CURS I Diagnostic, supraveghere și control în PPC și PPA

Pesta Porcină Clasică Pesta Porcină Africană

Etiologie Fam. Flaviviridae
• Gen Pestivirus
• ARN virus
• Virulență variabilă
• Rezistent în țesuturi și temperaturi scăzute
Tulpinile virale prezintă diferenţe de patogenitate:
Tulpini cu virulenţă crescută → evoluţie acută cu
mortalitate ridicată;
Tulpini cu virulenţă moderată → infecţii subacute sau
cronice;
Tulpini slab virulente → evoluţie uşoară sau inaparentă la
adulte; moartea fetuşilor sau a purceilor nou-născuţi.
Virusul se replică în citoplasma celulară şi nu produce efect
citopatic.
-Prezintă tropism pentru ţesutul reticulo-endotelial;
-este unic din punct de vedere antigenic;
-tulpinile prezintă mari variaţii de patogenitate;
-sunt receptive la infecţie toate suideele domestice şi
sălbatice;
-infecţia se realizează pe cale digestivă, respiratorie,
conjunctivală şi mai rar pe cale genitală.
Caractere Receptivitate : Porcii domestici și mistreții
Epidemiologice SURSE DE INFECŢIE
Porcinele bolnave şi cele purtătoare ce elimină virusul prin:
-secreţii oronazale şi lacrimale;
-dejecţii;
-spermă.
Carne şi preparate din carne provenite de la porci infectaţi;
FAMILIA ASFAVIRIDAE
GEN ASFIVIRUS
-Virus ADN
-se găseşte în sânge, în lichidele organice şi în toate secreţiile şi
excreţiile porcilor bolnavi;
-cultivat “in vitro” virusul are proprietatea de hemabsorbţie;
are tropism pentru sistemele şi organele bogate în ţesut reticulo-
histiocitar;
-porcii domestici fac forme clinice de boală, în timp ce la porcii
sălbatici infecţiile evoluează asimptomatic.
Porcii domestici și mistreții
-animalele infectate ce elimină virusul prin secreţii nasofaringiene,
conjunctivale şi pe cale urogenitală;
-insecte hematofage (căpuşe din genul Ornithodorus);
-carnea şi produsele provenite de la porcinele infectate;
-porcii domestici si mistretii bolnavi sau trecuti prin boala,care
raman purtatori si eliminatori de virus timp de peste 400 de
 Vectori animaţi: omul, oi, capre, artropode; zile.
TRANSMITERE TRANSMITERE
contact direct cu porcii infectaţi; pe cale digestivă;
contact indirect prin intermediul subproduselor provenite Pe cale aerogenă
de la porcii infectaţi, furaje şi apă contaminată; pe cale transcutanată;
porcii infectaţi congenital (prenatal) → viremie persistentă
(seronegativi);
Patogeneză virusul pătrunde pe cale digestivă →amigdale sau mucoasă - pătruns în organism virusul are afinitate pentru celulele ţesutul
intestinală → cale sangvină (viremie) → întreg organismul. reticulo-endotelial
virusul se replică în special la nivelul endoteliului vascular În urma infecţiei se produce: leucopenie, limfopenie,
şi ţesutului limfoid determinând: trombocitopenie şi apoptoza limfocitelor.
tumefierea celulelor endoteliale, obliterarea lumenului şi tumefacţie urmată de necroza hialină a peretelui vascular→ diateză
fragilizarea peretelui vascular; exsudaţie şi infiltraţie hemoragică.
hemoragică; tulburări ale hematopoezei;

Tablou Clinic Perioada de incubație: 2-14 zile (7-10 zile de obicei)
Forma Supraacută apare rar şi doar la începutul unei
epizootii
Forma Acută
-febră şi tulburări generale (anorexie, letargie);
-conjunctivită seroasă sau mucopurulentă;
-animalele se deplasează cu greutate, prezintă nesiguranţă
în -deplasare şi tendinţa de a se aglomera.
-pe piele se observă pete roşii izolate sau confluente, ce nu
dispar la compresiunea cu degetul.
-limfonoduli măriți în volum
-constipație tranzitorie urmată de diaree, dispnee, tuse,
-ataxie, pareze, convulsii
-scroafele gestante pot avorta;
FORMA SUPRAACUTĂ – rar întâlnită
FORMA ACUTĂ:
cianoza pielii, hemoragii cutanate (peteşii şi sufuziuni) →necroze
cutanate;
- Stare de hiperexcitabilitate, animalele stau aglomerate în boxă
-Febra;
-Inflamatia catarala a mucoasei conjunctivale;
Jetaj, tuse,cianoza pielii si hemoragii cutanate;
-Vomismente si constipatie/diaree uneori hemoragica;
-Deplasare greoaie cu vaccilarea trenului posterior sau decubit
lateral prelungit;
-Evolutie de 3-7 zile si moarte in 90-100% din cazuri prin asfixie
datorita edemului pulmonar.
 -evoluţia poate dura 5-25 zile, moarte animalelor bolnave
producându-se în peste 80% din cazuri mortalitatea la
tineret ajunge până la 100%.

Forma Subacută -Mai rar intalnita, se manifesta prin aceleasi

– apare frecvent la sfârşitul epizootiei, simptomatologie simptome ca in forma acuta dar de intensitate mai
asemănătoare dar mai ștearsă stearsa .
-Evolutia in aceasta forma este de lunga durata 7-16 zile.

Forma Cronică Ataxia membrelor posterioare;

– evoluează de obicei ca o continuare a formei subacute - Exantem varioloid;
apatie, apetit capricios, febră, aspect “mizer” al porcilor - Necroze cutanate;
Întârzieri în creștere - Arterite;
Forma Atipică -Evolutia bolii este de 30-40 zile , unii porci
– apare frecvent în efectivele imunizate activ. supravietuind insa raman purtatori si
eliminatori de virus.
Tablou Hemoragii, focare de necroză la nivelul Formele supraacute si acute se caracterizeaza prin:
Anatomopatologic tonsilelor, peteșii/echimoze pe seroase și mucoase: - Eritem cutanat, echimoze si sufuziuni localizate,pe
rinichi, laringe, trahee, intestine, splină, pulmoni. pielea membrelor si pe abdomen;
Limfonoduri - In tesutul conjunctiv subcutanat se constata edem,
congestii şi hemoragii icter, hemoragii;
Splina - Exsudate seroase sau hemoragice, petesii si sufuziuni pe
infarcte hemoragice marginale seroase, mucoase si in parenchimul pulmonar, renal;
Rinichi - Leziuni hemoragice in limfonodulii gastrici, portali si
hemoragii subcapsulare şi în bazinet mezenterici;
“aspectul cojii oului de curcă - Splenomegalie (de 3-4 ori marita fata de normal), de
Pneumonie hemoragică culoare rosie inchisa spre negricioasa cu pulpa
Hemoragii la nivelul vezicii urinare ramolita.
Hemoragii pe seroase - Vezica biliara are peretii ingrosati, edematiati, cu
Colita ulcerativă petesii pe mucoasa si seroasa;
Congestie encefalică - Stomacul prezinta hemoragii sub forma de petesii in
Encefalită nesupurativă zona fundica;
 Infarct hemoragic splenic
Forma subacuta/ cronică
• Focare de necroză:
-Butonii pestoși pe mucoasa intestinală;
–În infecția congenitală: hipoplazie cerebrală, atrofie
timică, hemoragii.
Diagnostic Identificarea agentului patogen
Probele ce se recoltează în vederea
efectuării examenului de laborator: tonsile, limfonoduri,
splină, rinichi, porţiunea distală a ileonului, măduvă
sternală, sânge recoltat pe EDTA-REFRIGERARE
probe din alte ţesuturi limfatice, cum ar fi limfonodulul
retrofaringian, parotidian mandibular sau mezenteric
În cazul carcaselor autolizate, se alege un os lung întreg
sau sternul;
Teste serologice
Sânge recoltat în tuburi seci sau cu gel separator pentru
exprimarea serului.
Transportul probelor
Material patologic animal; Perisabil; Fragil; A nu se
deschide in afara unui laborator pentru pesta porcina
clasică!
-etichetă roşie pentru cazuri de urgenţă;
- In intestinul subtire sunt prezente hemoragii pe
pliurile mucosei, fara eroziuni, iar in cecum, colon si
rect se observa o inflamatie hemoragica, cu rare
ulceratii.
- Edem pulmonar, petesii si echimoze subpleurale,
pneumonie hemoragica.
- In rinichi se constata pete in zona corticala si
medulara, iar uneori hemoragie in bazinet.
In formele subacute si cronice sunt observate
edeme ale regiunii cervicale , ale ratului si ale
glandelor mamare.
Recoltarea probelor
De la porcii care au prezentat febră sau alte semne de boală: probe
de sânge pe anticoagulante sau sânge coagulat;
Pentru diagnosticul serologic – detecţia anticorpilor - în pesta
porcina africană se prelevează probe de sânge fără anticoagulant
şi sunt lăsate să coaguleze pentru a se exprima serul.
Probele cele mai adecvate de organe şi ţesuturi pentru a detecta
virusul, antigenul sau genomul viral al pestei porcine africane sunt:
amigdalele (3-4 zile p.i.); stern ( ≥7 zile p.i.), limfonodurile
(gastrohepatice, renale, submaxilare şi retrofaringiene); splina;
rinichii; pulmonii; în cazul carcaselor autolizate, se pot preleva
sternul sau un os lung întreg.
”Material patologic animal; Perisabil; Fragil; A nu se deschide în
afara unui Laborator de diagnostic pentru pestă porcină clasică
(africană)”
-etichetă galbenă în cazul suspiciunii; Ambalarea, transportul şi asigurarea securităţii probelor pe
-fară etichetă in cazul supravegherii. timpul transportului sunt în sarcina medicului veterinar care face
transportul;
Probele se etichetează în funcţie de prioritatea cazului şi de codul
specificat în nota de însoţire:
eticheta roşie pentru cazuri de urgenţă;
eticheta galbenă in cazul suspiciunii;
fără etichetă în cazul supravegherii- regim normal de lucru.
Examenul virusologic a. teste visusologice:
Reacţia de imunofluorescenţă directă pe criosecţiuni de PCR
organe şi pe secţiuni de măduvă sternală; Testul de imunofluorescenta (IFD) -CEL MAI SIGUR!!!
Izolarea virusului pe culturi celulare (PK15), culturile fiind ELISA pentru detectia antigenului viruslui PPA
verificate prin imunofluorescenţă. hemadsorbţie
-RT-PCR -Testele virusologice - indispensabile pentru confirmare PPA.
-Real time PCR -Utilizarea lor se recomandă în special în cazul în care rezultatele
pozitive ale testelor de imunofluorescenţă directă sau de PCR nu se
asociază cu detectarea semnelor clinice sau cu leziunile bolii,
precum şi în alte cazuri dubioase.
-Teste virusologice de referinţă sunt izolarea virusului şi testul de
hemadsorbţie şi trebuie să fie utilizate ca teste de confirmare. -
Utilizarea lor se recomandă în special în cazul în care rezultatele
pozitive ale testelor de imunofluorescenţă directă sau de PCR nu se
asociază cu detectarea semnelor clinice sau cu leziunile bolii.
-Inocularea culturilor celulare (culturi primare de monocite de porc
sau de celule din măduva osoasă - cele mai multe izolate produc
hemadsorbție)
Examenul serologic ELISA pentru detecţia anticorpilor (test de screning)
Reacţia de virus neutralizare; imunobloting - IB(test confirmator)
Reacţia de imunofluorescnţă cu anticorpi neutralizanţi; imunoperoxidaza -IPT (test confirmator)
Testul ELISA. testul de imunofluorescenţa indirectă pentrui detecţia anticorpilor
Diag Dif. (test de confirmare)
Se realizeaza fata de: D.f
pesta porcina africană (nu se poate distinge numai pe baza Faţă de pesta porcină clasică:
semnelor clinice şi anatomopatologice. Este esenţiala Deosebirile clinice şi lezionale sunt greu sesizabile, fiind de
trimiterea probelor pentru examinare de aborator); remarcat:
infecţii cu virusul diareei virale bovine; Febră: pe aproape toată durata bolii în PPC şi de numai 12-14 zile
salmoneloză; în PPA;
rujet; Dispneea şi tusea - sporadice în PPC şi mult mai frecvente în PPA
pasteureloză acuta; (>30% din porci);
alte encefalomielite virale; Posibile scurgeri oculare şi nazale sanguinolente, inexistente în
streptococie; PPC;
leptospiroză; Moartea intervine mai repede ca în PPC;
intoxicaţiile cu substanţe cumarinice. Avort frecvent, iar în PPC avorturile sunt sporadice;
F. cronice: artrite şi necroze cutanate, inexistente în PPC;
Leziunile hemoragice sunt cu mult mai grave, întâlnind hemotorax,
hemopericard şi hemoperitoneu, inexistente în PPC;
Salmoneloze
▪ Evoluţie episodică la purcei de 10-16 săptămâni (3-4 luni) şi
sporadică la > 4 luni
▪ În salmoneloză moartea purceilor febrili se produce mult
mai repede (2 zile)
▪ Leziuni cutanate de tip congestiv-hiperemic, fără o
demarcaţie netă între pielea afectată şi cea neafectată, cum
găsim în PPA şi PPC, iar testul la presiune cutanată este
pozitiv (pielea afectată reia culoarea iniţială imediat ce
presiunea exercitată asupra ei dispare, apoi redevine
congestiv-hiperemică);
Pasteureloze
▪ Sunt boli de stres ce afectează, în principal, aparatul
respirator;
▪ Cu o evoluţie clinică scurtă: 5-10 zile (rar 3-5 săptămâni);
▪ Produc hidrotorax şi hidropericard, dar nu şi ascită cum
întâlnim în PPA;

Profilaxie Respectarea măsurilor de biosecuritate specifice;
Politici stricte de comerţ intracomunitar şi import pentru
porcii vii şi pentru carnea de porc proaspată şi tratată
termic;
Carantina porcilor cumpăraţi din surse terţe, înainte de
introducerea lor într-un efectiv;
Interzicerea folosirii resturilor menajere în hrana porcilor,
sau, cel puţin, sterilizarea lor eficientă;
Controlul eficient al unităţilor de rendering (neutralizare);
Supraveghere serologică structurată, având ca ţintă mai ales
scroafele şi porcii de reproducţie;
Identificarea şi înregistrarea corectă a suinelor într-o baza
de date gestionată eficient;
Controlul riguros al mişcărilor de porcine în teritoriu.
▪ Multe animale evoluează spre vindecare, cu sechele sau
cronicizare;
▪ Leziunile cutanate sunt de tip congestiv-hiperemic, cu test
de presiune cutanată pozitiv.
Rujet
▪ Afectează obişnuit porci >55 kg, febră mare (41.1-42,8 ◦C)
şi moarte în 12-48h;
▪ Anorexie şi, inconstant, icter cu sau fără hemoglobinurie;
▪ Posibil forme nervoase (meningite, tremor), inexistente în
PPA;
▪ Terapie cu derivaţi de penicilină.
Intoxicații cu subsțanțe cumarinice
▪ Obişnuit întâlnite la aproximativ două săptămâni de la
deratizări;
▪ Leziuni de diateză hemoragică - animale nefebrile;
▪ Ø leziuni splenice
Măsuri de profilaxie sanitară şi epidemiologică:
◼ Politici stricte de import pentru porcii vii şi pentru carnea de
porc proaspată şi tratată termic;
◼ Carantina porcilor înainte de introducerea lor într-un
efectiv;
◼ Sterilizarea eficientă (preferabil interzicerea folosirii) a
resturilor menajere în hrana porcilor;
◼ Controlul eficient al unităţilor de rendering (neutralizare);
◼ Supraveghere serologică structurată, avand ca ţintă mai
ales scroafele şi porcii de reproducţie;
◼ Identificarea şi înregistrarea corectă a suinelor într-o
baza de date gestionată eficient;
◼ Controlul riguros al mişcărilor de porcine în teritoriu
 ◼ Distrugerea habitatelor căpuşelor din genul Ornithodorus
din adăposturile de porcine

