LIVIU GH. RUNCEANU CORNELIO V.

COTEA
Prof. Dr. Dr. H.C. Prof. univ. Dr.

Coautori editia a-2a

Dan Drugociu Petru Rosca
Prof. univ. Dr. Conf. univ. Dr.

REPRODUC'flE,
OBSTETRICA SI
GINECOLOGIE
""'
VETERINARA

EDITURA "ION IONESCU DE LA BRAD"

IA~l, 2007

I ,
Referenti stiintiflci: Prof. Dr. Dr. H.C. Florian SEICIU
Prof. Dr. Dr. H.C. Horia CERNESCU
Prof. Dr. loan ~t. GROZA

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

Reproductie, obstetrica ~i ginecologie veterinara I Liviu
Runceanu, Corneliu Cotea, Dan Drugociu, Petru Rosca. -Ed.
a 2-a, rev. - Iasi : Editura Ion Ionescu de la Brad, 2007
Bibliogr.
ISBN 978-973- 7921-90-1
I.Runceanu, Liviu
11.Cotea, Corneliu C.
JJI.Drugociu, Dan Gh.
IV .Rosca, Petru

619

Coperta: Marius GTNDAC

Prelucrare imagini microscopice color:! Dr. lustin COTEA
Tehnoredactare: Dr. Constantin PAVLI

ISBN 978-973- 7921-90-1

©Editura "Ion Ionescu de la Brad" Iasi
 PREFATA I

Elaborarea celei de a - II-a editii a lucrarii .Reproductie, Obstetrica si

Ginecologie veterinara", a fost dictata de doua elemente esentiale : epuizarea primei
editii (2001) si necesitatea reactualizarii informatiei, pe cat posibil, la nivelul anului
2007.
Ca si 'in prima editie, ne-am propus armonizarea fiziologiei proceselor de
reproductie, cu patologia reproductiei si aspectele ,,materiale" ale substratului
histologic. Din acest motiv, prezenta editie este imbogatita cu noi planse ~i imagini,
realizate, prelucrate ~i interpretate, ca si in editia 200 l, de regretatul nostru colaborator,
dr. Justin Cotea.
Cartea abordeaza - in linii .mari - programele analitice ale Facultatilor de
Medicina Veterinara, Ease adreseaza deci, studentilor medicinisti, zootehnisti, precum
si tuturor celor care sunt preocupati de fiziologia si patologia reproducerii animale.
Pentru intregirea informatiei, editia a II-a cuprinde noi capitole : Bazele
fiziologice ale reproductiei ; Glandele mamare ; Medicatia utilizata 'in ginecopatii.
Aparitia in arsenalul terapeutic a unei game foarte diverse de produse
farmaceutice, ne-a determinat reactualizarea medicatiei ~i alcatuirea unui nou capitol,
referitor la combaterea infertilitatii ~i interventiile medicamentoase in diferite
biotehnologii de reproductie,
Lucrari valoroase in acest domeniu sunt numeroase, ~i nu considerarn ca am
acoperit intreaga abordare a subiectului. Suntem convinsi ca orice observatie privind
calitatea lucrarii va fi benefica pentru toti cei preocupati de aceste aspecte.

Autorii.

- llI -
T
I,
l

I
!\.

J
!
!
 CUPRINS

PREFATA 111

APARATUL GENITAL FEMEL 1

1. Ovogeneza ~i foliculogeneza 1
't

~::: ~:1~:u~:::~~·~·~·::::::: ~: :::::::::::: : : : :::::: : :::::::: : : ::::: : :::::::::::::::::::: : : : : : : : : :::::::::::::

1.3. Lichidul folicular : 14
1.4. Glanda interstitlala 15
1.5. Rezerva de foliculi ~i foliculul ovulator 16

~ :~: ~::;~;~o:ic-~~:;::v.~)~~e.:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: ~:
2. Corpul luteal ,\ /.~-.'l..r.'t.0.;f1:~ ~,}11..J.4.· f!,4_~~--· 22
3. Gaile genitale ?,.. 81::..'-:':d.'1:<:~- J~-~c~'!f. ~~-- ---~f.:~ 26
3.1. Oviductele 26
3.2. Goarnele uterine ~i uterul 28
3.3. Gervixul 31
3.4. Vaginul 33

APARATUL GENITAL MASCUL 35

1. Testiculul 35
1.1. Tubii seminiferi 36
1.1 .1. Spermatocitogeneza 39
1.1.2. Spermiogeneza 41
1.1.2.1. Spermatozoidul 41
1.2. Glanda interstl\iala Leydig 47
2. Gaile spermatice 51
2.1. Tubii drepti, , 51
2.2. Reteaua Haller 51
2.3. Gonurile eferente -;;Jj : 52
2.4. Epididimul.:, ~'>.... f~g_ . ,;h. t,:(;li..!?:.~~9.- f.1 l, ':. 52
2.5. Ganalul deferent ~i canalul. ejaculator : 54
2.6. Uretra 55
3. Glandele anexe 55
3.1. Glandele seminale 56

-v-
 3.2. Prostata 57
3.3. Glandele bulbo-uretrale (Cowper) 59
4. Penisul 60

BAZELE FIZIOLOGICE ALE REPRODUCJIEI 61

1. Maturitatea sexual a la masculi ~i femele 62
1.1.Maturitatea sexuala la masculi 62
1.2.Maturitatea sexuala la femele 63
2. Varsta optima pentru reproduc\ie 65
3. Durata vie\ii sexuale 66

GLANDELE MAMARE 67
1. Morfogeneza glandelor mamare 67
2. Structura glandei mama re 68

ENOOCRINOLOGIE SEXUAL.A 97
1. Hipotalamusul 98
1.1. Hormonii neurohipotalamici 101
2. Hipofiza 107
2.1. Adenohipofiza 107
2.2. Neurohipofiza 108
2.3. Hormonii gonadotropi hipofizari 111
2.3.1. FSH - hormonul de stimulare foliculara 111
2.3.2. LH-hormonul luteinizant 112
3. Hormonii steroizi 117
3.1. Estrogenii. 118
3.1.1. Estrogenii naturali 118
3.1.2. Estrogenii vegetali - fitoestrogenii 121
3.1.3. Estrogen ii minerali 122
3.1.4. Estrogen ii sintetici 122
3.2. Antiestrogenii 122
3.3. Progesteronul 122
3.3.1. Progestagenii naturali 123
3.3.2. Progesteronii sintetici 125
4. Gonadotrofinele extrahipofizare 126
4.1. Hormonul corionic gonadotrop uman (HCG) 126
4.2. Gonadotropina serica (PMSG, SIG) 127

- VI -
 5. Prolactina 127
6. Relaxina 130
7. lnhibina 130
8. Hormonul lactogenic placentar (H.P.L. - Human placentar lactogen) 131
9. Hormonii androgeni 132

BIOLOGIA CICLULUI SEXUAL. 138

1. Fazele ~i .stadiile ciclului sexual 138
1.1. Modificarile morfo-func\ionale ale segmentelor genitale 139
1.1.1. Ciclul ovarian 139
·1.1.2. Cic\ul salpingian 140
1.1.3. Ciclul uterin 141
1.1.4. Cic\ul vaginal 143
1.2. Particularltajile ciclului sexual pe specii 144
1.2.1. Cic\ul sexual la vaca 144
1.2.2. Cic\ul sexual la bivoli\a 146
1.2.3. Ciclul sexual la oaie 146
1.2.4. Ciclul sexual la capra 147
1.2.5. Ciclul sexual la iapa 147
1.2.6. Cic\ul sexual !a magari\a 151
1.2.7. Clclul sexual la scroafa 151
1.2.8. Ciclu] sexual la ~a\ea $i plsica 152
1.2.9. Ciclul sexual la iepuroaica 153

REFLEXELE SEXUALE ~I COMPORTAMENTULLA MASCULI 154

1. Libidoul. ~ 154
2. Reflexel.e sexuale ~.~¥..t:0.R.O:.. ~~~ & ,~.!f 156
2.1. Refl;xul de erec\ie ~.'?!l',~.'?., ~.<?.!ef.C:\~~~- 156
2.2. Reflexul de imbra\i~are \ 157
2.3. Reflexul de intromisiune : 157
2.4.:~eflexul de ejaculare 158
3. ,C;;;,portamentul sexual la masculi ~i female 160

FECUNDAJIA.:-: 164
1. Factorii care reqleaza fecundatla :: 164
1.1. lntegritatea morfoloqica a spermatozoizilor 164
1.2. Modul ~i durata deplasaril spermatozoizilor 1n calle 164

- VII -
 genitale femele 164
1.3. Viabilitatea spermatozoizilcr Intractusul genital femef 166
1.4. Maturarea ~i capacitatia spermatozoizilor 166
<r<"f':'-"N~.l' ,:, '!"-<.:ii

1.5. Nurnarul de spermatozoizi necesar pentru fecunda\ie 170

1.6. Momentul ovula\iei ~i migrarea ovulef 170
1.7. Viabilitatea ovulei ~i stadiul sau de fecundabilitate 171
2. Mecanismul fecunda\iei :T···· 171
2.1. ~ta~area spermatozoidului +.. ..Jm.!.il'<B4"~g,. ~ :'bQ"r.~.. fQ.1, _r/C4J.:_ .. 171
2.2. lncorporarea spermatozoidului ~i modificarfle induse 174
2.3. Fuziunea game\ilor 175
2.4. Singamia ~i primul fus de clivaj 176

GESTATIA $1 PLACENTAflA 177

1. Stadiile de dezvoltare ale produsului de concep\ie 177
1. 1. Stadiul ovular 177
1.1.1. lmplanta\ia 179
1.1.2. lmunologia in perioada preirnplantarii 179
1.2. Stadiul embrionar 180
1.2.1. Rela\iile embrion-organismul matern 182
1.2.1.1. Activitatea antlluteolitica 182
1.2.1.2. Activitatea luteotropa 182
1.3. Stadiul fetal 183

~: ~i:::~~e ::1:::;~~;~~i~·;; -~~~~~;~ -~~ ·;;~-~~-~;~·: :01Ji::J..:: :£1,~~i/ ~i.;~~:

4. Placenta ".f.'. .. J~~J.C: 188
5. Particularitatile anexelor fetale pe specii 197
5.1. La iapa 197
5.2. La scroafa 198
5.3. La rurneqatoarele mari 198
5.4. La rumeqatoarele mici 199
5.5. La carnivore 199
6. Fiziologia produsului de concep\ie in faza ernbrionara ~i fetala 199
7. Modificarile organismului in gesta\ie 201

{ :: :i:~~:~e9:es:a~:~~i_e_:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: :~;
10. Diagnosticul gesta\iei 204

- VI[[ -
 11. Topografia fatului ln uter 206

ACCIDENTE iN TIMPUL GESTATIEI 212

1. Modificerile topografice , 212
1.1 Torsiunea uterine 212
1.2. lnversiunea vaqinala 217
1.3 Prolapsul vaginal 217
1.4 Hernia uterului gestant 219
2. Ruptura uterlna 221

GESTOZE 222
1. Edemul de gesta\ie 222
2. Eforturile premature (durerile false) 223
3. Hemoragia uterina (metroragia) 224
4. Paraplegia antepartum 225

AVORTUL 227
1. Avorturile neinfec\ioase , 229
1.1 Avorturile neinfec\ioase idiopatice 229
1.1.1. Hidropizia anexelorfetale 230
1.1.2. Oligohidroamniosul 231
1.1.3. Edemul 1nve!itorilor fetale 232
1.1.4. Belile cordonului ombilical 232
1.1.5. Anomaliile placentare 233
1.2. Avorturile neinfec\ioase simptomatice 234
2. Avorturile infec\ioase 237
2.1. Avorturile infec\ioase idiopatice 237
3. Avorturile parazitare 243
4. Avorturile micotice 244
5. Modificarile fatu.\ui mort ~i retinut., 244

PARTURITIA 249
1. Factorii maternali 249
2. Factorii fetali 252
3. Factorii placentari 253
4. Semnele prodromale ale parturi\iei 253
5. Mecanismul partuntiei : 254
6. Stadiile parturitfei 258

- lX-
 6.1. Stadiul de deschidere a gatului uterin 259
6.2. Stadiul de angajare §i expulzare a fetusului 260
6.3. Stadiul de expulzare a placentei 261
7. Caracteristicile parturi\iei pe specii 261

