1.

Dispozitivul care păstrează programele în curs de execuţie şi datele asociate lor se numeşte
unitate de memorie
2.Existenţa unei secţiuni de calcul care să fie capabilă să execute operaţii aritmetice şi logice asupra
datelor din memorie este unul din principiile de constructie a maşinilor de calcul care a fost elaborate
de:
John von Neumann
3.Blocul circuitelor de comandă are funcţia:
Dirijează toate operaţiile executate în cadrul unei instrucţiuni. Există microoperaţii, care sunt operaţiile
elementare executate într-o instrucţiune, şi microcomenzi, care sunt semnalele generate de BCC pentru
execuţia microoperaţiilo
4.Dacă facem următoarele notări f fregvenţa ceasului, N numărul mediu de unităţi de tact în care se
execută o instrucţiune, n numărul de instrucţiuni executate într-o secundă, atunci:
n=f/N
5.Sistemul cu paralelism la nivel de instrucţiuni (pipeline). Latenţa L este:
Latenţa L este durata totală de execuţie a unei sarcini: L= lT
6.Sistemul cu paralelism la nivel de instrucţiuni (pipeline). Cu o bandă de asamblare dar cu mai multe
unităţi funcţionale
astfel de arhitectură se numeşte superscalară
7.Funcţia Unităţii de execuţie a microprocesorului i 8086
UE decodifică instrucţiunile numerice, elaborează comenzi interne pentru efectuarea calculelor şi comenzi
externe către cea de-a doua unitate.
8.Structura UE , Blocul de comandă are funcţia
Preluarea codului comenzii din coada de aşteptare Q şi executarea operaţiei şi elaborarea comenzii externe
pentru unitatea de interfaţă
9.Registrul AX (i8086) are funcția predefinită
Registru Acumulator se utilizează pentru păstrarea rezultatelor la operațiile aritmetice
10.Grupul de registre (i8086) de segment sunt:
CS, DS, SS, ES
11.Grupul de registre (i8086) speciali sunt:
IP,Flags
12.Funcția predefinită a registrului (i8086) CX:
Registru Contor se utilizează in operațiile ciclice pentru determinarea iterațiilor
13.Grupul de registre de segment (i8086) au funcția de a păstra
Componenta segment a adreselor de memorie de început a unui segment
14.Registrul de flag-uri F cuprinde
Un set de biți indicatori de stare și control
15.AF (Auxiliary Carry Flag) devine 1 dacă
a fost transport de la jumatatea de octet inferioara la jumatatea de octate superioara
16.Directiva assembler DW permite
Declararea unui cuvînt
17.Adresare indirecta la memorie prin registru.
ADD AX, [BX]
18.Instructiunea de atribuire (copiere) în assembler i8086
MOV
19.Instrucțiunea XCHG operand1 operand2 are efectul
Schimbarea valorilor operand1 cu operand2
20.Care este diferența între instrucțiunile de deplasarea aritmetică la stînga SAL și deplasare logică la
stînga SHL
Nici o diferență
21.Instrucțiunea JMP poziție este instrucțiune de salt
Necondiționat
22.Instrucțiunea JCXZ poziție are loc saltul daca registrul
CX=0
23.Registrul de bife Flags bifa SF devine egală cu 1 dacă
Rezultatul ultimei operații aritmetice este negativ
24.Efectul instrucțiunii CMP operand1, operand2 este
Instalarea bifelor conform operației operand1-operand2
25.Segmentul de proram
mov dx, offset numeprog
mov ah, 9
int 21h
are ca scop
afișare sirului de caractere pe ecran
26.Adresarea imediată
Operandul se află chiar în câmpul instrucţiunii
27.Adresarea indirectă
În câmpul de adresă al instrucţiunii se află o adresă. La acea adresă se află operandul
28.Structura pe segmente a memoriei permite
înscrierea în memoria operativă a programelor independente de poziţia lor în memoria operativă /
29.Procesorul i80286 are o serie de modificări faţă de i8086 se introduc două moduri de lucruri
modul real şi modul protejat.
30.Tehnica pipeline în varianta pentru procesorul i80286 are