Măsuri specifice: Nu există vaccinuri şi vaccinare pentru pesta porcină

Nu este cazul. Porcii bolnavi nu se tratează, politica de africană!
control al bolii impunând uciderea pe loc şi neutralizarea în
Nu există tratament eficient pentru pesta porcină
unităţi specializate. Vaccinarea profilactică contra PPC este
interzisă. africană!
In cazuri cu totul speciale, pentru diminuarea răspândirii
bolii, exista posibilitatea vaccinarii de necesitate. Aceasta
se poate efectua in unităţiile autorizate ce respectă strict
regulile de biosecuritate, numai daca actiunea a fost
aprobata de Comisia Europeana, asa cum este prevazut in
Directiva Consiliului 2001/89/EC.
Vaccinarea de urgenţă se aplica si porcinelor salbatice
(vaccin viu atenuat în momeli vaccinale), in urma aprobarii
planurilor de vaccinare de catre Comisia Europeana.
Combatere ◼ Dacă autoritatea veterinară competentă consideră că ◼ Nici un tratament nu este posibil şi admisibil în PPA.
SUSPICIUNEA cu privire la prezența pestei ◼ Porcii afectaţi trebuie sacrificaţi, iar carcasele lor trebuie
porcine clasice într-o exploatație nu poate fi neutralizate (procesate, incinerate sau îngropate) în condiţii
exclusă, aceasta plasează exploatația sub de maximă siguranţă, pentru a preveni răspândirea bolii!
supraveghere oficială
❑ inventarierea efectivului (porcine bolnave, SUSPICIUNEA ÎN PESTA PORCINĂ AFRICANĂ
moarte sau potențial infectate);
❑ Limitarea şi interzicerea circulaţiei Măsuri generale
porcinelor în şi din exploataţie; (alte specii 1. În cazul în care, într-o exploataţie, se află unul sau
de animale; aplicarea măsurilor adecvate mai mulţi porci suspectaţi de infecţie cu virusul pestei
de distrugere a rozătoarelor sau insectelor); porcine africane, autoritatea competentă pune în aplicare,
imediat, mijloacele de investigare oficiale cu scopul de a
 ❑ Interzicerea scoaterii din exploataţie fără o
autorizație emisă de autoritatea veterinară
competentă a: carcaselor, produselor din
porc, materialului seminal, ovulelor și
embrionilor de porc, furajelor, ustensilelor,
materialelor sau deșeurilor
❑ Controlul circulaţiei personalului şi a
vehiculelor
❑ Dezinfectare intrări/ieșiri din adăposturi şi
din fermă (mijloace de transport)
❑ Anchetă epidemiologică
◼ se declară oficial boala şi se instituie
carantina;
◼ se efectuează examenul clinic al
animalelor;
◼ animalele din focarul diagnosticat se
ucid, iar cadavrele se distrug prin
ardere;
◼ se dezinfectează riguros
adăposturile;
◼ interzicerea mişcărilor de porcine în
zona respectivă.
Măsuri aplicabile la confirmarea pestei porcine
clasice
◼ Notificarea pestei porcine clasice
◼ Uciderea tuturor porcinele din exploatație;
◼ prelevarea unui număr suficient de probe de la
porcine în timpul uciderii carcasele porcinelor care
au decedat sau au fost ucise trebuie prelucrate sub
supraveghere oficială;
confirma sau infirma prezenţa bolii, în conformitate cu
procedurile stabilite în manualul de diagnostic pentru PPA
ce are drept bază legală Decizia Comisiei 442/2003.
2. Medicul veterinar oficial care vizitează exploataţia,
are obligaţia de a efectua controlul registrului şi al mărcilor
de identificare a porcilor, aşa cum este prevăzut la articolele
4 şi 5 din Directiva 2008/71/CE a Consiliului privind
identificarea şi înregistrarea porcinelor.
3. Atunci când autoritatea competentă locală consideră că
prezenţa pestei porcine africane într-o exploataţie nu se
poate infirma, ea pune imediat exploataţia sub
supraveghere oficială şi dispune următoarele:
a) efectuarea recensământului tuturor categoriilor de porci
din exploataţie: bolnavi, morţi sau susceptibili;
b) interdicţia mişcării porcilor şi a animalelor din alte specii
şi aplicarea unor măsuri corespunzătoare în vederea
distrugerii rozătoarelor sau a insectelor;
c) ieşirea din exploataţie a carcaselor de porci este interzisă
până la aflarea diagnosticului;
d) interzicerea ieşirii din exploataţie a cărnii, a produselor
din carne de porc, a materialului seminal, a ovulelor sau a
embrionilor de porci, a furajelor, ustensilelor şi a altor
obiecte şi deşeuri susceptibile de a transmite pesta porcină
africană,
e) respectarea cu stricteţe a regulilor de filtru sanitar pentru
circulaţia personalului
f) intrarea sau ieşirea vehiculelor în sau din exploataţie să fie
supusă unei autorizaţii scrise a autorităţii veterinare
competente teritorial ;
◼ carnea porcinelor sacrificate în perioada cuprinsă
între posibila infectare și adoptarea măsurilor
oficiale trebuie identificată, dacă a fost înstrăinată,
şi distrusă/procesată supraveghere oficială;
◼ sperma, ovulele și embrionii porcinelor, colectate
de la animalele din exploatație în perioada între
pătrunderea probabilă a bolii în exploatație și
adoptarea măsurilor oficiale trebuie identificate și
distruse sub supraveghere oficială;
◼ toate substanțele și deșeurile suspecte de
contaminare (furajele, aşternutul) trebuie supuse
unui tratament care să asigure distrugerea virusului
pestei porcine clasice;
◼ clădirile folosite pentru adăpostirea porcinelor,
vehiculele folosite pentru transportarea porcinelor
ucise, precum și echipamentele, așternutul, gunoiul
de grajd și dejecțiile potențial contaminate sunt
curățate și dezinfectate;
◼ se efectuează o investigaţie epidemiologică finală.
g) utilizarea unor mijloace corespunzătoare de dezinfecţie la
intrările şi ieşirile clădirilor ce adăpostesc porcii şi ale
exploataţiei înseşi (persoane, mijloace de transport)
h) efectuarea unei investigaţii epidemiologice, în conformitate
cu prevederile articolului nr. 8 al Directivei 2002/60/CE
4. În cazul în care situaţia epidemiologică o impune,
autoritatea competentă locală:
✓ poate aplica măsuri de ucidere imediată sub control
oficial şi într-un mod prin care să se evite orice risc
de propagare a virusului pestei porcine africane, atât
în timpul transportului, cât şi în timpul uciderii
5. Ridicarea măsurilor: infirmarea oficială a prezenţei PPA
6. Aplicarea masurilor revine în atribuţia medicului oficial,
secondat de medicul veterinar de liberă practică
împuternicit,
7. Inspecţie, anamneză, termometriere, uciderea şi prelevarea
probelor de la animalele cu semne clinice atribuite PPA
8. În timpul inspecţiei, medicul veterinar verifică, de
asemenea, respectarea măsurilor pentru mişcarea porcilor şi
a produselor acestora.
9. „Intrarea interzisă, suspiciune pesta porcină africană”
10. Informări publice pentru crescătorii de porcine
❖ Medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitare
veterinare zonale, împreună cu medicul veterinar de liberă
practică împuternicit (medicul veterinar concesionar)
imediat după ce a fost anunţat sau după ce a aflat despre
apariţia sau suspiciunea unei boli transmisibile se
deplasează la locul menţionat, unde:
A. controlează măsurile luate de proprietarii sau
deţinătorii de animale şi de administraţia publică
locala şi, după caz, le completează;
 B. examinează porcii bolnavi ori suspecţi de boală,
carnea si produsele rezultate de la porcii tăiaţi de
necesitate;
C. execută necropsia animalelor moarte, recoltează
probe şi le trimite cu nota de însoţire oficială pentru
efectuarea examenelor de laborator, în vederea
confirmării sau infirmării diagnosticului.
CONFIRMAREA PREZENŢEI ÎN PESTA
PORCINĂ AFRICANĂ

ANSVSA se asigura că:

◼ toate porcinele din exploataţie vor fi ucise fără

intârziere, sub control oficial şi intr-o manieră care să evite
riscul propagării virusului PPA atât în timpul transportului,
cât şi în timpul uciderii.
◼ se prelevează probe de la porci în momentul uciderii lor;
◼ carcasele porcilor morţi sau ucişi trebuie să fie
procesate/distruse sub supraveghere oficială;
◼ între introducerea probabilă a bolii în exploataţie şi
adoptarea măsurilor oficiale:
❑ carnea porcilor sacrificaţi trebuie marcată şi supusă
procesarii sub supraveghere oficială;
❑ materialul seminal, ovulele sau embrionii de porci să
fie marcate şi distruse sub supraveghere oficială
,,ACCESUL STRICT INTERZIS ÎN ACEASTĂ
ARIE”!
Uciderea cu pistolul cu glonte captiv
Uciderea cu pistolul cu glonte liber sau puşca
Electrocutarea cu aparat portabil
Uciderea prin injecţie letală: barbiturice/T61 (tineret)
 Uciderea prin gazare cu dioxid de carbon în concentraţie
ridicată.
ANSVSA se asigura că:

◼ orice substanţă sau deşeu susceptibile de a fi contaminate,

precum furajele, aşternutul,să fie supuse procesarii; toate
materialele de unică folosinţă care pot fi contaminate şi, în
special, cele utilizate pentru operaţiunile de ucidere, să fie
distruse; conform instrucţiunilor medicului veterinar oficial;
◼ după uciderea porcilor, adăposturile şi vehiculele care au
fost utilizate pentru transportul lor sau transportul carcaselor
lor, precum şi echipamentul, trebuie dezinfectate;
◼ în cazul unui focar primar al bolii: identificarea tipului
genetic al izolatului virusului PPA;
◼ s-a efectuează o anchetă epidemiologică, în conformitate cu
articolul 8 al Directivei.
După îngroparea cadavrelor, locul trebuie împrejmuit cu gard şi
marcat cu plăci indicatoare privind interdicţia accesului pentru
public în această arie!
 Curs II D.F. între Leptospiroza și Bruceloza Suină
Leptospiroza
Etiologie Leptospira pomona şi Leptospira tarassovi
- s-au mai izolat Leptospira icterohaemorrhagiae şi
Leptospira canicola
- prin examene serologice s-au decelat infecţii cu
Leptospira grippothyphosa, Leptospira bataviae,
Leptospira sejroe, Leptospira australis
- este posibilă şi infecţia mixtă, cauzată de două specii
(Leptospira pomona, Leptospira tarassovi) sau chiar de
trei serotipuri de leptospire (Leptospira pomona,
Leptospira tarassovi, Leptospira canicola)
Caractere Receptivitate
Epidemiologice -se pot îmbolnăvi porcii de toate vârstele
- mai sensibili sunt purceii sugari şi grăsunii între 3 şi 7
luni
- în focarele enzootice, purceii sugari sunt relativ
refractari la infecţie ca urmare a imunităţii dobândite de
la mame
- scroafele în ultima fază de gestaţie sunt cele mai
sensibile
SURSE DE INFECŢIE:
-porcii sănătoşi, dar purtători de leptospire
Bruceloza
Brucella suis
-rar se izolează Brucella abortus sau Brucella melitensis;
-Brucela suis cuprinde 5 biotipuri cu patogenitate neomogenă;
-infecţiile cu Brucella suis determină avorturi în 70-80% din
cazuri, în timp ce infecţiile cu Brucella abortus, chiar dacă se
produc sunt mai puţin grave;
-nişa ecologică principală este reprezentată de mediul
intracelular, unde se realizează condiţii nutritive favorabile,
condiţii de multiplicare, ca şi posibilitatea de diseminare în
organismul gazdă;
-brucelele prezintă mecanisme ce le asigură persistenţa:
posibilitatea transformării în forme L, în condiţii nefavorabile
„in vivo”, ceea ce constituie un factor de cronicizare a
procesului infecţios pe cale sexuală datorită localizărilor
genitale.
- tineretul porcin în primele 2-4 luni de la naştere are de regulă
o rezistenţă crescută la infecţia brucelică şi devine foarte
receptiv la 6-10 luni, când atinge maturitatea sexuală.
- animalele bolnave care rămâne purtătoare şi eliminatoare
permanente de germeni;
 - porcii trecuţi prin boală sau cu infecţii inaparente
(leptospiruria începe la 8-9 zile după infecţie, se
menţine 3-4 luni după vindecare şi poate dura până la 6
12 luni)
- lapte, carne, material seminal sau prin alte excreţii
contaminate, avortoni şi învelitori fetale
TRANSMITERE
-prin contact direct cu animalele bolnave sau numai
purtătoare de leptospire
- direct prin contact sexual, prin însămânţarea
artificială, pe cale transplacentară de la mamă la făt sau
de la făt la făt, prin coabitare, prin ingestie de apă şi
furaje contaminate, ca şi prin muşcătură, în special de
rozătoare
- indirect prin intermediul apei, solului, aşternutului sau
furajelor contaminate
DINAMICĂ
-are caracter enzootic, fără tendinţa de difuziune în
afară, dar cu staţionară
Patogeneză - -Mecanismul patogenic este asemănător cu cel de la bovine ,cu
Tablou Clinic -perioada de incubaţie câteva zile 2-3 săptămâni
Forma acută mai rar întâlnită
- eliminarea brucelelor şi se face prin urină, fecale, lapte,
spermă;
- după fătare sau avort, eliminarea germenilor continuă timp de
30-90 de zile şi în mod excepţional până la 8 luni de zile;
- focare naturale de infecţie: iepurele de camp, insecte
hematofage-muşte;
- numeroase specii de animale sălbatice şi domestice infectate
constituie uneori surse importante de infecţie;
-
-
unele precizări: faza de bacteriemie durează aproape 3 luni,
evoluând cu manifestări clinice evidente, apoi germenii se
localizează în limfonoduri, splină, mamelă, oase şi foarte des
în testicul, glandele seminale, epididim şi glandele Cowper,
explicând frecvenţa crescuta a transmiterii infecţiei prin actul
montei.
-La femelele gestante se pot infecta toţi fetuşii (placentită
generalizată) sau se infectează numai o parte din ei.
perioada de incubaţie = 3 săptămâni;
- evoluează obişnuit cronic şi se manifestă prin avort;
 - debutează prin febră, somnolenţă, apatie şi depresiune - avortul brucelic se produce mai frecvent în luna a 2-a şi a 3-a,
- coloraţia subicterică sau icterică a pielii şi mucoaselor, numai în infecţia cu Brucella suis;
adinamie, diaree şi uneori hemoglobinurie - uneori gestaţia evoluează normal, cu fătării la termen sau
- evoluţia durează 1-7 zile şi se termină prin moarte. premature, dar purceii născuţi sunt inegal dezvoltaţi, unii nu
Forma subacută apare la tineret producând o supravieţuiesc, alţii se nasc morţi, mumifiaţi;
mortalitate mare - după avort adesea se produc metrite, salpingite care duc la
- apar tulburări nervoase tulburări în echilibru, mers în sterilitate trecătoare sau permanentă.
manej, convulsii, mioclonii, crize epileptiforme, ataxii, La vier: -apare tumefierea şi îndurarea epididimului, apoi şi a
pareze, paralizii ale trenului posterior testiculului (bruceloza la porc are caracterul unei boli
- tulburări digestive şi necroze cutanate localizate în venerice);
regiunea crupei, regiunea dorsală, perineală sau La ambele sexe: pot să apară artrite, osteite, spondilite, abcese
cervicală, ca şi prin necroza cozii, a urechilor reci, în diferite regiuni corporale, însoţite de tulburări generale
Forma cronică şi tulburări funcţionale locale;
-apetit diminuat, slăbire progresivă
Localizarea genitală (avortul leptospiric) avort, fătări
de purcei neviabili, purcei mumifiaţi şi mortalitate la
purcei în primele zile de viaţă Avorturile apar în a 2 a
perioadă a gestaţiei şi pot fi însoţite sau nu, de unele
modificări, cum sunt febră, hemoglobinurie şi icter
Localizarea oculară sechelă tardivă a leptospirozei,
caracterizată prin formarea unei iridociclite uni sau
bilaterale, care poate duce la cecitate sau cataractă
Forma latentă decelabilă numai cu ajutorul reacţiilor
serologice, este întâlnită adesea la porcii supuşi
îngrăşării Uneori, boala este semnalată la animalele
sacrificate, ca o surpriză, pe baza leziunilor şi a icterului
Anatomopatologic În formele acute şi subacute leziuni de tip septicemic La femele: - infecţia se localizează în uterul negestant şi
- hemoragii punctiforme pe seroase şi pe mucoase În gestant→ metrită
forma icterică icterul pielii şi a ţesutului conjunctiv granulomatoasă miliară;
subcutanat, al seroaselor şi al mucoaselor - învelitorile fetale sunt îngroşate, edemaţiate, hiperemiate,cu
- degenerescenţă hepatică şi miocardică depozite fibrinoase şi purulente;
- splenomegalie şi inflamaţia limfoganglionilor - în uter, se găsesc uneori fetuşi mumifiaţi;
 - rinichii sunt măriţi în volum, de culoare roşiatică sau
gălbuie şi cu hemoragii punctiforme
- cutanat zone puternic hiperemiate şi infiltrate
serohemoragic
În forma cronică
Rinichiul prezintă fie focare de nefrită interstiţială, fie
focare de necroză, cu aspect neregulat, localizate în
corticală, şi conferă organului un aspect pătat
- la vier se semnalează orhita şi prezenţa de focare
discrete de scleroză testiculară
- la femelele gestante, care au avortat apar leziuni
uterine endometrita cataral hemoragică, metrita
nodulară în focare, sau chiar necrotică, edeme,
hematoame utero placentare, placentit hemoragică
şi/sau necrotică şi coloraţia subicterică sau icterică a
salpinxului şi a peretelui uterin
- avortonii au pielea icterică, cu infiltraţii gelatinoase,
colecţie seroasă în cavităţile interne, hemoragii pe
seroase şi mucoase, ficatul şi rinichii distrofici,
musculatura cu aspect fiert
Diagnostic Examen serologic izolarea serotipului infectant (din
sânge sau urină)
- evidenţierea anticorpilor specifici în sângele circulant
-Reproducerea infecţiei prin inocularea la cobai
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL trebuie făcut faţă de
- boala lui Aujeszky la purcei
- listerioză şi bruceloză (în caz de avorturi)
- babezioză care este foarte rară la porc
- paratifoze
- hipovitaminoze şi intoxicaţii (in formele subacute şi
cronice)
- pneumonie cataral-purulentă sau interstiţială, sub pleură apar
noduli miliari;
La vier: - orhită necrotico-purulentă, sub formă de focare care
uneori confluează, transformând întreg testiculul într-o masă
necrotico-purulentă; 11
- uneori se observă atrofia şi scleroza testiculului.
La ambele sexe: - abcese subcutanate în muşchi şi în ficat,
oasele lungi şi vertebre;
- spondilită în regiunea dorso-lombo-sacrală;
- artrite, degenerarea musculaturii şi uneori hemoragii difuze.
Examenul serologic: - reacţia de seroaglutinare lentă în tuburi;
- aglutinarea rapidă cu antigen acid tamponat şi colorat cu roz-
Bengal;
- reacţia de fixare a complementului,
- testul imunoenzimatic ELISA: poate decela atât antigenul
brucelic în umori (sânge) cât şi anticorpii totali anti-Brucella;
- are valoare de diagnostic în masă, indicator asupra prezenţei
sau absenţei infecţiei în efectiv.
Testul alergic :- se realizează cu ajutorul unui produs biologic,
specific şi neantigenic, obţinut prin hidroliza acidă a culturilor
unor tulpini selecţionate de Brucella suis, cu proprietăţi
sensibilizante pronunţate= „Brucelina P”.
 - produsul se inoculează intradermic la faţa externă spre baza
sau centrul pavilionului urechii, în doza de 0,2 ml. Citirea se
face după 24 ore şi 48 ore, rezultatul apreciindu-se prin
inspecţie şi palpaţie.
Prognostic -grav în leptospiroza care evoluează cu icter, rezervat în - este grav din punct de vedere epizootologic şi economic.
formele anicterice şi cu manifestări nervoase şi benigne
Profilaxie Măsuri generale supravegherea efectivului prin - se realizează exclusiv prin măsuri generale, care se bazează
controale serologice periodice pe acţiuni periodice de depistare clinică şi serologică (RAL,
→ vierii de reproducţie în totalitate şi 10% din scroafele RFC şi testul roz- Bengal) a animalelor.
de reproducţie, de 2 ori pe an - supravegherea serologică se execută: trimestrial la vierii de
→ 10% din porcinele de reproductie în cazurile de reproducţie şi o dată pe an la scroafele şi scrofiţele de
vânzare cumpărare, la furnizor, cu cel mult 30 zile reproducţie;
înainte de livrare, cu reperare la beneficiar, după 35-40 - animalele care se importă se controlează în perioada de
zile carantină, după cel puţin 7 zile de la plecare.
→ porcinele importate, în perioada de carantină
profilactică
→ întregul efectiv de reproducţie, când apar avorturi
Măsuri specifice
Leptovac -vaccin inactivat ce cuprinde serotipurile
Leptospira pomona şi Leptospira tarassovi
- vaccinarea tineretul femel de reproducţie înainte de
montă, de două ori, la interval de 21 de zile, cu doză de
2 ml
- scroafele multipare se revaccinează la fiecare gestaţie,
în a doua perioadă (a 58-60 zi), cu doza de 2 ml
- vierii de reproducţie se vaccinează trimestrial
Combatere - declararea oficială a bolii - după ce s-a stabilit că un efectiv este infectat, adică s-au
- examinarea zilnică a animalelor din efectiv, inclusiv depistat animale cu simptome clinice sau animale cu reacţii
prin termometrie pozitive la examenul complex de diagnostic se supune imediat
- izolarea animalelor bolnave şi tratarea lor asanării;
- efectuarea deratizărilor şi a dezinfecţiei - sacrificarea efectivelor de animale se astfel încât să se asigure
o valorificare economică→ asanarea se va întinde pe o
- animalele bolnave, cu forme evolutive acute şi perioadă de maximum 12 luni, după oprirea montelor şi
subacute, se supun tratamentului cu antibiotice castrarea reproducătorilor masculi,
penicilina G, ampicilină, eritromicină, streptomicină, - unitatea va fi populată cu material sănătos, numai după
tetraciclină efectuarea a trei dezinfecţii în interval de câte 30 de zile.
- în formele cu evoluţie cronică sau latentă rezultatele
tratamentului antiinfecţios sunt inconstante
- în caz de apariţie a leptospirozei la porcine,
manifestată prin avort, naşterea de purcei neviabili, se
recomandă ca femelele care au avortat să se izoleze şi să
se trateze cu antibiotice, iar restul efectivului sănătos să
se vaccineze de două ori, la interval de 21 de zile
Vaccinarea se repetă la intervale de 6 luni, timp de 2
ani.
 Curs III D.F. între Gripa aviară și Pseudopesta
Gripa aviară
Etiologie FAM. ORTHOMYXOVIRIDAE
GEN INFLUENZAVIRUS
TIPUL A
Pe baza caracterelor antigenice ale glicoproteinelor
de suprafață (H, N) au fost identificate:
18 tipuri de hemaglutinine, notate H1-H18
11 tipuri de neuraminidaze, notate N1-N11.
În mod curent, pentru a caracteriza o tulpină de VGA
se indică, în ordine: tipul, specia, locaţia izolării, numărul
tulpinii, anul izolării şi subtipurile de hemaglutinină (H) şi
neuraminidază (N), ca în exemplul:
A/turkey/Ontario/6118/68 (H8N4). În prezent, pentru a
desemna agentul etiologic al unei epidemii de gripă, se
specifică numai subtipurile de H şi N, precum şi specia de
animale de la care provine (aviar, ecvin, suin).
„Influență aviară înalt patogenă” (HPAI): o infecție
la păsările de curte și la alte păsări captive cauzată de:
(a) virușii influenței aviare care aparțin subtipurilor
H5 sau H7 cu secvențe genomice, care codifică pentru
Pseudopesta aviară
Pseudopesta aviară este produsă de un virus din genul
Avulavirus, familia Paramyxoviridae. Virus ARN
Paramyxovirusurile aviare conţin mai multe serotipuri
distincte serologic, denumite PMV-1 până la PMV-12 .
Virusul pseudopestei corespunde serotipului 1 (PMV-1).
După patogenitate, orice tulpină de virus al BN poate fi
încadrată întruna din următoarele categorii:
❑ tulpini velogene viscerotrope și neurotrope
❑ tulpini mezogene
❑ tulpini lentogene sau respiratorii
❑ tulpini enteric-asimptomatice
S-au descris 4 patotipuri:
o Forma Doyle, extrem de letală pentru pui, se
caracterizează prin leziuni intestinale severe. Tipul de
patogenitate al acestei forme este denumit viscerotrop şi este
produs de tulpini velogene cu un astfel de tropism.
o Forma Beach, de asemenea foarte letală, se
caracterizează prin simptome nervoase şi respiratorii, leziunile
multipli aminoacizi bazici pe locul de clivaj al moleculei de intestinale fiind absente sau discrete. Această formă este produsă
hemaglutinină, de virusuri velogene neurotrope.
(b) virusul influenței aviare care prezintă, la puii de o Forma Beaudette, cu letalitate relativ redusă,
șase săptămâni, un indice de patogenicitate intravenos mai caracterizată prin simptorne predominant respiratorii şi mai puţin
mare de 1,2; nervoase, este produsă de tulpinile mezogene.
„influență aviară slab patogenă” (LPAI): o infecție la o Forma Hitchner evoluează inaparent clinic sau cu
păsările de curte și la alte păsări captive cauzată de virușii simptome foarte discrete. Este produsă de tulpini lentogene,
influenței aviare care aparțin subtipurilor H5 sau H7 și care atenuate în mod natural.
nu se încadrează în definiția anterioară.
Unele dintre acestea sunt folosite ca tulpini vaccinale.
H (hemaglutinina) prezintă situs-urile de atașare a
Rezistenţa virusului în mediu este destul de mare:
virusului de celula gazdă;
Vara supravieţuieşte în carcase şi cadavre până la 30 de
H este supusă unei rate mari a mutaţiilor, datorită
zile, iar iarna şi mai mult.
erorilor în activitatea ARN polimerazei
În carcasele congelate rezistă 120-180 zile.
N (neuraminidaza) este al doilea antigen major de
suprafaţă al virusului şi, ca şi H, este o glicoproteină În adăposturi supravieţuieşte până la 2 luni.
membranară integrală.
Funcţia sa este de a elibera particulele virale de pe
receptorii celulei gazdă, permiţând ieşirea virusurilor din
celula în care au luat naştere şi facilitând astfel diseminarea.
Natura segmentară a ARN-ului viral gripal,
plasticitatea sa genetică este în mod esenţial legată de
fenomenele mutagene, inserţii/deleţii sau reasortări;
 Variabilitatea antigenică este esenţial legată de
glicoproteinele învelişului viral H şi N, ce suferă 2 tipuri de
modificări;