PATOLOGIA ~I TERAPIA PARTURITIEI 264

1. Frecventa distociilor 264
2. Etiologia distociilor 265
3. Clasificarea distociilor 265
3.1. Distociile de origine fetala 265
3.1.1. Distocii prin anomalii de dezvoltare fetala 268
3.2. Distocii maternale 272

PERIOADA PUERPERALA 276

1. Perioada puerperala la vaca 276
2. Perioada puerperala la iapa 282
3. Perioada puerperala la scroafa 282
4. Perioada puerperala la oaie §i capra 284
5. Perioada puerperala la carnivorele domestice 285

PATOLOGIA PERIOADEI PUERPERALE 286

1. Afec\iunile tractusului genital 286
1.1. Ruptura uterina 286
1.2. Ruptura cervixului 287
1.3. Leziunile vulvo-vaginale 288
2. Desmorexia sacrolllaca 288
3. Prolapsul uterin 289
4. Reten\ia anexelor fetale (reten\ia placentara, RAF sau RP) 291
5. Subinvolujia uterina 298
6. lnfectiile in puerperium 298
6.1. lnfec\iile vulvo, vestibule, vaginale 298
6.2. lnflama\iile uterului 299
6.3. Abcesele anexiale 303
6.4. lnfectiile generalizate (septicemia puerperala §i socul septic) 304
7. Afec\iuni metabolice postpartale la vaci 307
8. Nevrozele puerperale 308
9. Afecjiuni chirugicale ale aparatului genital la vaca in puerperium 311

-x-
 10. Psihozele puerperale 311
10.1. Lactatia nervoasa (lactatia de pseudogesta\ie) 312
10.2. P\acentofagia 315
10.3. Fetofagia 315

GINECOPATIILE POST PUERPERALE 317

1. Afec\iunile ovarlene ca factor de infertilitate 317
1.1. Tulburarile trofice ovariene 318
1.2. Tulburarile inflamatorii ale ovarelor. 321
1.3. Patologia forma\iunilor func\ionale ovariene 322
1.3.1. Patologia corpului luteal (Corpul luteal persistent, chi~ti ai corpului luteal) 322
1.3.2. Chistii foliculari 326
2. Bolile oviductelor 328
3. Afec\iunile uterine ca factor de infertilitate 329
3.1. Endometrite\e 330
3.1.1. Endometrita catarata cronlca 331
3.1.2. Endometrita purulenta cronica (latenta) 332
3.2. Piometrul 334
3. 3. Metrita necrotica 336
3.4. Metrita gangrenoasa 337
3.5. Perimetrita 337
3.6. Pararnetrtta 337
4. Afec\iunile cervixu\ui ca factor de infertilitate 338

MEDICAT!A UTILIZATA iN GINECOPATII 340

BIBLIOGRAFIE 372

- XI -
~-
 .AJ?:A,ftl\TUL GENITAL FEMEL

1. Ovogeneza ~i foli.culogeneza
1.1. Ovogeneza
Ovogeneza este un proces reprezentat prin dezvoltarea stadiala de la ovogonie,
pana la formarea ovulului (gat1Jetl.1Jse.i<:~~l femel). Ceea ce particularizeaza ovogeneza
sunt trei aspecte: · ·· ·
1. Celulele . gerrninale intra in diviziune la putin timp dupa diferentierea
sexuala a gonadei embrionare;
2. Ovogeneza este un proces continuu (dar nu de formare ci de evolutie);
3. Multiplicarea ovogoniilor este determinata inainte de expulzarea fetusului, . L
care se naste cu aceasta "zestre", ,., c>../.Jl.. d.iz c1vo~cllh'·•i • c.tc. w<-~ er{' fV4.J>H,1'.,.._.
Ovogeneza - se desfasoara intr-o succesiune de faze: faza de multiplicare '
(proliferate); faza de crestere si faza de maturare (fig. I). Corespunzator segmentului
genital in care aceste faze au loc, sunt descrise doua stadii: stadiul ovarian al
ovogenezei sistadiul tubar al acesteia (BOGDAN, A.T., 1994).
n . Sub aspect ~itomorfologic particularitatile stadiului ovarian se caracterizeaza
p , JF prm: (BOGDAN, A.1., I 984)
._d,;c,f {.
~!)\,'· c Faza de multipllcare (de proliferate sau germinativa), In aceasta faza are
1-('l"·o) loc formarea ovogoniilor, care provin din gonocitele cordoanelor lui Valentin si
~A Pfluger, urmata de mitoza acestora. Ovogonia este inconjurata de un strat de celule
foliculare, provenite din celulele mici vegetative aplatizate ale cordoanelor lui Va entin
. ., ~i T~li~ si un tesut conjunctiv delicat, formatiunea rezultata fiind denumit folicul
(prim<?J.d.i.<lJ)(Planya I, 1). Dimensiunea ovogoniei este de 15-20 um are o forrna sferica
'saliovoida si O structura reprezentata printr-un nucleu veziculos nucleolat, citoplasma,
in care se rernarca aparatul Golgi, mitocondrii, ribozomi si reticulul endoplasmatic.
Faza de multiplicare are Joe in totalitate in perioada ernbrionara cand
~,JlijJ~",m~ra in _diviziune imediat duP.!,s!.[~~j,g~.~ex~~~gn~mbrionare
(Planjal, 2). · -- ·-- ---- '- -
) .Faza de crestere are loc dupa parturitie. Ovocitele de ordinul I cresc treptat $i
se inconjoara cu zona pelucida formata din proteoglicani. in perioada pregenitala ~i
chiar genitala un numar foarte mare de ovocit~ I degenereaza prin procesul
de citoliza, Aceasta scadere, de aproape 30 ori la vaca si 4 la oi, se produce dupa o
dinamica diferita, 111 functie de specie. Astfel, o vitica la varsta de 3 luni are
aproximativ 75.000 ovocite, la 3 ani 21.000, la 10 ani vaca mai are 2.500 ovocite; la
scrofita de 1 luna se gasesc circa 60.000 ovocite, la 9 luni 36.000, iar la o adults
16.000.

