SALMONELOZA

CU NURSING SPECIFIC

Livia Gavrilița, profesor unitatea

de curs boli infecţioase cu
nursing specific, grad didactic
întâi
Planul temei:
 Definiția salmonelozei
 Etiologia (caracterul morfologic, de cultură,
viabilitatea)
 Epidemiologia (factorii și manifestările procesului
epidemic
 Clasificarea clinică
 Manifestările clinice
 Diagnosticul pozitiv
 Principii de tratament și nursing
 Prevenirea și combaterea salmonelozei
Salmoneloza
Este o boală infecţioasă intestinală acută, din grupul
zooantroponozelor, provocată de salmonele,
cu mecanism fecal-oral de transmitere,
care afectează preponderent tractul
gastrointestinal şi poate evolua sub f o r m e l
ocalizate sau generalizate,
manifestată clinic prin manifestări toxice
generale şi dispeptice.
ETIOLOGIE
Salmonelele
 familia Enterobacteriacee
 formă de bastonaş cu marginile rotungite
 mobile
 anaerob facultative
 asporulate, acapsulate
 gram „-”
 cresc pe medii ce conțin bilă, geloză
 t de creștere 37C
ETIOLOGIE
S e c u n o s c p e s t e 2200 de s er o v a r i a n t e
patogene pentru animale și om, dintre care mai
patogen e pent ru om sunt în de 800
jur serovariante.
În Republica Moldova mai frecvente sunt:
- Salmonella typhimurium
- Salmonella Panama
- Salmonella Enteritidis
- Salmonella Dublin
- Salmonella Breslau
- Salmonella Heidelberg
Medii de viețuire și multiplicare a
salmonelelor
 Viabilitatea
Rezistența: Sensibilitatea:
 în lapte-1 lună  t 50-60C - 15
 apa potabilă-3 luni minute
 t 100C - 5 minute
 carne afumată-2-4
luni  substanțe
 carne congelată-13 dezinfectante - 10
luni minute.
 brânzeturi-13 luni
 fecale uscate-4 ani
 praful de ou-9-12
luni
Reţineţi!

Salmonelele sunt rezistente

la majoritatea
antibioticelor
EPIDEMIOLOGIE

Maladia este întâlnită în toate regiunile de

pe glob.
În țările cu climă tropicală și subtropicală
poartă caracter endemic cu creșterea
morbidității până la nivel de epidemie.
În Republica Moldova salmoneloza are
caracter endemic, anual fiind înregistrate
între 800-1500 cazuri. În lunile reci ale
anului sunt înregistrate cazuri sporadice, iar
în sezonul cald și epidemii restrânse.
Distributia serotipurilor non-umane de
Salmonella la nivel mondial
Distributia serotipurilor umane de
Salmonella in Europa
Mecanismul de transmitere
digestiv/fecal-oral
 EPIDEMIOLOGIE
Sursele de infecție:
Animalele bolnave și
purtătoare de
germeni.
Pericol epidemiologic
prezintă mai frecvent
bovinele, ovinele,
porcinele,cabalinele.
Purtători de salmonelle
pot fi – câinii,pisicile și
unele tipuri de rozătoare.
 EPIDEMIOLOGIE
Păsările - mai frecvent ca sursă servesc cele
domestice, acvatice și unele specii de păsări
migratoare care de cele mai dese ori sunt
purtătoare de salmonele:
 Rațele
 Gâștele
 Găinile
 Hulubii
 Curcanii
 EPIDEMIOLOGIE
Omul - poate fi sursă primară și secundară. O
mul bolnav elimină salmonelele
permanent în cantități mari, iar purtătorul poate
fi sănătos, convalescent sau tranzitor eliminând
periodic salmonelele și servind deseori cauza
izbucnirilor epidemice.
 CĂI DE TRANSMITERE
 Alimentară – factori de transmitere:
 carnea

ouăle (în deosebi de gâscă, rață)
și produsele din ele
 peștele și produsele marine
 legumele
 fructele
 CĂI DE TRANSMITERE
Hidrică – factor de transmitere:
 apa infectată cu dejecții utilizată în
alimentație, irigație
 CĂI DE TRANSMITERE
Contact indirect – factori de
transmitere:
 mâinile murdare
 obiectele de menaj
 MANIFESTĂRILE PROCESULUI
EPIDEMIC
Receptivitatea este
generală, dar mai frecvent
se îmbolnăvesc copiii.
Morbiditatea sporeşte în
perioada caldă a anului
(vară-toamnă) datorită
factorilor predispozanţi.
 CLASIFICAREA CLINICĂ