❑DRIFT ANTIGENIC = mutaţii acumulate în

segmentele ARN-ului→ stă la baza EPIDEMIILOR
SEZONIERE

❑SHIFT ANTIGENIC = reasortarea genetică→ stă

la baza MARILOR PANDEMII
Păsările reprezintă rezervorul natural de noi
tulpini patogene pentru om.
Caractere Receptivitate
epidemiologice
Se infectează în condiţii naturale: găina, curca,
palmipedele, mai rar fazanul, păunul, bibilica.
Păsările sălbatice (vrabia, stanca, sticletele, mierla,
burniţa, piţigoiul, potârnichea) se pot îmbolnăvi atât în mod
natural cât şi experimental.
Sursele de infecţie sunt reprezentate de:
păsările bolnave sau în perioada de incubaţie,
cadavrele păsărilor infectate natural sau
experimental,
resturile de la prelucrarea carcaselor şi apele de
spălare a acestora,
Virusul afectează în primul rând găinile şi bibilicile,
urmând în ordinea scăderii sensibilităţii, fazanii, curcile şi păunii;
porumbeii domestici şi sălbatici se îmbolnăvesc sporadic,
cu tulburări predominant nervoase;
Virusul a fost izolat de la vrăbii, grauri, ciori, coţofane şi
păsări migratoare.
păsările bolnave, carcasele păsărilor bolnave;
păsările sănătoase clinic purtătoare şi excretoare de virus,
ce elimină virusul prin: salivă, secreţii nazală, fecale, ouă.
hrană, apă, așternut contaminat;
artropode hematofage infectate (căpușe).
 secreţiile şi excreţiile păsărilor infectate ca şi
produsele(ouă) şi ustensilele ce au venit în contact cu
virusul.
Transmiterea bolii la distanţă se poate face prin ape
curgătoare, păsări sălbatice, vehicule infectate.
contact direct de la animal la animal sau om la om
prin ustensile,haine,vehicule
Aerogen,digestiv
Influenţa aviară evoluează epidemic în unele ţări din
lume. Majoritatea ţărilor europene sunt libere de această
boală. Pentru informaţii detaliate privind incidenţa bolii se
poate consulta Manualul privind Sănătatea Mondială a
Animalelor şi buletinul OIE.
Patogeneza - pătrunde în organism→se multiplică la poarta de intrare
Păsările sălbatice, câinii şi pisicile, şobolanii şi şoarecii,
vulpile şi dihorii, care au ingerat material infectant, elimină
virusul prin fecale şi devin o sursă pasageră de virus.
vectori mecanici pot servi ectoparaziţii şi unele insecte
(Cimex lectularius), virusul pseudopestei aviare persistând în
organismul ploşniţelor şi în excrementele şi ouăle lor, în corpul
păduchilor de găină şi în organismul unor gândaci (Periphlaneta).
Căile de infecție:
Orizontal
calea respiratorie (aerogenă) – cea mai severă;
calea digestivă.
Vertical este limitată de acţiunea letală a virusului asupra
embrionilor. La cei care supravieţuiesc peste 15 zile, infecţia
poate fi oprită de anticorpii congenitali care pătrund în circulaţie.
Dinamica epizootică:
caracter epizootic, cu difuzibilitate crescută în focar şi în
afara focarului;
determină un procent ridicat de morbiditate şi mortalitate.
→ sânge → ţesuturi şi organe (SNC şi pulmon).
dacă pasărea rezistă timp de 5-6 zile virusul dispare din
sânge (datorită formării anticorpilor specifici), rămânând cantonat
la nivelul SNC.
 Virusul acționează prin hialinizarea capilarelor şi
arteriolelor, tromboze hialine în vasele mici:
→ hemoragii şi necroze în tubul digestiv,
→congestii, edem şi infiltraţii limfohistiocitare în pulmon
→ degenerescenţă neuronală
→ când evoluţia este mai lentă, leziunile hemoragico-
necrotice din tubul digestiv adeseori se complică cu inflamaţia
fibrinoasă, difuză sau în focare.
Tablou Gripa aviară evoluează, în general cu un pronunţat Forma supraacută, cu o durată de până la o zi, se
Clinic caracter septicemic supraacut şi acut.
întâlneşte uneori la pui şi se manifestă prin simptome
După o incubaţie de 3-5 zile, boala apare brusc, cu
necaracteristice: inapetenţă, depresie, horiplumaţie,
caracter exploziv. Păsările bolnave stau retrase, strânse
ghem, refuză hrana, creasta şi bărbiţele se cianozează. convulsii.
Forma supraacută
păsările mor în câteva ore de la apariţia primelor
simptome. Sunt şi cazuri în care moartea se produce
fulgerător, înainte de orice manifestare clinică; asemenea
cazuri se întâlnesc mai ales când boala apare pentru prima
dată într-o regiune.
În evoluţia acută, obişnuit întâlnită, păsările prezintă Forma acută este forma obişnuită de manifestare a
:
BN. Debutează prin febră (43 - 44°C), inapetenţă, abatere
indigestie ingluvială, scurgere de mucozităţi din cioc
profundă a stării generale şi încetarea ouatului.
şi nări şi diaree.
 apariţia unui edem al ţesutului conjunctiv subcutanat
din regiunea capului, edem care se poate extinde şi la gât,
uneori până la piept, antrenând o jenă, mai mult sau mai
puţin accentuată în respiraţie, care devine dispneică,
zgomotoasă, horcăitoare.
Pe măsură ce boala avansează, starea de depresiune
devine din ce în ce mai profundă, pasărea se deplasează cu
greutate, stă ghemuită, cu aripile lăsate, cu pleoapele
semiînchise, edemaţiate, cu capul sprijinit în pământ.
Când boala durează mai mult de 1-2 zile, apar
tulburări nervoase, reprezentate prin atitudini curioase,
convulsii, vertije, amauroză, contracţii clonice ale diferitelor
grupe musculare, paralizii.
Tabloul clinic este dominat fie de simptomele digestive,
fie de simptomele respiratorii sau nervoase, dependent de
patotipul (virulenţa şi tropismul) tulpinii infectante.
In infecţia cu tulpini velogene viscerotrope (forma Doyle),
predomină tulburările digestive, manifestate prin:
- anorexie
- indigestie ingluvială (din cauza atoniei ingluviale
conţinutul
fermentează, este urât mirositor şi se elimină prin gura
când pasărea stă cu capul aplecat)
- diaree cu fecale apoase sau filante, de culoare galben -
cenuşie sau galben-verzuie, urât mirositoare, uneori cu
strii de sânge.
Tulburările respiratorii pot fi dominante în cazul
infecţiei cu virusuri velogene neurotrope (forma Beach) sau în
cazul infecţiei cu tulpini mezogene.
- în cavităţile nazale, trahee şi bronhii se aduna mult
mucus, de care pasărea încearca să se debaraseze prin tuse, strănut
şi mişcări bruşte ale capului.
- păsările bolnave ţin gâtul întins şi ciocul întredeschis,
pentru a-şi uşura respiraţia şi scot un cârâit caracteristic, din cauza
excesului de mucus acumulat în căile respiratorii anterioare.
Tulburările nervoase pot sa fie dominante şi să se
instaleze chiar de la început, dar de obicei survin spre sfârşitul
 evoluţiei clinice a formelor digestive sau respiratorii, cu care se
asociază.
Tulburările nervoase debutează prin:
- incoordonări în mers, din care cauză nici nu se pot
deplasa în linie dreaptă,
- tulburări de echilibru
- pareza sau paralizia aripilor, cozii şi membrelor
- poziţii anormale ale capului (torticolis, omprostotonus,
opistotonus)
- convulsii, paralizie şi moarte.
- În forma subacută simptomele sunt asemănătoare
însă febra este mai puţin pronunţată, tulburările nervoase
sunt mai frecvente, durata bolii este mai lungă (7-14 zile) iar rata
mortalităţii mai scăzută (30-80%).
Dintre păsările care supravieţuiesc unele se vindecă
complet dar altele rămân cu tare nervoase de lungă durată sau
definitive.
- În formele atipice, care nu sunt tocmai rare, BN se
manifestă fie exclusiv prin simptome respiratorii,
digestive sau nervoase, fie doar prin scăderea producţiei
de ouă. Au fost descrise şi forme manifestate numai prin
rinoconjunctivite sau prin edeme la nivelul capului şi

Tablou Leziunile diferă în raport cu forma, evolutivă a bolii
anatomopatologic şi au, în general, un caracter hemoragic, de septicemie gravă.
În formele supraacute, în afară de cianoza crestei, a
bărbiţelor şi a leziunilor congestive generale, nu se întâlnesc
alte modificări deosebite
În forma acută, se constată cianoza crestei, a
bărbiţelor şi a urechiuşelor.
Mucoasa conjunctivală este inflamată şi prezintă
uneori mici echimoze.
În cavitatea bucală, în căile respiratorii anterioare şi
pe mucoasa oculară se constată o cantitate sporită de mucus.
Ţesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului,
gâtului și membrelor este puternic infiltrat cu un lichid seros,
citrin, clar.
La deschiderea cadavrului se constată leziuni de tip
hemoragic:
peteşii până la echimoze, de dimensiuni variabile,
situate pe seroase, pe epicard şi la nivelul silonului grăsos,
pe grăsimea stomacului muscular şi glandular şi a
mezenterului pe seroasa intestinală, toracică şi în masa
musculară a pectoralilor.
Inflamația necrotică a pancreasului
gâtului.
În formele supraacute, întâlnite mai ales la puii de găină,
leziunile fie că lipsesc, fie că sunt discrete, constând din inflamaţii
cataral-hemoragice ale intestinului sau aparatului respirator.
În formele tipice, acute şi subacute leziunile sunt uneori
caracteristice şi se datorează în principal infiltraţiei hemoragice,
ca urmare a degenerărilor, necrozelor şi rupturilor vasculare.
Caracteristice sunt focarele hemoragice, localizate mai
ales pe vârful papilelor glandulare, diseminate pe toată mucoasa
proventriculară sau organizate sub formă de cordoane
hemoragice, la intrarea sau la ieşirea din proventricul.
La nivelul intestinului se disting focare hemoragice de
formă ovoidală, de 2-8 mm, care se pot găsi pe mucoasa
intestinului subţire, focare la nivelul cărora se infiltrează un
exsudat fibrinos şi se produce necroza celulelor locale.
Se constituie nişte formaţiuni cu aspect de plăci sau
butoni difteroizi greu detaşabili, îngroşaţi şi vizibili chiar prin
transversul peretelui intestinului nedeschis, sub formă de pete
roşii violacee.
Aceste focare hemoragico-necrotice, extrem de
caracteristice pentru BN, dar din pacate nu întotdeauna
prezente, au de obicei ca punct de plecare placile Peyer.
 Leziunile caracteristice se întâlnesc în stomacul -Proventriculita hemoragică
glandular şi se traduc prin hemoragii ale papilelor şi ale
Un alt aspect este inflamaţia hemoragică sau hemoragico-
mucoasei interpapilare. Peretele stomacului glandular
necrotică a formaţiunilor limfoide de la intrarea în sacii cecali.
este îngroşat, iar mucoasa stomacală este acoperită de un
Aceasta leziune se poate extinde în suprafaţă continuându-se prin
strat gros de mucus aderent.
tiflită sau proctita hemoragico-necrotică sau difteroidă.
Mucoasa intestinală este inflamată şi congestionată
Destul de frecvente sunt hemoragiile ovariene, uneori cu
(enterită catarală sau hemoragică)
spargerea foliculilor şi cu peritonită vitelină, hemoragiile de la
baza cordului, de pe faţa internă a sternului, de pe mezenter şi alte
seroase.
În sistemul nervos central, la examenul histologic se
găsesc congestii şi infiltraţii hemoragice ale membranelor
meningeale, meningoencefalită limfohistiocitară, cu infiltraţii
perivasculare, proliferări gliale şi degenerări neuronale.