- 1 -
 (Q)"
PERIOADA DE
©// ',©
©/,© ©/\©
MULTIPLICARE Ovogonii

~~~~~~c6~ J
p~:~f,°i;~~E [ ©:2n
~:~~~inul I MEIOZA I

// \\/ (reductionata)

Ovocit
de ordinul "@0 n / \
\, n

©
Primui
PERlOADADE
MATURARE globul polar
MEIOZA II i\
(ecua1ionalll) / \ f\
------... / \ ! \
n
/ \ i \

@p6
1 \ I I

~Glob•[;pol~

Al dollea
globul polar

Fig. 1. Ovogeneza
:~

-2-
 Faza de crestere a ovocitelor primare de ordinul I are loc la nivelul foliculului
ovarian cavitar tPlansa JI, J.).
~. Faza de maturaii! ''incepe ]<(j)ti.b~rtat~ si este caracterizata prin formarea
foliculilor maturr ovulatori ~i a fenomei'iiilu{ de ovulatie,
La unele specii, inainte de ovulatie sau du a ovulatie, are loc prima diviziune
d~_!:i;.~tu~-=-£~mu,ne;-~ti~aredµctiona.l!] fenomen ce ~uce la formare~
fiv__?c1tefor de~9.~_E]Ptan~a II, 4). Acestea au un numar haploid de cromozomi;
ceala:rta-}umatate a setului cromozomial (de forma unei celule mici, cu citoplasma
saraca) situata sub membrana pelucida formeaza primul globul polar. La oaie ~i
sobolan, primul globul polar este eliminat cu circa 4 ore inaintea ovulatiei; la catea
ovulatia _precede eliberarea prirnului globul polar.
In decursul fazei de maturatie intervin horm~i:FSH pentru
maturarea folicul~.ra si LH pentru ovulatie. .,-_
{(v~,if) Stadiul tubar este manifestaJ._ rin a doua diviziune de maturatie, reprezentata
de a'd?ua me,io~a de tip ~articular,!~~:'.1Ji~nala. e conduce la transformarea ovocitului
de ordinul II ll'l[?_~cu eliberarea ce1m qe c.1f oilea globul polar.
Diviziunea ecuationala are Joe 1n ~, dupa dehiscenta foliculara; mai
tarziu, este el~~~!-l11£~JAt;;~1~fW¥,Lg4>.!?.l!l11.9lar.Acest proces are loc nurnai \'n cazul
.,~:~.~ -- --
l.2 .. Foliculogeneza •
Feqpi;nfn :ce se desfasoara concomitent cu ovogeneza - se caracterizeaza prin
stadii de folicul! primari, secundari si tertian (cavitari incipienti, cavitari propriu-zisi,
maturi ~i dehiscenti-ovulatori).
Pentru o prezentare cat mai didactics a foliculogenezei in ovar, corelata cu
ovogeneza, se vor prezenta sintetic rezultatele unor investigatii intreprinse in acest sens
la suinele femele (COTEA Ji colab., 1985, 1998).
Dimensiunile ovogoniilor, ovocitelor, membranei pelucide si a celulelor
foliculare in cadrul foliculogenezei in ovarul suinelor femele din rasa Landrace sunt
redate in tab. 2. Din analiza acestui tabel se constata ca ovogonia creste in volum de la
21,5-31,0 µmin ¢adruI foliculului primordial din ovarul femelei in varstl'i de 3 zile
"p§na la stadiul d'eq~ocit de ordinul Ilsde 125,5-180,0 µm corespunzator foliculului
matur din ovarul fernelei in estrus.
Cresterea tn volup1 are -Ioc treptat in cadrul ovogenezei, cand ovogonia este
supusa unui proces de ev.c),lijtie pana la stadiul de ovocit de ordinul II, din structura
foliculului dehiscent, In. evolutia s( viitoru1 garnet sexual desi este de tip oligolecit,
acumuleaza picaturi de lipide, glicoproteine ~i acid L~ascorbic, ce constituie incluziile
de .rezerva. Cu. Suclan IV se evidentiaza lipidele in cantitate crescuta sub forms de
picaturi mari in stadiile de ovocit de ordinul I ~j ovocit de ordinul II 'in cadrul
foliculilor maturi si dehiscenti (tab. 3). Comparativ cu cele observate 'in ovarul suinelor
femele din rasa Marele alb, in toate etapele de evolutie ale viitorului garnet sexual
femel, acesta are dimensiuni mici. Dimensiunile nucleului cresc de la I 0,5-11,5 µm la
ovogonia din structura foliculului primordial, la 30,0-40,5 um la ovocitul de ordinul II

-3-
din foliculul dehiscent. Mernbrana pelucida lipseste 'in cadrul foliculilor prirnordiali din
ovarul suinelor femele de 3 zile (fig. 2) si incepe sa se schiteze la folicuJii secundari 10
ovaru\ de 37 zile (fig. 3). Dirnensiunea ovogoniei 'in cadrul foliculului primordial din
ovarul de trei zile este de 21,5-3 J ,0 um, iar nucleul este de 10,5-11,5 urn. Ce!ulele
foliculare sunt aplatizate de 2,5 µm, 111 jurul ovogoniei (fig. 2). fn foliculul secundar
din ovarul femelei de 37 zile, ovocitul are dimensiunea de 39,5-95,5 µm, iar nucleul
este de 17 ,5- J 8,5 ~1m (fig. 3). Celulele foliculare sunt cub ice, organizate pe doua
randuri.
Foliculogeneza in ovarul suinelor femele din rasa Landrace in proestrus ~i
estrus a fost urrnarita ~i la varstele de 150-270 zile. In cadrul foliculogenezei s-au
urmarit principalele etape, cu mentionarea nurnarului de foliculi maturi la fernelele '.in
estrus.
Din analiza tab. 1, se constata ca ovarul stang are mai multi foliculi maturi
decat eel drept, aspect fotalnit si la rasa Marele alb (COTEA .Ji colab., 1985). De
rnentionat numarul corespunzator de foliculi pentru o proliferare optima la varsta de
220-230 zile la rasa Landrace fata de Marele alb (260-285 zile). De remarcat faptul ca
primele fernele depistate in estrus la rasa Landrace au fost la varsta de 150 zile fa1a de
Marele alb - 170 zile, ceea ce sugereaza precocitatea sexuala a rasei Landrace.

Tabelul 1
Numarul foliculilor maturi ~i a corpilor luteali involutivi din ovarul suinelor
femele in estrus din rasa Landrace, in varsta de 150-270 zile
dupa COTEA, C., 1999)
Numarul foliculilor Numarul corpilor
Varsta Faza
Numarul maturi luteali involutivi
femelelor ciclului
femelelor Ovar Ovar Ovar Ovar
in zile sexual
dreot stano dreot stanc
150-170 5 estrus 5-7 7-8 4-5 5-7
180-190 5 estrus 6-9 8-11 4-7 5-8
220-230 5 estrus 6-10 9-12 4-8 8-10
250-270 5 estrus 8-10 9-14 6-9 8-11

Tabelul 2
Dimensiunea (in µm) a unor structuri histologice in cadrul foliculogenezei,
in ovarul suinelor femele din rasa Landrace in varsta de 1-270 zile
ouoe COTEA, C., 1999)
Faze le Ovoqonie, ovocit Membrana Celule foliculare
foliculogenezei Celula Nucleul pelucida Celula Nucleul
Foliculi primordiali 21,5-31,0 10 5-11 5 - 2,5 1,0-1,2
Foliculi orlrnan 45,5-60,5 14 5-17 5 0,4-0,7 6,0 2,0-3,0
Foliculi secundari 39,5-95,5 175-18,5 1 2-2,0 6,5 3,0-4,0
Foliculi cavitari
99,5-115,5 18,5-25,0 2,0-2,5 9,5-11,5 5,5-6,5
incioienti
Foliculi cavitari
119,5-135,5 19,0-27,5 2,5-3,0 10,5-12,0 6,5-7,5
orooriu-zisi
Foliculi maturi 125,5-180,0 24 5-35,5 3,5-4,5 11,5-14,0 7 5-8 0
Foliculi dehiscenti 145,5-168,5 30 0-40,5 4,0-5,0 12,0-14,0 7,5-8 0

-4-
 Tabelul 3
Prezenta glicoproteinelor, lipidelor l}i acidului L-ascorbic in componentele
histologice ale foliculilor cavitari, maturi ~i dehlscenjl la suinele femele din rasa
Landrace in varsta de 150-270 zile
(ouo« COTEA, c. 1999)
Componentele Glicooroteine Lioide Acid L-ascorbic
foliculului FC FM FD FC FM FD FC FM FD
Ovocit + ++ +++ + +++ ++++ - + +
-Membrana
oelucida
++ +++ ++++ - - - - - -
Coroana radiata + + ++ + ++ +++ ++ ++ ++
,_C::lJ.!!)Ulus proliger + + ++ + ++ +++ ++ ++ ++
~olicular +++ ++++ ++++ + + + + + +
Granuloasa + + + ++ +++ ++++ ++ ++ ++
Teaca interna
----· - . + ++ +++ ++++ ++ +++ ++++
*) FC - foilcul cavitar
FM - folicul matur
FD - folicul dehiscent
**) - lipsa
+ cantitate recusa
++ cantitate moderate
+++ cantitate crescuta
++++ cantitate foarte crescuta

in cadrul foliculogenezei din ovarul suinelor femele din rasa Landrace in

viirsta de 150-310 zile, etapele parcurse de foliculi sunt aceleasi, dar pentru a
exemplifica prin iconografie aspectele morfologice ~i histochimice, se va mentiona
pentru fiecare stadiu al foliculului varsta femelei de la care provine.
'FoliculH primari din ovarul femelelor in varsta de 3 zile (jig. 2), se grupeaza
in corionul citogen al ovarului a carer ovogonii au dirnensiunea de 45,5-60,5 µm, iar
nucleul este de 14,5-17,5 µm. Celulele foliculare cubice au dimensiunea de 6,0 µm ~i
sunt organizate pe un singur rand in jurul membranei pelucide PAS-pozitiva si foarte
subtire de 0,4··0,7 µm.

Fig. 2. Foliculi primordiali ~i primari in ovarul suinelor femele din rasa Landrace
in varsta de 3 zile Col. PAS; x200

-5-
 Fig. 3. Foliculi primari ~i secundari in ovarul suinelor femele din rasa Landrace
in varsta de 37 zile, CoL PAS; x200; x400

Foliculii secundari la varsta de 65 ~i 90 zile (jig 4, 5), contin ovocitele cu

dimensiunea medie de 39,5-95,5 µm §i cu incluzii in ovoplasma. Nucleul acestora are
dimensiunea de 17 ,5-18,5 ~101 si cu nucleolul evident de 2,5-3,0 µm. Celulele foliculare
au dimensiunea medie de 6,5 µm, cu nucleul de 3,0-4,0 µm, sunt organizate pe doua,
trei randuri Ill jurul membranei pelucide de 1,2-2,0 urn. Celulele foliculare incep sa
secrete lichidul folicular PAS-pozitiv care apare sub forma de lacune printre ele. Pe
masura ce se acurnuleaza lichidul folicular, se formeaza foliculii cavitari incipienti la
varsta de 140 zile (fig. 6). Ovocitele au dimensiuni de 99,5-115,5 um, iar nucleul este
de 18,5-25,0 µm. Membrana pelucida este PAS-pozitiva de 2,0-2,5 µm, iar celulele
foliculare din jur sunt de 9,5-11,5 µm, cu nucleul de 5,5-6,5 µm. in intervalul de 170-
190 zile, s-au evidentiat in ovar numerosi foliculi cavitari cu ovocitul bine conturat
(fig. 7, 8),

- 6-
Fig. 4. Foliculi secundari In ovarul suinelor femele din rasa Landrace
In varsta de 65 zile, Col. PAS; x200; x400

Fig. 5. Folicul secundar In ovarul suinelor femele din rasa Landrace

tn varsta de 90 zile, Col. PAS; x200; x400

-7-
Fig. 6. Folicul cavitar incipient tn ovarul suinelor femele din rasa Landrace
In varsta de 140 zile, Col. PAS; x200; x400

Fig. 7. Folicul cavitar proplu-zis In ovarul suinelor femele din rasa Landrace
in varsta de 170 zile, Col. PAS; x200; x400

Fig. 8. Folicul cavitar propiu-zis in ovarul suinelor femele din rasa Landrace
in varsta de 190 zile, Col. PAS; x200; x400

-8-
 Celulele foliculare elibereaza lichidul folicular in cantitate crescuta in antrumul
foliculilor cavitari, care tine sub tensiune peretii foliculilor, organizand ~i structurand
granuloasa, membrana Slawjansky, teaca interna ~i teaca externa, Incepand cu aceasta
etapa, in proestrus ~i estrus la unele femele din rasa Landrace au fost studiate
principalele structuri ale foliculilor (ovocit, membrana pelucida, corona radiata,
cumulus proliger, lichid folicular, granuloasa ~i teaca interna) sub aspect citochimic si
histochimic (tab. 3). In aceste faze ale ciclului sexual, in ovarul suinelor femele, alaturi
de celelalte stadii ale foliculogenezei, se remarca 'in mod deosebit foliculi cavitari,
foliculi maturi si foliculi dehiscenti, a carer structuri sub aspect histochimic sunt redate
in tab. 3.
Analizand acest tabel se rernarca diferente nete intre foliculii cavitari propriu-
zisi, maturi si dehiscenti, Astfel, in ovoplasrna, lipidele ~i glicoproteinele cresc
cantitativ pana la stadiul de ovocit de ordinul II, corespunzator foliculului dehiscent. in
cele doua stadii ale ovocitului cuprinse in foliculi maturi ~i dehiscenti s-au evidentiat
granule rare de acid L-ascorbic. Membrana pelucida corespunzatoare acestor trei stadii
(folicul cavitar, matur si dehiscent) este lipsita de acid L-ascorbic si lipide, in schimb
contine cantitati crescute de glicoproteine neutre, ceea ce face ca 111 coloratia PAS sa
fie intens PAS-pozitiva.
In citoplasma celulelor coronei radiata ~i ale cumulusului proliger s-au
evidentiat glicoproteine neutre, lipide ~i acid L-ascorbic, care cresc cantitativ pana la
stadiul de folicul dehiscent.
Lichidul folicular in toate etapele foliculogenezei este bogat 111 glicoproteine
neutre, continand ~i · rare picaturi de lipide ~i granule de acid L-ascorbic. Celulele
granuloasei contin cantitati reduse de glicoproteine neutre, in timp ce acumularea de
picaturi de lipide si granule de acid L-ascorbic inregistreaza un maxim 111 faza de
folicul dehiscent.
Celulele tecale sunt bine conturate si acumuleaza cantitati crescute de
colesterol, esteri de colesterol, grupari -COOH ~i acid L-ascorbic pe masura ce
foliculul devine dehiscent. Prezenta acestor incluzii 111 citoplasma celulelor tecale,
dernonstreaza steroidogeneza care se desfasoara la un nivel ridicat 'in stadiul de folicul
dehiscent, corespunzator fazei de estrus a ciclului sexual. Granulele de acid L-ascorbic
