuri vii sau inactivate.
Combatere
După ce s-a declarat oficial boala se instituie măsuri de carantină de gradul III:
• se izolează halele contaminate şi iar păsările cu semne clinice se elimină din efectiv;
• păsările clinic sănătoase din focar se supun tratamentului cu antiinfecţioase şi de susţinere cu vitamine;
• se îmbunătăţesc condiţiile de zooigienă şi alimentaţie;
• în focar se poate executa infecţia dirijată cu germeni vii din tulpina de focar, după o vaccinare
prealabilă.Păsările fac o formă uşoară de boală urmată de o imunitate solidă.
17. Ornitoza-psitocoza
Date Generale
• boală de focalitate naturală, produsă de Chlamydia psittaci
• caracterizată prin tablou variat : catar oculo-nazal, inflamaţii exsudative şi necrotice ale seroaselor şi
organelor, septicemie sau asimptomatic
• evoluţie enzootică, iar la raţe şi curci-epizootică
• receptive : toate speciile de păsări domestice şi sălbatice (şi omul); mai frecventă la bobocii de raţă,
curcă şi porumbel, papagali, pescăruşi, peruşi, albatroşi
- omul face forme foarte grave
• surse : păsări bolnave şi purtătoare, porumbeii ca rezervor natural, papagalii, peruşii (cu infecţii
inaparente)
• căi/mod de transmitere : respiratorie , digestivă, prin ou la palmipede şi păsări sălbatice
• morbiditate : 10 - 30 %
• mortalitate : 50 – 80 %
• curci : sinuzită, tulburări respiratorii, digestive şi nervoase
• porumbei : coriză, dispnee, paralizia membrelor
• raţe : adinamie, tulburări în starea generală, diaree
• papagali, peruşi : evoluţie, de regulă, asimptomatic sau uneori ca la celelalte specii
• poliserozită serofibrinoasă, coriză, pneumonie, splenomegalie
DIAGNOSTIC
• examen bacterioscopic : pe frotiuri colorate Giemsa
• serologic : RFC, ELISA, RIHA, IF, aglutinine cu antigen colorat
PREVENIRE - măsuri generale
COMBATERE - sacrificarea păsărilor bolnave şi tratament preventiv de necesitate la cele clinic sănătoase
18. Pseudopesta aviara

Date Generale
• boală infecto-contagioasă a galinaceelor
• caracterizată clinic prin febră, tulburări digestive, respiratorii şi nervoase iar morfopatologic prin leziuni
hemoragico-necrotice şi difteroide la nivelul tractului digestiv
• produsă de tulpini de Paramyxovirus tip I
- velogene-neurotrope cu patogenitate foarte mare ce induc leziuni hemoragice şi mortalitate mare
- velogene-neurotrope cu tulburări respiratorii şi nervoase
- mezogene – cu tulburări respiratorii uneori nervoase dar cu mortalitate scăzută
- lentogene sau respiratorii care determină evoluţie uşoară sau subclinică
- enterice – asimptomatice care determină infecţii subclinice
• receptive : găini, curci, bibilici, fazani, păuni, sporadic porumbeii
• surse : păsările receptive dar şi vrăbiile, ciorile, graurii, coţofenele, păsările migratoare, ariciul, pisica,
viţelul chiar şi raţe, gâşte, lebede ca purtătoare
• transmitere : orizontală (prin mediul contaminat şi păsările bolnave şi purtătoare) şi verticală prin ou
(dar foarte greu de obţinut pentru tulpinile velogene şi mezogene)
• evoluţie : enzootică, epizootică (pustiitoare)
• mortalitate : la tulpini velogene > 90 %
• morbiditate : 80-90 %
• în focare vechi : 20-30 % mortalitate
• boala apare în pauze de imunitate
Semne Clinice - incubaţie : 5-6 zile dar şi mai mult si evoluţie : tipică sau atipică
Forma tipică la găină
• supraacută – fulgerătoare;
• acută – cea mai frecventă : tulburări generale, febră, tulburări oculare, digestive şi nervoase, diaree
apoasă, verzuie cu sau fără strii de sânge, deshidratare, slăbire, dispnee, torticolis, paralizii, scăderea
producţiei de ouă si ouă cu coajă subţire sau fără coajă;
Forma subacută, cronică şi atipică
• semne şterse, deseori fiind absente tulburările digestive şi nervoase
• la curcă : evoluţie similară găină dar mai lentă şi moarte de 50-80 % cu formă predominant digestivă
Leziuni
• în forma supraacută : fără modificări sau numai cu catar al mucoaselor respiratorii şi digestive
• în forma acută : proventriculită hemoragică, hemoragii sub cuticula stomacului muscular, tiflită şi
proctită hemoragică
• în forma subacută : leziuni necrotico-hemoragice şi butoni difteroizi pe intestinul gros
Diagnostic
• examen virusologic - l.a.m.n. aglutinează eritrocitele de cocoş
• examen serologic : RIHA, ELISA, SN, IFD
• bioproba : pe pui SPF de 1 zi sau de 8 săpt.
• diferenţial faţă de : holeră, encefalomielita infecţioasă, tifo-puloroza
Prevenire
• popularea cu pui şi tineret aviar liber de PMV-1;
• carantina profilactică, în special la păsările din import;
• supravegherea circulaţiei animalelor, oamenilor şi păsărilor, în efective de păsări receptive;
• evitarea contactului între păsările din efectiv şi purtători temporari: şobolani, şoareci, vulpi, câini, pisici;
• efectuarea periodică a dezinfecţiilor, dezinsecţiilor şi deratizărilor;
• supraveghere prin examen clinic, morfopatologic şi serologic;
• controlul titrului de anticorpi serici la 14-21 zile de la vaccinare.
• vaccinări la găini, curci, fazani şi porumbei cu vaccinuri vii preparate din tulpini lentogene sau
vaccinuri inactivate;
• în general vaccinările antipestoase se vor efectua astfel: puii de găină se vaccinează de două ori
consecutiv cu vaccinuri vii lentogene, în funcţie de instrucţiunile emise de producător;
• tineretul şi găinile adulte se pot vaccina cu vaccinuri uleioase inactivate, în funcţie de instrucţiunile
emise de producător.
Combatere
După precizarea diagnosticului, boala se declară oficial şi se instituie măsurile de carantină de gradul II:
• cadavrele şi păsările cu semne clinice de boală se ucid şi se incinerează sau se transformă în făină
proteică;
• păsările clinic sănătoase din focar se vaccinează;
• se elimină posibilităţile de difuzare a virusului;
• se impun măsuri de restricţionare a circulaţiei păsărilor din jurul focarului;
• se intensifică măsurile de supraveghere clinică şi prin examen morfopatologic şi serologic.
19. Pesta aviara (influenta, gripa aviara)

Date Generale
• boală infecţioasă foarte contagioasă
• evoluţie acută, enzootico-epizootică, pandemică
• caracterizată prin tumefierea crestei şi bărbiţelor, hemoragii viscerale şi în musculatura scheletică, diaree
verzuie, depozite de uraţi în rinichi şi uneori peritonită;
Tabloul Clinico-lezional este corelat cu patogenitatea tulpinilor virale
• produsă de un Ortomyxovirus - Influenzavirus tip A;
• afectează : galinaceele şi palmipedele domestice, păsările de apă, marine şi migratoare, pisica dar şi
vrabia, bufniţa, sticletele, mierla, piţigoiul, toate fiind şi surse de infecţie;
• morbiditate şi mortalitate : până la 100 % în funcţie de patogenitatea tulpinilor
• Influenzavirus are mare capacitate mutagenă (shift sau drift antigenic)
Prevenire : evitarea contactului cu sursele de infecţie
Combatere : stamping-out când este produsă de tulpini înalt patogene
20. Paramixoviroza porumbeilor