Diagnostic De la păsările cu semne clinice sau de la cadavrele De la păsările cu semne clinice sau de la cadavre
proaspete: proaspete:
Pentru examenul serologic: probe de sânge 1. Pentru examenul serologic: minimum 20 probe de sânge
sau de la toate păsările existente dacă efectivul este sub 20 de
Pentru examenul virusologic:
păsări.
păsări bolnave/cadavre
2. Pentru examenul virusologic:
tampoane traheale/orofaringiene şi cloacale de la
Cel puţin 5 păsări bolnave/cadavre
păsări vii
Cel puţin 20 de tampoane traheale/orofaringiene şi 20 de
fecale proaspete în cantitate (în situaţia în care nu se
tampoane cloacale de la păsări vii
pot recolta tampoane)
 Setul de organe este constituit din fragmente de
organe:
- Creier
- Pulmon + trahee
- Intestin
- Pool din: ficat, splina cord, rinichi şi pancreas
Mediu cu antibiotice:
tampon fosfat salin steril pH 7,0 - 7,4 + penicilină,
streptomicină, gentamicină, micostatin (sau nistatin)
Mediu cu infuzie creier – cord
(penicilină G, amfotericină B şi gentamicină)
Expedierea: în maximum 24 ore de la prelevare
Examenul virusologic
Izolarea virusului pe ouă embrionate (în vârstă de 9-
11 zile) prin inocularea intra-alantoidiană a materialului
patologic.
urmată de: demonstrarea hemaglutinării, testarea prin
imunodifuzie pentru a se confirma prezenţa virusului
fecale proaspete în cantitate de minim 1g per pasăre, de la
minim 5 păsări (în situația în care nu se pot recolta tampoane)
Setul de organe este constituit din fragmente de organe:
- Creier
- Pulmon + trahee
- Intestin
- Pool din: ficat, splina cord, rinichi şi pancreas
Mediu cu antibiotice:
La 100 ml tampon fosfat salin steril pH 7,0 - 7,4 se
adaugă:
penicilină, streptomicină, gentamicină, micostatin (sau
4ml nistatin)
Mediu cu infuzie creier – cord
(se vor adauga antibiotice: penicilină G, amfotericină B şi
gentamicină)
Expedierea: în maximum 24 ore de la prelevare
Examenul virusologic
Izolarea şi identificarea virusului se face pe ouă
embrionate de 9-11 zile, în care se inoculează
intraalantoidian
influenţei A, determinarea subtipului cu antiser
monospecific, evaluarea virulenţei tulpinei izolate prin
estimarea indexului de patogenitatea intravenoasă (IVPI) pe
pui în vârstă de 4-8 săptămâni.
Reacţia de inhibare a neuraminidazei
Această metodă complexă se bazează pe inhibarea
activității neuraminidazice cu antiseruri monovalente
împotriva fiecăruia dintre subtipurile de neuraminidază.
Directigen™ Flu A Test (Becton Dikinson);
Flu DetectTM (Synbiotics);
Tehnici de biologie moleculară (PCR).
Examenul serologic
Reacţia de inhibare a hemaglutinării;
ELISA;
Imunodifuzia în gel de agar;
0,2 ml suspensie de material patologic, aseptizată cu
antibiotice. Dupa inoculare, ouăle se incubează în
continuare timp de 5 zile la 37°C, controlându-se de doua ori pe
zi. De la embrionii gasiţi morţi în următoarele 4 zile (zilele 2-5) se
recoltează lichid alanto-amniotic, cu care se execută reacţia de
hemaglutinare (Hirst) cu eritrocite de pui de găina.
Reacţia de inhibare a hemaglutiniirii (RIA), cu un ser
specific anti VBN. Rezultatul pozitiv confirmă diagnosticul de
BN şi permite diferenţierea VBN de celelalte paramixovirusuri
aviare (tipurile 2-9) şi de virusurile gripale aviare.
RIA
Patogenitate tulpinilor de virus izolate poate fi apreciată
prin:
Determinarea timpului mediu de mortalitate al
embrionilor;
Indexul patogenităţii cerebrale a puilor de o zi;
Indexul patogenităţii intravenoase la puii de 6 săptămâni.
Examenul serologic = punerea în evidenţă a prezenţei
anticorpilor specifici
Testul de inhibare a hemaglutinării
Testul ELISA
Reacţia de seroneutralizare
 Diagnostic diferenţial
Influenţa aviară trebuie să fie diferenţiată de:
holera aviară forma acută, boalade Newcastle produsă de
tulpinile velogene, precum şi de alte afecţiuni respiratorii
specifice ale păsărilor, în special laringotraheita
infecţioasă şi bronşita infecţioasă. HPAI,LPAI
Diagnostic diferențial
Influenţa aviară: are contagiozitate ridicată, caracterizată
prin tulburări generale grave, respiratorii, digestive şi nervoase,
însoţite de o infiltraţie edematoasă a ţesutului conjunctiv
subcutanat din regiunea capului şi gâtului. Morfopatologic, prin
diateza hemoragică accentuată şi proventriculita hemoragică. În
plus, ea evoluează şi la palmipede.
Holera aviară: Afectează şi palmipedele, de regulă la cele
în vârstă de peste 2 luni, forme evolutive supraacute, acute,
subacute şi cronice, cu leziuni de hepatită necrotică miliară,
hemoragii endocardice şi subepicardice, cu acumularea de lichid
pericardic care se coagulează în contact cu aerul.
Tifoza aviară: Afectează galinaceele adulte, evoluează cu
forme acute şi subacute, dominante fiind tulburările digestive, iar
anatomopatologic ficatul este mărit în volum, iar în contact cu
aerul capătă o nuanţă verzuie (bronzului oxidat), numit “ficat
bronzat”, splina este mărită în volum de 2-4 ori, de culoare
vişinie.
Laringotraheita infecţioasă: Are contagiozitate mai
redusă, evoluţia este mai lungă, clinic domină tulburările
respiratorii, leziunile se găsesc numai la nivelul mucoasei
laringotraheale (catarale, hemoragice, difteroide), cheagurile de
sânge putând oblitera traheea.
Bronşita infecţioasă. Afectează găinile de toate vârstele,
mai sensibili fiind puii de 3-5 săptămâni. La pui domină
tulburările respiratorii, fiind prezente depozite de fibrină în partea
inferioară a traheei, datorită infecţiilor suprapuse, aceştia
 prezenând respiraţie dispneică, cu ciocul deschis, făcând crize de
asfixie. La păsările adulte se constată scăderea producţiei de ouă,
producerea de ouă deformate, uneori complicaţii de peritonită.
Lipsa leziunilor de la nivelul tubului digestive.
Coriza infecţioasă. Evoluează benign, cu coriză, sinuzită
şi edemul capului.
Encefalomielita infecţioasă. Afectează numai puii de 1-6
săptămâni, clinic acestia prezentând tremurături ale capului şi
gâtului, urmate de paralizii; la adulte se constată o scădere
pronunţată a producţiei de ouă.
Profilaxie Măsuri generale: ➢Controlul circulației păsărilor şi a produselor avicole;
controlul circulaţiei păsărilor şi a produselor avicole; ➢Achiziționarea de păsări, pui sau ouă de incubat numai
achiziţionarea de păsări şi pui numai din efective din efective indemne;
indemne;
➢Carantina profilactică timp de 30 de zile pentru păsările
carantina profilactică timp de 30 de zile pentru nou achiziționate;
păsările nou achiziţionate;
➢Supravegherea sanitar-veterinară a efectivelor de păsări;
supravegherea sanitar veterinară a efectivelor de
păsări; ➢Executarea de dezinfecții profilactice;

executarea de dezinfecţii profilactice periodice; ➢Respectarea tehnologiilor de creștere şi a condițiilor de

microclimat.
respectarea măsurilor generale sanitar-veterinare şi a
condiţiilor igienice de întreţinere a păsărilor; ➢Evitarea contaminării furajelor şi adăposturilor din
fermele
Pentru influenţa aviară nu se vaccinează
profilactic! specializate de către păsările sălbatice (plase la geamuri şi
 ventilatoare, acoperirea furajelor);

➢supravegherea permanentă, prin examene clinice şi

morfopatologice a efectivelor din marile unităţi şi din zonele de
protecţie ale acestora, în vederea depistării precoce a noilor
focare;

➢Controlul pieţelor şi a abatoarelor

Măsuri specifice Pentru profilaxia specifică a BN au fost create doua tipuri

de
Vaccinuri inactivate;
vaccinuri:
Vaccinuri vii atenuate ( tulpina RU şi R5);
- vaccinuri inactivate
Vaccinuri subunitare;
- vaccinuri atenuate.
Vaccinurile inactivate
Vaccinarea
Avantaje:
+
➢ sunt bine suportate de păsări
Protecţie clinică;
Reduce eliminarea virusului; ➢ nu induc reacţii severe postvaccinale

Poate reduce transmiterea în rândul efectivelor de ➢ se pot doza corect şi uniform

păsări, reducând pierderile prin sacrificare.
➢ nu este obligatorie utilizarea imediată a întregului
--- flacon de vaccin,
Poate masca infecţia în cazul în care nu este realizată ➢ imunogeneza nu este inhibată de imunitatea
implementarea simultană a metodelor generale de profilaxie. preexistentă.
Dezavantaje:
 Vaccinarea reprezintă principala măsură de prevenire
a gripei şi reducere a impactului epidemiilor, însă
schimbările genetice frecvente în cazul virusurilor gripale
necesită o ajustare anuală a componenţei vaccinului, ceea ce
face costul acestuia foarte ridicat şi inabordabil, pentru
moment, ca metodă de imunizare de rutină.
La sfârşitul secolului trecut se considera contra
productiv să se vaccineze împotriva influenţei aviare înalt
patogene datorită faptului că unii indivizi vaccinaţi pot să
devină infectaţi şi să excrete o cantitate mare de virus. Deşi
în unele ţări precum Pakistan, Mexic, Tailanda şi Cambogia
au fost utilizate vaccinurile inactivate pentru a limita şi
preveni difuzarea bolii, vaccinarea nu constituie o metodă
eficace şi actuală de prevenire a bolii.
Nu există un tratament al bolii. Se pot utiliza
măsurile de profilaxie sanitară: izolarea strictă a focarelor,
distrugerea tuturor păsărilor bolnave, suspecte de
îmbolnăvire şi a celor expuse; curăţarea şi dezinfecţia
riguroasă a adăposturilor şi a tuturor spaţiilor de cazare,
ecarisarea şi procesarea carcaselor şi a tuturor surselor
posibile de contaminare, controlul vectorilor în populaţiile
de păsări, depopularea şi repopularea după 21 de zile;
interzicerea contactului cu păsări cu un status de sănătate
necunoscut, controlul traficului de persoane. Se recomandă
creşterea în sistemul „totul plin totul gol”.
În cazuri excepţionale (a se vedea Italia) Oficiul
Internaţional de Epizootii a permis utilizarea unui vaccin,
➢ sunt mai scumpe,
➢ confera o imunitate ceva mai redusă şi care se
instalează
mai lent - în decurs de 1-3 saptămâni,
➢ se pot administra numai individual,
➢ nu se pretează la vaccinarea în masă colectivă;
➢ pot induce uneori formarea unor reacţii locale care să
deprecieze valoarea economică a carcaselor.
Vaccinurile inactivate contra BN monovalente şi
polivalente, produse în România:
vaccinuri monovalente:
- Nedevac (tulp. La Sota);
- Avipestiol (IDlp. La Sota);
- Avipestiol F (tulp. Roakin);
vaccinuri bivalente:
- ND-Gumboinvac, ND-gumborom (BN şi BIA);
- ND-Sincovac, Eggdropestiol (BN şi EDS);
- Biviralromvac, Pestiholvac (BN şi holera);
vaccinuri trivalente:
dar numai în scop de testare pilot. Pentru oameni, s-a - ND-Sinco-Gumboinvac (BN, BIA şi EDS);
perfectat deja un vaccin în SUA. Vaccinarea reprezintă
- Ovoprotect (BN, BI, EDS);
principala măsură de prevenire a gripei şi reducere a
impactului epidemiilor, însă schimbările genetice frecvente - Triviral (BN, BI, BIA);
în cazul virusurilor gripale necesită o ajustare anuală a
componenţei vaccinului, ceea ce face costul acestuia foarte vaccinuri tetravalente:
ridicat şi inabordabil, pentru moment, ca metodă de - Tetraviral,
imunizare de rutină.
- Tetrainvac (BN, BI, BIA, EDS).
Vaccinurile inactivate se administreaza numai
individual,
pe cale s.c.
Vaccinurile vii, atenuate
Avantaje:

➢ costul de vaccinare mai redus,

➢ imunitate instalată mai rapid şi de obicei mai solidă,

➢ majoritatea se pretează pentru vaccinarea colectivă,

prin
aerosoli sau în apa de băut,

➢ unele tulpini produc aşa-numita "imunitate de contact"

(imunizarea naturală a unor pui nevaccinaţi care
coabitează
cu pui recent vaccinaţi),
 ➢ administrarea lor prin aerosoli sau în apa nu implică
stresul legat de prinderea şi contenţionarea păsărilor.
Vaccinuri monovalente, preparate din tulpini lentogene
de VBN:
- Newvac La Sota, Newvac LS-79;
- Avipestivac-B;
- Avipestival CI-9;
- Avipestisota;
Vaccinuri bivalente, preparate din tulpini lentogene de
VBN şi virusul bursitei infecţioase:
- ND_bivac, Liobivac;
Vaccinuri trivalente, preparate din tulpini lentogene de
VBN, virusul bursitei infecpoase şi virusul bronşitei infecţioase:
- Liotrivac.

SCHEMĂ DE VACCINĂRI LA PĂSĂRI PENTRU

PSEUDOPESTĂ
24 de ore de viață – în apa de băut sau aerosoli sau oculo-
conjunctival
 a 9-a zi și a 10-a zi - în apa de băut sau aerosoli sau oculo-
conjunctival
a 23-a zi și a 24-a zi- în apa de băut sau aerosoli sau oculo-
conjunctival
41 și 42 zile – injectabil s.c.
73 și 74 zile - injectabil s.c.
120-121 zile –injectabil s.c.
În continuare din 4 în 4 luni injectabil s.c.
Asta-i schema de vaccinare pentru pseudopestă. La puiul
broiller se vaccinează până la 23- 24 de zile, ca el se sacrifică la
40 zile.
Mai este vaccinarea pentru Boala lui Marek în prima zi de
viață, pentru bursita infecțioasă la 13-14 zile de viață și la 28 zile
și pentru bronșită la 35 zile. Dar astea nu se fac la puiul broiller, ci
doar la găinile de rasă pentru înlocuire.
Vaccinul pentru pseudopestă poate fi un vaccin
monovalent, doar cu tulpina La Sota sau un vaccin bivalent și
pentru holera aviară(pasteureloza). Dacă sunt pui care se cresc
doar pentru carne nu și reproducție, atunci se recomandă vaccinul
cu tulpina La Sota.
Combatere Recensământ: păsările de curte, păsări captive și sacrificarea imediată a tuturor păsărilor din exploataţie;
toate mamiferele din speciile domestice. Actualizare zilnică:
ecloziunile și morțile survenite; ❖ distrugerea păsărilor sacrificate, a cadavrelor, ouălor,
furajelor şi aşternutului din exploataţie, în condiţiile legii
 Izolarea tuturor păsările domestice și a celor captive ❖ distrugerea carcaselor, a ouălor de consum sau de
şi limitarea contactului cu păsările sălbatice; incubaţie, care au fost livrate din exploataţie în timpul probabilei
Nu părăsesc exploatația: cadavre, produse sau perioade de incubaţie;
subproduse, alimente pentru păsări domestice, sau alte ❖ spaţiile, vehiculele şi echipamentele vor fi dezinfectate
materiale contaminate (gunoi de grajd, ustensile); după depopulare;
Ouăle nu trebuie să părăsească exploatația;
❖ prin ancheta epidemiologică se încearcă identificarea
RESTRICȚII privind circulația persoanelor, a
originii infecţiei, a tuturor posibilităţilor prin care boala ar
mamiferelor din speciile domestice, a vehiculelor și a
fi putut difuza deja din exploataţie în perioada de incubaţie
echipamentului;
❖ se instituie restricţii severe de circulaţie a persoanelor,
se utilizează mijloace de dezinfecție adecvate.
În caz de confirmare păsărilor domestice, porumbeilor, a păsărilor de colivie şi
a altor animale, a mişcării vehiculelor, cărnii, ouălor şi a oricăror
Toate păsările domestice şi celelalte păsări captive materiale care ar putea contribui la difuzarea bolii;
sunt ucise fără întârziere, sub supraveghere oficială;
❖ se extinde supravegherea clinică şi prin metode de
se elimină toate cadavrele și ouăle aflate în laborator asupra fermelor învecinate sau cu care se întreţin relaţii
exploatație; economice.
Toate substanțele și deșeurile susceptibile de a fi
contaminate, precum alimentele, sunt distruse (sau supuse
unui tratament pentru a se asigura distrugerea virusului);
Proceduri de curățare şi dezinfecție;
În cazul unui focar primar, LNR izolează şi
identifică virusul şi, de asemenea, stabilește patogenitatea
acestuia prin teste de biologie moleculară. Conform
atribuțiilor LNR, izolatul de virus este expediat pentru
 studii de biologie moleculară către LCR Weybridge din
UK.
Pentru uciderea păsărilor într-un focar de boală se pot
folosi metode mecanice, electrice sau gazarea.
Uciderea se poate face masal, metodele fiind aplicate
direct întregului efectiv dintr-un adăpost, sau individual (în
efective mai mici): Gazare în adăpost, Uciderea păsărilor
prin metode mecanice (Dislocarea gâtului), Uciderea cu
substanțe letale;

Curs IV Pasteureloza aviară (Holera)

Etiologie
Pasteurella multocida
subspeciile multocida, septica şi gallicida
-factorul principal al bolii → Pasteurella multocida subspecia multocida biotipul A

Caractere epidemiologice
toate păsările domestice şi sălbatice;
-cele mai receptive sunt gâştele, raţele, curcile şi bibilicile cu vârsta>2 luni;

Factori favorizanţi:
-stresul de îndopare;
-hormonii steroizi;
-statusul imunitar scăzut al gazdelor;
-patogenitatea şi gradul de toxicitate al tulpinilor.

Surse de infecţie:
păsările bolnave ce elimină pasteurele odată cu excrementele
-păsările sănătoase, purtătoare şi eliminatoare de pasteurele
-păsările sălbatice purtătoare şi eliminatoare
- acarianul Dermanysus gallinae = rezervor şi transmiţător de pasteurele
-furaje, apa, adăposturi contaminate
.
Dinamica:
-boala apare spontan pe substratul stării de purtător, sub influenţa factorilor favorizanţi;
-cu contagiozitate ridicată şi mortalitate de 100%→când este produsă de tulpini cu patogeniate ridicată;
-enzootie cu caracter trenant→când acţionează tulpini cu patogenitate redusă;
-

Incidenţa bolii:
-crescută în sistem gospodăresc;
-cu difuzibilitate crescută în fermele de creştere pe aşternut.

TABLOUL CLINIC
- perioada de incubaţie - 12-48 ore;
Forma supraacută (fulgerătoare)
–păsările cad deodată jos şi mor pe loc, după câteva mişcări convulsive din aripi; frecventă la palmipede;
-mortalitatea este de 100% din cazuri.

Forma acută:
-somnolenţă, inapetenţă şi polidipsie;
-pene zburlite, creasta şi bărbiţele cianozate;
-dispnee şi respiraţie zgomotoasă;
-fecale diareice, cenuşii-verzui, uneori sangvinolente;
 -evoluţie de 1-2 zile cu mortalitate < 95%.

Forma cronică:
-apare în focarele vechi de boală;
Localizări:
- coriza pasteurelică →strănut, prurit nazal, jetaj, cheratoconjunctivită;
- forma pulmonară →dispnee, anemie şi slăbire progresivă;
- forma articulară →articulaţii tumefiate, calde, sensibile, jenă în locomoţie→anchiloză;
- „boala bărbiţelor” →edemaţierea bărbiţelor, uneori cu formarea de procese necrotice care prin eliminare lasă cicatrici
mutilante;
- abcese pasteurelice →în ţes. conjunctiv s.c., pulmon, testicul;
- peritonita pasteurelică.

La curci - la tineretul de 6-18 săpt.

→tumefierea regiunii capului;
→inflamaţie fibrino-necrotică a dermului profund;
→tromboze vasculare.
În forma cronică: forma pulmonară→moarte în 2-3 săpt.
-
-

Tabloul anatomopatologic
Forma supraacută:
-cianoza crestei şi bărbiţei;
-secreţii cu aspect filant la nivelul ciocului şi nărilor;
-hemoragii punctiforme pe seroase şi mucoase;
-exsudat serofibrinos în sacul pericardic;
-congestia organelor interne.

Forma acută:
-cianoza crestei şi bărbiţei
-aglutinarea penelor din regiunea pericloacală cu materii fecale;
-peteşii şi sufuziuni la nivelul epicardului→ cord stropit cu fuxină
- hepatita miliară necrotică ficat uşor crescut în volum şi degenerat;
- duodenită hemoragică;
- la palmipede - caracter difteroid
- Ooforită hemoragică
-congestia splinei şi rinichilor;
-focare de pneumonie crupală în primele stadii.
Forma cronică:
-rinite, edeme şi necroze ale bărbiţelor;
-artrite sero-fibrinoase sau purulente;
 -pericardită fibrinoasă;
-pneumonie fibrinoasă sau fibrino-necrotică;
-musculatură decolorată şi atrofiată.