sunt prezente in citoplasma celulelor tecale, fiind implicate In procesul de elaborare a
hormonilor estrogeni. Numai in stadiul de folicul dehiscent s-au remarcat granule
foarte rare de glicoproteine, in citoplasma celulelor tecale, in stadiile de folicul cavitar
si matur acestea lipsesc.
infoliculii cavitari propiu-zisi, ovocitele de ordinul I (fig. 7, 8) au dirnensiunea
de 119,5-135,5 µm, iar nucleul este de 19,0-27,5 um, In ovoplasma se constata
prezenta 'in cantitati reduse a lipidelor si a glicoproteinelor neutre (tab. 3). Membrana
pelucida este de 2,5-3,0 um, iar celulele foliculare ale granuloasei au dimensiunea de
10,5-12,0 urn, cu nucleul de 6,5- 7 ,5 µm. Lichidul folicular acumuleaza cantitati
crescute de glicoproteine ~i reduse de lipide si acid L-ascorbic. Celulele tecii inteme
contin cantitati moderate de incluzii implicate in steroidogeneza (tab. 3).
Urmatoarea etapa in cadrul foliculogenezei este foliculul matur descris la
femele in varsta de 220-270 zile (fig. 9, JO, 11).

-9-
r
!

Fig. 9. Folicul matur in ovarul suinelor femele din rasa Landrace

in varsta de 220 zile, Col. PAS; x200; x400

Fig. 10. Folicul matur Tn ovarul suinelor femele din rasa Land race
in varsta de 250 zile, Col. PAS; x200; x400

Fig. 11. Folicul matur in ovarul suinelor femele din rasa Landrace
in varsta de 270 zile, Col. PAS; x200; x400

- 10 -
~· .. ··

Dezvoltarea foliculilor in ovaru\ fernelelor se afla sub dependenta hormonului

adenohipofizar FSH si acesta la randul lui, este secretat sub actiunea horrnonului
hipotalamic FSH-RH.
Celulele foliculare secreta sub influenta FSH-ului si in acest mod i~i fac
aparitia spatii mici neregulate, pline cu lichid folicular, care prin fuzionare dau nastere
la o cavitate semilunara plina cu lichid folicular, nurnita cavitate foliculara sau antrum.
Prin formarea acestei cavitati, o parte din celulele foliculare sunt impinse spre periferie,
unde se dispun pe mai multe randuri pe membrana bazala Slawjansky, structurand
granuloasa. Alta parte din celule raman in jurul ovocitului, cu care proemina in
antrumul foliculului. Grupul de celule prin care ovocitul pastreaza legatura cu
granuloasa se numeste "discul proliger" (cumulus proliger sau ooforus), iar celulele
care se dispun in jurul ovocitului, structureaza corona radiata (fig. 12) tPlansa Ill, 5).
Ovocitul creste foarte mult in volum (140-150 µm), acumuland in ovoplasma principii
nutritivi, lipide si glicoproteine. Nucleul este veziculos, de 25 µm, usor excentric,
nucleolat ~i cu cromatina fina granulara. In ovoplasma se remarca organite bine
dezvoltate.

~-~~
~
~ r '
O
•. Q, e- O
:. c sP
o.. on & ,~n
~.·::.> ... · - . ~.-- . . .~-~~% '~
o,. \00
• .. __ d O f;) \

11,, (~00
r,~.,; . .~l.,;0,JC,·. z~.. 010
W: •o/ ' )o • ~M~
0 ,..... ..·-·-.. ..... f e. 4
0 .;G ! ...... ·--~ .. \.. \o"
·''>l. ~
Ftp'\"11?
• 0
o.._·, .> '
' <:::::( ~ ...-,::,·-,,... -' o oOI
o;\.\ ::~~ Q =. "~ ooo O ,
b-
0
... 1....
• ...'
'.o,;::::::;
~~ 0 0
o • ..
.o O

'0 ' - -r:•.- .•• c 0o O ·~·

.•bp••
~ 00\ 1//)
o o ~,o o • , • Z/1
~

~
Fig. 1.2. Folicul matur la scroafa:
CR- corona reoiet«; DP-tfiscu/protiqer; G- granuloasa;
MS - membrana S/awjansky;Tl -- teaca intema; TE - teaca externa

Datorita aspectului veziculos, nucleul a fost denumit vezicula germinativa, iar

nucleolul - pata germinativa. in ovoplasma, organitele au atins stadiul final al
diferentierii !or. Aparatul Golgi este localizat perinuclear si periferic, adaptare
functionala legata se pare atat de concentrarea substantelor de rezerva (vitelus), cat si
in partea de conturare neta a zonei pelucide. Mitocondriile sunt numeroase cu aspect
caracteristic de "gluga" 111 apropierea carora se remarca un reticul endoplasmatic

- 11 -
granular cu elemente dispuse "lax" (R.E. lax). Ribozomii sunt dispusi fie liberi, fie
atasati de peretii reticulului endoplasmatic granular. De asemenea au fost observati
nurnerosi lizozomi primari si corpi multiveziculari, urmare a pinocitozei intense
intalnita la membrana vitelina a ovocitului.
in ovoplasma periferica se remarca forrnatiuni membranoase de 0, 1-0,3 pm,
numite granule corticale ce contin proteoglicani. Membrana plasmatica prezinta
numerosi microvili care se intrepatrund cu prelungirile celulelor din corona radiata sau
realizeaza cu acestea jonctiuni de tip desmosomal. Aceste jonctiuni si prezenta
veziculelor pinocitare la acest nivel, demonstreaza preluarea materialului nutritiv din
zona pelucida, ceea ce explica prezenta granulelor corticale in ovoplasma periferica,
Membrana pelucida este groasa, formata din proteoglicani si de aspect striat
dupa fixare si colorare. Electromicroscopic, s-a demonstrat ca aspectul striat se
datoreaza microvililor celulelor din corona radiata si ai membranei viteline (fig. 13).

Fig. 13. Relatia celulelor foliculare din corona radiata cu ovocitul de ordinul I la ME:
CF - celula foliculara din corona radiata cu prelungiri; ZP - zona pe/ucida;
m - microvilozitaJi; 0 - ovocit de ordinul I

Celulele foliculare ale coronei radiata au aspect de maciuca, sunt legate de

desrnozomi intre ele si printr-un ciment format din proteoglican.i 111 compozitia carora
predomina acidul hialuronic. Aceste celule prezinta caracteristici infrastructurale care
sugereaza o sinteza activa de material nutritiv (pe seama substantelor din lichidul
folicular, necesar ovocitului).
Spatiile intercelulare ale celulelor granuJoasei se largesc si in acest mod se
creeaza cai de comunicare intre ovocit si membrana Slawjansky, prin aceste cai
substantele nutritive din vasele tecii interne (structurile foliculului delimitate de
membrana Slawjansky nu sunt vascularizate), pot trece U$Or pana la ovocit si vor ti
preluate de aceasta prin pinocitoza, singura bariera (filtru), rarnanand pentru ovocit
zona pelucida.
Membrana pelucida a ovocitului JI corespunzator foliculului matur este groasa
de 3,5-4,5 µm,intens PAS-pozitiva, datorita continutului crescut 'in glicoproteine (tab.
3). Ovocitele au dirnensiunea de 125,5-180,0 pm, nucleul este de 24,5-35,5 µm, iar
nucleolul de 5,5-6,5 µm. Celulele foliculare structureaza o corona radiata pe mai multe

- 12-
randuri ~i au dimensiunea de 11,5-14,0 um, iar nucleul de 7 ,5-8,0 µm. Lichidul
folicu!ar este foarte bogat 111 glicoproteine si sarac in lipide ~i acid L-ascorbic. Celulele
granuloasei contin cantitati crescute de Jipide implicate In steroidogeneza. Celulele
tecii interne contin cantitati crescute de colesterol, esteri de colesterol, grupari -COOH
si acid L-ascorbic (Plansa III, 6).
Foliculii dehiscentl studiati la toate varstele, sunt prezentati ca iconografie
numai la varstele de 300 ~i 310 zile (fig. 14, 15). Ovocitul de ordinul II in acesti foliculi
are dimensiunea de 115,5-168,5 urn, iar nucleul de 30,0-40,5 µm. Uneori a fost
surprins momentul desprinderii din cumulus proliger. in ovoplasma se evidentiaza
cantitati crecute de glicoproteine si foarte crescute de lipide. Membrana pelucida este
groasa de 4,0-5,0 urn, bogata in glicoproteine neutre si intens PAS-pozitiva. Celulele
foliculare au dimensiunea de 12,0-14,0 µm cu nucleul de 7,5-8,0 µm si insotesc
ovocitul de ordinul II desprins de cumulus proliger. Celulele granuloasei ~i cele tecale
contin in citoplasma cantitati crescute de incluzii implicate in steroidogeneza, ceea ce
demonstreaza elaborarea horrnonilor steroizi sexuali la un nivel ridicat in faza de estrus
a ciclului sexual.

- 13 -
 Pentru speciile politolitice (eliberarea mai multor ovocite de ordinul II), la
suprafata ovarului se remarca mai multi foliculi (suine, carnivore, leporide) ln timp ce
la speciile monotocice (eliberarea unui singur ovocit de ordinu1 II, in cazuri
exceptionale doua), se evidentiaza un singur folicul (equine, ta urine, ovine) (jig. 16).
Acesti foliculi apar in ovarul femelelor odata cu instalarea pubertatii, In perioada
genitala a acestora in faza premergatoare caldurilor (proestrus).

Fig. 16. Structura ovarului la diferite specii in faza de estrus a ciclului sexual:
1 - equine; 2 - bovine; 3 - suine

Foliculii maturi, au aspectul unor vezicule, au dimensiuni ce variaza in functie

de specie: 10-15 mm la iapa, 12-15 mm la vaca, 7-8 mm la oaie, capra ~i scroafa, 2- l O
mm la ca.tea ~i de 1-2 mm la pisica.
Se prezinta in plansele color foliculii maturi cu ovocitul de ordinul TI la suine,
ovine, bovine si suine (Plansa IV, 7, 8); (Plansa V, 9, JO); (Plansa VI, I I, 12).
La unele specii (pisica, nutrie si iepuroaica), au fost observati si foliculi
poliovocitari (Plansa VII, 13, 14). Foliculii poliovocitari t~i urmeaza cursul normal de
foliculi maturi si dehiscenti, cu morfologia asemanatoare celor cu un singur ovocit
descris anterior. Faptul ca in corionuJ citogen al ovarului de nutrie se evidentiaza
cordoane formate din ovogonii ~i celule vegetative, demonstreaza ca spre deosebire de
mamiferele evaluate, morfogeneza ovarului de nutrie se opreste in faza de cordoane
celulare, ce ofera posibilitatea de formare a foliculilor poliovocitari prin alipirea si apoi
fuzionarea foliculilor secundari. Formarea foliculilor poliovocitari sugereaza ca
maturarea ovocitelor la nutrie are loc cu economie de substanta corticala, dat fiind ca
femela manifesta estrus, la 4 zile dupa parturitie.

1.3. Lichidul folicular

Lichidul folicular este foarte abundent PAS-pozitiv sl in ceea ce priveste
originea si compozitia la suine, cercetarile au demonstrat ca este un transudat al
plasmei sanguine la care se adauga componentele elaborate de celulele granuloasei si
cele ale tecii interne. S-a demonstrat ca lichidul folicular cristalizeaza diferit 'in functie
de faza ciclului sexual. Aspectele deosebite ale cristalizarii lichidului folicular 'in
proestrus si estrus la fernelele animalelor domestice sunt rezultatul adaugarii la

- 14 -
extravazatele din plasma, care sunt originea lichidului folicular, a hormonilor steroizi
sexuali elaborati de celulele tecii interne.
Lichidul folicular al suinelor constituie un mediu de culturii adecvat pentru
foliculii ovarieni si prin hormonii pe care ii contin (hormoni steroizi sexuali ~i
gonadotropine), exercita o actiune asupra peretelui folicular, rnai ales in regiunea
stigrnei, o zona mai vascularizata ~i mai subtire a peretelui folicular, reprezentand locul
pe uncle se va produce ovulatia.
In citoplasma celulelor granuloasei s-au evidentiat: lipide, colesterol, functiuni
-COOH, esteri de colesterol, acid Lsascorbic, ceea ce demonstreaza steroidogeneza.
Celulele granuloasei participa la formarea lichidului folicular prin pierderea
partiala a citoplasrnei si prin exfoliere. Acest aspect se evidentiaza prin prezenta in
lichidul folicular a celulelor foliculare, a lipidelor, a proteinelor, a sferelor ocluze si a
corpilor multiveziculari.

1.4. Glanda lnterstitlala

La suine, glanda interstitials este reprezentata de totalitatea tecilor interne ale
.foliculilor maturi si dehiscenti, de aceea mai poarta denumirea de glanda tecala cu
atribute endocrine, elaboratoare de honnoni estrogeni.
La ovine, gianda interstitials este localizata atat in teaca interns cat si in
parenchimul ovarian la distanta de foliculul matur.
In proestrus, in apropierea rnernbranei Slawjansky, se remarca celulele tecale si
numeroase celule mezenchimale pe cale de diferentiere in celule tecale. Acestea sunt
de dimensiuni de 8-10 pm, fuziforme, alungite sau neregulate, polarizate la capilarele
sanguine de tip sinusoid, care sunt numeroase si dilatate. Uneori aceste celule se
organizeaza in siraguri paralele cu membrana Slawjansky a foliculilor in crestere.
In estrus, celulele tecale sunt bine conturate, ovate, poligonale sau fuziforme,
cu dirnensiunea medie de 10-12 µm, cu citoplasma vacuolara si nucleul veziculos,
nucleolat ~i bogat in cromatina (Plansa VIII, I 5, 16). in coloratia Papanicolau,
citoplasma celulelor tecale se evidentiaza cu aspect mozaicat, <lat de prezenta zonelor