Forme • gastrică
• gastroenteritică, enteritică
localizate • gastroenterocolitică, enterocolitică, holeriformă

Forma • tifoidă

generalizată • septicemică

Stare de • acut – până la 3 luni după boală

• cronic - mai mult de 3 luni după boală
• Tranzitor – câteva săptămâni

purtător
 TABLOUL CLINIC
 Perioada de incubaţie 2-6 ore – 7
mai
zile, frecvent 2-3 zile.
 Perioada prodromală:
 Debut acut
 Sindrom toxic
 Sindrom febril de scurtă
durată
 Sindrom dispeptic
 Tabloul clinic
 Perioada de stare
Începe de la sfârşitul primei zile de boală, uneori din
ziua a doua.
Se caracterizează prin:
 Sindrom toxic pronunțat
 Sindrom febril – febra 39-40C în formele severe
 Sindrom dispeptic pronunțat
 Sindromul diareic cu caracterul specific al
scaunului
 Sindromul deshidratării de divers grad.
 Sindromul diareic
 primele scaune au caracter fecaloid, apoi devine
apos, abundent, uneori spumos de culoare
galben-veryuie, cu miros foarte fetid.
 în formele severe scaunul poate conţine
mucozităţi, striuri sau picături de sânge (la
sugari şi copiii mici).
 frecvenţa scaunului în 24 de ore variază în
dependenţă de gradul de severitate:
 forma uşoară – 5-7 ori
 forma medie – 10-12 ori
 forma severă – > 12 ori
 Semnele de deshidratare
 Paloarea tegumentelor
 Cianoză de diferit grad
 Scăderea turgorului și elasticității
pielii
 Crampe în mușchii membrelor
 Convulsii
 Hipotonie arterială
 Tahicardie
 Puls frecvent, filiform
 Forma generalizată (tifoidă)
 se înregistrează în 0,4-2% cazuri

debutează ca forma gastrointestinală cu
asocierea manifestărilor asemănătoare febrei
tifoide:
 febră îndelungată (2 săptămânî)
 slăbiciune progresivă, adinamie, cefalee
 hepatosplenomegalie
 dereglări de somn
 bradicardie
 diaree, ulterior constipații
 Forma generalizată (septicemică)
 se înregistrează în 0,3-1,2% cazuri

debutează ca forma gastrointestinală cu
asocierea manifestărilor caracteristice unei
septicemii:
 febră hectică
 mialgii, frisoane, cefalee, transpirație
 tahicardie, hipotonie
 delir (excitație)
 tegumente palide, erupții peteșiale sau
hemoragice
 hepatosplenomegalie
 Diagnosticul pozitiv preventiv
 Datele clinice:
acuzele bolnavului:debutul acut cu sindrom
toxic-inflamator asociat cu simptome
gastrointestinale și caracterul specific al
scaunului.
 Datele epidemiologice:

caracterul de grup a îmbolnăvirii,legătura cu

consumul anumitor produse, nerespectarea
regulilor de igienă personală.
 Diagnosticul pozitiv confirmat
Metoda bacteriologică:
 Coprocultura, masele vomitive sau apele
lavajului gastric se recoltează în forma
localizată și generalizată
 Hemocultura, urocultura, bilicultura se
efectuează în formele generalizate
Bilicultura se efectuează cu scop de a
depista starea de portaj.
Diagnosticul pozitiv confirmat
 Metoda serologică:
 se efectuează începând cu a 5-7 zi de boală în
cazul rezultatului negativ al metodei
bacteriologice și se repetă peste 7-10 zile
Se pun în aplicare :
 RA (reacția de aglutinare) cu Ag O și H
 RHAP (reacție de hemoaglutinare pasivă)
Titrul de anticorpi specifici în sânge rămâne
înalt pe parcursul 1-2 luni.
 Diagnostic pozitiv

Metoda de imunofluorescență – metodă
expres diagnostic bazată pe formarea
complexului Ac-Ag.
Rezultatul pozitiv – peste 3-5 ore.
 Principii de tratament şi îngrijire

 Spitalizarea după indicaţii clinice şi

epidemiologice.
 Regim de activitate II – III.