• boală infecţioasă foarte contagioasă a porumbeilor
• se caracterizează prin evoluţie gravă şi pierderi mari prin morbiditate şi mortalitate
• produsă de tulpini de Paramyxovirus
• receptivitate: porumbeii de orice vârstă
• surse de infecţie: porumbeii bolnavi şi cei trecuţi prin boală, porumbeii semisălbatici, călători, păsările
sălbatice şi cele migratoare
• mod de contaminare şi de difuzare a virusului: direct, prin hrana şi apa infectate cu secreţii şi excreţii
contaminate, prin oamenii ce au avut contact cu porumbeii bolnavi
• morbiditate şi mortalitate: mari, ating 100% în funcţie de patogenitatea şi virulenţa tulpinilor
Tabloul Clinic
• incubaţia : scurtă de 3-4 zile, uneori de 18-20 zile
• tabloul clinic este foarte variat
• rinită uşoară sau sindrom de coriză, strănut, jetaj nazal, tumefierea pleoapelor, epiforă
• apoi starea generală se înrăutăţeşte : porumbeii devin apatici, prezintă horiplumaţie, stau îngrămădiţi, au
diaree apoasă, uneori chiar cu striuri sangvinolente, sete exagerată
• tulburări nervoase : contracţii ale gâtului, capului, aripilor,tulburări de echilibru, torticolis, opistotonus,
convulsii, pareze, paralizii; nu mai pot zbura
• tulburări de vedere : decolorarea irisului
• tulburări de creştere a penelor - prea lungi sau prea scurte, filiforme, decolorate, cu urme de sânge,
porumbeii năpârlesc
• în unele cazuri, iniţial manifestările sunt subclinice sau foarte uşoare, iar alteori apar numai tulburări
nervoase sau diaree.
• porumbeii slăbesc şi mor prin epuizare sau se tarează (tulburări nervoase)
Tabloul Lezional - leziuni necaracteristice
Examen De Laborator
• examen virusologic - izolarea şi identificarea tulpinilor de Paramixovirus
• examen serologic - decelarea anticorpilor la porumbeii care au trecut prin boală
Prevenire : respectarea măsurilor generale şi vaccinarea
• supravegherea porumbeilor care se întorc din voiaj
• asigurarea condiţiilor de creştere
• evitarea contactului cu păsări bolnave sau purtătoare
• popularea cu porumbei sau ouă pentru incubat numai de la furnizori liberi de paramixoviroză
• vaccinuri inactivate cu repetarea la 3 săptămâni şi apoi din 6 în 6 luni. Inocularea se face subcutanat în
treimea mijlocie dorsală a gâtului, cu doza de 0,2 ml
Combatere
• puii şi porumbeii adulţi bolnavi se sacrifică şi se incinerează
• se interzice circulaţia persoanelor străine în crescătorie
• porumbeii sănătoşi se supun imediat vaccinării cu vaccin La Sota, care va determina răspuns imun de tip
celular în 24 ore, asigurându-se protecţia
• după 2-3 săptămâni de la vaccinare cu tulpina La Sota se administrează vaccinul uleios inactivat, apoi
repetarea se face din 6 în 6 luni
• în focare cu antecedente de boală, după ecloziune toţi puii vor fi vaccinaţi
21. Rinotraheita curcilor (boala capului tumefiat)

- pneumovirus aviar care ataca doar caile respiratorii superioare;
- boala debuteaza brusc aparand inflamatia sinusurilor;
- nu se formeaza anticorpi apar ulterior noi imbolnaviri;
- in caile respiratorii superioare pot patrunde bacterii si alte particule care induc infectii bacteriene secundare;
- gravitatea imbolnavirii depinde de varsta animalelor si de conditiile din adapost;
- rinotraheitele infectioase la curci pot capata forme dramatice fiindca virusii slabesc foarte mult sistemul imu-
nitar al organismului, deschizand calea coinfectiilor;
Tabloul clinic - aparitia respiratiei zgomotoase, inflamarea bilaterala a sinusurilor si abundenta mucozitatilor
limpezi; mucozitati in orificiile nazale; sacii aerieni contin mucozitati; compartimentele inimii si ficatul sunt
marite iar plamanii se rigidizeaza partial;
Terapie si profilaxie - substantele de desfundare a cailor respiratorii de mucozitati si antibiotice pentru combat-
erea infectiilor secundare;
- exista vaccin activ care se administreaza prin intermediul apei de baut sau sub forma de aerosoli
22. Bronsita infectioasa aviara

• boală infecto-contagioasă cu incubaţie scurtă (18-36 ore)
• răspândire în tot efectivul în 24 ore
• produsă de un Coronavirus, diverse serotipuri ce îşi pierd uşor patogenitatea
• transmitere : aerogenă
• receptive : numai găinile
implicaţii economice
• la puii tineri (sub 7 zile) : tulburări respiratorii grave cu morbiditate şi mortalitate mare (aprox. 50 %)
• la adulte : semne respiratorii, scăderea producţiei de ouă, coajă încreţită, deformate, traheită,
aerosaculită spumoasă
Diagnostic - clinic, izolare virus, decelare Ac serici
Prevenire - măsuri generale şi vaccinare (recomandată în funcţie de situaţia epizootologică)
Combatere - uciderea puilor grav bolnavi; la adulte, dacă după 4 săpt. de la impunerea carantinei de gradul III
producţia de ouă nu revine la normal, tot efectivul va fi lichidat;
23. Laringotraheita infectioasa aviara

- boală infecţioasă foarte contagioasă a galinaceelor caracterizată prin grave tulburări respiratorii şi leziuni de
larigotraheită muco-hemoragică, scăderea producţiei de ouă şi a sporului mediu zilnic;
- produsă de un Herpesvirus (Gallidherpes) cu tulpini de virulenţă diferită
- receptive : găinile la orice vîrstă, mai frecvent la 3-9 luni, fazanii, curcile, păunii, potârnichile
- surse : găinile bolnave şi purtătoare dar şi ca gazde naturale, obiectele contaminate
-căi de infecţie : respiratorie
-factori favorizanţi : factori afrigore, iritaţia mucoaselor aparatului respirator, infecţii secundare
-evoluţie : enzootică, supraacută  inaparentă
-morbiditate : mare (până la 100 %)
-mortalitate : mare (peste 50 % în forma supraacută şi 10-15 % în forma acută) şi redusă în formele lente
- incubaţie : 4-12 zile
- tulburări respiratorii : dispnee, descuamarea mucoasei traheale, exsudat cazeos în trahee şi laringe, cu acu-
mulări sangvine, dopuri cazeoase laringo-traheale, tuse, horcăieli
-puii mai mici de 7 zile mor în 2-4 zile(50-80 %)
- tulburări oculare : uneori manifestări numai de conjunctivită şi slabe semne respiratorii cu mortalitate foarte
mică sau absentă
- producţia de ouă scade su 10-50 % ; revine după 3-4 săpt.
Diagnostic: - clinic si de laborator prin examen virusologic (ouă embrionate) şi histologic (incluziile intranucle-
are Seifried în celulele mucoasei traheale)
Prevenire - măsuri generale si vaccinare : vaccin obţinut din tulpini lentogene
Combatere
Măsuri de carantină de gradul III :
- sectorizarea halelor
- supravegherea circulaţiei între focar şi alte incinte populate cu păsări
- sacrificarea păsărilor clinic bolnave care manifestă tulburări grave
- arderea cadavrelor, aşternutului şi penelor
- dezinfecţii riguroase în adăpost şi a tuturor obiectelor şi materialelor care au venit în contact cu păsările
- distrugerea câinilor şi a şobolanilor
- vaccinarea de necesitate a păsărilor clinic sănătoase din focare, de preferat prin apa de băut
24. Bursita infectioasa aviara (BOALA DE GUMBORO)