oranjofile care alterneaza cu cele bazofile.
Celulele tecale, dupa dehiscenta foliculului matur, patrund in interiorul
cavitatii acestuia si impreuna cu celulele granuloasei, prin metaplazie, organizeaza
corpul luteal ciclic, corespunzator fazei de metestrus. Unele celule raman la periferia
. parenchimului luteal ciclic, pastrand caracterele de celule tecale. De evidentiat faptul
cil aceasta teaca nu-si pastreaza integritatea 111 toate regiunile corpului luteal ciclic, ci
ea apare discontinua, disparand pe portiuni apreciabile.
Localizarea si structurarea neta a celulelor interstitiale tecale in apropierea
membranei Slawjansky a fo\iculilor maturi ~i la periferia corpilor luteali ciclici,
dernonstreaza ca glanda tecala ovariana la suine este dependenta de formatiunile
dinamice din aceasta (foliculii maturi si corpii luteali ciclici), ceea ce ne deterrnina sii
afirmam ca aceasta glanda este legatil de buna desfasurare a functiei de reproductie la
suine.

- ls -
111
t
j

In citoplasma celulelor tecale se evidentiaza: proteoglicani, acizi grasi, acetati,

lipide, colesterol, esteri de colesterol, acid L-ascorbic. Aceste substante apar in
cantitate crescuta in citoplasma celulelor tecale ale corpiJor luteali ciclici,
corespunzatori fazei de metestrus.
Evidentierea functiilor carboxil, colesterolului si esterilor de colesterol,
acidului L-ascorbic 111 citoplasma celulelor tecale, demonstreaza steroidogeneza, in
aceste celule. lntradevar acetatul activ reprezinta prima etapa in steroidogeneza, iar
colesterolul si esterii acestuia sunt etape intermediare ale acesmi proces, care se
desfasoara la nivel ridicat in celulele tecale 111 fazele de proestrus si estrus la suine.
Prezenta acidului L-ascorbic in citoplasma celulelor tecale, indica interventia
sa in steroidogeneza, prin catalizarea reactiei de trecerea progesteronei !11 l 7-
hidroxiprogesterona, sub actiunea C21 steroid 17-hidroxilazei.

1.5. Rezerva de foliculi ~i foliculul ovulator

Rezerva de foliculi este diferita de la specie la specie. Exista insa diferentieri
importante chiar in cadrul rasei. Astfel, la oile Ile de France adulte la o varsta identica
(2 ani), populatia foliculara totals variaza de la 20.000 la 86.000 foliculi.
Dupa DRIANCOURT si col. (/987), varsta influenteaza numarul de foliculi: la
oaie la 2 ani, sunt in jur de 40 foliculi cavitari inaintea sezonului sexual, 60 in timpul
anestrului sezonier iar la 8 ani aproximativ 50 foliculi.
In faza preovulatorie, cresterea foliculului (sau foliculilor) este variabila: cu
trei zile inaintea estrului (la vaca), foliculul mascara 6-11 mm; marimea maxima se
observa inaintea ovulatiei (in medie J 6-20 mm, pana la 18,5 mm). Viteza de crestere
este $i ea diferita, fiind mai mare in ultima etapa - de la J la 4 mm in 24 ore.
Talia maxima a foliculului ovulator este si ea diferita: 8 mm la oaie, 16-20 mm
la femeie. Principalele caracteristici fiziologice ale foliculului ovulator pot fi sintetizate
astfel (THIBA ULT, I 991):
• Un raport estradiol/estrogeni si estradiol/progesteron crescut in lichidul
folicular. 0 proportie inversa se gaseste 'in foliculul atretic;
• Prezenta receptorilor LH in granuloasa (ei sunt absenti sau nu sunt
functional! in foliculi atretici);
• Productia ridicata de inhibina;
• Un flux sanguin mai crescut decat al foliculului atretic.
Foliculii ovulatori au o dinarnica diferita In functie de specie: la femeie ~i
sobolan ovarul nu are foliculi ovulatori decat inainte de perioada preovulatorie; la vaca,
oaie ~i iapa populatia foliculilor ovulatori se reinoieste in cadrul unui ciclu, printr-o
succesiune de cresteri si regresii foliculare denumite "val".
La vaci, durata unu.i val este de 6-10 zile si exista doua-trei asemenea valuri, pe
un ciclu, asemanator si la oaie. Aceste valuri se produc la intarnplare pe cele doua
ovare. Acesti foliculi mari in cursul "valurilor" sunt identici morfologic si ca
receptivitate la LH cu foliculii ovulatori din faza foliculara, dar producerea de estradiol
este limitata.

- 16 -
 Dezvoltarea foliculara urmareste o anumita cinetica. in acest sens, dinamica se
orienteaza in trei directii distincte: alegerea (recrutarea) foliculilor, selectia acestora $i
fonomenul dominantei (DJ ZEREGA, 1980).
Aceste trei procese au putut fi controlate histologic $i "in vivo" (prin ecografie
la vaca si oaie).
Controlul cresterii foliculare este asigurat de catre hormonii gonadotropi (FSH
si LH), demonstrat de faptul ca dupa hipofizectomie sau imunizare pentru GnRH se
intrerupe cresterea foliculara.
Controlul "alegerii". FSH induce alegerea la soarecii hipogonadici, inocularile
de doua ori pe zi cu FSH, timp de 4 zile induce alegerea prin aparitia si dezvoltarea
foliculilor antrali (GOUFON, A., cit. de THIBAULT, 1991).
Controlul selectlei. Dezvoltarea mai multor foliculi "alesi" este insotita de o
crestere a productiei de estradiol. Cresterea $i frecventa pulsatiilor de LH demonstreaza
o productie de androgeni prin teaca interna care joaca un rol decisiv in cresterea
estradiolului. Paralel se constata o crestere corespunzatoare de inhibina,
Interactiunea acestor doi factori de recontrol (a carer importanta variaza de la
specie la specie) asupra secretiei de FSH, produce o reducere progresiva a nivelului
acestui hormon, reducere care este responsabila de selectie.
Cand concentratia de FSH atinge valori inferioare celor care au indus alegerea
acestia se opresc §i excedentul de foliculi dintre cei alesi intra in atrezie.
·,
Controlul domlnantei. Cu toate ca nivelul de FSH diminua, foliculul
dominant persists caci necesarul Jui de FSH este redus, Diminuarea FSH se constata cu
aproximativ 5 zile inaintea varfului preovulator.
Irei factori pot explica aptitudinea foliculului dominant de a supravietui intr-
un titru sarac de FSI-1 (THIBAULT, 1991):
aprovizionarea preferentiala in gonadotropi;
achizitionarea de receptori pentru LH;
amplificarea raspunsului la nivelul dat de FSH, printr-un mecanisrn autocrin.
Reglarea neuroendocrlna a cresterii si dezvoltarii foliculare se realizeaza prin
mecanisme controlate de hipotalamus:
• Foliculul din stadiul preantral se gaseste chiar sub influenta paracrina si
autocrina in care sunt implicati factorii ovarieni, care sunt fie stimulatori
(de crestere), fie inhibitori. in momentul 'in care foliculii devin pre-antrali
~i antrali se conecteazareglarea horrnonala cu participarea hipofizei prin
F'SH ~i LI-I, acestia inhiband la randul lor factorii ovarieni (BOJTOR, 1.,
1995).
• FSH favorizeaza multiplicarea celulelor granuloasei si de asemenea
diferentierea lor: steroidogeneza, aparitia de receptori pentru LH
(stimuleaza si favorizeaza concentrarea androgenilor produsi in teaca
interna si estrogeni).
• LH stimuleaza in principal steroidogeneza la nive!ul celulelor tecale.

- 17 -
 Jnainte de a prezenta dehiscenta foliculara consideram necesara prezentarea
modificarilor morfologice a foliculilor, care dupa ce ating un anumit stadiu de evolutie
i~i incep involutia, In acest fenomen se observe disparitia ovocitului, [ar.compensaror,
alte structuri se hipertrofiaza (teaca intema).

1.6. Atrezia foliculara

Este un fenomen fiziologic care are loc tn timpul foliculogenezei si sc produce
in majoritatea foliculilor care insotesc foliculu.l dominant. Primele manifestari ale
acestui proces de degenerare a foliculilor se observa la nivelul granuloasei, a carei
celule sufera procese de picnoza, cariorexa si carioliza, Pe rnasura ce acestea inainteaza
in necrobioza, se desprind si ajung in lichidul folicular ce ia un aspect lactescent, iar
celulele tecii interne se micsoreaza ~i iau forma rotunda.
Atrezia afecteaza peste 50% din foliculii al carer diametru depaseste I mm, in
asa fol incat doar unul din 2000 ajunge in stadiul preovulator. Pot fi afectati foliculii
aflati in toate stactiile evolutive.
Aprecierea gradului de degenerare foliculara se face prin metode histochimice,
biochimice si fiziologice, fond sigura atunci cand se constata modificari evidente ale
peretelui folicular (colabare, contractare, degenera.rea chistica, micsorarea ~i rotunjirea
celulelor tecii interne).
in ultimul stadiu al atreziei, foliculii W reduc dimensiunea, straturile celulare
se dezorganizeaza datorita hialinizarii in asa fel tncat treptat structurile foliculului
dis par.
Formele de folicu.li involutivi cele mai frecvente intalnite sunt reprezentate de
foliculii chistici si plisati, care rezulta in principal din foliculii dehiscenti care nu pot
ovula. Raportul intre cei normali si atrezici se rnentine constant.
Foliculii plisati se forrneaza prin resorbtia lichidului folicular ~i plisarea
straturilor intrafoliculare care secreta progesteron, iar cei chistici estrogeni.
in toate cazurile de atrezie foliculara, ovocitul degenereaza ultimul, ceea ce a
facut sa fie denumita "celula minune" (Plansa IX, 17).
Foliculii involutivi pot fi sub aspect morfofiziologic si histochimic de mai
multe tipuri:
• Foliculii atretici, sunt foliculii intrati 'in atrezie foliculara, care incepe tnca
din viata intrauterina;
• Foliculii chistici, provin din foliculii maturi nedehiscenti, fenomen asociat
cu o crestere de FSH;
• Foliculii hemoragici, prezenti mai ales la suine ca urmare a unei cresteri de
FSH (Plansa XI, 21) si absentei de LH, teaca interna a acestor folicu.li este
foarte dezvoltata cu numeroase celule incarcate cu incluzii ceea ce
demonstreaza steroidogeneza (COTEA, C., 1992) (Plansa }){, 18);
• Foliculii plisati, sunt acei foliculi maturi care nefiind dehisceuti, lichidul
folicular este in cantitate redusa - fenomen ce a indus plisarea peretilor
foliculari. Ei au contur neregulat §i se rernarca prin hipertrofia celulelor

- 18 -
 tecii interne datorita procentului ridicat de celule P-FSH din adenohipofiza
(Plansa Xi, 22);
• Foliculii luteali chistici provin tot dintr-un folicul matur, dar care nu
ovuleaza, La acest tip de chisti, celulele granuloasei se metaplaziaza, devin
active prin elaborarea unor cantitati crescute de progesteron (teaca intern~'.Jti.h,
prin celulele sale W inceteaza activitatea) (COTEA, C., 1992). ~~ r-;-
1.7. Ovulatia -t J_'.)/~ ~ &VVl.e.
Ovulatia reprezinta procesul fiziologic de eliminare a ovocitului de ordinul II
prin dehiscenta foliculara urmata de captarea lui in pavilionul trompei (fig. 17). in
urma ovulatiei, ovocitul de ordinul II este eliminat din foliculul dehiscent fiind
inconjurat de celule foliculare ale coronei radiate si insotit de o cantitate apreciabila de
lichid folicular.

Fig. 17. Dehiscenta Ioliculara la scroata

' Teoriile clasice cu privire la explicarea mecanismului de ovulatie, atribuiau un

ti rol important in declansarea acestui fenomen, acumularii subite de iichid folicular care
mareste presii.mea intrafoliculara ~i modificarile capilarelor sanguine care slabesc
reiistentaper.etelui folicu!ar,_, ---
, 0 alta teorie, dar careia i s-a acordat rnulta atentie in ultimii ani, reprezinta
ideea ca foliculul se rupe cand tesutul muscular neted din jurul foliculului incepe sa se
contracte.
fn prezent, acestor factori li se recunoaste numai un rol secundar. Pe baza
cercetarilor recente de histochimie, biochimie ~i microscopie electronics, se considers
ca 9vula,,tia ..ai·~ loc pe baza ·~nor ~~ce, endocrino-
dep~E?.~!).te~0trPRL;
/" Ovulatia este un fenomen complex ln care procesele de integrare ~i reglare
nervoasa joaca un rol fundamental. Acest fenomen este dominat de interactivarea
coordonata dintre SNC ~i sistemul endocrin.

- 19 -
 l!

Sistemul de reglare ~i control al ovulatiei este supraetajat, autoreglabil pe axa

cortex-hipotalamus-hipofiza-ovar.
Centrii care regleaza fenomenul ovulatiei sunt situati in hipotalamus.
Durata ovulatiei este dependents de raportul cantitativ §i in timp intre hormonii
FSH §i LH. Yalu! de LH stimuleaza celuJele foliculare pentru producerea de