Diagnostic
Examenul bacterioscopic
-se execută pe frotiuri din ficat sau din lichidul existent în cavitatea pericardică
- frotiurile se colorează prin metoda Gram sau cu albastru de metilen (cocobacili coloraţi bipolar)

Examenul bacteriologic
- se efectuează însămânţări din măduvă din os lung nedeschis sau ficat
-se obţin culturi pure care apoi se identifică prin procedee biochimice

Testarea patogenităţii
se efectuează prin inocularea tulpinilor izolate pe şoarece sau pe pasăre
tulpinile ce produc holera aviară omoară constant animalul la diluţii de peste 10-7 10-8

Prognostic
Este deosebit de grav în formede acută și supraacută, în care mortalitatea este de 90-100% din cazuri și care, practic, după
declanșarea bolii, datorită evoluției extrem de rapide, nu beneficiază de nici un tratament.
Pentru formele cu evoluție subacută și cronică prognosticul este rezervat, însă multe animale, chiar dacă nu mor, rămân cu
tare și, ceea ce este mai important, devin purtătoare și eliminatoare de pasteurele patogene
Profilaxie
Măsuri generale
-achiziţionarea de păsări doar din efectivele indemne
- păsările nou achiziţionate se menţin timp de 30 zile în carantină profilactică
- urmărirea permanentă a stării sanitar veterinare a efectivelor, prin examene clinice şi anatomopatologice
-respectarea condiţiilor de zooigienă şi evitarea supraaglomerării
-realizarea de dezinfecţii şi deratizări periodice
Măsuri specifice
-utilizarea vaccinurilor inactivate sau a celor vii atenuate =vaccinarea obligatorie în fermele de palmipede HOLEPAL vaccin
inactivat contra holerei la palmipede utilizat pentru imunizarea raţelor şi gâştelor pe cale s c în 2 reprize
-prima repriză 2 ml la vârsta de 5-8 săpt

-a doua repriză 2 ml la raţe, 4 ml la gâşte după 2-3 săpt

HOLEVACOL vaccin inactivat pentru găini şi curci
-se inoculează s c în treimea mijlocie a gâtului în doză de 0.5 ml la vârsta de 8-12 şi 20 săpt, iar apoi din 4 în 4 luni
-HOLEVAC vaccin viu atenuat se inoculează s c tineretul de reproducţie sau de înlocuire
se vaccinează la vârsta de 18-22 săpt cu 0.2 ml s.c
M NINEVAX® C vaccin viu atenuat preparat din tulpina M9
PM ONEVAX C vaccin viu atenuat preparat din tulpina PM 1
-la pui la vârsta de 10-12 săpt., cu rapel după 8 săpt.
 -la curci la vârsta de 15 18 săpt., cu rapel după 8 săpt.

Combaterea
Se declară oficial boala şi se instituie carantina
se izolează lotul contaminat
loturile care pot fi valorificate se sacrifică în abator şi se pot da în consum sub restricţii
se dezinfectează riguros halele
se îmbunătăţesc condiţiile de zooigienă şi alimentaţie
se face deparazitarea şi deratizarea adăposturilor păsările din halele neinfectate se supun unui tratament profilactic cu antibiotice şi
chimioterapice, în funcţie de antibiogramă şi pe o durată minimă de 4 săptămâni
tratament preventiv în furaj sulfamide ( sulfametazina), tetraciclina, penicilina
în situaţia în care boala nu mai evoluează măsurile de carantină se ridică
în fermele de reproducţie la 21 de zile de la dezinfecţia finală
reintrarea în fluxul de populare se face după 4 controale clinice, anatomopatologice şi bacteriologice săptămânale consecutive în efectivul
rămas, cu condiţia ca acestea să fie negative şi să nu mai apară semne de boală
.
 Curs V D.F. între leucozele Aviare și Tuberculoza Aviară

Leucozele aviare Tuberculoza Aviară

Etiologie Virusurile leucozice aviare (Avian leukosis viruses -VLA), MYCOBACTERIUM AVIUM subsp. AVIUM,
au formă sferoidă sau uşor deformată sau de aspect serovarurile 1 şi 2.
spermatozoidic şi cu dimensiuni de 80-100 nm. Genomul În Europa s-a descris şi serovarul 3.
viral este constituit din ARN si posedă enzima Infecţii cu Mycobacterium tuberculosiss-au descris la
reverstranscriptaza necesară formării unui ADN provirus, papagal.
care se integrează în genomul celular al gazdei în timpul -bacilfin,cuaspectpolimorf,cocobacilar,bacilar,filamentos;
replicării virale. -în condiţii experimentale este patogen pentru găină şi
Virusurile au un mod identic de sinteză, ele iepure.
rămân ataşate de membrana celulei gazde, în citoplasmă, în frotiurile din organe, bacilii sunt prezenţi în număr mare;
sau se acumulează în vacuole citoplasmatice, dar niciodată
în nucleul celular. Particulele virale se eliberează din celulă
printr-un proces de „înmugurire” la nivelul membranei
celulare infectate.
Virusurile leucozei aviare au fost clasificate în
10 subgrupe notate cu literele mari ale alfabetului (A-J).
Virusurile se cultivă pe fibroblaşti din embrioni de
găină sau curcă, prepeliţă japoneză, gâscă, raţă şi pe
embrioni de 8-11 zile. În culturi celulare nu se produc
modificări morfologice esenţiale la un simplu examen
microscopic, dar prezenţa virusurilor se poate decela prin
alte procedee.
O particularitate a virusurilor este capacitatea de a
determina mai multe forme de leucoză, numită
„multipotenţă” şi se exprimă printr-o varietate de forme
morfoclinice pe care pot să le genereze.
Virusurile leucemice aviare afectează sistemul
reticulohistiocitar şi hematopoetic.
 Cele mai larg răspândite în teren sunt virusurile
din subgrupele A şi B. Cele din subgrupele C şi D au fost
semnalate mai rar.
Caractere Receptivitatea cea mai ridicată o manifestă galinaceele, în
Epidemiologice special găina, în timp ce la curcă, bibilică şi fazan cazurile
sunt mult mai rar semnalate. La alte specii (porumbei,
papagali, canari, raţe, gâşte) cazurile sunt mult mai rare.
Cazuri izolate au fost semnalate şi la lebădă, cocostârc,
vultur şi alte specii.
Rasele specializate sunt mai receptive la infecţie şi
fac forme mai grave, în timp ce rasele rustice sunt mult mai
rezistente (Leghorn, Starcross, Rock şi Cornish).
Receptivitate maximă se înregistrează la vârsta de
o zi, pentru ca apoi să descrească treptat.
Un rol deosebit îl joacă susceptibilitatea genetică,
strâns legată de linia genetică a păsărilor în cauză, care se
reflectă în rezistenţa la infecţie.
Dacă contactul cu virusul are loc în cursul
dezvoltării embrionare (datorită transmisiei verticale a
infecţiei), se produce fenomenul de toleranţă imunologică
şi ca urmare nu se produc anticorpi specifici.
• In virtutea acestei situaţii particulare, după Rubin şi
col.(1961), păsările pot fi clasificate în patru
categorii:
• păsări neinfectate, deci neviremice şi fără anticorpi
(V-A-);
• păsări neviremice cu anticorpi (V-A+);
• păsări viremice cu anticorpi (V+ A+);
• păsări viremice fără anticorpi (V+A-).
Receptivitate: -galinaceele, curcile, fazanii, bibilicile,
porumbeii şi
unele specii de păsări sălbatice;
-pasari de colivie si agrement
-cu o frecvenţă mai mare se întâlneşte la păsările de
peste un an.
Surse de infecţie: -păsările bolnave ce elimină bacilii prin
fecale;
-cadavrele păsărilor bolnave;
-sol, aşternut, furaje şi apa contaminată.
Căi de transmitere: -prin contact direct, indirect şi
transovarian.
Dinamica: -enzootic, staţionar, cu mare difuzibilitate în
focar.
-evol. sporadic, iar in cazul in care nu se iau masuri
necesare la generaţiile următoare, nr. de pasări infectate va
fi mai mare si va deveni boala enzootica
Patogeneza
Pătrunde pe cale digestivă (respiratorie şi cutanată) →
peretele intestinal→ afect primar → sânge → ţesuturi şi
organe (ficat, splină, măduvă osoasă) → formaţiune
tuberculoasă încapsulată, cazeificată central care prin
confluare → granulomul tuberculos.
În determinarea receptivităţii şi gravităţii cu care evoluează
boala pot interveni şi alţi factori favorizanţi, printre care
cei mai importanţi sunt :
➢ suprapopularea adăposturilor,
➢ forţajul alimentar,
➢ excesul de proteine în raţie şi mai ales al
făinii de carne,
➢ surplusurile de săruri minerale ca sulfat de
cupru, fier, mangan, etc., în apa de băut sau
în furaje,
➢ carenţa în vitamina E,
➢ infestaţiile parazitare, etc.
Principalele surse de infecţie sunt păsările
bolnave şi cele infectate, aparent sănătoase, cadavrele sau
carcasele provenite de la acestea, precum şi toate
elementele mediului extern contaminate cu materii
virulente.
Transmiterea infecţiei se poate face vertical şi orizontal.
Infecţia pe verticală are loc de la păsările
care elimină ALV exogen din oviduct în albumen şi de aici
trece în embrion şi în puiul eclozionat.
Păsările bolnave elimină virusul prin toate
secreţiile şi excreţiile (salivă, secreţii nazale şi
conjunctivale, fecale), ca şi prin ouă.
Puii proveniţi din ouă infectate fac viremie,
elimină mari cantităţi de virus prin secreţiile nazale (65-
75% din aceştia) şi materiile fecale, dar nu dezvoltă
anticorpi neutralizanţi.
Păsările infectate orizontal fac viremie
tranzitorie şi dezvoltă anticorpi neutralizanţi. Păsările
tinere, până la vârsta de un an, elimină cantităţi mari de
virus comparativ cu cele adulte.
 Căile principale de pătrundere a
virusului în organism sunt cea respiratorie (mai
importantă la pui) şi digestivă, dar este posibilă şi cea
transcutanată prin diverse operaţiuni ca vaccinări, recoltări
de sânge, marcări, paraziţi,etc.

LEUCOZA LIMFOIDĂ
Leucoza limfoidă, denumită leucoza limfatică,
limfadenom, limfomatoză, limfomatoză viscerală se
caracterizează prin proliferarea progresivă malignă a
limfocitelor la păsări, fiind aproape exclusiv aleucemică.
Mult timp a fost confundată cu forma neurală a
bolii lui Marek, sub numele de neurolimfomatoză. În 1929,
Papenheimer a arătat că 26% din păsările cu polinevrită
aveau tumori limfoide în organele viscerale.
Ulterior, Furth (1933) reuşeşte să transmită
limfomatoza cu filtrate acelulare, diagnosticând atât
leucemia limfoblastică, cât şi proliferarea malignă a
acestora la nivelul ficatului.
În România, Surdan şi col.(1952) descriu mai multe cazuri
de leucoză limfoidă la un efectiv de găini adus din Olanda.
ETIOLOGIE
Virusurile leucozei limfoide (VLL) sunt virusuri
defective cu capacităţi transformatoare lente, care induc
procese limfoproliferative, exprimate prin apariţia de
limfoame de tip B, după o perioadă de incubaţie lungă (în
general 4-8 luni postinfecţie). Virusurile leucozei limfoide
includ tulpinile RIF, RAV şi virusurile asociate. Aceste
virusuri sunt cunoscute pentru oncogenitatea lor
pluripotentă.
O importanţă specială o are virusul limfoblastozei
numit RIF (resisternce inducing factor) care nu este
 patogen pentru culturile celulare din embrion de găină (ca
de altfel toate virusurile limfomatozei), dar acestea
dobândesc calitatea de a deveni rezistente faţă de RSV
(virusul sarcomului lui Rous), recunoscut ca transformator
evident al celulelor normale în celule tumorale.
Tropismul virusului în leucoza limfoidă este de
100% pentru limfocitele de tip B, pe care le transformă
blastic. Procesul poate fi întrerupt de perioade în care
tabloul sanguin revine la aspectul normal, cunoscute sub
numele de "remisiune hematologică”.

Tablou Clinic Perioada de incubaţie, în condiţii naturale, este

de cel puţin 14 săptămâni. Incidenţa maximă a bolii a fost ➢ prin ou = 4-5 luni;
remarcată în jurul vârstei maturităţii sexuale. ➢ posteclozional = 2-12 luni.
Boala poate exprima
➢⚫ simptome generale;
• formă leucemică cu creşterea semnificativă a creasta şi bărbiţele sunt palide, subicterice;
numărului de elemente figurate albe (mai ales a
➢ slăbire;
celor din seria limfoidă),
• formă aleucemică cu acumularea de elemente ➢ anemie
limfoide în diferite ţesuturi, unde generează procese ➢ unele pasari prezinta diaree
cu caracter neoplazic şi, în fine, ➢ scăderea producţiei de ouă.
• formă mixtă, în care apar ambele tipuri de - perioada de incubaţie în cazul infecţiei:
modificări. - evoluează necaracteristic, semnele clinice apărând în
Forma leucemică, numită şi anemică, relativ rară, ultima fază a bolii, reprezentate de :
se caracterizează prin anemie, paliditatea crestei şi ➢ Simptomele generale:
bărbiţelor şi slăbire progresivă. Sângele este hidremic, ➢ Simptomele localizate:
numărul eritrocitelor normal sau de 2-3 ori mai mic, ⚫ simptome localizate.
hemoglobina scăzută. Se constată, însă, prezenţa în sânge a A. localizarea internă (viscerală) = infecţie generalizată (
unui număr mare de elemente nemature din seria prin diseminarea bacteriei pe calea sangelui in toate
limfocitară (limfoblaşti). Durata bolii este destul de scurta,
organele) ➢ slăbire şi anemie progresivă, desi pasările au
moartea survenind adesea prin hemoragie internă.
un apetit capricios
 Forma aleucemică evoluează lent, asimptomatic,
constituind surprize de necropsie. Alteori pasărea prezintă
inapetenţă, anemie, slăbire progresivă, ascită, ptoză
abdominală şi în ultima fază a bolii, poziţie de pinguin, ca
o consecinţă a hepatomegaliei care poate fi sesizată prin
palpare. Uneori, după Spencer (1991) infecţia cu VLA
(virusul leucozei aviare) este asociată cu reduceri
semnificative ale sporului de greutate la puii de carne,
chiar dacă replicarea virusului nu este însoţită de
dezvoltarea de procese tumorale decelabile clinic sau la
necropsie. Evoluţia este scurtă. Păsările mor datorită
hemoragiilor interne.
➢ conservarea apetitului;
➢ la tineret apare diareea intermitentă, cu încetinirea
dezvoltării;
➢ granuloame la nivelul ficatului, rinichi, splina, perete
intestinal
➢ uneori se poate observa ascita şi ptoza abdominală;
➢ boala se termină prin moarte ca urmare a epuizării sau
hemoragiei interne.
B. localizarea osteoarticulară ➢ artrite, osteoperiostite
deformante;
➢ şchiopături unilaterale în cazul afectării măduvei osoase;
➢ fracturi în cazul subţierii peretului osos;
➢ marirea in volum a articulatiilor
➢ diferite tulburări funcţionale.
C. localizarea cutanată ➢ Granuloame intradermice
frecvente la porumbel - în regiunea capului, extremităţilor
membrelor, având aspect neted sau rugos, de culoare albă-
cenuşie, cu aspect slăninos sau cazeos pe secţiune;
➢ în forme avansate apar tumori cutanate - “corni
tuberculoşi”;
➢ granuloamele pot ulcera, eliminând un lichid cremos,
urât mirositor (bogat în germeni);
➢ la papagali s-a observat extinderea granuloamelor
cutanate sub formă de plăci, dure la suprafaţă şi cazeoase pe
secţiune.
D. localizarea pe mucoase (bucală, nazală, laringiană,
faringiană)
 ➢ apare frecvent la papagal şi porumbel;
➢ granuloamele au diferite dimensiuni; uneori pot ulcera,
după care se acoperă cu pseudomembrane.
E. localizarea pulmonară
➢ este frecventă la palmipede ( rate), nu este specifica
pasarilor
➢ respiraţie dispneică;
➢ raluri;
➢ oboseală la cel mai mic efort

Anatomopatologic Leziunile macroscopice sunt fie de tip infiltrativ,

difuz, fie nodular. Mai frecvent sunt afectate ficatul, splina, cadavre cahectice;
rinichiul, ovarul, dar practic oricare organ sau ţesut poate fi ✓ musculatură emaciată;
sediul leziunilor leucemice. ✓ tesut adipos atrofiat;
În forma infiltrativă, difuză, ficatul este puternic
✓ granuloame în ficat, splină, intestin, măduva osoasă;
hipertrofiat (uneori de 4-5 ori), de culoare galbenă-cenuşie,
luând aspectul de ficat de gâscă îngrăşată, cu suprafaţa ✓ granuloame cazeoase, galben-cenuşii
netedă, capsula întinsă, consistenţa friabilă, uneori cu pete
echimotice sau benzi roşietice pe un fond gălbui. -la nivelu lseroaselor apar leziuni nodulare de tip
În forma tumorală, pe suprafaţa ficatului proliferativ;
apar formaţiuni nodulare de aspect şi dimensiuni diferite, -leziunile pulmonare apar de regulă la palmipede;
izolate sau confluente, bine delimitate, de culoare cenuşie - -leziunile osteoarticulare se întâlnesc frecvent la porumbei;
gălbuie, de consistenţă moale, slăninoase pe secţiune cu o -la papagalileziunile se caracterizează în principal prin
structură amorfă. Între formaţiunile tumorale, adesea noduli şi ulcere cutanate.
parenchimul hepatic apare macroscopic normal.
Splina este sediul unor modificări
asemănătoare celor din ficat, mai frecvent cu hipertrofie
difuză, când organul poate depăşi de 5-20 ori dimensiunea
normală.
Ovarul poate fi afectat în totalitate, sau
numai parţial. În primul caz acesta apare transformat într-o
 masă diformă cu aspect neoplazic, iar în al doilea, alături
de foliculi normali, se observă foliculi tumorali deformaţi.
Tumori limfoide sunt frecvent prezente şi în bursa
Fabricius. Aceasta apare, în volum deformată, cu suprafaţa
de secţiune slăninoasă şi de culoare cenuşiu-gălbuie.
Rinichii apar măriţi în volum, în totalitate
sau numai unii dintre lobi. Aceştia depăşesc vizibil lojile
renale şi sunt foarte friabili.
La nivelul seroaselor, procesele neoplazice
apar ca formaţiuni proliferative tumorale, mai mult sau mai
puţin numeroase, de dimensiuni variabile, de la câţiva mm
la câţiva cm diametru, izolate sau confluente, generând
uneori mase compacte cu caracter slăninos pe secţiune,
uniforme fără a avea în centru ţesuturi necrozate.
Virusul limfoleucozei poate induce o
miocardită infiltrativă limfocitară, cu caracter cronic şi cu
prezenţa unor incluzii în celulele miocardice.
Din punct de vedere histopatologic,
leziunile constau în infiltraţii de intensităţi variabile, cu
celule limfoide aflate în diferite stadii ale procesului de
maturare, de la limfoblaste la limfocite adulte. Cele care
predomină sunt limfoblastele, limfocitoblastele sau
reticulolimfocitele.