Dieta Nr. 4 în perioada de stare şi Nr.
2 în perioada de convalescenţă
 Principii de tratament şi nursing

1. Respectarea regimului dietetic cu

hidratarea adecvată a bolnavilor
2. Toaleta tegumentelor şi a cavităţii
bucale
3. Monitorizarea frecvenţei şi caracterului
scaunului
4. Monitorizarea temperaturii corpului
5. Monitorizarea P, TA, diurezei
6. Măsuri de detoxifiere şi rehidratare
 Caz clinic
Pacienta S., 17 ani a fost în zilele de odihnă la picnic
unde împreună cu alţi prieteni a consumat carne de
porc (frigărui), ouă de raţă fierte moi, roşii, castraveţi,
ceapă. A doua zi, seara s-a ridicat temperatura corpului
până la 38,70C, cu frisoane, cefalee, ameţeli. A vomitat
de 3 ori fără uşurare. Peste 6 ore a început diareea la
fiecare 1-2 ore cu scaun lichid, spumos, abundent,
cafeniu, foarte fetid, în ultimele scaune picături de
sânge. Au apărut crampe musculare. A fost
spitalizată de urgenţă în secţia de boli infecţioase
intestinale.
1. Ce maladie poate fi suspectată? Argumentaţi.
2. Identificaţi problemele de sănătate şi nevoile
 Tratamentul medicamentos

Forme localizate
1. Lavajul gastric
2. Terapia de rehidratare şi dezintoxicare –
peros sau i/v
3.Preparatele calciului
4.Vitaminoterapia
5.Preparate enzimatice
6.Preparate spasmolitice
7.Preparate antipiretice
8.Remedii gr. nitrofuranului
 Tratamentul medicamentos
Forme generalizate
Antibiotice
Ampicilină (fl.
0,25; 0,5) i/m x

3 ori/zi.
Levomicetină (tb. 0,25; 0,5 ) x 4 ori 10-
12 zile
Fluochinolone
Norfloxacină 0,4 - 2 ori/zi
Pefloxacină 0,2 – 2 ori/zi
Ciprofloxacină 0,5 – 2 ori/zi
Ofloxacină 0,2 – 2 ori/zi 5-7 zile
Terapia de dezintoxicare şi rehidratare
 Profilaxia
Profilaxia specifică lipseşte.
Profilaxia nespecifică:
 Măsuri veterinaro-sanitare:
prevenirea
răspândirii salmonelozei
printre animale şi
păsări, organizarea regimului sanitar la
abatoare şi ferme de lapte, etc.
Măsuri igienico-sanitare:
prevenirea
contaminării produselor alimentare în
timpul
transportării, prelucrării, păstrării, spălarea
fructelor, legumelor, prelucrarea
termică corectă a alimentelor, protecția de insecte
etc.
Măsurile antiepidemice în focar
 DEPISTAREA BOLNAVILOR
 IZOLAREA ÎN STAŢIONAR
 ÎNREGISTRAREA NOMINALĂ A TUTUROR CAZURILOR
 COMUNICAREA CAZURILOR LA CSP
 DEPISTAREA CONTACTAŢILOR
 DEZINFECŢIA CURENTA
 DEZINSECŢIA
 SUPRAVEGHEREA CONTACTAŢILOR
 DEZINFECŢIA TERMINALĂ
 SUPRAVEGHEREA POSTEXTERNARE A RECONVALESCENŢILOR
 EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE
 Sursele bibliografice
 Cobîleanschi S., Botnarciuc L., Cucieru E., Boli infecţioase curs teoretic
pentru colegiile de medicină, Chişinău, 2010
 Cupşa A., Boli infecţioase transmisibile, 2007
 Е. Шувалова, Инфекционные болезни, Москва, Медицина, 2005
 Иванова В, Инфекционные болезни, Сн акт Петрбу,ргФолиан,т2002
 Obreja G., Boli infecţioase, Profilaxie şi combatere, Ghid practic,
Chişinău, 2004
 Rusu G., Galeţchi A., Popovici P., Boli infecţioase la copii, Chişinău,
2004
 Chiotan M., Boli infecţioase, Editura Medicală Naţională, Bucureşti, 2002
 Rebedea I., Boli infecţioase, Bucureşti, Editura Medicală, 2000
 Andriuţă C., Magdei M., Andriuţă A., Boli infecţioase şi parazitare,
Chişinău, 2000
 10.Voiculescu M., Boli infecţioase, Editura Medicală, vol.I,II, Bucureşti, 1990