Date Generale
- boală infecţioasă contagioasă produsă de Birnavirus,specifică galinaceelor, cu evoluţie clinică/subclinică
- caracterizată prin tulburări generale şi digestive, stare de depresie, inflamaţia şi hipertrofia bursei lui Fabricius
(atrofie în formele cronice, latente) şi efect imunosupresiv
- receptive : găini şi curci, în mod deosebit puii de găină la vârsta de 3-8 săpt. din rase uşoare
- surse : păsări bolnave şi convalescente, obiecte de lucru, dejecţii, secreţii, adăpost, hrană, apă
- infecţia : orizontală – digestivă, virusul se răspândeşte şi prin dăunători (viermi de făină, rozătoare)
- evoluţie : enzootică, staţionară, gravitatea tabloului clinic fiind corelată cu tulpinile de virus cauzale
- virus BIA : foarte stabil, rezistă cel putin 4 luni în adăpost şi cel puţin 2 luni în apă, aşternut etc
- factori favorizanţi : frigul, umezeala, variaţiile de temperatură, alimentaţia precară, curenţii de aer;
- morbiditate : 100% în focar primar şi în infecţia cu tulpini clasice/standard (puii prezintă semne clinice în 24
de ore de la infecţie)
- mortalitate : 30 % la tineret rase grele şi 70-80% la rasele uşoare (de ouă)
Tabloul Clinic
- incubaţia : scurtă, de 2-3 zile
Evoluţia clinică cu semne ce variază în funcţie de tulpina de virus, vârsta păsărilor, starea de sănătate, tipul de
focar (primar sau staţionar);
- frecvent se constată : stare de indiferenţă, depresie, paliditate, îngrămădire, mers nesigur, dezechilibrare, dor-
inţă de culcare, tremurături, diaree albicioasă sau apoasă
- Evoluţia subclinică - spor de creştere redus, conversie slabă a furajului;
Leziuni: bursa lui Fabricius mărită de 2-3 ori, gelatinoasă, edemaţiată, hemoragică, iar pe secţiune lamelele sunt
tumefiate, roz-roşietice, cu hemoragii punctiforme, musculatura scheletică – cu hemoragii, uneori grave; rinichi
- exces de uraţi; ficat şi splină – mărite; intestin – cu conţinut de culoare portocalie, mucoasa inflamată; între
stomacul glandular şi cel muscular – hemoragii similare celor din pseudopestă; în infecţia cu tulpini-variantă :
atrofia bursei; în infecţia cu evoluţie ocultă : bursa este mai mică, ficatul pătat şi cu necroze (asociată cu hep-
atita cu corpi incluşi)
Diagnostic
- pe cadavre întregi, ser sangvin, bursă
- examen virusologic : din bursă (inoculare pe fibroblaste embrionare de găină, embrioni de găină, pui)
- identificarea virusului prin : IDGA, SN, ELISA de captare, IF
- pentru identificarea tipului de virus (clasic sau variantă) se face RT-PCR
- examen serologic : ID, SN, TIE
- examen histologic : din bursă, timus, tonsile cecale unde se constată necroză limfoidă
Prevenire
- măsurile generale sanitare veterinare, ca şi în cazul pseudopestei aviare, şi se va face vaccinarea efectivelor:
- vaccinarea pe flux tehnologic la găini-linii pure, bunici şi părinţi de reproducţie, rase grele, uşoare şi
hibrizi ouă consum, conform schemelor stabilite de firmele producătoare de vaccin
- la puii de carne, vaccinările se fac în funcţie de situaţia epizootologică;
- se utilizează vaccinuri vii sau inactivate
- furaj echilibrat proteino-vitamino-mineral şi program de decontaminare periodică
Combatere
- carantina de gradul III şi se aplică următoarele măsuri:
- izolarea efectivului contaminat prin sectorizare
- eliminarea factorilor favorizanţi
- sacrificarea la abator la încheierea ciclului de producţie sub supraveghere de specialitate
- dezinfecţii şi dezinsecţii riguroase - insectele sunt factori de menţinere şi difuzare a virusului
- evitarea administrării în hrană a peştelui sau a moluştelor, deoarece sunt receptive şi pot transmite virusul BIA
- vaccinarea de necesitate a puilor sănătoşi din focar când nu se poate face depopularea totală
25. SINDROMUL CĂDERII OUATULUI 1976

Date Generale
- boală produsă de un Adenovirus aviar de găină
- boala se transmite prin ou şi orizontal prin aşternut
- afectează găinile ouătoare prin scăderea producţiei, ouă cu coajă de calitate inferioară, diaree şi anemie
- prin ouă contaminate poartă virusul până în momentul începerii ouatului după care începe eliminarea acestuia
şi contaminarea mediului
- prevenire prin vaccinare, cea mai eficace măsură
26. Anemia infectioasa aviara

Anemia infectioasa a puilor de gaina -boala infectioasa imunodepresiva caracterizata d.p.d.v. clinic prin pan-
mieloftizie, anemie aplastica si atrofie limfoida generalizata.
Etiologia: Circovirus ce poate provoca singur boala (ca agent primar) sau poate participa la exprimarea clinica
a altor entitati infectioase: boala aripilor albastre, dermatita anemica, sindromul hemoragic. Virusul prezinta
tropism pentru celulele hematopoetice, in special pentru nucleul acestora.
Epidemiologie
- receptivitate:descreste cu varsta, dar efectul depinde de prezenta Ac vitelini, de gradul de maturizare imuno-
logica, de rasa si de patogenitatea virusului;
- cai de transmitere: -verticala, prin ou (ponderea cea mai mare),maxima dupa 1–6 saptamani postinfectie si ne-
uniforma pe toata durata vietii si orizontala: digestiva, respiratorie, rare.
Patogeneza: depinde de calea de transmitere si de varsta.
1) pe cale verticala: virusul exista in organism cand sistemul imunitar este imatur determinand o anemie severa
si o imunosupresie, moartea fiind consecinta anemiei;
2) pe cale orizontala (prin coabitare): varsta de risc maxim este mai mare de 4 – 5 zile. Consecutiv viremiei
apare anemia discreta ce va fi urmata de eliminarea vitelina si prin fecale.
Tabloul clinic: perioada de incubatie este de circa o saptamana.
- abatere, prostratie, letargie, capul atarnand, paliditate excesiva a mucoaselor, a dermului;
Modificari biologice: - afectarea liniei hamatopoietice, observandu-se mieloftizie, cu scaderea valorii hemat-
ocritului, aparitia de forme imature de eritrocite, granulocite si trombocite; disfunctia respiratorie; creste suscep-
tibilitatea fata de infectii, alterarea functiei de cogulabilitate ce va duce la aparitia de hemoragii si permeabi-
lizarea peretilor vasculari
Tabloul lezional: -slaba coagulabilitate a sangelui; -modificarea caracterelor plasmei; -decolorarea maduvei
osoase datorita faptului ca celulele hematoformatoare sunt inlocuite cu adipocite.
-atrofia timpurie a timusului si ficatului datorita afectarii functiei hematolimfopoetice; -hemoragii pe mucoase si
masele musculare.
-atrofie limfoida generalizata; -depletie limfoida corticala si medulara in timus; - incluziile eozinofile intranu-
cleare in hepatocit si timocit; - in celelalte organe limfoide - leziuni microscopice de atrofie cu sau fara focare
necrotice si proliferarea stromei (tesut reticular).
Diagnostic:
- semne clinice (anemie, modificarile hematologice, decolorarea maduvei si atrofia timica) si a anchetei epi-
demiologice (varsta).
- examen virusologic - serologic prin IF sau SN.
- examene serologice: ELISA sau SN.
Profilaxia:
-vaccinarea adultelor inainte de intrarea in perioada de ouat cu vaccinuri vii la varsta de 14 –18 saptamani;
-supravegherea serologica a reproducatorilor prin evidentierea Ac vitelini.
-respectarea principiului „totul plin, totul gol” si repopularea cu efective indemne.
27. Sindromul de malabsorbtie - caracterizat prin întârzierea în creştere şi tulburări de dezvoltare a oaselor.
Simptomele apar încă din primele săptămâni de viaţă şi pot persista toată viaţa economică a păsării.
- semnele clinice constau în diaree, întârzierea în creştere, lotul este neuniform, dând impresia că puii din
aceeaşi hală sunt de vârste diferite, tulburări locomotorii datorită osteoporozei şi un grad redus de acoperire cu
pene, puii păstrându-şi puful, poziţii anormale ale aripilor, iar penele din aripi sunt orientate anormal („puii eli-
copter”);
- la 5 săptămâni, puii au penele secundare nedezvoltate, sunt lipsiţi de vioiciune, au apetitul capricios, putând
prezenta diaree.
- leziunile apar in prima săptămână de viaţă şi constau în necroza capului femural, fracturi la nivelul gâtului fe-
mural, proventriculul este voluminos, intestinul este balonat şi conţine alimente fermentate nedigerate, fila-
mente de mucus de culoare portocalie, coastele sunt deformate, ca în rahitism.
Diagnostic
- date epidemiologice, tablou clinico-anatomic, examenului de laborator.
Profilaxia şi combaterea
- transmitere verticala şi orizontala a bolii, rezistenţa mare a virusului la factorii fizico-chimici din mediu, mă-
surile de profilaxie generală nu sunt suficiente pentru prevenirea apariţiei bolii în efectiv.
- imunoprofilaxie - vaccinuri vii (pui) şi inactivate (pentru imunizarea efectivului de reproducţie - la vârsta de
18-22 de săptămâni- în scopul transmiterii anticorpilor prin vitelus la pui, pentru prevenirea apariţiei atât a ar-
tritei-tenosinovitei cât şi a sindromului de malabsorbţie).
28. Encefalomielita aviara (Tremurul epidemic)