Diagnostic Diagnosticul are drept scop identificarea antigenelor virale,

punerea în evidenţă a anticorpilor antivirali şi 1. Probe care se recoltează:
caracterizarea efectelor patogene apărute după inocularea ⚫ Cadavre;
puilor de o zi. ⚫ Organe cu leziuni: ficat, splină, pulmon, intestin;
Pentru diagnostic se utilizează plasmă, ser sau
⚫ Secreţii şi excreţii;
triturat din tumoră, în funcţie de scopul urmărit. Se pot
folosi următoarele teste : ⚫ Articulaţii;
⚫ Porţiuni de os.
 Testul de fixare a complementului
(COFAL) este capabil să identifice antigenul specific de
grup ("gs”) şi are la bază proprietatea pe care o au
anticorpii ca în prezenţa antigenului viral specific să fixeze
complementul, care nu mai poate fi pus la dispoziţia
sistemului hemolitic.
Testul RIF (Resistance Including
Test) se bazează pe rezistenţa fibroblastelor embrionare de
pui infectate cu VLA faţă de o reinfecţie cu virusul
sarcomului Rous. Se execută pe fibroblaste embrionare de
găină şi constă în inducerea factorului de rezistenţă de către
virusul leucemic faţă de citoliza executată de virusul Rous.
Testul ELISA poate fi folosit pentru
detectarea antigenelor de grup specifice "gs"(p27), în
diferite materiale patologice : albuş de ou, sânge, fecale,
lichide cloacale, extracte embrionare, foliculi plumiferi,
etc.
Testul de imunofluorescenţă se
bazează pe recunoaşterea markerilor antigenici de pe
suprafaţa celulei cu ajutorul unor conjugate
imunoglobulinice fluorescente.
Testul de imunoprecipitare în gel de
agar a fost folosit pentru detectarea anticorpilor specifici în
serul puilor cu infecţie leucozică.
Testul de neutralizare a virusului
poate fi folosit pentru diferenţierea variatelor subgrupe de
virus.
Caracterizarea subgrupelor de
virusuri (VLA) se face şi prin metoda interferenţei virale
şi prin reacţia în lanţ a polimerazei –PCR.
Pentru izolarea virusului se utilizeaza
limfocitele din sângele periferic, plasma, serul, în fecale şi
2. Examenul bacterioscopic
efectuarea de frotiuri prin strivirea granuloamelor între
două lame sau prin ştergerea secţiunilor organelor
lezionate;
frotiurile se colorează prin metoda Ziehl-Neelsen;
⚫ la păsări →evidenţierea unui număr mare de germeni
3. Examenul bacteriologic
medii utilizate:
⚫ Lowenstein-Jensen
⚫ Dubos
⚫ Colin’s
la care s-a adăugat 15 piruvat de sodiu
mediile însămânţate se incubează la 37°C timp de 8-10
săpt.
M. avium produce colonii netede (de tip S).
4. Examenul serologic
pt. evidenţierea Atc specifici aglutinanţi din sângele
păsărilor domestice;
testul de aglutinare cu antigen colorat constă în
punerea în contact pe o lamă, a unei picături de antigen
colorat cu acelaşi volum (0,05-0,1ml) de sânge integral
proaspăt recoltat prin puncţia venoasă.
amestecul se balansează timp de 2 min şi se examinează
aglutinarea.
5. Examenul histopatologic
Faza incipientă de boală
- Foliculi primordiali constituiţi din câteva celule
epitelioide cu tendinţă de formare a celulelor gigante;
 albuşul din ouăle proaspete, în embrioni din ouă produse
de găini care transmit virusul vertical, în foliculul plumos
şi material seminal. Aceste probe sunt inoculate pe culturi
celulare (fibroblaste) care sunt rar rezistente genetic la
subgrupul E-ALV (lipsesc receptorii celulari specifici
pentru ALV endogene).
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
Trebuie făcut cu entităţile infecţioase în care
lezional şi hematologic se întâlnesc modificări
asemănătoare. Astfel, leucoza limfoidă viscerală, trebuie
diferenţiată de boala lui Marek, de tuberculoză,
coligranulomatoză, tifopuloroză.
În toate aceste entităţi diagnosticul poate fi
suspicionat prin localizări şi/sau structura morfologică
(evidenţiabilă inclusiv prin examen histopatologic) şi
confirmată prin teste specifice de laborator
Profilaxie - Prevenirea bolii se realizează exclusiv prin măsuri
sanitare veterinare:
- se vor asigura condiţii optime de igienă şi
alimentaţie;
- ouăle pentru incubat vor preveni din efective
"libere" de boală;
Faza avansată
- Granuloame cu o zonă centrală de necrobioză sau necroză;
- Un brâu de celule gigante de tip Langhans ;
- La periferie un strat infiltrativ limfohistiocitar şi reacţii
vasculare.
6. Proba biologică
inocularea i.v. cu doza de 0,1 ml cultură de M. avium la
puiul de găină în vârstă de 3 luni determină moartea în
interval de 8 săpt.
inocularea la iepure a materialului patologic poate să
determine moartea acestuia, dar leziunile nu sunt foarte
extinse.
În frotiurile din splină şi ficat – germeni acido-rezistenţi
sub formă de grămezi sau rozete caracteristice.
7. Examenul alergic
se foloseşte tuberculina PPD de tip aviar;
tuberculina se inoculează i.d. în bărbiţe la găini, în doză
de 0,1 ml;
rezultatul se citeşte după 48 de ore, când se apreciază
caracterul modificărilor locale, de la nodul până la edem,
cât şi diametrul acestuia;
R+ : la locul de inoculare apare un nodul cu diametrul de
până la 5 mm, înconjurat de un edem ce se poate extinde la
bărbiţa cealaltă, uneori chiar şi pe gât.
Măsuri generale
- popularea fermelor avicole cu păsări provenite din ferme
indemne de tuberculoză;
- ouăle pentru incubat să provină numai din unităţi
indemne;
- respectarea tehnologiei de creştere şi exploatare şi
respectarea principiului “totul plin totul gol”;
 - puii, cel puţin până la vârsta de 5 luni, se vor creşte
complet izolaţi de păsările adulte;
- se vor efectua dezinfecţii profilactice periodice;
- vaccinurile vii folosite în imunoprofilaxia
diverselor boli vor fi preparate numai pe ouă
provenite de la păsări indemne de leucoză.
Combatere - În focar se aplică urmatoarele măsuri:
- se elimină păsările viremice, cele serologic pozitive
şi se face selecţia celor rezistente;
- asanarea gospodăriilor contaminate prin lichidarea
efectivelor, urmată de executarea dezinfecţiei
riguroase şi repopularea cu material avicol indemn.
- dacă acest procedeu nu este posibil, se vor elimina
cele cu semne clinice, trierea urmând să se facă
periodic.
LEUCOZA ERITROIDĂ
Leucoza eritroidă, denumită şi eritroblastoza,
eritromieloza, eritroleucoza, a fost descrisă pentru
prima oară de către Erllerman şi col. in 1908. Se
caracterizează prin proliferarea exagerată a
elementelor figurate din seria eritrocitară.
Boala apare sub formă de cazuri sporadice la
păsări peste vârsta de 4-6 luni, având difuzibilitate
redusă în focar.
Este produsă de retrovirusuri (virusul
eritroblastozei aviare –AEV), din genul
- respectarea tehnologiei de creştere şi exploatare;
- aplicarea de dezinfecţii profilactice periodice, cu soluţii
alcaline de formol.
Măsuri specifice
nu se practică;
s-a încercat prepararea de vaccinuri vii atenuate şi
inactivate dar rezultatele au fost nesatisfăcătoare.
- asanarea efectivului diagnosticat pozitiv:
- sacrificarea în abator a păsărilor, iar carnea
corespunzătoare din punct de vedere organoleptic se dă în
consum după prelucrare termică;
- aşternutul după depopulare se scoate şi se depozitează în
condiţii care să prevină difuzarea bolii;
- dezinfecţia riguroasă a adăposturilor conform normelor
pentru tuberculoză;
- repopularea se face după minim 21 zile de la lichidarea
efectivelor şi după dezinfecţia finală; 95
- unitatea rămâne sub supraveghere încă 2 luni, perioadă în
care se vor examina toate cadavrele.
-
Alpharetrovirus, reprezentat de două tulpini
principale R şi ES-4. Ele induc la 1-2 săptămâni de
la inocularea intravenoasă tulburări caracteristice
eritroblastozei.
Clinic, poate fi întâlnită o formă leucemică (cea mai
frecventă) şi una aleucemică.
În forma leucemică se constată anemie,
icter, astenie. Creasta şi bărbiţele sunt palide,
gălbui, de nuanţa lămâii; pasărea mănâncă până
aproape de moarte, este abătută, se mişcă greu,
ouatul scade sau este suprimat, uneori prezintă şi
diaree. Durata bolii este de 20-30 de zile şi sfârşeşte
prin moarte datorită anemiei avansate sau adesea în
urma hemoragiilor interne.
Examenul sângelui relevă aspectul
hidremic, o coagulabilitate diminuată, descreşterea
numărului de eritrocite, uneori chiar sub 1
milion/mm3, cu anizocitoză, anizocromie, cu
numeroase forme tinere (eritroblaste bazofile, şi
policromatofile, atipice, cu citoplasma vacuolară
din lipsă de hemoglobină) şi cu trombocitopenie
variabilă ca gravitate.
Examenul necropsic, evidenţiază paloarea
mucoaselor, a tegumentelor, crestei, bărbiţelor,
precum şi a muşchilor corpului. Ficatul este mărit
de 5-6 ori faţă de aspectul normal.
La examenul histologic se constata dilatări
capilare în numeroase organe şi ţesuturi (în special
a capilarelor sinusoide din ficat), care apar pline cu
eritroblaşti, cu atrofia elementelor parenchimatoase
limitrofe. De asemenea, se evidenţiază şi
hiperplazia timusului şi bursa lui Fabricius.
LEUCOZA MIEOLIDĂ
Leucoza mieloidă, cunoscută şi sub denumirile de
mieloleucoza, mieloblastoza, granuloblastoză,
granulomatoză se caracterizează prin înmulţirea
anarhică a leucocitelor, mai precis a celor din seria
granulocitară, dominate de mielocite.
A fost observată pentru prima oară şi transmisă
experimental de Schneisse (1915) şi apoi de Furth
(1931), etc.
Sub numele de leucoclorom, Matheus
(3929) a descris o localizare periostală, nodulară, de
culoare gri-verzuie, friabilă, diseminată pe coaste,
lângă articulaţia costovertebrală, vertebre şi pe
bazin, de natură mieloblastică.
Boala este produsă de virusul leucozei
aviare (VLA), denumit (după tipul de boală
neoplazică provocat) virusul mieloblastozei aviare
(AVM - avium myeloblastosis virus), virusul
mielocitomatozei (AMV).
Acestea sunt virusuri mielogene defective
care cauzează leucemii mieloblastice la pui, iar in
vitro transformă celulele hematopoetice mieloide,
dar nu fibroblaştii. Celulele ţintă sunt celulele
embrio-reticulare şi hemoblaştii nediferenţiaţi
(celule precursoare, promieloblaşti, limfoblaşti B),
care sunt prezenţi numai la puii proaspăt
eclozionaţi. Se presupune că genomul viral
acţionează prin blocarea proceselor de diferenţiere
celulară în aceste celule pluripotenţiale.
Boala apare sporadic şi afectează păsările în vârstă
de 5-6 luni, la începutul ouatului.
 Clinic, evoluează sub o formă leucemică şi
o formă aleucemică, extravasculară care
predomină.
Forma leucemică se manifestă prin semne
vagi de anemie. Păsările sunt somnolente,
indiferente, cu exitus subit datorită hemoragiei
interne. La unele păsări se pot decela hemoragii ale
foliculilor plumiferi. Sângele apare apos, greu
coagulabil, cu un număr crescut de elemente albe,
care pot atinge chiar valori de 2 milioane/mm3, în
marea lor majoritate (96%) apaţinând seriei
mielocitare, în diferite faze ale procesului de
maturare (mielocite, promielocite, mieloblaste).
Creşterea exagerată a numărului de elemente ale
seriei albe are ca urmare anemia secundară, cu
descreşterea proporţiei de hemoglobină (chiar
1,87%).
Forma aleucemică evoluează cu semne
discrete, nespecifice, şchiopături coprostaze,
scăderea sau chiar sistarea ouatului, anemie şi
slăbire progresivă.
CURS VI Particularităţi epidemiologice şi anatomo-clinice în bolile infecţioase virale ale tineretului aviar:
Bronşita infecţioasă, Bursita infecţioasă, Boala lui Marek.
Bronșita inf.
Etiologie Agentul bronşitei infecţioase
aviare este un virus filtrabil,(Infectious
bronchitis virus), încadrat taxonomic în
genul Coronavirus, familia
Coronaviridae. Virusul se cultivă pe
embrioni de găină în vârstă de 9-11 zile
determinând nanism şi mortalitatea
embrionului, mai evidentă după 5-10
pasaje.
Virusul prezintă pluralitate
antigenică, fiind identificate peste 20 de
serotipuri.
Cel mai frecvent întâlnit este tipul
Massachusetts cu mai multe subtipuri.
Virusul are tropism pentru celulele
epiteliale ale căilor respiratorii
anterioare, pentru cele ale oviductului şi
pentru epiteliul tubilor uriniferi (tupinile
nefrotoxice).
Este sensibil la căldură, lumină
solară şi la antisepticele uzuale (cu
excepţia fenolului).
Bursita inf.
Agentul patogen al bolii face parte din
familia Birnaviridae genul
Avibirnavirus. Virusul conţine ARN,
fără înveliş pericapsidal şi are
diametrul de 55-60 nm.
Genomul virusului este
constituit din două segmente, un
segment genomic mare (segmentul A),
care cuprinde proteine virale VP 2 şi
VP 3 şi segmentul genomic mic
(segmentul B), care conţine proteinele
virale VP1 şi VP4.
Antigenic, se cunosc două
serotipuri:
- serotipul 1 izolat de la
pui, în căruia au fost diferenţiate 6
subtipuri sau variante cu o patogenitate
variabilă,
- serotipul 2 izolat de la
curcă.
Virusul se replică pe:
- embrioni în vârstă de 10 zile,
unde determină moartea acestora după
3-5 zile,
- fibroblaste de embrion, cu
efect citopatic,
Boala lui Marek
BM este cauzata de un herpesvirus
din subfamilia Alphaherpesvirinae
- Genul Marvidivirus.
Există 3 serotipuri ce pot
determina boala:
➢ serotipul 1 – se cultiva pe
fibroblaste embrionare de
rata sau culturi renale de
pui si produce placi de
dimensiuni mici,
➢ serotipul 2 – se cultiva pe
fibroblaste embrionare de
pui si produc placi de
dimensiuni moderate,
➢ serotipul 3 - se cultiva pe
fibroblaste embrionare de
pui si produc placi de
dimensiuni mari.
 - celule embrionare bursale,
celule renale, celule embrionare de
curcan şi raţă,
- liniile celulare RK-13,
MDBK, BSC-1, Vero.

Virusul bursitei infecţioase este

rezistent în mediul exterior din
adăposturile contaminate fiind aproape
imposibil să fie eliminat, indiferent de
curăţenia efectuată şi dezinfectantul
folosit.
Este foarte stabil, fiind
rezistent la tratamentul cu eter şi
cloroform, dar este inactivat la pH 12.
Virusul supravieţueşte într-un
adăpost 122 zile după îndepărtarea
păsărilor infectate. Dezinfectantul care
s-a dovedit a fi cel mai activ este
Vircon S soluţie 5%.

Caractere Sunt receptive găinile de toate vârstele,
Epidemiologice dar cei mai sensibili sunt puii în vârstă de
1-2 săptămâni până la 5-6
săptămâni.Receptivitatea este influenţată
de factori stresanţi alimentari şi
deficienţele de microclimat (funcţionarea
defectuoasă a dispozitivelor de reglare a
temperaturii şi ventilaţiei). Porumbelul
este refractar la infecţie.
Sursele de infecţie sunt
reprezentate de păsările bolnave şi
Receptivitate
- tineretul de 2-15
săptămâni, cel mai frecvent şi mai grav
afectaţi fiind puii de 3-5 săptămâni.
- puii găinilor din rasele
uşoare par mai sensibili
- la găinile adulte
infecţia evoluează ocult, asimptomatic
- a fost semnalată şi
susceptibilitatea prepeliţelor
• Rezistenta virusului: - intre 4-16
saptamani:
- 10 zile in asternut
- 4 saptamani in scavmele
foliculilor plumiferi
- 8 saptamani pe
particulele de praf
• Receptivitate – gainile (unde
receptivitatea variaza in functie de
rasa si varsta) dar si curca, fazan,
prepelita, rata, canar, vultur.
purtătoare, inclusiv cele cu infecţie
asimptomatică. Virusul este eliminat prin
exsudatul bronşic, traheal, nazal, ca şi prin
materii fecale şi ouă. Starea de purtător şi
eliminator de virus nu depăşeşte 49 de
zile.
Contaminarea naturală se
face direct, prin coabitare, mai rar indirect
prin intermediul apei şi alimentelor.
Calea de infecţie naturală
este cea respiratorie, prin aerosoli şi mai
rar cea digestivă. Nu există certitudinea
transmiterii verticale, incriminându-se
contaminarea cojii oului şi nu a
conţinutului.
Boala, se răspândeşte
rapid, evoluând cu morbiditate mare.
Evoluţia este gravă la pui, mortalitatea
putând ajunge la 50% în prima săptămână
de viaţă, atenuându-se pe măsura înaintării
în vârstă.
Asocierea cu Mycoplasma
galisepticum şi Haemophylus galinarum
agravează evoluţia bronşitei infecţioase.
Purtătorii de virus permanentizează
infecţia atunci când depopularea
efectivului nu se face total bronşita
infecţioasă evoluează ca o infecţie
benignă, cu tulburări ale ouatului la găini,
frecvent asociată cu alte boli respiratorii.
- receptivitatea puilor • Surse de infectie:
este condiţionată de doi factori - pasarile bolnave: care
importanţi: elimina viusul prin cruste, pene,
- nivelul secretii, excretii
anticorpilor maternali şi - materiile fecale
- - secretii si excretii
virulenţa virusului Cai de infectie: respiratorie,
Surse de infecţie digestiva, cutanata, ectoparaziti.
Sursa principală de infecţie o
constituie păsările bolnave, la care
virusul persistă puţin timp în leziuni,
eliminându-se prin fecale.
Puii infectaţi elimină virusul la
o zi după infecţie şi pot transmite
boala cel puţin 14 zile, dar nu mai mult
de 16 zile. În apa şi furajele
contaminate virusul persistă până la 52
zile.
Surse de infecţie pot fi şi
gazdele rezervoare de virus BIA.
Păsările sălbatice infectate natural pot
transporta virusul la distanţe mari.
Viermii de făină Alphitobuis
disperius şi ţânţarii Vexans au fost
incriminaţi ca vectori.
Prezenţa virusului a fost
demonstrată la 25% din şobolanii
capturaţi în ferme în care au fost
cazate efective clinic bolnave de
bursită infecţioasă.
Calea de infecţie obişnuită este:
 - cea digestivă, prin
apă, furaje şi aşternut,
- calea aerogenă nu a
fost demonstrată,
- ectoparaziţii pot
transmite boala prin înţepături,
- este incriminată şi
transmiterea bolii prin om, vrăbii şi alţi
vectori. Nu există nici o dovadă că
virusul este transmis direct prin ou
(vertical).
Boala difuzează rapid, cu
caracter masal, fiind o boală extrem de
contagioasă, întregul efectiv putând
trece prin boală. Morbiditatea în
efectivul contaminat este ridicată
(până la 80-90% în timp ce
mortalitatea nu depăşeşte decât în
situaţii excepţionale 20%.
Boala are tendinţa la
permanentizare în ferme, fiind dificil
de eradicat prin depopulări şi
dezinfecţii riguroase şi repetate.