4 unităţi funcţionale
31.Tehnica pipeline la procesoarele i80386 este formată din:
6 module
32.Coprocesorul matematic pentru prima dată a fost adăugat la microprocesorul
i80486
33.Mecanismul de protecţie a salturilor a fost introdusă la procesorul
PENTIUM
34.La procesoarele PENTIUM, odată cu apariţia lui PENTIUM PRO, se introduce conceptul de
execuţie dinamică. Aceasta este o combinaţie de trei tehnici:
predicţia salturilor; execuţie speculativă; analiza fluxului de date.
35.La procesorul PENTIUM sa introdus mecanismul de protecţie a salturilor care se bazează pe:
memorarea ultimelor salturi efectuate în cadrul secvenţei de program
36.Arhitectura procesorului PENTIUM se bazează pe execuţia instrucţiunilor într-o ordine dictată de
disponibilităţile datelor şi a unităţilor de execuţie acestă arhitectura se numeşte
In order
37.Arhitectura PENTIUM elimină în mare parte neajunsurile unei arhitecturi pipeline clasice prin
evitarea situaţiilor de întârziere a liniei pipeline. Întârzierea poate să survină din trei cauze
a. linia este golita in urma unei instructiuni de salt,
b. operanzii solicitati nu sunt disponibili,
c. nu exista o unitate de executie
38.În urma procesului de decodificare pentru procesoarele PENTIUM, o instrucţiune este
transformată într-o secvenţă de microoperaţii triadice, o microperaţie triadică este
o operatie elementara care are cel mult 3 operanzi
39.Ce reprezintă registrele alias
un set de registre ascunse utilizate pentru rezolvarea dependenței false între variabile
40.Procesorul PENTIUM, unitatea de dispecerizare şi execuţie, dacă mai multe microoperaţii sunt
simultan disponibile, atunci se foloseşte un algoritm de planificare de tip
FIFO
41.Procesorul PENTIUM, unitatea de retragere are funcţia predefinită de
asambleaza rezultatele partiale in ordinea prestabilita de program
42.Sistemul cu paralelism la nivel de instrucţiuni (pipeline). Cu două benzi de asamblare se numeşte
superconveier
43.Ca programele să fie realocabile dinamic ele trebuie
a. să permită înscrierea în memoria operativă a datelor în format indirect
b. să nu altereze registrele sale segment şi să nu facă transferuri directe de la o locaţie în afara segmentului
de cod
44.Procesorul i8086 adresarea indexată la calculul adresei participă şi un registru de index
SI sau DI
45.Procesorul i80286 sistemul de operare se rulează pe modul de lucru
KERNEL
46.Execuţia unui program înseamnă
îndeplinirea succesivă a instrucţiunilor din care este alcătuit
47.Procesoarele pot lucra în două moduri:
mod real şi mod protejat
48.În modul real procesoarele adresează memoria principală
prin adresa fizică direct
49.Ciclurile de executare a unei instrucţiuni. Ciclul de aflare a operanzilor
depistează adresele de memorie unde se găsesc operanz
50.Ciclurile de executare a unei instrucţiuni. Ciclu de aducere a operanzilor
aduce operanzii
51Arhitectura Harvard presupune memorie
Divizată între program și date
52Arhitectura Harvard are avantajul
Excluderea corupției de transmitere de date
53Mașina Turing Sistemul reprezentativ (SR) sau memoria maşinii este construit
dintr-o bandă magnetică de lungime practic infinită, împărţită în segmente de lungime egală, fiecare
segment putând stoca un număr finit de semne.
54Maşina Turing este compusă din următoarele piese: un cap de citire-scriere, care
se poate mişca deasupra benzii, la stînga sau la dreapta
55Taxonomia Flynn. A fost publicată în 1966 de către M. J. Flynn care avea în vedere existenţa într-
un sistem de calcul a două fluxuri:
fluxul de instrucţiuni și fluxul de date
56.În imaginea alăturată este prezentată taxonomia lui Shore. Masina