Date Generale Şi Epizootologie
-boală infecţioasă a tineretului aviar între 0 zile şi 6-7 săpt. produsă de un Picornavirus enterotrop
- caracterizată prin tulburări nervoase (ataxie şi tremurături fine ale capului şi gâtului) şi afecţiuni oculare (irido-
ciclite şi opacifierea cristalinului)
- afectează găina, curca, fazanul, pitpalacul – acestea fiind şi gazde naturale
- infecţia : prin ou, astfel că rata de ecloziune poate să scadă cu până la 20 % şi pe cale orală
Tabloul Clinic Şi Lezional
- incubaţie scurtă, ataxie, depresie, paralizie, tremurături fine ale capului şi gâtului, imobilitate, poziţie pe ge-
nunchi, cădere laterală; canibalism sau moarte prin îngrămădire
- după vârsta de 6 săpt. aceste semne sunt f slabe dar apar tulburările oculare; scăderea ouatului; revine după
aprox. 14 zile
Diagnostic
- clinic şi examen histologic din SNC – leziuni tipice de encefalomielită
- virusologic : izolare şi identificare si serologic : evidenţiere Ac specifici
- măsuri generale
- vaccinarea puicuţelor de reproducţie anterior începerii ouatului
- sistarea incubării ouălor de la păsări contaminate până când serologic, titrul în Ac este protector şi determină
dispariţia virusului din populaţie
29. Boala Marek (Neurolimfomatoza păsărilor)

Date Generale
-boală infecto-contagioasă neoplazică, de tip limfoproliferativ caracterizata prin proliferarea celulelor limfoide
din diferite ţesuturi şi organe, inclusiv în nervii periferici şi piele
- prudusă de un Herpesvirus tip I
-receptive : în mod deosebit găinile, mai rar curcile, fazanii, raţele, gâştele,
- sensibilitatea este invers proporţională cu vârsta
- găinile sunt receptive până la vârsta de 4-22 săptămâni
- surse: păsări bolnave cu manifestări clinice sau subclinice care elimină virusul prin toate secreţiile şi excreţiile
- scuamele foliculilor plumiferi şi penele rămân contaminate perioade lungi de timp
-surse secundare : adăpost, apă, hrană, mijloace de manipulare şi transport
-căi de infecţie : respiratorie, digestivă, cutanată (insecte hematofage)
- morbiditate : până la 100 % în efectivele nevaccinate; rareori se îmbolnăvesc păsări din efective vaccinate
- mortalitate : până la 8-10 săptămâni este scăzută, chiar până la 0 %; la 12-18 săptămâni este de aprox 10 %, iar
la 24 săptămâni este mare, chiar de 50 %
-evoluţie : enzootico-epizootică, cronică, rareori acută
-perioada de incubaţie : lungă (3 săpt.-8 luni) dar la păsări foarte tinere este foarte redusă
Forma Cronică - tipică la păsările de 12-24 săpt. , cu diverse localizări : neurală, oculară, viscerală, cutanată
a. Localizarea neurală (neurolimfomatoză)- incoordonări în mers, slăbire progresivă, paralizii flasce sau
convulsii clonice, asimetrice; la membrele inferioare – “pas de defilare”; la aripi – îndepărtate de corp; la nervii
gâtului şi/sau cranieni : opistotonus, torticolis sau poziţii anormale ale capului şi gâtului; uneori sunt afectaţi
nervii toracici (cu tulburări de respiraţie) sau vegetativi digestivi (cu paralizii ale gurii, stomacului, intestinelor)
cu indigestie ingluvială, constipaţie, diaree, apetit prezent, dar imposibilitatea de a se hrăni;
b. Localizarea oculară (orbirea epidemică) - prezentă la găini adulte (8-10 luni), iris decolorat, pupilă
ovală, triunghiulară sau stelată, acuitate vizuală scăzută până la cecitate, moarte prin imposibilitatea hrănirii
c. Localizarea viscerală - scade producţia de ouă, anemie, diaree, slăbire progresivă, abdomen mărit,
deformat, poziţie de pinguin
d. Localizarea cutanată - proliferări ale foliculilor plumiferi, îngroşarea pielii în special în regiunea
torso-metatarsiană şi digitală;
Forma Acută - prezentă la tineret (4-16 săpt.); stare generală modificată : abatere, inapetenţă, abdomen mărit,
uneori paralizii ale aripilor şi picioarelor; moarte în 3-4 zile (40-60% din cazuri)
Leziuni - în forma neurală : nervii periferici (membre, gât, plexuri) îngroşaţi, cenuşii-gălbui, opaci şi pe secţi-
une aspect tumoral
- in forma viscerală : modificări tumorale în rinichi, cord, pulmon, splină, ovar, oviduct, timus, bursa lui
Fabricius, schelet osos, musculatură;
Diagnostic
- virusologic : cultivarea pe pui de 1 zi , fibroblaste sau embrioni de găină;
- serologic : diverse tehnici (IDGA, IFD, IFI, VN, ELISA);
- histopatologic : identificarea de procese infiltrative limfoide (în special T) cu prezenţa de incluzii specifice
diferenţial : cu LL, EMA, ND, avitaminoza E (encefalomalacia) şi avitaminoza B2
Prevenire
Măsurile generale
- introducerea la incubaţie a ouălor provenite din unităţi sigur indemne;
- evitarea contactului între pui şi ouă provenite din efective contaminate cu cele din efective necontaminate;
- asigurarea condiţiilor corespunzătoare de zooigienă şi alimentaţie;
- controlul circulaţiei ouălor, păsărilor şi personalului;
- dezinfecţii şi dezinsecţii periodice.
Imunoprofilaxia. Se vaccinează puii părinţi la vârsta de 1 zi în staţiile de incubaţie şi puii de carne, în
funcţie de situaţia epidemiologică. Pentru vaccinare se foloseşte un anumit tip de vaccin: vaccin monovalent
heterolog (serotip 3, de curcă); bivalent (serotip 3 şi serotip 2); trivalent (serotip 1, nepatogen dar imunogen,
serotip 2 şi serotip 3).
Combatere
- examinare clinică şi uciderea păsărilor cu forme oculare şi nervoase;
- restricţionarea circulaţiei persoanelor, vehiculelor, furajelor şi diverselor obiecte;
- dezinfecţii şi dezinsecţii riguroase; virusul rezistă în condiţii naturale 4-16 săptămâni;
- îmbunătăţirea condiţiilor de zooigienă;
- lichidarea efectivului pentru asanarea focarului (la sfârşitul perioadei de exploatare);
- repopularea unităţii cu material avicol indemn.
30. Pleuropneumonia infectioasa parcina

Date Generale
- specifică suinelor, produsă de Actinobacillus pleuropneumonie, epifit al căilor respiratorii
- tulburări în starea generală şi respiratorii
- leziuni de pleurită serofibrinoasă şi pneumonie hemoragico-necrotică
- receptive : porcine de orice vârstă, dar în special la 3-5 luni
- surse : porci bolnavi sau convalescenţi, scroafe adulte
- transmitere : directă (respiratorie), transcutanat
- evoluţie : enzootică (epizootică)
- favorizată de sezonul rece
Semne Clinice
- incubaţie scurtă (câteva ore-câteva zile)
- evoluţie : supraacută, acută, cronică
- hipertermie, tuse, dispnee, anorexie, poziţia câinelui şezând, jetaj sero-sangvinolent înainte de moarte
- în forma cronică : semne puţin caracteristice (tuse la efort şi subfebrilitate)
Leziuni
- secreţii sero-sangvinolente la nivelul orificiilor naturale
- pneumonie hemoragică (hematom) şi apoi hemoragico-necrotică
- pleurită – toate fazele, grav fibrinoasă şi aderentă de peretele costal
- pericardită – toate fazele
- limfadenită hemoragico-necrotică
Diagnostic - semne clinice, leziuni, izolare şi identificare germen prin ex.bacteriologic
Prevenire - măsuri generale si vaccinare (vaccin inactivat sau viu)
Combatere
- tratament prin furaj şi individual la animalele care nu consumă hrana
- vaccinare de necesitate în focar
- prevenirea şi combaterea infecţiilor asociate
31. Pneumonia enzootica porcina

Date Generale
- prezentă în special la tineret şi grăsuni, produsă de Mycoplasma pneumoniae
- caracterizată prin tulburări respiratorii (tuse) şi leziuni de pneumonie la lobii apicali şi cardiaci, hepatizaţie
roşie a pulmonului
- uneori pulmonul poate fi mozaicat şi cu consistenţă crescută, cărnoasă – până la fibrozarea parenchimului
- lmn. traheobronşici hipertrofiaţi
- identificarea agentului cauzal = confirmare
Prevenire - măsuri generale, vaccinare (Respi-Sure)
- supraveghere : prin administrare de AB-ţintă în furaj, periodic (în funcţie de starea epizootică)
Combatere
- sacrificarea şi valorificarea animalelor grav bolnave
- animalele clinic sănătoase – administrare în masă de AB (tilozină, cea mai eficientă)
- animalele cu semne de boală (ce se pot remite) – tratament parenteral (tilosină)
32. Rinita atrofica parcina

