Vladimir Ilici Lenin

 Vladimir Ilici Lenin ► pronunţie ► (rusă Влади́мир

Ильи́ч Ле́нин), numele de familie
originar: Ulianov (Улья́нов), (n. 10 aprilie 1870 (
S.N. 22 aprilie) – d. 21 ianuarie 1924) a fost un 
revoluționar rus care a condus partidul bolșevic,
primul premier al Uniunii Sovietice și fondatorul
ideologiei cunoscute sub numele de leninism. S-a
născut în Simbirsk (Ulyanovsk) avându-i ca părinți
pe Ilia Ulianov și Maria Alexandrovna. A avut doi
frați și trei surori, el fiind al treilea născut. Tatăl său
Ilia era inspector al școlilor primare din provincia
Simbirsk în momentul nașterii lui Vladimir Ilici
Lenin.

„Lenin” a fost unul dintre pseudonimele sale.

 Tinerețea

 În copilărie, Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) s-a remarcat la studiile

de latină și greacă. În mai 1887, fratele său mai mare, Alexandr
Ulianov, a fost condamnat la moarte prin spânzurare pentru
participarea la un complot cu scopul asasinării  țarului Alexandru
al III-lea. Acest eveniment l-a radicalizat pe Vladimir Ilici și, la
sfârșitul aceluiași an, a fost arestat și exmatriculat de la 
Universitatea din Kazan pentru participarea la un protest
studențesc. El a continuat să studieze în particular, iar în  1891 a
primit licențapentru practicarea avocaturii.
Părinții
 Lenin s-a născut în Simbirsk, Rusia. Tatăl său, Ilia
Nicolaevici Ulianov (1831 - 1886), a fost funcționar civil
superior în domeniul educației, care a militat pentru
democrație și educație liberă universală în Rusia; mama
sa , Maria Alexandrovna Ulianovna (1835 - 1916),
avusese numele premarital "Blank". Proveniența etnică și
religioasă a lui Lenin era foarte variată: avea ascendență 
calmîcă prin bunicii paterni, germană, prin bunica
maternă, care era luterană, precum și evreiască prin
bunicul matern (care s-a convertit la creștinism). Vladimir
Ilici Ulianov (Lenin) a fost botezat după ritul bisericii
ortodoxe ruse. A avut doi frați și trei surori, el fiind al
treilea născut. Tatăl său Ilia era inspector al școlilor
primare din provincia Sibirsk în momentul nașterii lui
Vladimir Ilici Lenin.
Revoluționar și căsătoria