I
57.Unitatea microprocesorului cu denumirea prescurtată MMX
suport pentru functii multimedia de prelucrare video si sunet
58.Memoria virtuală reprezintă un tip imaginar de memorie folosit de unele sisteme de operare, prin
care deficitul de memorie RAM este suplinit
folosindu-se hard disk-ul calculatorului
59.Pentru facilitarea copierii conţinutului memoriei virtuale în memoria reală, sistemul de operare
împarte memoria virtuală în pagini ce conţin fiecare un număr fix de adrese. Fiecare pagină este
stocată pe disc până în momentul în care este nevoie de ea. În acel moment, sistemul de operare o
copiază de pe disc în memoria reală, prin procesul de translare a adreselor virtuale în adrese reale.
Acest proces de translatare se mai numeşte
Mapare
60.Memoria care se află în dispozitivele periferice specializate în stocarea datelor:
Memorie externă
61.Memorie sistem sau memorie operativă conectată direct la magistralele sistemului
Memorie principala
62.Memoria ROM (Read Only Memory) este memorie care
Poate fi doar citită
63.Memoriile RAM (Random Access Memory) și ROM (Read Only Memory) sunt memorii cu acces
Aleatoriu
64.Memoria de tip SRAM sau memoria RAM statică are celula formată pe bază de
Circuit basculant bistabil
65.doua calculatoare se considera interconectate daca
pot schimba date intre ele
66.un dispozitiv de reţea cu mai multe porturi care filtrează şi expediază pachete de date între
segmentele reţelei se numește
Switch
67.Un set complet de niveluri și protocoale formează
arhitectura de rețea.
68.Modelul de referinţă OSI-RM (Open Systems Interconnection-Reference Model) este un standard
ISO (International Standards Organization) care
• defineşte un set de reguli universal valabile pentru proiectarea protocoalelor de comunicaţiilor,
în scopul înlesnirii interconectării dispozitivelor hardware si software indiferent de producător.
• este organizată ierarhic pe şapte niveluri.
69.Nivelul Aplicaţie
realizează interfaţa cu utilizatorul şi interfaţa cu aplicaţiile, specifică interfaţa de lucru cu utilizatorul şi
gestionează comunicaţia între aplicaţii (Unitatea de date: mesajul)
70.Nivelul Aplicație, HTTP (Hyper Text Transfer Protocol) se folosește pentru
a transmite informaţii între un program de navigare Web (browser) şi un server Web, fiind un protocol de
tip text (hypertext).
71.Nivelul Transport, UDP (User Datagram Protocol)
UDP (User Datagram Protocol), este un protocol nesigur, fără conexiuni, destinat aplicaţiilor care doresc să
utilizeze propria lor secvenţiere şi control al fluxului. Protocolul UDP este de asemenea mult folosit pentru
interogări rapide întrebare-răspuns, client-server şi pentru aplicaţii în care comunicarea promptă este mai
importatntă decât acurateţea acesteia, aşa cum sunt aplicaţiile de transmisie a vorbirii sau a imaginilor
video.
72.Protocolul IP este responsabil de
transmiterea datelor
73.Adresele de clasă B sunt adresele care încep cu
10xx, de la 128 la 191 în zecimal;

74.IPv4 este determinate prin

Acesta este un protocol fără conexiune, care asigură o transmisie nefiabilă a pachetelor de date. Un astfel
de protocol este caracterizat prin faptul că fiecare pachet este considerat o entitate independentă, care nu
are legătură cu celelalte pachete transmise.
75.Nivelul legătură de date subnivelul de control al legăturii logice, LLC (Logical Link Control) are
scopul de
a asigura comunicarea între nivelul Legăturii de date şi nivelul superior, nivelul Reţea. Acest subnivel este
independent de tehnologie, adică el oferă nivelurilor superioare funcţii ce sunt aceleaşi pentru orice variaţii
ale nivelului fizic şi ale subnivelului MAC.