Date Generale
- boală specifică porcului produsă de tulpini toxigene de Pasteurella multocida şi Bordetella bronchiseptica
- evoluţie cronică, sporadică, enzootică, epizootică
- exprimată prin secreţii şi hemoragii nazale, prognatism, devierea laterală a râtului, hipoplazia sau atrofia
corneţilor şi a septumului nazal
- receptivi : purceii sugari în primele 4 săpt. şi mai rar tineret la îngrășat faza I
- surse : animalele bolnave şi purtătoare (scroafe mame)
- infecţia : directă, prin aerosoli (aerogen)
- factori favorizanţi – tehnologici
- morbiditate : 80-100% (uneori 5-8%)
- mortalitate : redusă, după asocierea infecţiilor secundare
Semne Clinice
- apar numai după primele 3 luni de viaţă
- rât deformat sau torsionat, cu sau fără deviere, prognatism sau brevignatism, plierea pielii de pe rât (,,bot de
mops,,), blefarită, epiforă, jetaj, strănut, sforăit permanent
Leziuni
- în cavitatea nazală şi zonele adiacente - hipotrofia corneţilor nazali până la atrofie; devierea sau atrofia septu-
mului nazal;
- aprecierea severităţii bolii - ecţionarea râtului între primul şi al doilea premolar + interpretarea leziunilor
Diagnostic - morfopatologic, radiologic (rar utilizat), bacteriologic
Prognostic = vital-favorabil; economic-nefavorabil
- evitarea introducerii de animale din unităţi contaminate în exploataţii indemne
- în unităţi în care este prezentă boala se aplică un complex de măsuri care să limiteze efectele bolii şi să reducă
numărul germenilor :
- vaccinarea scroafelor gestante şi a purceilor sugari
- adm. de PVM la scroafe în ultima lună de gestaţie şi la tineretul suin la îngrăşat
- asigurarea condiţiilor de creştere, cazare şi microclimat
- suinele cu prognostic grav se elimină din efectiv
- vaccinarea : Pneumosuivac sau Rinosuivac – au redus incidenţa şi severitatea bolii la 1-5 %
33. Boala Glasser (poliserozita infecţioasă)

Date Generale
- boală a porcinelor tinere din în sistemul intensiv produsă de Haemophylus parasuis
- hipertermie, modificări în starea generală, tuse şi artrite
- contaminare : aerosoli, direct
- evoluţie sporadico-enzootică
- iniţial, se îmbolnăvesc purceii cu stare de întreţinere bună; rămân cu sechele articulare
Tabloul Clinico-lezional
- febră, abatere, tuse, spor de creştere redus
- moarte după 2-5 zile de la debut
- artrită, pleurită, pericardită, peritonită, perihepatită, perisplenită, pneumonie în diverse faze, atelectazie pul-
monară, lichid serocitrin în cavitatea toracică
Diagnostic - izolare şi identificare de H. parasuis; decelarea Ac specifici
Prevenire - măsuri generale si vaccinare cu autovaccin
Combatere
- izolarea şi tratamentul cu AB al animalelor bolnave cu pronostic favorabil
- purceii grav bolnavi se sacrifică
34. Rujetul (brânca porcului,popular)

Date Generale
- boală infecto-contagioasă, septicemică produs de Erysipelothrix rhusiopathiae
- se caracterizează prin tulburări generale grave şi leziuni de tip septicemic sau de dermatită eritematoasă, ur-
ticariformă sau necrotică
- evoluţie sporadică şi enzootică, mai frecventă vara
- receptive : porcine de 3-12 luni, tineret ovin, curci, porumbei, peşti, unele rozătoare şi omul (cazuri rare)
- surse : diverse; animale bolnave şi purtătoare, sol, produse şi subproduse din abatoarele de porci, apa
germenul = epifit şi de portaj în organele limfoide şi ileon la porci
- căi de infecţie : directe şi indirecte, insecte hematofage
Tabloul Clinico-lezional
- incubaţia : 1-8 zile
- evoluţie sub diferite forme clinice:
Forma Supraacută-septicemică - apare brusc + hipertermie, tulburări grave în starea generală, hiperemia mu-
coaselor şi moarte în 12-24 ore la 90-100% din cazuri
Forma Acută-septicemică (eritematoasă) - diaree, vomă, hipertermie, tulburări generale grave, eritem cutanat
localizat în regiunile cu piele fină, moarte după 3-4 zile de la debut la 60 % din cazuri
Forma Subacută, Urticariformă - dermatită urticariformă pe zona dorsală/ abdominală, placarde necrotice,
proeminente, regulate de formă geometrică (pătrate, romboidale) de culoare roşu-aprins; evoluţie de 8-12 zile,
se termină prin moarte sau trece în forma cronică
Forma Cronică - localizări în diferite organe sau ţesuturi; cardiacă : tulburări circulatorii, hiperemie, edem,
dispnee, slăbire; cutanată : necroza sau gangrena uscată a pielii în zona dorsală, cervicală, a capului şi ex-
tremităţilor, uneori cu sfacelarea urechilor şi cozii;
Leziuni - pe lângă cele observate clinic se constată:
-endocardita vegetantă (frecventă), diateză hemoragică, limfadenită mezenterică, splenită hiperplastică,
nefrită hemoragică, distrofii în ficat, rinichi, cord.
Diagnostic - se presupune pe tabloul clinico-lezional; se confirmă prin examen bacteriologic + bioproba pe
şoarece/porumbel.
Prevenire
Măsuri generale
- respectarea carantinei profilactice de 60 zile pentru toţi porcii nou introduşi în efectiv
- asig cond de zooigienă şi alimentaţie corespunzătoare în scopul evitării apariţiei rujetului de natură endogenă;
- executarea periodică a dezinfecţiilor, dezinsecţiilor şi deratizărilor
- distrugerea corespunzătoare a cadavrelor
Măsuri de imunoprofilaxie
- vaccinarea tineretului porcin la vârsta de 90 zile cu repetare la 120 zile.
- se foloseşte un vaccin viu, se administrează subcutanat 1 ml la faţa internă a coapsei sau înapoia urechii; adul-
tele se vaccinează de 2 ori pe an cu acelaşi vaccin, primăvara şi toamna.
Combatere
- se declară oficial boala şi se instituie carantina de gradul II;
- suinele bolnave se izolează şi se tratează cu antibiotice AB.
- cea mai eficace este penicilina G retard în doză de 1000-5000 U.I / kg, administrată intramuscular timp de 3-
5 zile consecutiv. Concomitent se vor administra cardiotonice, soluţii glucozate, purgative
-animalele sănătoase din focar se vaccinează de necesitate;
-cadavrele se distrug prin ardere;
-carnea animalelor sacrificate de necesitate se poate da în consum condiţionat, dacă nu prezintă modificări
organoleptice
- măsurile de carantină se ridică la 14 zile de la ultimul caz de moarte, sacrificare sau vindecare şi după vac-
cinarea tuturor animalelor receptive şi efectuarea dezinfecţiei finale
35. Streptococia Porcina

Date generale si epizootologie
- boală cu evoluţie enzootică, produsă de Streptococccus suis si Streptococccus zooepidemicus
- afectează purceii sugari şi tineretul porcin, dar în unele perioade poate fi prezentă numai la scroafele gestante
 - surse de infecţie: animalele bolnave+purtătoare, laptele şi subprodusele lactate de la vaci cu mamită sub-
clinică, date in consum la porcine
- căi de infecţie: multiple
- morbiditate şi mortalitate: functie de vârstă, factori favorizanţi (igiena, alimentaţie, mame intens contaminate,
apa stătătoare contaminată, variaţii bruşte de temperatură)
- morbiditate : 5-50% ; mortalitate : 5-20%
Simptomatologie
- incubaţia : 2-7 zile, chiar mai mică;
-forme de evoluţie : acută, subacută şi cronică
Forma acuta septicemica - hipertermie, abatere, somnolenţă, frisoane, adinamie, eritem cutanat+hemoragii pe
pielea extremităţilor si semne nervoase (convulsii, crize epileptiforme, hiperestezie, pareze, paralizii); moarte în
1-3 zile de la debut
Forma subacuta - articulare (şchiopături), cutanate (dermatită supurativă), pulmonară (pneumonie), digestivă
(diaree), oculară (keratoconjunctivită), nervoasă (ataxie, pareze, paralizii)
Forma cronica - manifestări similare celor din forma acută, dar mai şterse; în toate formele de evoluţie, boala
la sugari poate fi concomitentă cu mamita la scroafe, acestea fiind şi agalactice
Morfopatologie
Forma acuta - congestii şi hemoragii în lnn., pulmon, rinichi, ficat, pe mucoase şi seroase (inclusiv meninge) 
epanşamente serofibrinoase pleuropericardice şi peritoneale
Forma subacuta - sinechii şi depozite fibrinoase pe seroase, necroze miliare hepatice, splenită şi limfadenită
hiperpalstică
Forma cronica - endocardita vegetantă, poliartrită purulentă, enterită catarală, dermatită necrotică, bronhopneu-
monie purulentă
In toate formele: avort, endometrita, mamita
Diagnostic - bacteriologic, tipizarea tulpinilor izolate
Profilaxie - măsurile generale: evitarea factorilor favorizanţi, dezinfecţii periodice, supravegherea fătărilor,
eliminarea din hrană a produselor lactate cu origine necunoscută şi nesterilizate, respectarea tehnologiei de
creştere (principiul “totul plin, totul gol”)
Combatere si tratament - Antibiotice conform antibiogramei, Penicilina retard+tonice generale, Vitamina C,
Solutii rehidratante, Pentru scroafele mame purtatoare: - Furaj cu antiinfectioase - In mamite: Scroafele se elim-
ina de la reproductie, Se urmaresc pana la remitere; Purceii cu forme articulare grave se sacrifica, Igiena
36. Enterita proliferativa porcina