Tablou Clinic Simptomele apar după o perioadă
de incubaţie scurtă şi sunt variabile în
funcţie de vârstă:
La puii în vârstă
de 2-10 zile se constată adinamie şi
aglomerarea lor în locurile călduroase.
Tulburările
respiratorii se traduc prin dispnee,
Perioada de incubaţie este scurtă, de
24-48 ore în infecţia experimentală şi
2-3 zile în boala naturală, uneori până
la 3 săptămâni.
Boala evoluează acut iar
simptomele variază predominând de
regulă cazurile cu infecţie ocultă sau
cu manifestări discrete.
- forma cronică
❖ localizarea neurala –
astenie progresiva, incoordonari in
mers si schiopaturi (la un singur
picior si se evidentiaza cand
pasarea alearga) •¨ ataxii, paralizii
flasce sau fenomene asimetrice de
convulsive onico-clinice.
respiraţie horcăitoare cu ciocul deschis şi
gâtul întins, raluri şi tuse chintoasă, accese
de sufocaţie. Mucozităţile şi exsudatul
cazeos acumulat în bronşii şi partea
inferioară a traheii sunt eliminate în
exterior. Nu se constată exsudat
sanguinolent ca în laringotraheită.
Se mai constată
conjunctivită şi sinuzită infraorbitară, cu
deformarea capului. Puii par depresaţi,
anemiaţi, cu aripile lăsate în jos şi cu puful
şi penele zbârlite. Consumul de furaje şi
sporul în greutate scad evident. Evoluţia
durează 5-6 zile şi se termină prin moarte
în 30-50 % din cazuri.
La puii în vârstă de peste 3-6 săptămâni
Fenomenele
respiratorii sunt mult mai puţin evidente:
dispnee, raluri traheale şi tuse. Puii nu
prezintă semne de coriză.
La puii peste vârsta de 3 săptămâni
Mortalitatea este
mică, dar rămân înapoiaţi în dezvoltare,
manifestând mult timp dispnee, strănut şi
raluri.
A fost descrisă şi o formă
renală (sindromul nefrozo nefritic) mai
frecventă la puii broileri (până la 3-6
săptămâni) exprimată prin depresiune,
diaree, cu mortalitate ce poate ajunge la
30,5%. (Meulemans şi col 1987).
Boala debutează prin:
- abatere şi inapetenţă,
- diaree cu fecale
apoase de culoare albă care murdăresc
penele din jurul cloacei,
- regiunea pericloacală
este pruriginoasă, puii având tendinţa
să o ciugulească.
Puii bolnavi prezintă
horiplumaţie, se grupează lângă
sursele de căldură, deplasându-se cu
dificultate, cu mers greoi sau
rămânând izolaţi.
După 3-5 zile
simptomele regresează şi puii se
vindecă spontan, excepţional
rămânând sechelele.
Uneori boala evoluează
grav, cu anorexie, prostraţie
accentuată, tremurături musculare şi
incoordonări în mers, urmate de
moarte.
Forma subclinică,
inaparentă se întâlneşte la puii în
vârstă de până la 2 săptămâni (1-10
zile). Sistemul imunitar este, încă,
mult dependent de Bursa Fabricius, iar
virusul diminuă răspunsul imunitar.
Efectul imunodepresiv poate avea ca
rezultat complicaţii cu boli
intercurente sau secundare. Păsările
sunt mai puţin rezistente la infecţiile
❖ nervii picioarelor:
- ridicarea sau extensia
exagerata inainte sau lateral a
unuia sau a ambelor membre (pas
de balerina),
- flexarea exagerata si
sacadata a picioarelor,
- pierderea echilibrului,
- contractii spastice ale
degetelor,
- sprijin pe jarete,
- paralizia picioarelor.
Nervii cranieni sau cervicali: gat
deviat capul ia pozitii de
opistotonus sau terticolis.
❖ localizarea oculara (ochi de
sticla, ochi de peste, ochi
cenusiu, boala ochiului perlat) –
afecteaza gainile de 6-10
saptamani si se manifesta prin
tulburari oculare
(iridociclocoroidita infiltrativa
limfocitara).
- pete cenusii
•¨ se maresc, conflueaza ,
•¨ decolorarea inregului iris
pana la culoarea cenusie albastrui,
•¨ modificarea formei
pupilei ajungand ovala,
triunghiulara, stelata etc. ,
•¨ scade acuitatea vizuala ,
•¨ cecitate ,
 La găinile ouătoare
Semnele respiratorii sunt
neînsemnate sau lipsesc; singura
manifestare este scăderea ouatului.
Producţia de ouă scade cu 25-65 % faţă de
nivelul anterior îmbolnăvirii, în a doua
perioadă a ouatului în prezenţa factorilor
predispozanţi. La examenul ouălor se
constată un procent mare de ouă cu coaja
moale sau rugoasă, conţinutul oului fiind
adeseori nedelimitat. Proporţia ouălor
improprii incubaţiei poate ajunge la 92 %,
iar eclozionarea poate scădea la 7 %.
Deprecierea ouălor apare la două
săptămâni după simptomele respiratorii
(Mc Dougall, 1968). La păsările care se
găsesc la începutul perioadei de ouat se
constată la aproximativ 30% "ouatul fals"
(păsările se aşează în cuibar ca pentru
ouat, dar nu ouă). Infecţiile precoce, la
vârsta tânără se pot repercuta asupra
producţiei ulterioare de ouă, fapt observat
în mai mică măsură şi după vaccinările cu
tulpini embrioadaptate. Tulburările de ouat
se pot complica cu peritonite viteline,
exprimate prin dilatarea abdomenului şi
poziţia de "pinguin". Mortalitatea este
neînsemnată.
Anatomopatologic Leziunile nu sunt caracteristice şi diferă în
funcţie de vârstă.
din teren şi sunt mai receptive la bolile
respiratorii cronice. Cu cât infecţia
este mai apropiată de timpul
ecloziunii, cu atât imunosupresia este
mai gravă.
Examenul necropsic
evidenţiază carcase bine dezvoltate, în
bună stare de întreţinere dar cu leziuni
•¨ slabire ,
•¨ moarte prin inanitie.
❖ localizare viscerala
– are o evolutie lenta, se
caracterizeaza prin : anemie
progresiva, scaderea oautului,
ascita cu deformarea abdomenului
( pozitie de pinguin).
❖ localizare cutanata
– are o evolutie ascunsa si
cu o mortalitate sub 15%. Boala se
manifesta prin proliferarea
foliculilor plumiferi, cu ingrosarea
pielii
•¨ devine plisata (« piele
de broasca »).
- leziunile sunt localizate in
regiunea tarso- metatarsiana si
digitala.
❖ localizarea viscerala, neurale, la
nivelul gonadelor.
❖ In forma acuta a bolii, este
afectata starea generala a pasarii (
sunt abatute, stau izolate, refuza
hrana) si au o distonie abdominala.
❖ forma clasica neurala,
principalele leziuni se gasesc la
nivelul nervilor periferici dar mai
 La pui se constată inflamaţia
catarală a mucoasei traheobronşice şi a
sacilor aerieni, cu prezenţa unui exsudat
seros, cazeos sau fibrinos, cu dopuri
cazeoase obstruante în traheea inferioară şi
bronhii şi zone de pneumonie în jurul
marilor bronhii. Sacii aerieni pot să apară
cu pereţii opacifiaţi şi cu un exsudat
cazeos, gălbui.
La găinile ouătoare leziunile
respiratorii sunt discrete sau lipsesc,
predominând leziunile aparatului genital.
Ovarul este atrofiat, cu ovulele degenerate,
moi, pediculate, cu aspect piriform, cu
fanta ombilicală de culoare galbenă
murdară. Uneori se produce dehiscenţa
abdominală a foliculilor, provocând
peritonite viteline. Oviductul este
hiperplazic, redus în lungime şi greutate.
In cazul unor tulpini nefrotoxice de
virus (tulpina "T,, australiană) apar
nefroze severe. Rinichii sunt tumefiaţi şi
palizi, cu tubii şi ureterele adesea
distensionate, pline de cristale de acid uric.
Examenul histologic evidenţiază
procese inflamatorii ale mucoasei
respiratorii, infiltraţii cu limfocite în
lamina propia care devine puternic
îngroşată, nefrite interstiţiale
limfohistiocitare,procese degenerative la
nivelul ovarului, infiltraţii
limfohistiocitare ale mucoasei oviductului.
la Bursa Fabricius, tubul digestiv, ales la plexurile nervoase - (nervii
rinichi şi musculatură. Bursa Fabricius apar ingrosati uniform, cu aparitia
este edemaţiată, hipertrofiată, putându- de nodozitati de dimensiuni
şi dubla sau tripla volumul, variabile, au o culoare cenusie,
corespunzător vârstei este hiperemiată, aspect mat, iar pe sectiune ia
de culoare roză sau roşie, cu seroasa aspect de tesut sarcomatos,
peribursală infiltrată. tumoral in loc de structura striat
La deschidere, lamele bursei fibrilara ).
apar tumefiate, de culoare roz,
presărate uneori cu hemoragii.
Conţinutul bursei este fie lichid,
mucos, cu striuri sau coaguli de sânge,
fie consistent, cu depozite de fibrină
sau dopuri cazeoase uscate.
La nivelul tubului digestiv, se
constată:
- leziuni de enterită
mucoasă şi
- prezenţa unui conţinut
portocaliu sau lăptos şi alimente
nedigerate.
Pe mucoasa intestinală şi la
trecerea dintre stomacul muscular şi
cel glandular se pot vedea peteşii ce
amintesc aspectul din pseudopestă.
Rinichii au culoarea de la gri
pal la brun închis. Tubii uriniferi şi
ureterele pot fi umplute cu uraţi, din
care cauză apar de culoare albă.
Musculatura scheletică este
ischemică şi cu aspect de carne fiartă.
Se constată prezenţa unor hemoragii

Diagnotic Se confirmă prin examene de
laborator (virusologic şi seroiogic)
Izolarea virusului se face prin
inoculări alantoidiene, la embrioni SPF de
9-11 zile, ale materialului patologic
(triturat de traheie, pulmoni, ovare),
aseptizat în prealabil cu antibiotice.
Pentru evidenţierea virusului în
amprentele din mucoasa traheală şi
pulmon, se poate folosi imunofluorescenţa
indirectă (IFI) imunoperoxidaza,
imunodifuzia în gel de agar (ID) reacţia în
lanţ a polimerazei-PCR).
Examenul serologic se aplică
folosindu-se ca antigen fie tipul cel mai
răspândit ("Massachusetts) fie mai multe
tipuri. Testele serologice utilizate sunt
seroneutralizarea, imunodifuzia în gel de
agar, imunofluorescenţa şi testul ELISA,
hemaglutinarea indirecta şi reacţia de
fixare a complementului.
punctiforme sau peteşii, cu o frecvenţă
mai mare în musculatura pieptului,
coapsei şi gambei.
Examenul histologic al bursei
lui Fabricius evidenţiază in stadiu
evolutiv al bolii intense leziuni
degenerative, necroza celulelor
limfocitare care alcătuiesc foliculii
bursali, hemoragii în zona medulară şi
edeme interfoliculare.
Confirmarea diagnosticului se face
prin:
- izolarea şi
identificarea virusului şi
- prin bioprobă la pui.
Izolarea virusului se realizează
din bursă, care în faza acută a infecţiei
conţine agentul patogen în
concentraţia cea mai mare, din splină,
precum şi din fecale.
Trituratele aseptizate din bursă
sau rinichi, se inoculează în culturi
celulare (fibroblaste embrionare de
pui), la embrioni SPF de 9-11 zile, sau
la pui susceptibili, în vârstă de 3-7
săptămâni.
Virusul izolat poate fi
identificat prin teste de
seroneutralizare şi de imunodifuzie în
gel de agar.
Confirmarea diagnosticului de face
prin teste de laborator :
- virusologice ( se
izoleaza prin puii de o zi, oua
embrionate de gaina sau culturi
celulare)
- histopatologic -
materialul patologic preferat este
reprezentat de suspensiile de celule
epiteliale de foliculi plumiferi,
sange
- serologic (
precipitarea in gel de agar,
imunofluorescenta,
seroneutralizarea si testul ELISA)
pentru decelarea anticorpilor
specifici in sangele pasarilor
infectate
 Anticorpii postinfecţioşi apar între
1-3 săptămâni şi se menţin până la 5
săptămâni, când încep să scadă lent.
Ca diagnostic de supraveghere sau
pentru atestarea indemnităţii se poate
face seroneutralizarea pe embrioni
susceptibili sau pe culturi celulare, cu
tulpini de virus adaptate.
Pentru detectarea anticorpilor specifici
se poate folosi:
- testul de imunodifuzie
în gel de agar,
- testul ELISA, care s a
dovedit rapid, sensibil şi reproductibil
- reacţia de
imunoflorescenţă,
- RPHA (reacţia de
hemaglutinare pasivă),
- LAT (aglutinarea
latexului),
- PCR (polymerase
chain reaction), rezultatele fiind
comparabile cu cele obţinute de
imunodifuzie.

Profilaxie Prevenirea bronţitei infecţioase în - Supravegherea riguroasă a circulaţiei Masuri generale :

efectivele de păsări se realizează în
principal prin respectarea măsurilor
generale cum sunt:
• asigurarea unor condiţii
optime de microclimat şi
de furajare,
• evitarea supraaglomerării,
• evitarea contactului între
pui şi păsările adulte,
persoanelor şi efectivelor, evitându-se
introducerea materialului avicol din
alte unităţi decât cele sigur indemne
- în zonele şi fermele
contaminate, s-a recurs şi la măsuri
imunoprofilactice
Se folosesc atât
vaccinuri vii, cât şi vaccinuri
inactivate.
- introducerea la
incubat numai a ouălor de la gaini
atestate ca fiind indemne,
- cresterea izolata a
puilor proaspat eclozionati cu
respectarea masurior de igiena,
- respectarea
programului de populare, cu
dezinfectia riguroasa si repetata,
 • introducerea la incubat
numai a ouălor provenite
de la efectivele îndemne
• executarea dezinfecţiilor
profilactice, etc.
Vaccinurile inactivate, deşi induc anticorpi
neutralizanţi, nu s-au dovedit eficiente. In
prezent se utilizează vaccinuri vii atenuate
din tulpini embrioadaptatae, obţinute
dintr-un singur serotip de virus (serotipul
Massachusetts care are componente
antigenice cu spectru larg).
In acest scop se prepară două tipuri de
vaccinuri vii un vaccin atenuat la puii mici
în primele zile de viaţă şi care dă o
imunitate de intensitate slabă şi de durată
mai scurtă un vaccin cu o patogenitate mai
ridicată.
La noi în ţară se prepară şi se folosesc
vaccinuri vii atenuate din tulpinile "H 120
şi "H 52 comercializate sub denumirile
"Biromvac H 120 (vaccin viu, liofilizat
contra bronşitei infecţioase), "Biromvac
H 52 ""(vaccin viu, liofilizat contra
bronşitei infecţioase aviare), NDBIVAC
(vaccin viu, liofilizat, mixt, contra bolii de
Newcastle şi bronşitei infecţioase aviare)
şi Bronvac (vaccin contra bronşitei
infecţioase). Vaccinurile se administrează
în aerosoli sau în apa de băut.
Vaccinul mixt "NDBIVAC se
administrează prin aerosoli la găinile
Vaccinurile inactivate
nu conferă o imunitate satisfăcătoare.
Vaccinurile vii şi chiar
infecţiile dirijate au dat rezultate bune,
dar au dezavantajul că determină unele
reacţii bursale şi imunosupresoare.
În România, se prepară şi se folosesc
atât vaccinuri vii, cât şi vaccinuri
inactivate, în diferite scheme de
administrare:
Vaccinurile vii („Gumbovivac C-
C/Biavac”,”Biaromvac SG-C-11-90
”,”Biaromvac 193 şi „Biaromvac
PA”), se pot folosi individual, pe cale
subcutanată, oculo conjunctivală sau
nazală şi per os, dar şi în masă, în apa
de băut, la termenele prevăzute în
schemele de utilizare.
Vaccinurile inactivate cu formol şi
încorporate într o emulsie uleioasă, pot
fi:
- monovalente („ Gumboinvac”,„
Biaolromvac”,„Biaolromvac 1-93
sau
- mixte („ND
Gumboinvac”,Bivirolromvac”,
Nagumborom”,„ etc) şi se aplică
subcutanat sau intramuscular, în doză
de 0,5 ml, la vârsta de 16- 18
săptămâni la rasele uşoare şi la 20-22
săptămâni la rasele grele, cu rapel la
40-42 săptămâni.
- aplicarea si
respectarea principiilor de igiena
pentru toate categoriile de varsta a
pasarilor,
- selectarea
pasarilor rezistente pe baza testelor
genetice si serologice.
Imunoprofilaxia:
- MAREKROMVAC
(suspensie de fibroblaste de
embrioni de gaina SPF infectate cu
tulpina herpes de curca FC-126, de
serotip 3) – se foloseste la puii de
gaina de 1 zi – in regiunea cefei,
doza de 0,2ml/pui.
- ROMARIS (suspensie de
fibroblaste de embrioni de gaina
SPF cu tulpina de virus herpes
omoloaga Rispens) – se
administreaza la puii de o zi in
doza de 0,2 ml/pui.
- MAREKBIVAC
(amestec de doua suspensii de
fibroblaste de embrioni de gaina
SPf infectate, una cu tulpina
herpes de curca FC-126 de serotip
3 si cealalta cu tulpina de virus
Marek SB-1 de serotip 2) – la puii
de 1 zi, in regiunea cefei, doza de
0,2 ml/pui.
- RIMARIS –
MAREKROMVAC- se
 producătoare de ouă pentru consum, inoculeaza in regiunea cefei,
începând cu vârsta de 18 săptămâni. subcutanat in doza de 0,2 ml/pui,
Intreţinerea imunităţii se face prin la puii de o zi .
administrarea pe aceeaşi cale din 3 în 3
luni.