76.Nivelul legătură de date. Oferirea unei modalităţi de indetificare fizică a nodurilor care comunică
(identificarea sursei si destinatiei datelor) este asigurat la subnivelul
MAC
77.Nivelul legătură de date. Protocolul CSMA/CD
îşi reglează transmisia de date odată ce coliziunile s-au produs.
78.Alegeți definiția corectă pentru IP
Protocol care asigura transmiterea datelor
79.Care este prima comandă care trebuie înscrisă în CLI (Command Line Interface) pentru
configurarea unui router.
enable
80.Care este definiția pentru IP-broadcast
ultima adresă IP din cadrul unei subrețele
81.Caracteristicele unui DNS (Domain Name System) sunt:
Baza de date cu numele și adresele IP este distribuită;
82.Care este componența unui protocol DNS?
redirectorul, domeniul, ierarhia de domeniu, servere de nume
83.Ce reprezintă topologia logică?
este calea pe care datele sunt transferate într-o rețea
84.Care sunt mecanismele de transmitere a pachetelor cu date ale routerului.
procesul de switching, switching rapid, și cisco express forwarding.
85.Pentru a putea iniția configurarea unui router este necesar
a. de atribuit o Masca subrețelei
b. de atribuit gateway-implicit;
c. de atribuit o adresă IP;
86.Care sunt caile tabelului de rutare?
rețea direct concetată, rețea la distanță sau nici o rută determinate.
87.Ce arată protocolul RIP (Routing Information Protocol) ?
numărul de hopuri;
88.Ce arată protocolul EIGRP (Enhanced Interior Gateway Routing Protocol)?
lățime de bandă, întirziere (delay), încărcare siguranță.
89.Componentele principale ale protocoalelor de rutare dinamică includ
Structuri de date, mesajele protocolului de rutare, algoritm;
90.Mediu fizic prin intermediul caruia se pot transmite date se numeste:
Cablu
91.Topologia care utilizează un singur cablu pentru a conecta mai multe calculatoare. De cele mai
multe ori, pentru conectarea acestora la magistrală sunt utilizați conectori de tip T (numiți astfel
deoarece au forma literei T) și cabluri coaxiale astfel de topologie se numeste
Tip Magistrala(Bus)
92.La periferia rețelei se află calculatoarele gazdă, în vârful ierarhiei se află cel care administrează
rețeaua, iar nodurile intermediare constau în comutatoare de pachete (switch-uri). Topologia se
numeste.
Tip Arbore(Tree)
93.La modelul OSI, protocoalele detectează şi soluţionează erorile la nivelul
Transport
94.Nivelul Aplicație, Protocolul TELNET permite.
să se conecteze la un sistem de la distanţă şi să comunice cu acesta printr-o interfaţă.
95.Un calculator are o singură legatură fizică la reţea. Orice informaţie destinată unei anumite maşini
trebuie să specifice adresa de IP a acelei maşini. Dar pe un calculator pot exista în acelaşi timp mai
multe procese care au stabilite conexiuni în reţea. Datele trimise către o destinaţie trebuie să specifice
pe langă adresa logică (IP-ul) a calculatorului şi procesul căreia îi aparţine informaţia respectivă.
Identificarea proceselor se realizează prin intermediul
Porturilor // порты

96.Nivelul TRANSPORT. În procesul de transmitere a informaţiei există posibilitatea ca segmentele să

ajungă la destinaţie în cu totul altă ordine faţă de cea în care au fost trimise. Protocolul TCP.
Confirmă ajungerea segmentelor la destinație.
97.Nivelul TRANSPORT. În procesul de transmitere a informaţiei există posibilitatea ca segmentele să
ajungă la destinaţie în cu totul altă ordine faţă de cea în care au fost trimise. Protocolul UDP
Nu permite reasamblarea în ordine a segmentelor // не позволяет переставлять сегментов в порядке