- boală a porcinelor de orice vârstă prod. de Lawsonia intracellularis (intracelulară în enterocit)
- sensibilitate mare la 6-12 săpt.
- clinic se caracterizează prin diaree şi dezvoltare necorespunzătoare 
-lezional : îngroşarea mucoasei intestinului subţire, în funcţie de segmentul intestinal afectat se mai cunosc şi
alte denumiri ale bolii : ileita regională IR, enterita necrozantă EN, enterita hemoragică proliferativă EHP - toate
cele 3 forme reprezintă o evoluţie complicată, gravă a leziunii primare de adenomatoză intestinală porcină
- favorizată de factorii tehnologici şi alimentari
- morbiditate : 30-50%  mortalitate : 5-15%
Simptomatologie
- incubaţie lungă, 3-6 săptămăni;
- forme primare necomplicate, Evolutie cronica 
- Semne clinice greu de observat : anorexie şi reducerea sporului de creştere în greutate, uneori şi diaree
- formele grave - necroza mucoasei intestinale, iar evolutia poate fi: - Acuta - diaree sau dizenterie, anemie,
moarte sau Mai lenta - diaree apoasă, fecale negricioase;
- Scroafele gestante pot avorta la câteva zile de la apariţia semnelor clinice.
Morfopatologie
- Forma primara - adenomatoza intestinala  Leziuni în ultima parte a ileonului (cam 50 cm), în primele anse
ale colonului spiralat; mucoasa acestor segmente poate fi afectată de la foarte uşor până la foarte grav. Poate fi:
puţin modificată, foarte îngroşată  Diametrul intestinului creşte mult.  În subseroasa intestinală şi în mezen-
ter - edeme delimitate de pliuri longitudinale sau transversale; în intestinul gros permit formarea de polipi;
Ileita regionala (terminala) - complicatie a adenomatozei intestinale - proliferarea progresivă la nivelul ileonu-
lui; - Segmentul afectat e ingroşat, dur, cu lumenul îngustat; - Pe secţiune longitudinală: ulceraţii lineare,
hipertrofia straturilor musculare, aspect de circumvoluţiuni cerebrale
Enterita necrotica - Pe intestin subţire şi colon: necroză de coagulare, exsudat inflamator, formaţiuni galben-
cenuşii, cazeoase şi aderente de perete
Enterita hemoragica proliferativa - Ileonul ingroşat, hemoragic, foarte tumefiat, edem periferic, cheaguri de
sânge în lumen  Colonul (daca este afectat) - dilatat, mucoasa ingroşată si edemaţiată, fecale negricioase
Diagnostic - examene de laborator. Examen bacterioscopic, Examen histopatologic, Examen electrono-micro-
scopic
Profilaxie - Popularea/completarea efectivelor numai cu suine a căror situaţie epizootologică este cunoscută,
provenind din unităţi fără EPP  respectarea tehnologiei de creştere  asigurarea condiţiilor de management 
administrarea de AB numai în caz de necesitate  menţinerea unui status de sănătate corespunzător prin asigu-
rarea cerinţelor de hrană şi zooigienă
Combatere si tratament  Eliminarea indivizilor grav bolnavi  Antibioterapie cu eritromicina pentru ceilalti
37. Pesta porcina clasica
- boală infecto-contagioasă specifică suinelor produsă de un Pestivirus, familia Flaviviridae
-evoluţie epizootică
- se caracterizează prin septicemie hemoragică în formele cu evoluţie scurtă, prin pneumoenterită în formele cu
evoluţie mai lungă şi prin avorturi, mortalitate, mumifierea fetuşilor şi malformaţii în forma congenitală
Receptivitate - porcii domestici şi sălbatici, indiferent de vârstă şi sex
Surse de infectie - porcinele bolnave şi purtătoare care elimină virusul prin: o secreţii oronazale şi lacrimale, de-
jecţii, spermă;  carnea şi preparatele din carne contaminate  porcul mistreţ - rezervor permanent  vectorii
animaţi reprezentaţi de Om si numeroase specii de artropode sau ectoparaziţi  diverşi vectori neanimaţi, care
vin în contact cu animalele bolnave sau purtătoare
Cai de infectie  Orală  Nazală  pe la nivelul mucoaselor o Conjunctivală o Transcutanată o transplacentară
 prin montă sau însămânţare artificială  inoculări parenterale
Evolutie  Acută  Subacută  Cronică  inaparentă
Morbiditate şi mortalitate: Sunt influenţate de virulenţa tulpinilor şi de statusul imun al porcinelor.  tulpini
virulente şi foarte virulente : valorile ajung la 90-100 %.  in cazul infecţiilor congenitale se obţin fătări de pur-
cei morţi şi/sau neviabili sau care mor imediat după fatare. Uneori, purceii infectaţi congenital se nasc sănătoşi
şi rămân astfel luni de zile, dar reprezintă surse continue şi bogate de virus. Aceştia vor fi viremici şi seropozi-
tivi pentru toată viaţa, iar boala va avea debut întârziat.
Simptomatologie
Acuta: - depresie severa, hipertermie, anorexie, conjunctivita, diaree, constipatie, convulsii, incoordonare,
hemoragii ale pielii;
Cronica: - depresie, febra, anorexie, imbunatatirea tabloului clinic, terminala, exacerbarea bolii
Debut intarziat: - anorexie si depresie care se accentueaza treptat, temperatura normala sau usor crescuta, con-
junctivita, dermatita, tulburari locomotorii
Morfopatologie:
Lez macroscopice:- hemoragii in lnn si rinichi, infarcte splenice - ulcere pe cecum si colon, infarcte splenice,
leziuni pe coaste - limfadenita, atrofia timusului;
Lez microscopice: - degenerarea celulelor endoteliale, proliferarea celulelor reticulare, encefalita - depletie sev-
era a limfocitelor, glomerulonefrita, degenerarea celulelor endoteliale - hipoplazie histiocitara, depletie severa a
limfocitelor, degenerarea celulelor endoteliale.
Diagnostic:
- Decelare virus : izolare în culturi celulare ( test biologic, IFD, PLA), Evidenţiere virus (IF, imunoperoxidaza,
ELISA cu Ag de captură), Decelare Ac, teste de SN (FAVN, NPLA), ELISA (indirectă, de competiţie, cu
AMC),  Metoda rapidă : imunofluorescenţa pe medulogramă.
Profilaxie
Generala - carantina profilactică (60 de zile); transportul porcilor numai cu vehicule sau vagoane dezinfectate;
- administrarea în hrana porcilor a deşeurilor de abator sau a resturilor de bucătărie după fierbere, care să asig-
ure sterilizarea; sacrificarea de necesitate a porcinelor numai în afara adăposturilor de porcine şi în locuri spe-
cial amenajate, care să poată asigura o dezinfecţie corespunzătoare; cadavrele porcilor să fie valorificate sau
distruse în aşa fel încât să nu permită difuzarea agenţilor infecţioşi; popularea cu porcine numai cu animale
sănătoase, libere de virus pestos porcin; porcinele trebuie să provină din populaţii sau zone indemne de PPC
- supravegherea permanentă a stării de sănătate a porcinelor din unităţile zootehnice şi din gospodăriile popu-
laţiei : examene clinice şi necropsii, periodic indiferent de starea de sănătate se vor trimite probe pentru examen
de laborator; se interzice circulaţia porcinelor din zone unde se practică vaccinarea în zone în care aceasta este
exclusă
Specifica - In fermele de porcine se fac vaccinări pe flux, astfel :  la tineret suin la vârsta de 60 şi 120 de zile
 la vieri, scroafe de reproducţie şi porci la îngrăşat, de două ori pe an, în trimestrele I şi III;
Combatere si tratament
Strategia 1
Aplicarea măsurilor de stamping – out. Acţiunea presupune mai multe măsuri, printre care:  sacrificarea în-
tregului efectiv de porcine bolnave, suspecte de boală şi de contaminare, incinerarea sau valorificarea cărnii
după o prealabilă sterilizare;  dezinfecţie riguroasă a adăposturilor;  repopularea numai după 60 de zile de la
dezinfecţie. În această strategie sunt interzise vaccinările iar cadavrele şi resturile de abator se ard sau se trans-
formă în făină de carne şi oase. În ţările UE ca şi în cele candidate, este impusă această strategie.
Strategia 2
Combinarea măsurilor generale de combatere, cu imunoprofilaxia. Pentru a lichida focarul este necesară efectu-
area următoarelor acţiuni:  distrugerea cadavrelor  sacrificarea porcilor bolnavi şi febrili  darea în consum
a cărnii numai după sterilizare. Porcii clinic sănătoşi, afebrili şi cei din zonele de risc, se vaccinează de necesi-
tate. La purceii sugari se aplică aceeaşi metodologie de combatere. Pentru stingerea focarului se realizează: 
dezinfecţia finală  carantina se menţine timp de 60 de zile de la ultimul caz de moarte sau sacrificare şi de la
efectuarea dezinfecţiei finale Programul de combatere a PPC în focar se elaborează de ANSVSA imediat ce
boala a fost diagnosticată şi notificată organelor în drept.
38. Pesta porcina africana

