Parvoviroza

canină

Realizat de Spiridon Oana-

Maria
Grupa: 808B
 Parvovirozele sunt infecţii produse de
virusuri încadrate în familia Parvoviridae,
gen Parvovirus. Infecţiile cu parvovirusuri
sunt larg raspandite la animale, având mai
ales localizare enterică,dar sunt capabile
sa interfereze cu fecunditatea femelelor si
să determine mumifieri ale fetuşilor, avort şi
mortalitate neonatală(suine).
 Parvoviroza poate afecta atât suinele
determinând tulburări de reproducție
exprimate prin avorturi, fătări de produși
morți sau mumifiați și infertilitate, cât si
pisicile, determinând panleucopenia
felină, caracterizată prin sindrom de
febră, prostație și manifestări de
gastroenterită.
 Parvoviroza canină sau gastroenterita
hemoragică cu parvovirus a carnasierelor
este o boală infecțioasă și contagioasă
caracterizată prin sindrom gastrointestinal și
mortalitate ridicată.
 În România, parvoviroza canină a fost
semnalată de Macarie si col. în 1979.
 O sensibilitate sporită față de această infecție
o constituie rase precum Ciobanescul
German, American Pit Bull Terrier, Doberman
si Rottweiler, la polul opus fiind Cockerul
Spaniol si Pudelul.
 Etiologie: Canine parvovirus-2 (CPV-2),
gen Parvovirus, Familia Parvoviridae.
- există două subtipuri ale virsului CPV-2a,
CPV-2b
-virus AND
-virusul are rezistență mare în natură, mai
mai ales dacă este înglobat în fecale
 Epidemiologie: sunt receptive canidele
de toate vârstele, cele mai sensibile fiind
animalele cu vârsta cuprinsă între 6
saptamâni – 6 luni
 -sursa de infecție: animalul bolnav care
elimină virusul prin materiile fecale și
vomismente, timp de până la 3
săptămâni după infectare
-patrunderea virusului: pe cale bucală și intrauterin,
în a 2-a jumătate a gestației
-parvoviroza canină are caracter enzootic
Patogeneza: infecția debuteză cu manifestări
diferite – miocardice sau enterice (la tineretul canin)
- În primele zile de la contaminare se produce
replicarea virusului în țesuturile limfoide buco-
faringiene, după care între zilele 3-5 apare viremia
-> localizare în intestin, iar din ziua a 4 pâna în ziua
a 10-a poate fi descoprit în fecale
- Se poate produce și atrofia timusului și
leucopenia, când replicarea virusului are
loc în țesutul limfatic și măduva osoasă.
- Vilozitățile dispar, absorbția nu se mai
produce și se instalează diareea
- procesele inflamatorii locale se pot
agrava prin intervenția germenilor de
infecție secundară
 Tablou clinic: perioada de incubație de 7-
14 zile
- Evolueaza supraacut, acut și subacut-
cronic
Sub raport morfoclinic, se disting 2 forme
mai importante: enterică și miocardică
 Forma enterică sau gastroenterită
hemoragică: debutează cu vărsături cu
conținut alimentar, după care bili-hematice,
însoțită de inapetență și stari depresive
 - Diaree cu materii fecale la început
semigleroase, apoi gleroase, apoase, de
consistența unei terci foarte subțiri și cu miros
caracteristic fetid, înțepător, eventual
dulceag. Ulterior fecalele devin
mucosangvinolente, apoi sangvinolente.
Câine cu diaree mucosangvinolentă
- Administrarea hranei se întrerupe
complet, vomitarile devin incoercibile,
apare polidipsia
-temperatura rectală poate oscila. La circa
jumătate din cazuri, temperatura corporală
se afla în limite normale sau se ridică doar
pană la 39 grade C.
-leucopenia(apare numai în primele 3-5 zile
de boală)
Forma miocardică : mai rară, doar la cățeii
în primele săptămani de viață (4-8 săpt.),
care mor după o dezvoltare somatică
aparent normală.
Unii mor în câteva minute după un colaps
neașteptat cu simptome dispneice.
Tablou anatomopatologic:
-deshidratare accentuată cu enoftalmie și
paliditatea mucoaselor
-anse intestinale puternic congestionate
-la deschiderea intestinului: absența
conținutului, mucoasa galben-verzuie, placile
Payer sunt necrozate și hemoragice