98.Protocoalele nivelului Aplicaţie ce utilizează UDP la nivelul Transport

DNS, SNMP, DHCP, RIP, TFTP
99.Funcţiile nivelului Reţea. Rezolvarea strangulărilor (bottleneck) provocate de
de prezenţa simultană a prea multor pachete în subretea
100.Protocolul IP este responsabil cu rutarea pachetelor în Internet şi cu o posibilă fragmentare a
datelor. Fragmentarea unui pachet este făcută de un gateway atunci când
pachetul este prea mare pentru a parcurge reţeaua prin care se va transmite
101.Protocolul IPv4. Cîmpul antetului Timp de viață 8 biţi (1 octet) - este un contor folosit pentru a
limita durata de viaţă a pachetelor. A fost introdus pentru
a împiedica pachetele să rătăcească prin Internet
102.Orice adresă IP este formată din două părti, una care identifică reţeaua (Network ID) şi una care
identifică nodul sau gazda (Host ID).
103.IPv4. În forma binară masca de reţea este formată dintr-o:
• succesiune de biţi de valoare 1 ce corespund zonei de biţi reţea (network) a IP-ului;
• succesiune de biţi de valoare 0 ce corespund zonei de biţi gazdă (host) a IP-ului;
104.În cadrul nivelului Legăturii de date are loc un nou proces de încapsulare prin adaugarea: 1)- unui
antet, în care principala informaţie este adresa fizică (MAC address); 2)-?
unei cozi (trailer) ce conţine informaţii pentru corectarea de erori.
105.Nivelul Legaturii de date. Protocoale de acces la mediu. Acces la mediu de transmisie Determinist
presupune
• asigurarea unui interval exclusiv de emisie, pe rând, pentru fiecare staţie
• presupune faptul că fiecare staţie ştie exact când va transmite
106.Nivelul Legaturii de date. Domeniul de coliziune este
acea zona dintr-o retea care va fi afectată de apariţia unei coliziuni în interiorul ei.
107.Scopul nivelului fizic este
de a transporta o secvenţă de biţi de-a lungul unei reţele de calculatoare.
108.Sincronizarea la nivel de bit, delimitarea lungimei unui bit şi asocierea acestuia impulsului electric
sau optic corespunzător canalului de comunicaţie utilizat este definit la
Nivel fizic
109.Cabluri torsadate (Twisted Pair) pot fi Shielded twisted-pair – STP acesta reprezintă
Fiecare pereche de fire este acoperită de o folie metalică pentru a ecrana şi mai bine zgomotul.
110.Standardul EIA/TIA (Electronic Industries Association / Telecommunications Industries
Association) 568 cuprinde specificaţiile cablului UTP. Categoria 5e (CAT5e) este certificat pentru
transmisii de date de până la
100 Mbps.

111.Denumirea universală a cablurilor pentru interconectarea echipamentelor de reţea este Patchcord,