prostaglandine - F211 (PGF211) si Ei (PGE2), induce eliberarea colagenazelor (Y
RUCKEBUSCH st col., 1991).
in procesul ovulatiei se <listing doua etape:
• dehiscenta foliculara ca urrnare a ruperii peretelui folicular, la nivelul
stigmei;
• expulzarea ovocitului II impreuna cu o cantitate de lichid folicular si la
unele specii impreuna cu "corona radiata",
In perioada preovulatorie, la nivelul foliculului dehiscent au Joe o serie de
procese de ordin rnorfofiziologic, biochimic, enzimatic, etc.
Fenomenul ovulatiei a incercat sa fie explicat prin mai multe teorii:
A. Teorl'i' enddsio.&e..i - explica cresterea presiunii lichidului folicular, ca
factor mecanic ce coirtribuie la expulzarea ovocitului de "ordinul ll; in pregatirea
ovulatiei intervine activ sistemul vascular ovarian.
Are loc o crestere evidents a circulatiei intraovariene, asociata cu hiperemie,
cresterea permeabilitatii vasculare foliculare, aparitia unui edem folicular.
B. Teoria enzimatica - recunoaste o depolimerizare a glicoproteinelor prin
hialuroma~ (hialuronidaza), alterandu-se astfel peretele folicular, sincrona cu
interventia colagenazei produse sub influenta LH (Y RUCKEBUSCH si col., 1991).
Aceasta enzima este indusa de catre celulele foliculare care sintetizeaza
prostaglandinele F211 §i E2 (PGF20 si PG~). Colagenaza este secretata sub impulsul
PGF2a·
De asernenea, valul de FSH stimuleaza granuloasa, celulele acesteia eliberand
o alta enzirna proteolitica "plasminogen activator", care contribuie la slabirea peretelui
folicular si ruperea acestuia.
Enzimele sunt secretate activ 10 jurul unor anumite zone "puncte de ovulatie"
sau "stigma".
Inainte de ovulatie, straturile epiteliale §i fibroelastice ale foliculului ca §i
membrana bazala a acestuia sufera un proces de disolutie, astfel ca In momentul
ovulatiei la nivelul stigmei mai persista un singur strat de celule ale granuloasei.
C. Teo_!i?_ hormonala. In inducerea modificarilor morfologice un rol
important ii au hormonii gonadotropi:
• sub influenta FSH are loc evolutia foliculilor ovarieni;
• foliculii ovarieni cavitari secreta estrogeni (~-estradiol);
• prin actiunea sinergica a FSH-LH hipofizar, foliculii ovarieni devin
rnaturi;
• cresterea raportului LH/FSH ln favoarea LH de aproximativ 10 ori induce
ovulatia. .
-··.:'

- 20 -
 Faptul ca ovulatia .t se produce numai daca exista un anumit raport intre
FSH/LH (1/1 O); dernonstreaza ca factorul neuroendocrin reprezinta principala cauza a
ovulatiei, .
In sprijinul acestei afirrnatii vin cercetarile de morfologie, privind citologia
adenohipofizei la suinele femele din rasa Landrace in fazele ciclului sexual. Astfel
procentul de participare al celulelor y-LH in populatia cromofila a adenohipofizei
scroafelor Landrace in estrus, 111 varsta de 150-280 zile este de 24-36 (Plansa X, 19).
Dintre acestea 45,8-57 ,2% manifesta functie maxima (degranulare totala) ceea ce
sugereaza elaborarea la un nivel ridicat a LH-ului pentru a provoca ovulatia.
La vaci Holstein in estrus, se constata in populatia celulara cromofila a
adenohipofizei 29% celule y-LH, cu prezenta unei functii maxime (degranulare totala)
la 46,5-58% din celule tPlansa X, 20).
Sub actiunea LH-lui are loc depolimerizarea enzirnatica a acidului hialuronic si
condroitinsulfuric, existenti in cimentul periovocitar, in lichidul folicular si in tecile
foliculului. Enzimele proteolitice sunt secretate in tesutul ovarian, astfel ca prin
actiunea lor slabeste tesutul de legatura din peretele foliculului in regiunea stigmei,
cauzandu-i ruptura ~i permitand ovocitului sa fie eliberat. In momentul eliberarii
ovocitului de ordirrul II din folicul, franjurile pavilionului oviductului se aplica pe ovar
~i printr-un proces de aspirare este favorizata trecerea ovocitului in lumenul
oviductului. in treimea superioara a oviductului, ovocitul urmeaza sa fie fecundat. In
acest moment. se produce cea de a doua diviziune de maturatie (ecuationala), din
ovocitul II rezultand ovulul (gametul femel) si al doilea globul polar.
Marea majoritate a foliculilor sunt intr-o crestere continua, dar numai un
numar redus din aceasta populatie ajunge in faza de folicul matur. Fenomenul se
datoreaza controlului pe care :ll exercita proteinele celulelor granuloasei care exista in
lichidul folicular in concentratii diferite. Astfel, se presupune ca ar exista un "inhibitor
al maturarii ovocitului II prezent mai ales in foliculii cavitari. El inhiba formarea
receptorilor pentru hormonul luteinizant (LH), actiune ce scade pe masura ce foliculul
se dezvolta ~i care cu ajutorul FSH-ului produce estradiol care la randul Jui favorizeaza
forrnarea receptorilor pentru LH.
La nivelul foliculului matur exista substante inhibitoare ale secretiei de FSH
denumite "inhibine" sau "foiiculostatine" a caror va)oare creste foarte mult la inceputul
estrului inhiband FSH si perrnitand aparitia varfului de LH urmat de ovulatie.
Tot in lichidul foliculilor cavitari la scroafa s-a pus In evidents un "inhibitor al
formarii corpului luteal", care scade capacitatea celulelor foliculare din granuloasa, de
a lega LH-ul, ceea ce favorizeaza atrezia foliculara. De asemenea a fost descoperit si
un "activator al formarii corpului luteal" care grabeste formarea lui. In reglarea
cresterii foliculare In afara de FSH, LH ~i estrogeni mai pot avea rol ~i alti hormoni ca:
testosteronul, progesteronul, corticoizii, prolactina si prostaglandinele.
in consecinta, producerea ovulatiei si ruperea stigmei are Joe in principal ca
urmare a modificarilor morfologice ale peretelui folicular la acest nivel, iar presiunea
intrafoliculara are rol minor.

- 21 -
 .· ~

Este cunoscut faptul ca valul preovulator de gonadotropina induce cresterea

sintezei prostaglandinelor in foliculul matur. In timp ce prostaglandina F atinge un val
. maxim 'in timpul ovulatiei, prostaglandina E continua sa tie produsa mai multe ore,
dupa ovulatie. Cat priveste localizarea sintezei prostaglandinelor, cu toate ca nu este
precizata, se pare ca celulele granuloasei produc cantitati semnificative, iar celulele
tecale genereaza prostaglandina F.
Cresterea preovulatorie a prostaglandinei este necesara pentru ovulatie,
Reducerea sintezei acesteia, inhiba ovulatia dar nu ~i luteinizarea, iar PGF2a - exogena
are o eficacitate specifica 111 restabilirea procesului ovulator la animalele la care sinteza
este inhibata.
Exista pareri dupa care prostaglandinele (In special PGP2a) favorizeaza ruptura
foliculului, dupa cum prostaglandina actioneaza ca un continuator al hiperemiei
fo!iculare.
Prostaglandinele, in special tipul E, stimuleaza la nivelul foliculului
preovulator (fibroblastele tecale), formarea de AMPc, dupa un mecanism diferit fata de
actiunea Lll-ului, efectele fiecaruia fiind separate, dar sinergice. ln plus, foliculii care
au devenit refractari la LH, raman complet sensibili la prostaglandine. Aceste
constatari arata di LH-ul si prostaglandinele actioneaza 111 locuri diferite la nivelul
ovarului, LH-ul putand fi activat de celule secretorii ale granuloasei si tecii interne, In
timp ce prostaglandinele pot stimula formarea AMPc tn teaca interna si ill cea externa.
Prostaglandinele grupei E ~i F joaca un rol important ill reglarea intraovariana
a procesului de ovulatie prin inducerea de contractii ale celulelor tecii inteme care au
insusiri functionale comparabile cu leocitele.
Momentul ovulatie]; difera .de .la specie la specie; existand :lnsa si unele
diferente individuate. Femelele prezinta fenomenul ovulatiei ln mod spontan, dar sunt
specii cu ovulatia provocata (pj§,i.s,~~~J).1,!!;,0ai~~-
La-vaca, ovulatia are Joe dupa T. KATILA si col., 1987, la 15 ore dupa sfarsitul
estrului sau la 10-14 ore de la incetarea caldurilor (SEIC!UC, Fl. $i col., 1987); l 0-15
ore dupa debutul caldurilor (TH/BA ULT, 1991). La oaie, ovulatia se produce cu 1-2 ore
Inaintea terrninarii caldurilor sau 18-32 ore de la inceputul estrului. La scroafa, ovulatia
incepe la aproximativ 36-42 ore dupa Inceputul estrului (DERIVAUX, 1971;
THIBAULT, 1991), la iapa fenomenul ovulatiei are loc la 4,6±1,6 zile de la inceputul
estrului, aproximativ 1-2 zile inaintea sfarsitului caldurilor (DERIVA UX, 1971); la
catea, ovulatia are Loe la 3-5 zile dupa debutul oaldurilor, la pisica, ovulatia este
provocata de actul sexual si are loc intre 24-30 ore post coital. La iepuroaica, ovulatia
provocata de actul sexual se produce la 10-12 ore ..

2. Corpul luteal
Dupa eliberarea ovocitului de ordinul II din foliculul dehiscent, in zona
corticala a ovarului se dezvolta o structura noua de aspect glandular cu caracter
temporar - corpul luteal sau corpul galben. Dupa ovulatie, antrumul folicular se
miscoreaza ca unnare a scurgerii lichidului folicular ~i tecile foliculare se pliaza. Din

- 22 -
F
'

hemoragia produsa prin lezionarea capilarelor sanguine din regiunea stigmei, se

formeaza u11 coagul sero-hemato-fibrinos in interiorul foliculului care a suferit
dehiscenta. Sub influenta stimulatoare a hormonului hipofizar LH ~i aceasta sub
dependenta hormonului LH-RH, celulele granuloasei ramase, se multiplica ~i prin
metaplazie ireversibila se transforrna in celule luteale.
In acest moment are loc o proliferare vasculo-conjunctiva de la nivelul tecii
interne, care are ca urmare patrunderea mugurilor vasculari in interior, distrugand in
traversarea lor membrana Slawjansky. Celulele luteale secreta progesteron, hormon
care tine sub dependenta sa modificarile mucoasei uterine in vederea asigurarii nidatiei,
La speciile a carer foliculi prezinta teaca interna cu functie endocrina (suine,
carnivore), dupa dehiscenta celulele tecale se vor organiza in jurul corpului luteal,
generand o glanda estrogeno-progestinica (celulele luteale secrets progesteron, iar
celulele tecale estrogeni).
Evolutia corpului luteal este conditionata de soarta ovulului. Daca ovulul nu a
fost fecund at, se va dezvolta in ovar un corp luteal ciclic (corp luteal progestativ
temporar sau efemer), care va functions activ 5-10 zile, in functie de specie, dupa care
va involua, transformandu-se intr-o formatiune hialino-fibroasa (corpus albicans).
Daca ovulul a fost fecundat, corpul luteal va deveni corp luteal progestativ si apoi
gestativ care va functiona pana la jumatatea gestatiei, dupa care va involua.
Parenchimul noii glande este format in primul rand din celulele foliculare ale
granuloasei care se hipertrofiaza de aproximativ 8 ori, se incarca cu lipide, colesterol,
proteoglicani, acid L-ascorbic, beta-caroteni, si enzime (fosfataza acida ~i alcalina,
dehidrogenaza si lactic-dehidrogenaza). Volumul acestor celule creste rapid ~i
mitocondriile devin mai numeroase. De asemenea, creste gradul de dotare cu
membrane ale reticulului endoplasmatic si incepe activitatea unor enzime asa cum este
colesterolesteraza care are rolul de a transforma colesterolul in pregnenolon, etapa
esentiala in steroidogeneza,
Atat corpul luteal ciclic cat si eel gestativ sunt aproape identici din punct de
vedere structural, deosebindu-se prin marime $i durata existentei lor. Procesul de
formare, de functionare ~i de regresiune a corpilor Juteali la femele cuprinde trei faze:
a) de organizare, b) de eflorescenta-c) de regresie (de involutie);
iif1tii'zade:"oi:ganizare incepe imediat dupa ovulatie ~i se caracterizeaza prin
doua fenomene importante: proliferarea si metaplazia celulelor granuloasei pe de o
parte ~i pe de alta parte vascularizarea prin capilare de neoformatie. Celulele
· granuloasei in urma dehiscentei · foliculare sunt disociate prin edem, prezinta
numeroase mitoze si se vor transforma in celule luteinice prin metaplazie ireversibila.
In urma metaplaziei 1~i maresc volumul si vor acumula Ill citoplasma substante
necesare procesului secretor.
Vascularizatia prin capilare de neoformatie se produce de la periferie spre
centrul cheagului sanguin. Odata cu capilarele patrund si travee fine, conjunctive