Combatere ➢ In cazul apariţiei, boala În efectivele contaminate, - examinarea clinica si trierea

se declară şi se instituie administrarea medicaţiei intregului efectiv, cu eliminarea
măsuri de carantină de antiinfecţioase (sulfamide şi cazurilor in care se constata forme
gradul III, în focar antibiotice), la puii bolnavi nu oculare si nervoase, precum si a
Se mai aplică următoarele măsuri : influenţează evoluţia bolii. cocosilor,
➢ se înlătura factorii Supravegherea regimului - restrictii severe in
stresanţi şi se combat termic în puierniţă cu menţinerea circulatia personalului,
infecţiile secundare ( temperaturii peste 180 diminuează vehiculelor, ustensile , furaje etc,
colibaciloza) ; mortalitatea. - trierea periodica a
➢ se interzice folosirea Depopularea totală, urmată de efectivului contaminat,
ouălor pentru incubat, pe curăţenia şi dezinfecţia riguroasă cu - lichidarea intregului
toată durata evoluţiei formol 4-5% însoţite de distrugerea efectiv la sfasitul perioadei de
bolii şi apoi încă 3 aşternutului contaminat, a resturilor de exploatare si repopularea unitatii
săptămâni de la revenirea furaje, îndepărtarea apelor uzate şi cu material avicol indemn.
la normal asanarea prin repopulare cu păsări libere de germeni.
sacrificare la abator a În situaţia când nu se poate
tuturor păsărilor, dacă în aplica măsura radicală de sacrificare
4 săptămâni de la debutul totală ("stamping out"), după izolarea
bolii, procentul de ouat şi distrugerea puilor bolnavi, pentru
nu revine la parametrii prevenirea mortalităţii, puii sănătoşi
economici; din focar pot fi vaccinaţi de necesitate
➢ dezinfecţia riguroasă a cu vaccinul "BlAROMVAC l 93
adăposturilor ; ""(vaccin viu liofilizat, contra bursitei
➢ repopularea unităţii cu infecţioase aviare), constituit dintr o
efectiv indemn; suspensie de virus BIA, de tip
➢ Puii sănătoşi clinic din
focar, se vaccinează de
necesitate şi se valorifică
în momentul când au
atins greutatea minimă de
sacrificare.
intermediar, tulpina 1-93 obţinută pe
embrioni de găină SPF.
Se aplică individual, oculo
conjunctival sau per os, în apa de băut,
la termenele prevăzute în schemele de
vaccinare.
 Curs VII Particularități epidemiologice și anatomo-clinice în bolile infecțioase ale iepurilor:
Pasteureloza iepurilor, mixomatoza iepurilor, boala hemoragică a iepurilor

Pasteureloza Iepurelui Boala Hemoragică a Iepurilor Mixomatoza iepurilor

Etiologie PASTEURELLA Agentul etiologic este încadrat taxonomic în
MULTOCIDA serotipurile A genul Lagovirus (Rabbit haemorrhagic disease
şi D. virus) familia Caliciviridae.
Virusul conţine ARN, are dimensiuni de 40 nm şi antigenic cu virusul fibromului
nu se replică (cultivă) pe ouă embrionate sau pe
culturi de celule (linia PK 13).
Se replică în citoplasma celulelor gazdă, în special
hepatocite, aglutinează globulele roşii umane din
grupa O (RBC 5 de oaie, de cobai şi pui de găină. renale), veveriță, hamster tânăr şi
Virusul este rezistent la factorii de mediu extern,
putrefacţie, congelare, căldură
• Agentul viral este virusul
mixomatos („Myxoma virus”), genul
Leporipoxvirus, familia Poxviridiae.
• Virusul este înrudit
iepurelui ("fibromul Shope"), are
dimensiuni de 125‐360nm, conține
ADN şi este de formă paralepipedică.
• Se cultivă pe culturi
celulare de iepure (mai ales celule
anumite țesuturi umane, fibroblaste de
pui de găină şi pe ouă embrionate de
găină unde produce efect citopatogen.
• In ouă embrionate
determină formare de pustule pe
membrana corioalantoidă.
• Este de rezistent față de
acțiunea factorilor fizici şi chimici si
lsensibil la actiunea dezinfectantelor
uzuale.
• Este unic din punct de
vedere antigenic, dar diferă din punct
de vedere a patogenității.
Caractere Receptivitate
Epidemiologice
boala afectează iepurii de
casă, tineretul fiind mai
sensibil la infecţie
Surse de infecție
Factori favorizanţi:-adăposturi
neigienice, aglomerarea,frigul Infecţia se extinde repede prin contact direct.
umed, supraîncălzirea,
transportul, unele boli
parazitare;
Calea de infecţie: respiratorie
şi cutanată,rar digestivă;
Dinamică:-evoluează
sporadico-enzootic;
-boala apare spontan,prin
autoinfecţie;
Boala afectează numai iepurii domestici şi
sălbatici indiferent de rasă, sex sau vârstă. Nici o
altă specie de animal nu este receptivă la infecţia
naturală sau experimentală.
Tineretul, în special după înţărcare, în vârstă de
peste 2 luni, este mai sensibil şi procentul de
mortalitate mai ridicat (peste 90%)
De la animalele bolnave, virusul se elimină din
organism prin materii fecale.
Contaminarea se realizează pe cale digestivă
conjunctivală şi cutanată (piele lezionată).
Enzootic
• Sunt receptivi iepurii de casă şi
sălbatici (Oryctolagus, Sylvilagus,
Brachilagus în special) şi mult mai
puțin iepurii de câmp (Lepus). Rasele
ameliorate (Angora belgiană) şi
tineretul sunt mult mai sensibile şi fac
de obicei forme mai grave.
• Sursele de infecție sunt reprezentate
de animalele bolnave şi de cele trecute
de curând prin boală, care elimină
virusul prin secreția nazală,
contaminând furajele şi apa.. Cadavrele,
părul, pielea, carnea, gunoiul, obiectele
de inventar, etc., contaminate pot
deveni surse importante de infecție.
• Animalele se pot contamina prin
contact direct şi indirect, prin hrană şi
apă, dar mai ales prin insectele
hematofage: flebotomi, purici, țânțari
(Anopheles, Aedes şi alții).
• Boala este mai frecventă
în anotimpurile calde, în sezoanele de
zbor ale insectelor hematofage şi este
mai rară iarna.
Patogeneză - Virusul se replică în intestinul subţire, ficat,
Tablou Clinic O Formă supraacută
,septicemică :evoluează
rapid,cufebră,abatere,
dispnee, cianoza mucoaselor
şi moarte in câteva ore,în
100% din cazuri.
-Forma acută, pulmonară:
debutează cu febră; după 2-
3 zile respiraţia devine
dispneică şi zgomotoasă,
însoţită de strănut şi tuse;
uneori poate apare
constipaţia, urmată apoi de
diaree urât mirositoare şi
-
limfocitele splenice din zona marginală şi pulpa
splenică, unde determină leziuni tipice de
coagulare intravasculară diseminată cu rol
dominant în mecanismul patogenetic al
bolii.
Leziunile de hepatită necrotică acută determină
producerea hemoragiilor în diferite ţesuturi şi
organe şi formarea microtrombilor capilari.
Necroza hepatocitelor ca urmare a replicării virale
declanşează o microtromboză generalizată, care la
rândul ei accentuiază necrozele hepatice.
Clinic, boala evoluează obişnuit supraacut, acut şi • Perioada de incubație are o durată de
subacut iar simptomele apar după o perioadă de 2‐10 zile.
incubaţie scurtă de 12-72 ore (în infecţia • Virusul are tropism
experimentală) caracteristic pentru piele, producând pe
acesta forme nodulare sau pentru
În forma supraacută animalele mor subit fără să tractusul oculo‐respirator, cu forme
prezinte modificări clinice evidente. nemixomatoase.
Forma evolutivă acută se manifestă prin: Forma acută (generalizată) se întâlneşte
de obicei la începutul epizootiei. De
hipertermie, regulă, iepurii sunt găsiți morți, fără să
apatie, anorexie, prezinte simptome clinice.Uneori, pot fi
surprinse animale cu febră (40‐41 °C)
jetaj spumos hemoragic, anorexie şi epiforă.
convulsii,
 meteorism; animalele mor
în convulsii sau cu
fenomene pseudoparalitice.
Forma cronică: se
caracterizează prin febră
moderată, tahipnee şi tuse
chintoasă;
→Localizarea nazală (coriza
pasteurelică): prurit nazal,
strănut, jetaj iniţial seros apoi
mucos, apariţia de cruste
cenuşii pe vârful nasului
▬►respiraţie dispneică şi
zgomotoasă; Inflamaţia se
extinde→ conjunctivite,
sinuzite, panoftalmii, blefarite
şi cheratite.
Localizarea în ţesutul
conjunctiv subcutanat
(forma abcedantă): colecţii
purulente în diverse regiuni
ale corpului, care sunt reci şi
se pot deschide spontan
torsiunea laterală a capului,
pareze şi uneori hemoragii
nazale
La scurt timp de la debut, temperatura
corporală revine în limite normale şi animalele
mor în 50-90% din cazuri.
Forma subacută se manifestă prin apatie,
anorexie limitată, coloraţia subicterică a mucoasei
conjunctivale şi moarte după câteva săptămâni de
la debut În cazurile în care boala durează mai mult
(peste 5 zile), mortalitatea este scăzută 20-50%.
Forma cronică (localizată) este
frecvent întâlnită. Debutează prin
hipertermie, epiforă şi
blefaroconjunctivită exsudativă şi
edematoasă, imprimându‐i capului un
aspect monstruos‐ "cap de leu" sau
"aspect leonin".
La masculi se întâlnesc
noduli în jurul anusului, la scrot şi la
prepuț. Testiculele sunt uneori foarte
mult tumefiate.
• Iepurii bolnavi slăbesc,
sunt abătuți, nu mai consumă hrana,
devin caşectici şi mor după 1‐2 sau
chiar mai multe săptămâni.
• In formele evolutive
benigne, forma oculorespiratorie fără
modificări generale prezinta tumefacții
mici, de culoare roşie şi cu tendința de a
regresa. Animalul se vindecă fără nici o
intervenție.
 ( puroi cremos şi albicios);
Evoluează 3-4 săpt.
terminându-se prin moarte.
Colecţiile purulente se pot
localiza la nivel:
-mamar
-limfonodal
-în ţesutul muscular
-în urechea medie- otită
insoţită de semne de
encefalită.

Tablou -în forma supraacută:
Anatomopatologic diateză hemoragică, exudat
serofibrinos în cavităţile
naturale, congestie
pulmonară;
-în forma acută:
- edem pulmonar,
bronhopneumonie cu focare
necrotice, pericardită
serofibrinoasă şi pleurezie;
- distrofie şi congestie renală;
Se constată leziuni la nivelul ficatului pulmonului
şi splinei.
Ficatul este decolorat şi cu prezenţa de necroze
difuze în ţesutul reticular.
Splina este congestionată şi mărită în volum de 2-
3 ori
Pulmonii prezintă congestii şi hemoragii
Mucoasa traheală este hemoragică şi edemaţiată,
iar lumenul traheal şi al laringelui poate fi blocat
• Necropsic, se constată conjunctivită
seromucoasă sau blefaroconjunctivită
mucopurulentă.
• Capul şi mai ales botul
sunt tumefiate şi cu prezența pe
pleoape, bot şi urechi, mai rar în alte
zone (perianal, scrotal, membre,etc.) a
unor formațiuni edematoase cu aspect
tumoral, denumite mixoame.
• Organele interne nu
prezintă modificări caracteristice.
• Examenul histopatologic
relevă degenerescentă balonizantă a
epidermului, hipercantoză şi prezența în
 - ficat friabil;
-în forma cronică:
-leziuni de coriză,
conjunctivită, abcese
-sinuzită purulentă, empiem.
Diagnostic Diagnosticul pasteurelozelor
la mamifere se bazează pe
izolarea agentului patogen
prin metode culturale sau
biologice pentru identificarea,
tipizarea tulpinilor și
determinarea patogenității
germenilor.
Probele care se recoltează:
• cadavre proaspete;
• sânge;
• organe – pulmon, ficat, cord
rinichi, măduvă osoasă.
Examenul bacterioscopic
Frotiurile se colorează prin
metoda Gram sau cu albastru
de metilen → germeni
de un conţinut spumos sanguinolent, vizibil
uneori şi în zona nărilor.
În unele cazuri rinichii sunt închişi la culoare, ca
urmare a
unor complete infarctizări.
Mucoasa intestinală este inflamată (enterita
catarală).
Ca material patologic se foloseşte supernatant
10% de
ficat sau splină (organe în care virusul se găseşte
în cantitatea
(cea mai mare), dar şi alte organe (pulmon,
rinichi, SNC) sau sânge
Testul obişnuit de diagnostic pentru boala
hemoragică virală este hemaglutinarea cu
extract de ficat sau splină folosind globulele
roşii umane din grupul O.
citoplasma celulelor epiteliale de
incluzii caracteristice denumite
incluziile sau „corpii lui Splendore” .
• Se confirmă prin examene de
laborator (virusologic, histopatologic,
biologic).
• Izolarea virusului se
realizează prin inocularea materialului
patologic suspect pe ouă embrionate de
găină, pe culturi celulare primare de
iepure (RK) sau linii stabilizate ca
RK13 şi RL în mediu (MEM).
• Inocularea iepurilor (proba
biologică) oferă, de asemenea,
posibilitatea de identificare a virusului.
• In serul sanguin se pot
evidenția anticorpi specifici prin testele
serologice: reacția de fixare a
complementului, seroneutralizarea şi
imunodifuzie în gel de agar.
• Diferențierea
clinică se impune față de următoarele
entități:
▫ fibromul lui Shope,
▫ pasteureloza cronică,
cocobacilari coloraţi bipolari, Testele de confirmare includ examene ▫ necrobaciloza,
G-, histopatologice, electronomicroscopice, ELISA ▫ spirochetoza.
de competiție şi examene imunopatologice
capsulaţi şi nesporulaţi.
folosind ser de convalescent.
Examen orientativ
PCR, Western-Blotting
Examenul bacteriologic -
Pentru cultivare se
utilizează următoarele
medii:
Mediul CSY (agar-cazeină-
zaharoză-drojdie) cu
5%sânge → colonii netede,
cenuşii de dimensiuni mai
mari;
Agar cu sânge→ colonii
netede, transparente,
cenuşii strălucitoare;
Pasteurella spp reduce
nitraţii, produce catalază şi
indol; fermentează glucoza
şi zaharoza cu producere de
acid.
-Testul de aglutinare rapidă pe -
lamă o picătură de soluţie
salină din cultură + o picătură
de antiser.
-Testul de hemoaglutinare
indirectă (tipizarea capsulară)
Aglutinarea grosieră a
hematiilor indică un rezultat
pozitiv. Depozitarea
hematiilor sub forma unui mic
buton denotă o reacţie
negativă.
-Testul de aglutinare a
bacteriilortratate cu acid
hidrocloric (tipizarea
somatică) Testul de
imunodifuzie în gel de agar
-Testul ELISA
Proba Biologică -
Urmăreşte stabilirea
patogenităţii tulpinilor izolate
prin inocularea şoarecilor pe
cale s.c. sau i.m.; după
inoculare, şoarecele alb moare
în 24-36 ore; sunt considerate
patogene acele tulpini de
pasteurele care omoară
 şoarecii albi la diluţii mai
mari de 10-6.
Diferenţierea clinică se
impune faţă de următoarele
entităţi:
-enterotoxiemia anaerobă
- coccidioză
În forma cronică cu
necrobaciloză
Profilaxie asigurarea condiţiilor optime
de întreţinere, furajare şi
exploatare;
•evitarea păşunatului în zone
mlăştinoase;
•achiziţionarea de animale din
efective indemne;
•respectarea carantinei
profilactice timp de 30 de zile
a animalelor nou
achiziţionate;
•evitarea stresului de
transport;
•evitarea curenţilor puternici
de aer.
Se aplică următoarele măsuri generale:
supravegherea anatomo-patologică şi
virusologică (HA) a
tuturor iepurilor morţi din crescătorii şi a celor
morţi în timpul tranzitului sau perioadelor de
carantină.
supravegherea serologică prin RIHA (reacţia de
inhibare a hemaglutinării) a 5% din iepurii din
crescătoriile unde nu s-a efectuat vaccinarea şi 1% vizitatori,etc;
din iepurii aflaţi în gospodăriile populaţiei unde
nu s-a vaccinat.
• Pentru prevenirea
introducerii bolii în regiunile indemne,
‐ se interzice importul de iepuri de casă
şi sălbatici sau al produselor provenite
de la aceştia, din țările şi zonele unde
evoluează mixomatoza;
▫ carantina profilactică a
iepurilor nou aduşi;
▫ evitarea factorilor de
stres, legați de furaj, ambianță,
▫ protejarea
adăposturilor cu plase de sârmă sau
plastic contra insectelor hematofage
(țânțari, muşte);
▫ executarea
dezinsecțiilor profilactice în
crescătoriile de iepuri,etc.
.
Condiţii bune de zooigienă şi
alimentaţie
dezinfectant atmosferic:
AEROSEPT-SPRAY
•vaccin inactivat:
PNEUMOBACTERAL -ce
conţine tulpini Pasteurella
multocida, Pasteurella
hemolytica şi Bordetella
bronhiseptica. dar vaccinarea
nu dă rezultate
Pentru prevenirea specifică a bolii s-au preparat • Specific, pentru prevenirea
diferite vaccinuri inactivate cu formol şi adsorbite mixomatozei, se poate practica
pe hidroxid de aluminiu: imunizarea iepurilor, folosind
vaccinurile Mixohipra‐H şi
Lepoviral franţuzesc, inactivat şi adsorbit pe Mixoromvac‐O (Fiecare doză
hidroxid de aluminiu, cu rezultate bune. Iepurii se vaccinală se reconstituie în 0,5 ml
vaccinează de la vârsta de 4-5 săptămâni. diluant şi se inoculează
intramuscular. Vaccinul se
Hemovirovac românesc, vaccin inactivat, administrează la iepurii de
hidroxidat, suspensie de virus al sindromului reproducţie la vârsta de 6-8
hemoragic al iepurilor, tulpina CN 6 replicat pe săptămâni cu rapel la fiecare 6 luni.
iepuri. Vaccinul se foloseşte în prevenirea bolii în
doză de 0,5 ml pe cale subcutanată sau
intramusculară, la toate categoriile de iepuri.
Vaccinul se poate administra la pui imediat după
înţărcare cu rapel la 2-3 săptămâni, după care
întreţinerea imunităţii se face prin vaccinare
anuală.
Pestonim Momyx(Bioveta)
Myxo RHD - prima vaccinare la 5 săpt după la
1 an
Dacă nu este sub risc vaccinăm la 10 săpt după
din 6/6 luni dacă este sub risc la 4 săpt cu
Myxo sau 6 săpt cu Pestonim
Combatere Se declară oficial boala și se În caz de apariţie a bolii se recurge la sacrificarea • Boala este inclusă printre bolile
instituie carantină de gradul şi distrugerea sau prelucrarea în făinuri furajere, a supuse declarării oficiale şi carantinei
III; tuturor iepurilor din efectiv. de gradul II. In cazul apariției bolii în
crescătorii îndemne, lotul afectat se
se dezinfectează adăposturile; Furajele, bălegarul şi aşternutul se ard sau se lichidează şi restul efectivelor se supun
îngroapă, se fac dezinfecţii cu formol 5 (5 l/m2) şi vaccinării.
se ameliorează condiţiile de
se combat rozătoarele.
intreţinere;
Se poate aplica tratamentul cu gamaglobulină
se înlătură factorii
de oaie
predispozanţi.
anti VBHI, într o singură doză, urmat la 12-14 zile
se aplică examenul clinic și
de
termometriere, la întregul
efectiv; vaccinare cu „Hemoragivac,,
se izolează animalele febrile Măsurile restrictive se ridică după 4 săptămâni
și cu semne de clinice de de la lichidarea iepurilor şi aplicarea dezinfecţiei,
boală și se tratează; dezinsecţiei şi deratizării.
se distrug cadavrele și se fac
dezinfecții riguroase.
animalele bolnave se tratează:
•ser antipasteurelic →2-100
ml în funcţie de specie;
•antibiotice (in funcţie de
antibiogramă) –
oxitetraciclina, sulfamide.
animalele sănătoase din
efectiv:
•se serumizează de necesitate
sau se vaccinează de
necesitate.