BILET 47

1.Functiile principale ale unitatii de control a unitatii centrale de procesare.

Functional , putem spune ca UCP e format dintr-o parte de date(calea de date) si o parte de control(UC).

Rolul UC este sa aduca instructiunile binare din memoria principala si sa transmita semnalele de control
catre calea de date,memorie si sitemul I/O, cu scopul executarii instructiunilor.

Pentru execuţia corectă a unui program UC are doua funcţii principale: secvenţierea instrucţiunilor şi
interpretarea acestora.

Secvenţierea instrucţiunilor se referă la maniera în care controlul procesorului este transferat de la o

instrucţiune la alta. Cele mai multe instructiuni au un succesor unis si atunci registrul PC e
autoincrementat cu valoarea c, care e nr de cuvinte ale unei instructiuni.

Interpretarea instrucţiunilor se referă la modul în care UC decodifică codul fiecărei instrucţiuni şi la

modalitatea de generare a semnalelor de control către calea de date, pentru a comanda execuţia
instrucţiunilor.

Există două metode de proiectare şi implementare a UC: cablat şi microprogramat

Tehnica cablată are câteva avantaje:

− dimensiuni mici ale UC

− viteză mare de operare

Tehnica microprogramată are şi ea câteva avantaje:

-setul de instr. utilizat poate fi usor schimbat

-permite proiectarea sistematica

-in anumite conditii speciale permite schimbarea dinamica in timpul rularii a setului de instr. recunoscut.

2.Resurse fizice UCP.

Este vorba despre alocarea timpului UCP şi eventual de priorităţi intre programe, alocarea şi eliberarea
memoriei interne necesare programelor care se execută.

Procesorul central (de uz general) al unui calculator este numit Unitate Centrala de Prelucrare (UCP) şi
este format din cale de date şi unitate de control.

Memoria principală este adresabilă, prin adresă lansată de UCP, la nivel de cuvânt (octet sau multiplu) şi
este selectată şi prin semnale de comandă de către procesor.

Sistemul de intrare / ieşire= "poarta" prin care se face legătura calculatorului cu lumea externă, pentru
a citi şi furniza date.
3.Adresare relativa bazata.

La acest mod de adresare în corpul instrucţiunii se găseşte un operand (un

deplasament, notat cu d) care este adunat la adresa de start a unei secţiuni de
memorie, adresă conţinută într-un registru desemnat explicit sau implicit în instrucţiune.
Putem deosebi următoarele variante de adresare relativă:

a) adresare relativă bazată (numită şi indirectă prin registru bază, cu deplasare);

AE = @(r + d)
Adresa efectivă (AE) este suma dintre conţinutul; registrului bază şi deplasarea. Modul
de adresare este folosit pentru adresarea unor structuri de tip tablou. Prin registru de
bază se înţelege un registru utilizat pentru calculul de adresă efectivă. Registrul de
bază păstrează adresa de început a unei zone de memorie, unde sunt încărcate
programe aflate în execuţie sau blocuri de date.
Este un mod de adresare util atunci când se urmăreşte accesul la un operand aflat într-
o tabelă ce poate ocupa diferite locuri în memorie.