 În loc să se dedice carierei juridice, Lenin s-a implicat tot mai mult
în activitatea de propagandă revoluționară și în studiul 
marxismului. La 7 decembrie 1895 a fost arestat, pentru un an, de
autorități și, ulterior a fost exilat în satul Șușenskoe, din Siberia.
 Lenin a fost un personaj activ în Partidul Social Democrat al
Muncii din Rusia (PSDMR), iar din 1903 a condus fracțiunea 
bolșevică după ruptura cu menșevicii, ruptură care a fost inspirată,
cel puțin parțial, de pamfletul său.
 În iulie 1898 s-a căsătorit cu Nadejda Krupskaia, activistă 
socialistă. În aprilie 1899 a publicat cartea Dezvoltarea
capitalismului în Rusia. În 1900 exilul său ia sfârșit. Călătorește
prin Rusia și prin Europa și publică ziarul Iskra (Scânteia) și
diferite articole și cărți legate de mișcarea revoluționară.
Moartea prematură
 Sănătatea lui Lenin era deja deteriorată în mod serios în urma
eforturilor sale făcute în revoluție și în război. Tentativa de asasinat a
mai adăugat o problemă la multele probleme de sănătate pe care le-a
avut. În mai 1922, Lenin a avut primul atac cerebral. A rămas parțial
paralizat (pe partea dreaptă) și rolul său în guvern a început să se
diminueze. După al doilea atac din decembrie 1922, Lenin a
demisionat din funcțiile politice. În martie 1923, a suferit al treilea
atac, a rămas țintuit la pat și incapabil să mai vorbească.
 Lenin a murit la 21 ianuarie 1924. La puțin timp după deces, au
început să circule zvonuri potrivit cărora ar fi suferit de sifilis. Cauza
oficială a morții lui Lenin a fost aterosclerozacerebrală sau al patrulea 
atac cerebral, dar din cei 27 de medici care l-au tratat numai opt au
fost de acord cu concluziile raportului de autopsie. Din acest motiv, s-
au făcut mai multe supoziții privind cauzele morții lui Lenin.
 Studiul creierului lui Lenin
Creierul lui Lenin a fost scos înainte de
îmbălsămarea trupului său. Guvernul sovietic l-a
însărcinat pe cunoscutul neurochirurg german 
Oskar Vogt să studieze creierul lui Lenin și să
localizeze zona precisă a celulelor creierului care
erau responsabile de geniu. Institutul Creierului a
fost creat în Moscova pentru acest scop.
 Iosif
Vissarionovici
Date biografice!
 Iosif Vissarionovici Stalin (în rusă: Иосиф Виссарионович Сталин  ,
născut: Ioseb Besarionis Dze Jugashvili, 18 decembrie 1878[1] – d. 5 martie 
1953), a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după
Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic. 
 Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922,
în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii deceniului al treilea lupta
pentru putere cu Lev Troțki și consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea
Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937. Stalin a
rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, și după încheierea
acestuia, până la moartea sa. Din 1946 a deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii
Sovietice. Ideologia marxist-leninistă ca interpretare a lui Stalin este adeseori numită și 
stalinism.
Copilăria
 Stalin s-a născut în orașul Gori, Georgia, în familia cizmarului Vissarion
Ivanovici Djugașvili. Mama sa, Ekaterina Geladze, provenea dintr-o familie de 
iobagi. Cei trei frați ai lui Stalin au decedat de tineri. Iosif, denumit din afecțiune
"Soso", a fost, practic, singur la părinți.
 În cele din urmă, tatăl lui Stalin, Beso, a plecat, în 1888, la Tiflis, lăsându-și
familia fără sprijin material. Au existat zvonuri că ar fi murit într-o încăierare
între bețivi într-un bar, deși alții spun că l-ar fi văzut în Georgia chiar prin 1931.
 Mătușa sa, Nina Djuradze, a fost și ea activă în mișcarea comunistă.
 Studii
 La opt ani, Soso a început învățătura la școala bisericească din Gori. Când a intrat la școală, Stalin era într-
un grup de elevi foarte eterogen. Stalin și colegii lui de clasă erau, în cea mai mare parte, georgieni și
vorbeau una dintre cele șaptezeci de limbi caucaziene, dar la școală au fost siliți să folosească rusă. 
 Implicarea lui Stalin în mișcarea socialistă a început în seminar, de unde a fost exmatriculat în 1899, după
ce nu s-a prezentat la examenele programate.
 El a lucrat timp de un deceniu ca ilegalist în Caucaz, fiind arestat în mai multe rânduri și, în cele din urmă,
exilat în Siberia, între 1902 și 1917.
 El a aderat la doctrina lui V.I. Lenin, doctrina unui partid puternic centralizat al "revoluționarilor
profesioniști". Experiența sa practică l-a făcut util partidului bolșevic, fiind ales în Comitetul Central, în
ianuarie 1912. Unii istorici au afirmat că, în această perioadă, Stalin era, de fapt, spion țarist infiltrat în
partidul bolșevic, dar nu există documente de încredere care să ateste acest fapt. În 1913 el a adoptat
numele Stalin, ceea ce înseamnă "de oțel" în rusă.
Căsătoria și familia
 Prima soție a lui Stalin a fost Ekaterina Svanidze, cu care a fost căsătorit numai trei ani, până la
moartea acesteia, în 1907. La înmormântare, Stalin a spus că orice sentiment cald pentru
oameni a murit odată cu ea, pentru că numai ea putea să-i înmoaie inima.
 Stalin a avut doi copii cu cea de-a doua soție, Nadejda Allilueva. Ea s-a sinucis în 1932,
împușcându-se după o ceartă cu soțul ei, lăsând o scrisoare de adio, care, conform mărturiei
fiicei lor, era „parțial personală, parțial politică”.  În mod oficial, ea a murit de boală. Cu
Nadejda, Stalin a avut un fiu, Vasili, și o fiică, Svetlana.
 Stalin a cedat, suferind un atac cerebral care i-a paralizat
partea dreapta a corpului. El a murit la 5 martie 1953, la
vârstă de 73 de ani. În mod oficial, hemoragia cerebrală a
fost declarată drept cauză a morții. Trupul său a fost
mumificat și păstrat în Mausoleul lui Lenin până la 3
octombrie 1961, când a început destalinizarea în Uniunea
Sovietică. Trupul lui Stalin a fost îngropat, după aceea, lângă
zidul Kremlinului.

Moartea