Tipuri de instrucţiuni

A elaborat: Babin Corina și Cojocari Maria

Grupa: 16
Profesoara: Boico Maria
Instrucţiunile unui calculator se împart în
patru grupe:
instrucţiuni operaţionale, care efectuează operaţii aritmetice şi logice
asupra datelor specificate prin operanzi;
instrucţiuni de transfer, care deplasează informaţia între registre şi/sau
locaţii fără a modifica informaţia transferată;
instrucţiuni de salt, care în urma verificării unor condiţii, modifică
analiza şi execuţia secvenţială a instrucţiunilor din program;
instrucţiuni de intrare-ieşire care permit comunicarea calculatorului cu
exteriorul.
 Instrucţiunile operaţionale
Instrucţiunile operaţionale prelucrează datele păstrate în locaţiile
memoriei interne şi în registrele procesorului.
Cele mai cunoscute instrucţiuni ale acestei grupe sînt cele care
efectuează operaţiile aritmetice de bază: adunarea, scăderea, înmulţirea
şi împărţirea.
 Instrucţiunile logice de tipul ŞI, SAU, NU sînt instrucţiuni
operaţionale care acţioneazã asupra poziţiilor individuale ale
informaţiei binare. În categoria instrucţiunilor operaţionale
întîlnim şi instrucţiuni de tipul: şterge conţinutul unei locaţii sau al
unui registru, complementează conţinutul unei locaţii, creşte cu o
unitate conţinutul unui registru etc.
 În categoria instrucţiunilor operaţionale sînt
incluse instrucţiunile de deplasare a informaţiei,
în care partea de adresă a instrucţiunii conţine
un număr întreg, care specifică numărul
poziţiilor cu care se face deplasarea.
 Instrucţiunile de transfer
Instrucţiunile de transfer deplasează informaţia dintre
locaţiile memoriei interne, între registre sau între locaţii şi
registre fără a altera conţinutul informaţiei transferate.
Instrucţiunea trebuie să specifice explicit sau implicit adresa
sursă şi adresa de destinaţie a transferului.
În timpul transferului şi după transfer, informaţia din sursă rămîne
neschimbată. Cele mai uzuale instrucţiuni ale acestei grupe sînt
cele prin care conţinutul unei locaţii trece într-un anumit registru,
registrul acumulator, precum şi instrucţiunea de transfer invers:
dintr-un registru într-o locaţie a memoriei interne.
 Instrucţiunile de salt
Instrucţiunile de salt se utilizează pentru modificarea ordinii de
execuţie a instrucţiunilor.
În mod normal, instrucţiunile unui program sînt analizate şi executate
în mod secvenţial, în ordinea în care sînt aşezate în memorie.
Această ordine poate fi schimbată cu ajutorul instrucţiunilor de salt
condiţionat sau necondiţionat.
 Instrucţiunile de salt condiţionat permit alegerea continuării
programului pe o anumită ramură, în funcţie de o condiţie de test
realizată.
Folosirea instrucţiunilor de salt condiţionat dau posibilitate
utilizatorului să introducă decizii logice în procesul execuţiei
programului.
O instrucţiune de salt necondiţionat conţine, în partea de adresă, adresa
instrucţiunii care va fi executată în continuare.
 Instrucţiunile de intrare-ieşire

 Instrucţiunile de intrare-ieşire permit comunicarea calculatorului cu

echipamentele periferice.
 Echipamentul cu care se va efectua operaţia de intrare-ieşire se
specifică în partea de adresă a instrucţiunii.
De regulă, instrucţiunile de acest tip conţin atît informaţii legate
de natura schimbului de date, adică introducerea sau extragerea
lor, cît şi comenzi necesare funcţionării corecte a periferiei.
Tot în aceste instrucţiuni se specificã şi registrele sau locaţiile în
care vor fi depuse sau din care vor fi luate datele respective.