-gastrită hemoragică difuză
-limfonodurile mezenterice sunt mariți în volum si
hemoragici pe secțiune
-în cazul formei miocardice se constată edem
pulmonar, cordul este dilatat, palid, cu aspect
zebrat cu dungi alburii sau marmorat cu pete
de culoarea argilei
Histopatologic
-mucoasa intestinală necrozată
-vilozități scurte
-incluzii intranucleare acidofile
-microfocare de necroză in miocard, iar la
cățeii de 4-6 săpt. miocardită limfohistiocitară.
 Diagnostic
- Se confirmă prin identificarea virusului în
fecale și material necropsic (intestin
subțire) prin:
-imunoelectromicroscopie ,respectiv:
-reacție de aglutinare a eritrocitelor de
purcel
- în Romania, pentru diagnosticul serologic
se folosește setul ’enteroparvotest’
Test rapid de depistarea a
parvovirozei
 Diagnostic diferențial
-boala lui Care
-enterită cu coronavirusuri
-leptospiroză
-gastroenterită alimentară
-piroplasmoză
 Profilaxia
 Măsuri generale
 Imunoprofilaxie:
 Vaccinuri monovalente
-’Parvoromvac’-vaccin viu, liofilizat. Inocularea
s.c/i.m, incepând cu vârsta de 45 de zile. La 14-
21 de zile se realizează rapelul. Anual vaccinari
de întreținere a imunității
-’Nobivac parvo-C’- 1ml, la 4-6 sapt, s.c
-’Parvocine’- inactivat, s.c , 1ml, cu reapel
dupa 2-4 sapt
 Vaccinuri mixte
-’Parvocan’- obținut prin cultivarea a două tulpini de
virus canin, pe culturi celulare. Se folosește începând
cu vârsta de 45 de zile, cu excepția femelelor
gestante, 1ml, s.c/i.m
-vaccin ‘trivalent-DHP’- contra bolii lui Care,
hepatitei contagioase și parvovirozei canine. Se
folosește începând cu vârsta de 2 luni, s.c/ i.m
-vaccin ‘Tetravalent- LDHP’- contra bolii lui Care,
adenovirozelor canine și parvovirozelor canine și
contra leptospirozei. Se folosește începând cu vârsta
de 2 luni
-’Enduracell C.P.V.’
 Tratament:
 1. Fluidoterapia, strict intravenos,
recomandate sunt solutiile Ringer lactat in
doza de 90ml/kg/ora inițial, doza scăzând
până la 12 ml/kg, Glucoza 5%, Clorura de
Na- 10ml/kg/oră
 2. Antibioterapia : antibioticele cu eficiența
cea mai crescută în această boală sunt
penicilinile, gentamicina, amoxiciclina, ele
previn o infecție bacteriană secundară-
Clamoxyl -1ml/10kg s.c/i.m
 3. Antiemetice: metoclopramid –
Gastrotem- Cerucal e un antivomitiv central
foarte bun insa el are ca si efect secundar
cresterea peristaltismului intestinal. Dozele la
câini cu greutatea cuprinsă între 10-20kg:
2,5mg/ administrare; cainiii de 20-40 kg : 5mg/
administrare si cu greutatea mai mare de 40
kg :10 mg/administrare Se poate administra
metoclopramid + No Spa ca antispastic
 4. Fixarea unei sonde de alimentare gastro-
esofagiene
 5. Antihemoragice: etamsilat, adrenostazin,
vitamina K -la caini si pisici se poate
administra i.v., i.m. si s.c. in doze de 0,1 – 1,0
ml/animal
 6. Vitaminoterapie : vitamine din complezul
B, vitamina C, Duphalyte- pana la 10 ml/kgc
 7. In momentul in care animalul prezinta o
diaree hemoragica profuză se poate folosi
Imodium 2mg/25 kg împreună cu prebiotice
administrare oral
 Pentru tratarea diareei se mai poate folosi:
SMECTA, STREPTONAMID-de 2 ori pe zi, 1/2 - 1
plic timp de 4- 5 zile, FURZOLIDON, BISULFIN
 8. Șansa de supravietuire creste simtitor dacă
tratamentul animalului este completat prin
adminitrarea unui produs denumit Canglob P-
imunoglobuline heterogene pentru câini-
doza terapeutică este de 0,4 ml/1kgc -
Produsul conţine anticorpi specifici care
induc o imunitate pasivă împotriva bolii.
 10. Tratament igieno-dietetic: este
obligatoriu înlocuirea apei cu ceai de
mentă iar ca alimentație ar fi de preferat
o dietă gastro-enterică de uz veterinar
sau mucilagiu se orez.
 11. Nu trebuie administrat niciodată în
parvoviroză sau în oricare altă boală cu
sângerare intestinală medicația
antiinflamatoare corticoidă, fie ea
nesteroidiană sau steroidiană.