în funcţie de dispunerea firelor la cele două capete. Straight-through cable (cablul direct) – este utilizat
pentru
interconectarea echipamentelor de reţea
112.Tipuri de cabluri cu fibră optică. Single Mode – cablul cu fibră optică
unimodal permite doar unui singur mod (lungime de undă) de lumină să treacă prin fibră.
113.Uzual pentru cablul de fibră optică multimodal lungimea maximă este de
2 km
114.Standardele asociate nivelului fizic conţin
descrie caracteristicile mecanice, electrice și funcționale ale mediului de transmisie a datelor, precum și
mijloacele destinate stabilirii, menținerii și deconectarii comunicațiilor („conexiuni”). Dacă este necesar,
oferă și codarea și modularea semnalului transmis în rețea.
115.Ansamblu de calculatoare interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie, asigurand
folosirea in comun, de catre un mare numar de utilizatori, a tuturor resurselor fizice, logice si
informationale ale ansamblului.
Retea de calculatoare
116.Subretelele în care pachetele transmise în reţea sunt primite în fiecare nod intermediar, memorate
şi retransmise până la destinaţie se numesc subrețele
punct la punct
117.Subrețelele brodcast sunt acelea subrețele în care
există un singur canal de comunicaţie partajat de toate calculatoarele din reţea. Calculatoarele care nu sunt
destinatarele pachetului îl ignoră.
118.Un dispozitiv, sau în unele cazuri un software instalat pe un calculator, care determină care este
următorul punct din reţea către care se expediază un pachet de date în drum spre destinaţia sa finală
se numește
Router
119.retele localizate intr-o singura cladire sau intr-un campus de cel mult cativa kilometri
Retele locale (LAN)

120.Un set de protocoale de comunicație (cîte unul pe fiecare nivel) formează

o stivă de protocoale (stack).
121.Transferul fiabil al informaţiei între două sisteme terminale (end points) ale unei comunicaţii.
Furnizează controlul erorilor şi controlul fluxului de date între două puncte terminale, asigurând
ordinea corectă a pachetelor de date.
Principala diferență (TCP şi UDP)

122Modelul TCP/IP foloseşte

4 nivele

123Nivelul Sesiune este utilizat în modelul

ISO-OSI
124Nivelul Aplicație, FTP (File Transfer Protocol) se folosește pentru
Transfer de fisiere

125Nivelul Aplicație, DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) se folosește pentru

atribuirea dinamica de adrese IP echipamentelor de reţea;

126Nivelul Aplicație. Protocolul SMTP (Simple Mail transport Protocol) se utilizează în pereche cu
protocolul POP (Post Office Protocol) sau POP3. Protocolul POP sau POP3 este utilizat pentru
la livrare (recepţie) de la ultimil server la calculatorul client (Deliver e-mail);

127.Nivelul Transport, TCP (Trasmission Control Protocol)

un protocol sigur orientat pe conexiune care permite ca un flux de octeţi trimişi de pe un calculator să ajungă
fără erori pe orice altă maşină din reţea.

128.Nivelul Transport divizează datele în segmente și asigură transmiterea segmentelor în parte.

Reasamblarea în ordine a segmentelor transmise este asigurată de protocolul
TCP

129.Nivelul Transport, Controlul fluxului este asigurat de protocolul

TCP

130.Nivelul Transport. Antetul segmentului TCP. Cîmpul Rezervat păstrează

6 biti

131.Nivelul reţea permite

determinarea căii optime pentru realizarea transferului de informaţie într-o reţea constituită din mai multe
segmente, prin fragmentarea şi reasamblarea informaţiei
132.În cadrul nivelului Reţea are loc un nou proces de încapsulare prin adaugare antetul propriu ce
transformă segmentele de la nivelul Transport în:
pachete

133.Nivelul Reţea Principalele funcţii realizate la acest nivel

• Alegerea traseelor pentru mesajele dintre utilizatorii finali şi eventuala modificare a acestora,
pentru a asigura transmiterea lor pe un traseu optim. Altfel spus se realizează alegerea traseului
(path) sau căii (route), adică a succesiunii de canale fizice de la calculatorul emițător la cel
receptor, pe care este transportat fiecare pachet. Procesul se numeste rutare;
• Alocarea adreselor logice ale calculatoarelor şi efectuarea conversiilor între aceste adrese şi
adresele fizice ale respectivelor calculatoare;
• Rezolvarea strangulărilor (bottleneck) provocate de prezenţa simultană a prea multor pachete în
subretea, fie prin realegerea traseelor, fie cerând nivelului transport să oprească temporar
emisia mesajelor;
• Realizarea conversiei dintre diferite protocoale, în situatia în care mesajele parcurg reţele
eterogene, adică realizate cu tehnologii diferite (Ethernet, FDDI, Token Ring, etc).