- boală infecto-contagioasă a porcului produsă de un virus ADN din fam. Asfarviridae cu afinitate mare faţă de
SRE, în special limfocite imature !
- caracterizată, în forma de evoluţie clasică prin: Hipertermie, evoluţie acută cu debut brusc, tulburări nervoase,
Tulburari cardio-vasculare, Tulburari respiratorii, Tulburari digestive
- Receptivitate: Porcul domestic şi sălbatic (mistreţ, facocer, patomocer) Prezintă semne clinice numai porcul
domestic şi mistreţul
- Surse  porci bolnavi  Porci trecuţi prin boală  facocerii ca surse permanente  insecte hematofage  pro-
duse şi subproduse de abator  surse secundare contaminate prin toate secreţiile şi excreţiile porcilor bolnavi 
Cadavrele  vectori animaţi (păsări, rozătoare, om)
- Cai de infectie - Oronazal  Percutanat
- Dinamica epizootică  difuzibilitate mare datorită virulenţei şi rezistenţei la factorii de mediu  in focar pri-
mar, pentru 4-5 ani, mortalitatea este de 100% apoi, capătă un caracter trenant cu evoluţie insidioasă  porcul
este contaminat către sfârşitul perioadei de incubaţie, foarte contagios în faza de evoluţie clinică  animalele
trecute prin boală nu prezintă Ac specifici – deci epizootia nu se stinge de la sine
Simptomatologie  incubaţie : 1-22 zile, hipertermie (câteva zile) apoi brusc hipotermie şi moarte; semnele
clinice apar către sfârşitul perioadei hipertermice – dar de cele mai multe ori se va constata numai prezenţa de
animale moarte  apoi, la câteva zile, boala poate lua un caracter clasic cu evoluţie: Supraacută, Acută, Suba-
cută , Cronică, subclinică
Forma supraacuta  la animale contaminate cu tulpini foarte virulente  apare rar, este severă, de tip apoplec-
tic Forma acuta  cea mai frecventă, cu mortalitate de 100%  Manifestari initiale: o Hipertermie o stare de
nelinişte o Consum normal de hrana o Atentie normala o Deplasare normala  După 2-3 zile o tulburări respira-
torii o cianoza urechilor o pete hemoragice mari pe:  Abdomen  Membre  coadă o mucoasele aparente
congestionate o necroze şi hematoame pe diverse zone corporale o semne nervoase o Avort o Decubit o
spumozităţi abundente la nivelul cavităţii bucale o urina de culoare galbenă în apropierea momentului morţii
Forma subacuta Similară formei acute, dar cu semne mai şterse, cu mortalitate de 70-80 %.
Forma cronica  pusee hipertermice  slăbire până la cahexie  Arterită  opacifierea corneii  necroze cu-
tanate  Pareze  ataxie  evoluţie de săptămâni sau luni şi moarte după asocierea unor infecţii secundare
Forma inaparenta Fără semne, dar animalele sunt surse bogate de virus.
Morfopatologie  edem gelatinos pulmonar  gastrită hemoragică  splina hemoragică  limfadenită hemor-
agică  edemul vezicii biliare cu ectazii vasculare  exsudat seros în cavităţi  peteşii renale şi hemoragii în
bazinet  hemoragii pe: o Cecum si rect o epicard, miocard o vezica biliară  hematoame perirectale şi
perivezicale  In formele lente, leziunile sunt şterse fiind complicate de germenii de asociaţie
Diagnostic  Histologic o hemoragii  Virusologic o izolarea pe culturi de leucocite o IF pe criosecţiuni 
serologic o decelarea de Ig altele decât cele antivirale (nu induce apariţia de Ac specifici)  ELISA o în special
când boala este produsă de tulpini slab virulente  Diferenţial o faţă de PPC
Profilaxie  EXCLUSIV prin măsuri generale  NU EXISTĂ VACCIN
Combatere si tratament Stamping out
39. Sindromul respirator si de reproductie la porcine (boala urechii albastre sau boala misterioasa).
- boală infectocontagioasă a porcinelor, produsă de un Arterivirus din familia Arteriviridae
- caracterizată printr-o varietate de semne, mai importante cele care se întâlnesc la nivelul aparatului reproducă-
tor şi cele respiratorii, afectează în special scroafele gestante, sugarii şi tineretul
- infecţia – cale respiratorie (porc-porc) şi lichid seminal
- la sugari-morbiditate: 100%; mortalitate: 100%  la scroafe-morbiditate : 0-5%; mortalitate: 5%  la tineret -
agravată de boli de asociaţie
- evoluţie : enzootică, epizootică
Simptomatologie  incubaţie : 3-30 zile  tablou : polimorf cu semne grave, uşoare sau absente (cu decelare de
Ac)  exprimarea clasică – acută şi cronică o scroafe:  Inapetenţă  Dispnee  cianoza extremităţilor 
scăderea indicilor de fecunditate şi natalitate  fătări de purcei morţi, neviabili  prelungirea perioadei de
fătare
- la sugari:  Apatie  Paliditate  tulburări respiratorii  edem palpebral o la tineret:  ca la sugari 
cianoza urechilor  boli de asociaţie o la porcii la îngrăşat:  tulburări respiratorii  boli de asociaţie
Morfopatologie Leziuni discrete, eventual pneumonie interstitiala si limfonoduri marite.
Diagnostic  virusologic : izolare pe MAP  histopatologic : pneumonie interstiţială  serologic : o ELISA o
VN o IF Prognosticul este rezervat spre grav.
Profilaxie Generala  introducerea de porcine în efective să se facă numai cu animale ce provin din populaţiile
libere de boală, de virus şi de anticorpi  carantina profilactică de 120 zile  folosirea de material seminal nu-
mai de la vieri din populaţii indemne  respectarea principiului “totul plin-totul gol”  dezinfecţii riguroase pe-
riodice  prevenirea şi combaterea principalelor boli asociate (bacterioze, micoze şi micotoxicoze)  elim-
inarea din efective a porcinelor care nu realizează performanţele zootehnice şi economice prin sacrificarea şi
valorificarea acestora în funcţie de starea de sănătate  supravegherea efectivelor prin examene serologice peri-
odice
Specifica Vaccinarea scroafelor gestante în funcţie de politica autorităţilor veterinare. Combatere si tratament 
tratament de susţinere şi dietetic  se îmbunătăţesc condiţiile de cazare  se iau măsuri pentru a evita apariţia
unor boli secundare  animalele grav bolnave se elimină din efectiv  se interzice vânzarea de material de
prăsilă din aceste efective
40. Boala Teschen-Talfan -encefalomielita enzootica cu maifestari cerebrale si medulare