formate din fibre de reticulina si fibroblasti, care ajung pana 111 cheagul central. Astfel,
traveele $i capilarele sinusoide se vor dispune in sens radiar formand de fapt stroma
corpului luteal.

- 23 -
 b) Faza eflorescentli reprezinta faza activa a corpului luteal in care acesta este
format din: coagul central, stratul glandular de celule luteinice dispuse 'in cordoane,
celulele tecale organizate in cuiburi, la scroafa.
Coagulul central este o masa fibrinoasa inccnjurata de o membrane de natura
reticulinica, prin care este separat de stratul glandular.
Stratul glandular este format din celule luteinice organizate 'in cordoane
dispuse radiar, in jurul capilarelor sinusoide. Celulele sunt polimorfe (poligonale,
alungite, ovalare, cu contur neregulat) cu dimensiunea medie de 20-30 urn ~i cu
citoplasma de aspect vacuolar. Nucleul este veziculos,nucleolat si cu o frecventa
ridicata a cromatinei sexuale sub forrna de corpuscul cromocentric triunghiular sau
plan convex (Plansa XII, 23).
In citoplasma se evidentiaza organitele: un reticul endoplasmatic neted
agranular dezvoltat, mitocondrii cu matrice densa si creste viloase, lizozomi ~i aparat
Golgi redus. Citoplasma este bogata 'in: lipide, lipoproteine, colesterol, glicogen,
caroten, acid L-ascorbic ~i enzime (3-beta-steroid-dehidrogenaza, malic-
dehidrogenaza, NADH). Toate acestea pledeaza in favoarea capacitatii acestei celule
de a secreta hormoni steroizi sexuali (progesteron). Activitatea secretorie a acestor
celule este sub dependents hormonului hipofizar LTH (hormonul luteotrop) (Plansa
XII, 24).
Mecanismul intim al sintezei progesteronului consta 7n preluarea colesterolului
de catre reticulul endoplasmatic al celulelor luteale, de unde trece in mitocondrii,
pierde catena laterala si se transforms in pregnenolon. Acesta la randul lui este reluat
de reticulul neted ~i transformat de enzimele glicolizei si a ciclului Krebs 'in
progesteron. La acest mecanism mai participa si o enzima denumita citocrom T-450.
Celulele tecii interne prezente la unele specii de animale (suine, carnivore,
Jeporide) sunt organizate 'in cuiburi ~i polarizate la capilarele sanguine. Ele au
dimensiunea medie de 12-14 µm, cu citoplasma clara si vacuolara, In coloratiile
obisnuite si cu nucleul ovalar si nucleolat. Citochimic s-au evidentiat lipide, colesterol,
esteri de colesterol, acid L-ascorbic, fapt ce demonstreaza ca aceste celule continua sa
secrete hormoni estrogeni.
Teaca externa este o membrane conjunctiva densa, foarte vascularizata
localizata la periferia corpului luteal, separandu-l de corionul citogen din jur.
c) Faza de regresie (involutie) intervine in cazul in care ovulul nu a fost
fecundat, aproximativ in ziua a 5-a a existentei corpului luteal ciclic. Regresia acestuia
are Joe prin procese de degenerescenta lipidica a celulelor luteinice, fagocitarea lor de
catre macrofage ~i proliferarea tesutului conjunctiv tPlansa X/Jl, 25).
in aceasta faza se remarca numeroase celule cu nuclei picnotici sau 'in carioliza
~i in citoplasma scad incluziile. Cheagul central se organizeaza lntr-o rnasa densa si
fibroasa. Corpul luteal ciclic, dupa 3-4 saptamani de la inceputul evolutiei sale, se
transforrna 'in intregime Intr-o cicatrice albicioasa cu contur neregulat numit corpus
albicans de ciclu.
Exista factori care participa la organizarea, evolutia si involutia corpului luteal.

- 24 -
 Hormonul luteinizant este un factor luteotrop secretat de celulele gamma din
adenohipofiza, care dupa eliberare ajunge prin circuit sanguin la celulele tinta unde se
fixeaza pe receptorii de mernbrana.
Luteotropina placentara sau asa cum mai este denumita, trofoblastina, este
secretata de trofoblastul embrionar, iar prin circuitul utero-ovarian ajunge la ovar si
corpul luteal, inhiband secretia si sinteza prostaglandinei F2a.
Prostaglandina F2co,principalul factor luteolitic, este secretata de epiteliul
endometrului de suprafata a glandelor uterine in special 111 perioada de interestrus
tardiv. in cazul endometritelor la scroafa, factorul luteolitic nu mai este secretat si
astfel, corpul luteal ciclic nu mai involueaza, devenind corp luteal persistent cu
implicatii patologice.
. in ceea ce priveste circuitul acestui factor luteolitic, de la locul unde este
produs, ajunge in vena uterina anterioara unde traverseaza peretele acestuia la nivelul
pachetului vascular uterin-ovarien, ajunge apoi la ovar si patrunde Ill reteaua de
capilare care inconjoara corpul luteal si ocupa locul la nivelul receptorilor pentru
progesteron ~i toate situsurile neocupate de LH.
Mecanismul de actiune a prostaglandinei F2a consta in vasoconstrictia
capilarelor corpului luteaJ ceea ce duce la scaderea brusca a fluxului sanguin spre
acesta, apare o anemie locala urmata de procese degenerative ale celulelor luteale,
picnoza, cariorexa, carioliza si balonizare. Se produce o evacuare rapida a
progesteronului produs de celulele luteale, iar fluxul acesteia in circulatie scade 10 mod
corespunzator.
Ocitocina este al doilea factor luteolitic si este produsa local de catre corpul
luteal atunci cand lipseste semnalul de gestatie deci animalul nu a rarnas gestant.
Cantitatea cea mai mare de ocitocina provine din pericarionii nucleilor hipotalamici
paraventricular ~i supraoptic, care este inrnagazinata in neurohipofiza sub forma
corpilor Herring, care, prin pituicite este antrenat in circulatia sanguina, ajungand la
corpul luteal ~i exercitand actiunea luteolitica,
In ceea ce priveste mecanismul prin care ocitocina produce luteoliza corpului
Juteal, acesta este asernanator cu eel produs de prostaglandine ~i anume, provoaca
vasoconstrictia.
in situatii patologice corpul luteal nu involueaza, devenind corp luteal
persistent, datorita sustinerii secretiei sale de o cantitate crescuta de LTH (Plansa XIV,
27). Acesta este elaborat de celulele ri-LTH din adenohipofiza la scroafa (46-55%)
care manifesta functie maxima (degranulare totala) 37,3-46,9%. Citoplasma celulelor
luteale apare intens vacuolara datorita prezentei incluziilor implicate in steroidogeneza
tPlansa XIII,26).
Aceasta situatie se evidentiaza in adenohipofiza la vaci cu corp luteal
persistent, unde 'in populatia crornofila a adenohipofizei se remarca numeroase celule
ri-LTH tPlansa XIV, 28). '
Corpii luteali ciclici si gestativi din ovar, la femelele anirnalelor secrets ~i alte
substante cu 'inalta valoare biologica.

- 25 -
 Relaxina este un peptid cu o masa moleculara de 6300 secretat de corpul luteal
gestativ.
J.nhibina este un peptid al lichidului folicular. Inhibina poate contribui alaturi
de estradiol, la inhibitia secretiei de FSH in cursul fazei luteale.
Prorenina este precursorul inactiv al reninei ~i este un peptid a carui sursa
principala este rinichiul. Sinteza sa a fost pusa in evidenta in ovarul de soarece, iepure
si femeie. Titrul de prorenina este dublu 'in perioada periovulatorie.
Factorul epidermal de crestere (FEC) a fost identificat prin imunocitochimie
in corpul luteal la femeie, care poseda receptori specifici. Actiunea sa stimuleaza
receptorii specifici ~i sinteza progesteronului.

Alte peptide
Encefalina ~i arginin-vasopresina au fost puse in evidenta in corpul luteal.
Acestea sunt considerate ca peptide potential luteolitice.

3. Calle genitale
Caile genitale femele sunt reprezentate de doua oviducte, douii coarne uterine,
uterul, vaginul, vestibulul vaginal si vulva. Peretele acestora are acelasi plan general de
organizare, fiind format din superpozitia a trei tunici: mucoasa, musculoasa ~i seroasa,
ultima in segmentele terminate devine adventitie.

3.1. Oviductele
Oviductele apar sub forrna de canale flexuoase a carer lungime la scroafa este
de 15-35 cm si care sunt sistematizate din punct de vedere anatomic tn trei regiuni:
• extremitatea abdominalii cu aspect de palnie (pavilionul trompei sau
infundibulum tubae), a carei mucoasa formeaza o serie de pliuri ce iradiaza
din portiunea centrala (fimbrae tubae);
• corpul oviductulul;
• extremitatea uterind ce se continua cu corpul uterin corespunzator, dar
a
inainte de ajunge la aceasta, prezinta o usoara strangulate (istmus tubae),
dupa care se dilata la nivelul jonctiunii cu corpul uterin forrnand ampulla
tubae.
Peretele oviductului este format din trei tunici: rnucoasa, musculoasa ~i
seroasa. Mucoasa prezinta numeroase pliuri, ceea ce face ca in sectiune transversala,
lumenul oviductului sa apara cu aspect de labirint (Plansa XV, 29). In functie de
inaltimea pliurilor de deosebesc: pliuri mari sau de ordinul I, pliuri mijlocii sau de
ordinul II si pliuri mici sau de ordinul UI, inaltirnea si dezvoltarea acestor pliuri difera
in functie de regiunea oviductului ~i de faza ciclului sexual. Epiteliul mucoasei este
prismatic simplu, care in unele regiuni apare pseudostratificat, format din urmatoarele
tipuri de celule: celule prismatice ciliate, celule secretoare, celule cuneiforme ~i celule
bazale, Celulele prismatice ciliate sunt frecvente in infondibulum, baza infundibulului

- 26 -
~i in treimea superioara a oviductului. Frecventa !or scade progresiv spre jonctiunea cu
cornul uterin. Aceste celule sunt prismatice inalte, cu nucleu veziculos situat 111 treimea
mijlocie $i cu polul apical prevazut cu cili lungi de 5-6 µm. In citoplasma polului
apical se remarca granule de secretie P AS-pozitive. Frecventa celulelor ciliate este mai
mare in faza de estrus, aspect ce dernonstreaza ca ciliogeneza este dependenta de
nivelul horrnonilor steroizi sexuali. Combinarea batailor cililor cu miscarile perista.ltice
ale oviductului permit transportul ovulului sau a zigotului 111 cornul uterin.
Celulele secretoare au polul apical proeminent in lumen, datorita acumularii
granulelor de secretie in cantitate crescuta. Aceste granule sunt PAS-pozitive $i
albastru Alcian-pozitive, fiind mai frecvente 111 estrus si metestrus. La ME se
evidentiaza un reticul endoplasmatic granular dezvoltat, numeroase mitocondrii cu
criste frecvente, un aparat GoJgi cu elementele sale structurale foarte conturate $i
ribozomi liberi in gramezi sau atasati pe peretii reticulului endoplasmaric, Citochimia
acestor celule pledeaza pentru o secretie glicoproteica ce asigura lichidului oviductului
o valoare nutritiva pentru spermatozoizi. In compozitia chirnica a lichidului oviductului
s-au evidentiat: glicoproteine, proteine, ADN, ARN, lipide, enzime, cationi de Na, K,
Ca si Mg, anionii bicarbonic si fosforic, acid lactic $i o serie de aminoacizi: lizina,
histidina, arginina, acidul aspartic, acidul glutamic, alanina, leucina.
Lichidul constituie un mediu nutritiv pentru ovocit, ovul $i primele stadii ale
segrnentarii. Celulele cuneiforme sunt efilate la po1ul apical, cu nucleul situat 111
treimea mijlocie ~i cu citoplasma clara,
Celulele bazale sunt mici, cu nucleul intens cromatic, citoplasma clara situate
pe mernbrana bazala si reprezinta stadiul tanar al celulei secretoare.
Lamina proprie (corionul) este alcatuit dintr-un tesut conjunctiv in care
predomina histiocite, mastocite, plasmocite, fibroblaste, fibrocite, care se comporta
similar cu cele din stroma endornetriala, fiind dependente de nivelul hormonilor
steroizi sexuali. In corion (lamina proprie) se remarca o retea de capilare sanguine si
limfatice, care la nivelul infundibulului devine foarte bogata, separata de cateva
fascicole de fibre musculare netede, formand un adevarat tesut erectil, care este foarte
bine conturat la suine fn faza de estrus. in aceasta faza a ciclului sexual se mai remarca
frecventa mare a mastocitelor,
Musculoasa este putin dezvoltata 111 portiunea anterioara a oviductului, 111
schimb creste progresiv spre cornul uterin, conferind istmului o consistenta de cordon
dur. Musculoasa incepe 111 regiunea pavilionului printr-un strat subtire de Jeiocite,