134Adresă IP înscrisă în formă "dotted decimal"

O adresă IP este un număr binar pe 32 de biti, reprezentat prin 4 numere zecimale separate prin puncte,
fiecare număr fiind reprezentat prin 8 biţi. Un exemplu de adresă IP este: 192.0.128.64. Această notaţie este
cunoscută sub numele "dotted decimal". Adresa IP este reprezentată în calculator în forma binară: 11000000
00000000 10000000 01000000.

135.Adresele de clasă A sunt adresele care încep cu

cu 0xxx, de la 1 la 126 în zecimal;
136Adresele de clasă D sunt adresele care încep cu
cu 1110, de la 224 la 239 în zecimal;
137Adresele de clasă E sunt adresele care încep cu
1111, de la 240 la 254 în zecimal;
138.Nivelul Legăturii de date
furnizează un transport sigur, fiabil, al datelor de-a lungul unei legături fizice,
139.Nivelul legătură de date este responsabil de
Controlul erorilor de comunicaţie; Controlul fluxului de date; Controlul legăturii; Sincronizarea la nivel de
cadru

140.Nivelul legătură de date subnivelul de control al accesului la mediu, MAC (Media Acces Control)
are scopul de
◦ stabilirea şi respectarea regulilor de acces la mediu comun de transmisie a mai multor utilizatori;
◦ adaptarea la mediul fizic, astfel încât, să ascundă diferenţele legate de diferite medii de transmitere,
forme de semnal, coduri de linie etc.

141.Nivelul legătură de date. Oferirea unor funcţii de comunicare generice către nivelurile superioare,
ascunzând tehnologia pe care se bazează reţeaua este asigurat la subnivelul
LLC

142.Nivelul legătură de date. Exista doua mari categorii de acces la mediu de transmisie: Determinist
Nedeterminist
Întrebări teoretice
1. Structura și caracteristicile unităţii central (structura UAL 0,5p; Unitatea de comandă și
Regiștrii generali 0,5p; Caracteristicile unității central 1p)

UAL implementează diferite operații aritmetice și logice asupra operanzilor obținuți din memorie.
Conține, în principal, un circuit logic pentru adunare, numit sumator, toate operațiile aritmetice
reducându-se la o succesiune de operații de adunare.

• transferuri de date între registre și între acestea și memorie;

• operații aritmetice cu operanzii adresați de UCC;
• operații logice (SI, SAU, NU) cu operanzii adresați de UCC;
• operații de deplasare a conținutului unui registru sau locație de memorie;
• operații de comparație a doi operanzi.
UAL generează informații referitoare la rezultatul ultimei instrucțiuni aritmetice și logice executate.
Acestea se referă la semnul rezultatului, la paritatea acestuia (par sau impar), dacă rezultatul este nul
sau nenul etc.

Structura UAL

UCC coordonează activitatea calculatorului:

• adresează și extrage din memoria principală instrucțiunile binare ale programului;

• decodifică (interpretează) instrucțiunile și generează secvența semnalelor de comandă
necesare către toate celelalte unități funcționale ale calculatorului; ca urmare a acestor
semnale instrucțiunea curentă este executată;
• în plus, UCC analizează semnalele de stare și sincronizare ce provin de la celelalte unități
funcționale ale calculatorului și, ca urmare, poate schimba succesiunea semnalelor de
comandă pe care le generează. La terminarea execuției instrucțiunii curente, se trece la
instrucțiunea următoare.
Tot în cadrul UCC se includ și circuitele pentru generarea adreselor, care calculează adresele (pentru
memoria principală, pentru porturi de I/O, pentru registrele interne ale UCP) pe baza informațiilor binare
din corpul instrucțiunilor.
 Setul de registre din cadrul UCP păstrează temporar operanzii unei operații aritmetice sau logice,
rezultatele intermediare și finale, sau adresele acestora. Utilizarea registrelor crește viteza de
prelucrare, eliminând necesitatea accesului repetat la memorie. Ele reprezintă deci o memorie internă
temporară foarte rapidă.
Unele registre pot avea funcții dedicate, altele se pot utiliza pentru orice operații, fiind registre generale.
O parte din registre nu sunt accesibile prin program, fiind registre de lucru (de exemplu, registrul de
instrucțiuni, care păstrează instrucțiunea curentă (cea care se execută la un moment dat).
Caracteristicile principale ale unei unități centrale este numărul de nuclee, viteza ceasului intern,
mărimea memoriei cache și tipul de procesor.
2. Schema generală a unui microprocesor 8086 Modelul programatorului de assembler (structura
microprocesorului UE, UI, Registrele 1p; Adresarea memoriei Segmentarea Memoriei 0.5p;
Moduri de adresarea 0,5p )