Etiologie => Enterovirus cu tulpina Taschen foarte virulenta si tulpina Talfen mai putin virulenta (denumite
dupa locul unde au aparul)
Clinic =>Taschen:- porcine de orice varsta; morbiditate si mortalitate mare -febra, anorexie, ataxie, convulsii,
paralizie si moarte
=>Talfen:-semne clinice sterse, morbiditate si mortalitate scazuta -tineretul porcin
Morfopatologic =>fara leziuni caracteristice =>leziuni histologice in SNC, maduva,
Diagnostic =>diferential fata de enterovirusuri neurotrope prin izolare si identificare dupa moarte =>seologic
din maduva, trunchi cerebral si cerebel
Prevenire si combatere =>contolul comertului cu animale zin zone afectate, supravechere sanitara , sacrificarea
animalelor cu simtome grave iar la cele cu simptome usoare tratament simptomatic
41. Sindromul SMEDI

=>provocat de enterovirus =>S-stillbirth(fetusi nascuti morti), M-mumified (mumificati), ED-embrionary
death(moarte embrionera), I - infertility =>apare la scroafe si scrofite care se infecteaza cu enetovirusuri in tim-
pul gestatiei =>efectul asupra embrionilor depinde de stadiul gestatiei
Diagnostic -izolare din tesutul pulmonar al purceilor morti
Prevenire si combatere: masuri generale, in special atentie la curatenie si hrana
42. Gastroenterita transmisibila a porcului

Date generale si epizootologie  afectează toate categoriile de porcine dar în mod deosebit: o purceii sugari, în
primele zile de viaţa o scroafele în ultima perioadă de gestaţie; produsă de un Coronavirus porcin Determina:
o modificări grave în starea generală o Diaree o mortalitate mare, uneori de 100%
- surse: o porcinele bolnave şi cele trecute prin boală (cel puţin 3 săptămâni) o Autovehicule o furaje, apă etc 
-infecţia : directă - oronazal 
-dinamica epizootică : o în focar primar - epizootică, cu morbiditate chiar de 100% o devine enzootică,
staţionară, cu morbiditate numai la purceii sugari  Mortalitate: o la purceii de 0-7-10 zile de 100% o scade la
40% la purceii de 15-20 zile o la celelalte categorii, de 1-5 %
- evoluţie: o Acută o Subacută o inaparentă
Simptomatologie  incubaţia : 24-36 ore (12-24 ore la sugar şi 3-4 zile la adulte)  boala evoluează cu febră
mare în faza incipientă  apoi se instalează semnele clinice  la sugarii mici moartea survine la 2-7 zile de la
debut Purceii sugari  vomă, diaree apoasă, profuză, de culoare gălbuie albicioasă şi polidipsie  slăbire
rapidă, abatere, horipilaţie, se îngrămădesc pe mamă sau stau retraşi  fecale cu mici coaguli de lapte nedigerat
şi miros fetid  stomac – cu lapte coagulat şi mici hemoragii pe mucoasă, uneori inflamaţie fibrinoasă şi chiar
ulcere  intestin destins de gaze, cu catar sau hemoragii pe mucoasă  mucoasa denudată – perete foarte trans-
parent şi hiperemiat, vase mezenterice congestionate  miocard flasc, splina mărită, cu hemoragii sau infarcte,
 rinichii – hemoragii subcapsulare şi depozite de uraţi în bazinet sau papile
Diagnostic  evidenţierea virusului (IF pe culturi celulare sau pe raclate de mucoasă intestinală, SN, TIE) 
material patologic : se prelevează de la purceii sănătoşi din cuiburi bolnave  detectarea atrofiei vilozităţilor in-
testinale folosind o lupă (nu este foarte sigură)  examen serologic o pe probe perechi prelevate de la purcei si
de la mame ai căror purcei sunt bolnavi în prima săptămână de viaţă
Profilaxie  respectarea măsurilor generale  infecţia dirijată a scroafelor în zilele 100, 101, 102 de gestaţie 
vaccinarea – fără rezultatele scontate
Combatere si tratament  infecţia dirijată  sectorizarea fermei pentru a limita circulaţia animalelor şi a per-
soanelor  dezinfecţie riguroasă
43. Rotaviroza porcina

- boală cu evoluţie acută, enzootică  produsă de un Rotavirus porcin  afectează toate categoriile de porcine
dar mai sensibili sunt purceii în jurul vârstei de 3 săptămâni şi în primele zile după înţărcare
- infecţia: o Digestivă o transplacentară
- Surse de infectie: o animalele bolnave o scroafele mame purtătoare
- morbiditate: mare, chiar 100% la categoriile sensibile  mortalitate: o variabilă la sugari (0-10-50%); o la
celelalte categorii (0-1%)
Simptomatologie  semne necaracteristice, după un debut brusc, cu manifestări benigne o Anorexie o vomă
(mai rar) o diaree  leziuni uşoare, similare celor descrise în GET
Diagnostic  decelarea virusului: o EMC pe probe de fecale o IF pe secţiuni sau raclate de mucoasă intestinală
 decelarea Ac – pe probe perechi de ser prin: o CIE o ELISA o SN
Profilaxie  respectarea măsurilor generale  infecţia dirijată a scroafelor în zilele 100, 101, 102 de gestaţie 
vaccinarea – fără rezultatele scontate
Combatere si tratament  infecţia dirijată  sectorizarea fermei pentru a limita circulaţia animalelor şi a per-
soanelor  dezinfecţie riguroasă
44. Parvoviroza porcina

Etiologie -Parvovirus Porcin PPV -tulburari de reproductie,moarte si resorbtie embrionara, moartea si munifi-
care
Clinic =>epizootic-apare brusc la un numar mare de scroafe cu tulburari de reporoductie grave =>enzootic-
afecteaza de regula primiparele =>purceii care suc colostru de la scroafe imune au anticorpi pana la 3-6 luni
=>efectele au legatura cu varsta gestatiei la infectare =>inainte de monta sau in prima perioada a gestatiei apare
resorbtia sau moartea embrionilor =>in a doua parte a gestatiei apare moartea sau mumificarea fetusilor =>daca
fetusii au atins competenta imunologica (70 de zile) nu se mai inregistreaza tulburari semnificative iar purceii
nascuti au anicorpi din faza uterina si se nasc normali =>postnatal sau la adulte semnele sunt subcllinice
Diagnostic -se presupune pe baza semnelor clinice in faza prenatala si se confirma pe culturi din rinichi iar exis-
tenta anticorpilor la 70 de zile confirma infectia in efectiv
Prevenire ci combatre - masuri generale si vaccinare

Subiecte Infectioase

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Subiecte Infectioase

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Subiecte Infectioase

3. Febra aftoasa(Boala de gură şi picioare, Foot and mouth disease, FMD)

4. Boala veziculoasa a porcului

• forma malignă cu diverse tipuri de manifestări:

6. Variola galinaceelor(difterovariolă, epitelioma contagioasă)

8. Ectima contagioasa a oilor si caprelor(dermatita pustuloasă contagioasă, bube dulci)

10. Leucoza enzootica bovina

11. Leucozele aviare

A. LEUCOZA LIMFOIDĂ, LL (LIMFADENOM) - limfom cu celule limfoide de tip B

12. Leucemia felina

13. Sindromul imunodeficitar dobandit (FIV)

14. Anemia infectioasa ecvina

15. Boala respiratorie cronica la pasari

16. Coriza infectioasa aviara

18. Pseudopesta aviara

19. Pesta aviara (influenta, gripa aviara)

20. Paramixoviroza porumbeilor

21. Rinotraheita curcilor (boala capului tumefiat)

22. Bronsita infectioasa aviara

23. Laringotraheita infectioasa aviara

24. Bursita infectioasa aviara (BOALA DE GUMBORO)

25. SINDROMUL CĂDERII OUATULUI 1976

26. Anemia infectioasa aviara

28. Encefalomielita aviara (Tremurul epidemic)

29. Boala Marek (Neurolimfomatoza păsărilor)

30. Pleuropneumonia infectioasa parcina

31. Pneumonia enzootica porcina

32. Rinita atrofica parcina

33. Boala Glasser (poliserozita infecţioasă)

34. Rujetul (brânca porcului,popular)

35. Streptococia Porcina

36. Enterita proliferativa porcina

38. Pesta porcina africana

40. Boala Teschen-Talfan -encefalomielita enzootica cu maifestari cerebrale si medulare

41. Sindromul SMEDI

42. Gastroenterita transmisibila a porcului

43. Rotaviroza porcina

44. Parvoviroza porcina

S-ar putea să vă placă și