3. Modele etalon ISO-OSI, TCP/IP (Modelul de reţea OSI, Avantajele folosirii OSI 1p;
Compararea modelului ISO-OSI și TCP/IP. 1p)

Modelul de reţea OSI defineşte un set de reguli universal valabile pentru proiectarea protocoalelor de comunicaţiilor,
în scopul înlesnirii interconectării dispozitivelor hardware si software indiferent de producător.
Avantajele folosirii OSI:
• Descompune fenomenul de comunicare în reţea în părţi mai mici şi implicit mai simple.
• Standardizează componentele unei reţele permiţînd dezvoltarea independentă de un anumit producător.
• Permite comunicarea între diferite tipuri de hardware şi software.
• Permite o înţelegere mai uşoară a fenomenelor de comunicaţie.
 Compararea:
• Asemănări:
1. Ambele modele de date descriu procesul de comunicaţie a datelor în reţea pe straturi;
2. Ambele conţin straturile Aplicaţie şi Transport, cu funcţii asemănătoare;
3. Ambele folosesc tehnologia de tip packet switching;
4. Administratorii de reţea trebuie să le cunoască pe amândouă.
• Deosebiri:
1. Spre deosebire de modelul OSI care foloseşte şapte niveluri, modelul TCP/IP foloseşte patru;
2. Nivelurile OSI Sesiune şi Prezentare sunt tratate de nivelul TCP/IP Aplicaţie;
3. Nivelurile OSI Legătură de Date şi Fizic sunt tratate de nivelul TCP/IP Acces Reţea.
4. Modelul TCP/IP pare simplu pentru că are mai puţine niveluri.

4. Nivelul Aplicație (funcțiile nivelului aplicație 1p; protocoalele nivelului aplicație 1p)
Nivelul Aplicaţie identifică şi stabileşte disponibilitatea partenerului de comunicaţie, sincronizează aplicaţiile între ele
şi stabileşte procedurile pentru controlul integrităţii datelor şi erorilor. De asemenea identifică dacă există suficiente
resurse pentru a sprijini comunicaţia între parteneri. El se ocupă cu protocoalele de nivel înalt, codificarea şi controlul
dialogului, împachetarea datelor şi trimiterea lor la următoarele niveluri

Protocoalele:
• HTTP (Hyper Text Transfer Protocol) - aplicaţii web (prezentare, baze de date etc);
• Telnet - terminale virtuale;
• FTP (File Transfer Protocol) - transfer de fişiere;
• SMTP (Simple Mail Transfer Protocol)- standard pentru transmiterea e-mail-urilor;
• IMAP (Internet Message Access Protocol) şi POP (Post Office Protocol) –protocoale folosite de clienţii locali de email
de preluarea e-mail-urilor de pe servere de email;
• DNS (Domain Name System) – translatarea numelor în adrese IP;
• DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) - atribuirea dinamica de adrese IP echipamentelor de reţea;
• SNMP (Simple Network Management Protocol) -administrare şi monitorizare;
• SSH (Secure Shell) – transmitere securizată a datelor;