dispuse circular, apoi se asociaza in Jungul intregului oviduct cu un alt strat
longitudinal. Musculoasa asigura la nivelul oviductului o miscare peristaltica indreptata
spre cornul uterin care asociata cu bataile cililor asigura transportul ovocitului ~i apoi a
zigotului, morulei, si blastulei spre uter.
in acelasi timp insa, la nivelul oviductului se pot declansa miscari ciliare ~i
peristalti.ce de sens invers care permit ascensiunea spermatozoizilor catre treimea
superioara a oviductului in vederea fecundarii ovulului.
Seroasa este foita viscerala a peritoneului, fiind un tesut mezotelio-fasciculat.

- 27 -
 Unul dintre cele mai importante atribute ale oviductului este transportul
gametilor, pentru asigurarea fecundatiei. Dinamica activitatii salpingiene se afla sub
dependents hormonala, Astfel, sub influenta progesteronului, se produce diminuarea
contractilitatii, ceea ce incetineste migrarea spermatozoizilor.
La sobolanca estrogenii accelereaza rnigratia ovulei prin oviduct, in timp ce la
alte fernele, estrogenii produc o inchidere a trecerii din ampula in istmul tubar, "Tube
locking" (mecanism de blocare).
In estrus, secretia salpingiana are directia spre infundibulum; in consecinta
transportu.l ovulei este asigurat In sens invers secretiei prin motil.itatea cililor ~i
contractia tubara,
Spermatozoizii ajung in oviduct prin secretia acumulata si supratensiune - sens
ascendent.
Prin compozitia sa, secretia tubara efectueaza un schimb de substante cu
ovulul. Oscilatiile enzimelor proteoglicanilor, lipidelor, glicogenului sun! reglate prin
horrnonii ovarieni. Literatura de specialitate mentioneaza existents unui factor de
denudare tubar care elibereaza ovulul de corona radiata. In acelasi sens, secretia tubara
are rol important in capacita.rea spermatozoizilor.

3.2. Coarnele uterine ~i uterul

Coarnele uterine sunt foarte lungi cu numeroase flexuozitati atingand de obicei
40-60 cm lungime, iar la scroafele cu mai multe ratari pot depasi 1 m, In timp ce corpul
uterin atinge lungimea de 5-6 cm. Aceste segmente sunt structurate din trei tunici:
mucoasii (endometru), musculoasa (miometrul) $i seroasa.
Endometru este format dintr-un epiteliu de acoperire ~i o lamina proprie
(corion) foarte bogat 'in celule, numit corion citogenetic. Epiteliul de acoperire este
prismatic simplu format din: celule ciliate ~i celule secretoare.
Epiteliul se Infunda in corionul citogen dand nastere la glandele uterine, foarte
frecvente la vaca (Plansa XV, 30). La scroafele impubere, mucoasa uterina este subtire
iar epiteliul sau unistratificat este format din celule cubice sau prismatice joase. In
epiteliu apar cateva depresiuni ce marcheaza mugurii viitoarelor glande tubuiare
uterine. Lamina proprie citogena este format din celule conjunctive numeroase:
mezenchimale, fibroblaste, fibrocite, plasmocite si mastocite incarcate cu granule de
secretie.
Fibrele conjunctive la acest nivel sunt foarte rare, dintre acestea, mai
numeroase se evidentiaza cele de reticulina. La nivelul corionului citogen se descriu
doua straturi: stratul spongios foarte bogat 111 celule si glande si stratul compact situat
ln profunzime in care elementele fibrilare apar mai frecvent, ceea ce imprima acestui
strat un aspect mai dens. 1n timpul vietii genitale, endornetrul fiind un tesut
endocrinodependent se caracterizeaza printr-un dinarnism deosebit, determinat de
hormonii hipotalamici, hipofizari ~i ovarieni. Aspectele morfologice aparute ca urmare
a influentelor hormonale sunt In linii generale asemanatoare la femelele diferitelor
specii de animale. Ceea ce variaza cu specia este durata fazelor ce alcatuiesc ciclul
endometrial. In proestrus si estrus la scroafa consecutiv actiunii hormonilor estrogeni,

- 28 -
se · instaleaza perioada proliferative, in care glandele uterine devin foarte lungi si
sinuoase. Celulele epiteliului de suprafata sunt in majoritatea !or secretoare, cele ciliate
alternand printre primele. Celulele secretoare prezinta la ME organitele bine
dezvoltate, care contribuie la elaborarea secretiei specifice. Astfel, reticulul
endoplasmatic granular, este dezvoltat, mitocondriile sunt numeroase cu criste
frecvente, iar aparatul Golgi in faza diestrus prezinta o structure tipica, in timp ce in
faza de metestrus sacii acestui organit devin hipertrofiati. Forma si numarul
mitocondriilor depind de faza ciclului sexual. La polul apical al acestor celule s-au
evidentiat granule de glicogen in jurul elementelor componente ale aparatului Golgi si
reticulului endoplasmatic granular. Celulele ciliate prezinta la polul apical cili lungi.
Lungimea si numarul !or depind de faza ciclului sexual, astfel, in estrus sunt mai
frecventi, ceea ce demonstreaza rolul !or in vehicularea lichidului elaborat de glandele
uterine. La ME s-au evidentiat existenta unor punti intercelulare care se gasesc la baza
celulelor si in treimea superioara a acestora. in stratul spongios al corionului (lamina
proprie) se remarca numeroase glande uterine tubuloase cu celule glandulare
prismatice al carer pol apical contine nurneroase granule secretorii PAS-pozitive $i
albastru Alcian-pozitive.
Microscopia electronics a evidentiat dezvoltarea mare a organitelor celulare
implicate in elaborarea unei secretii glicoprotidice: aparatul Golgi situat supranuclear
cu elementele sale hipertrofiate, reticulul endoplasmatic dezvoltat si numeroase
mitocondrii de aspect filamentos sau ovalar cu numeroase criste frecvente si
neregulate. In· faza de estrus a ciclului sexual, corionul citogen prezinta asa nurnitul
"edem estral", determinat de prezenta in cantitate mare a acidului hialuronic produs la
nivelul endometrului de mastocite. Acidul hialuronic se acumuleaza la nivelul stratului
spongios al corionului citogen sub forma polimerizara.care este intens hidrofila, incat
determina retinerea apei si implicit aparitia "edemului estral".
In urma formarii pe ovar a corpului luteal care secreta progesteron (111 faza de
metestrus), endometrul intra 111 stadiul secreter, care se caracterizeaza prin dublarea
volumului mucoasei pe seama maririi in volum a glandelor sale. Prin reactii
histochimice ~i histoenzimatice s-a constatat ca glandele uterine au activitate deosebita
in faza de metestrus a ciclului sexual. In corion, 111 aceasta faza a ciclului, scade
numarul de mastocite care nu mai contin granule frecvente si deci eliberarea acidului
hialuronic se face la nivel scazut. Citochimic s-au evidentiat cantitati crescute de
proteoglicani in celulele glandelor uterine in faza de metestrus, ceea ce dernonstreaza
ca progesteronul dirijeaza metabolismul la acest nivel. Sub aspect histoenzimatic In
endometru s-a demonstrat ca activitatea esterazelor nespecifice, succindehidrogenazei,
fosfatazei alcaline si acide ~i adenozintrifosfatazei variaza in functie de fazele ciclului
sexual. Astfel la nivelul glandelor uterine aceste activitati enzimatice sunt intense in
faza de metestrus (in faza de corp luteal eflorescent) ~i moderate 111 restul stadiilor, pe
cand la nivelul epiteliului de acoperire, aceste activitati enzimatice sunt crescute ln faza
de estrus, iar in restul fazelor ciclului sunt moderate sau scazute. Enzimele sunt
sintetizate la nivelul glandeior uterine, corionului citogen ~i epiteliului de acoperire.
Datorita secretiei endometriale, spermatozoizii la nivelul cailor genitale femele devin

- 29 -
 .,
1

apti pentru fecundare, fenomen cunoscut sub denumirea de "capacitare". Acest

fenornen este un proces biochimic complex care consta in esenta 'in perrneabilizarea
membranei acrozomului spermatozoidului pentru eliberarea hialuronidazei cu rol tn
fecundarea ovulului.
Evolutia endornetrului este dependents de soarta ovulului. Astfel daca ovulul
este fecundat, corpul luteal ciclic se transforms in corp luteal gestativ care elaboreaza
cantitati crescute de progesteron, intretine endometrul in faza de secretie activa pentru
a creea conditii favorabile nidatiei blastulei. Daca fecundatia ovulului nu a avut loc, se
instaleaza o perioada de regresie a endometrului, ceea ce corespunde unei faze de
relative liniste a ciclului sexual, faza de diestrus. 1n aceasta faza are loc regresia
corpului ciclic prin procese de degenerescenta lipidica a celulelor luteice ~i 10 final
fagocitarea lor catre macrofage ~i proliferarea tesutului conjunctiv, rezultand un tesut
cicatriceal (corpus albicans). Dupa faza de regresie a endometrului, urmeaza cea
proliferativa sub influenta hormonilor estrogeni si ciclul endometrial i~i reia etapele
caracteristice fiecarei faze a ciclului sexual.
In faza progesteronica a ciclului, glandele uterine devin dantelate iar celulele
secretorii produc o glera mai vascoasa, mai bine incarcata cu elemente nutritive,
formand laptele uterin sau embriotroful.
in stadiul estrogenic,celulele endometrului la scroafa acumuleaza cantitati mari
de glucoza ce pot ajunge la 40-60 mg/100 g [esut. Glucoza acurnulata in celulele
endometrului este transformata de hexochinaza JO glucoza 6-fosfat din care va rezuJta
energie si glicogen. Rolul glicogenului este foarte important deoarece este
componentul biochimic ce asigura metabolismul endornetrului, maturizarea
spermatozoizilor, nutritie, viabilitatea ~i nidatia embrionului. [n afara de glicogen se
mai evidentiaza proteoglicani, acid L-ascorbic si ca enzime, fosfataza acida ~i alcalina,
succindehidrogenaza, lacticdehidrogenaza.
Apararea uterului este realizata de factori celulari si imunitari. Factorii celulari
sunt reprezentati de granulocite, macrofage, plasmocite, eozinocite, limfocite ~i
histiocite. Fagocitoza este intensa atunci cand endometrul este sub influenta
estrogenilor si este slaba cand predornina prostaglandinele. Factorii imunitari sunt
reprezentati de anticorpi, imunoglobulinele M si G. In mecanismele de aparare ale
uterului intervin acizii grasi saturati si nesaturati si flavoproteinele,
Miometrul este format din leiocite dispuse pe trei randuri: longitudinal intern,
circular mijlociu mai dezvoltat ~i longitudinal extern. Fibrele rnusculare sufera variatii
in ceea ce priveste dimensiunile in functie de starea fiziologica a femelei. Astfel, 111
gestatie volumul lor se mareste de 8-10 ori, la aceasta tunica se descrie un ciclu
cunoscut sub numele de ciclu miometral. in faza estrogenica (estrus), la femele se
constata existenta unor contractii de frecventa si amplitudine mare, in timp ce in faza
luteinica (rnetestrus), contractiile sunt foarte recluse. Acest ciclu al miometrului este
endocrinodependent fiind sub influenta hormonilor ovarieni si a hormonului
hipotalamic, ocitocina. Contractiile miometrului 10 estrus se datoresc descarcarilor de
ocitocina, cu mentiunea ca miometrul se contracta numai dupa ce in prealabil a fost
sensibilizat de hormonii estrogeni elaborati in aceasta faza a ciclului sexual. Datorita

- 30 -
miscarilor antiperistaltice ale miometrului are loc "absorbtia" 'in mod natural a
materialului seminal depus odata cu inseminarea femelelor.
Miometrul este un excelent receptor pentru horrnonii estrogeni, gestageni,
ocitocina, prostaglandine $i histarnina. Sub influenta acestora, leiocitele sintetizeaza
fosfolipide, se incarca cu glicogen pentru stimularea sistemului motil actina-rniozina.
Pentru toti acesti factori, leiocitul din miometru este dotat cu receptori specifici. in faza
estrogenica a ciclului sexual, miometrul se incarca cu factori contractili, iar
sarcolemele se depolarizeaza ceea ce permite schimburi celulare intense. Astfel, in
estrus, uterul devine erectil, unda contractila se propaga spre oviduct, ceea ce
stimuleaza ascensiunea spermatozoizilor.
in faza progestinica, Jeiocitul din miometru este blocat, creste potentialul lui de
repaus prin suprimarea transmiterii excitatiei iar receptorii din sarcolema nu mai pot fi
ocupati de factorii contractili.
Stresul este un factor inhibant al activitatii miometrului datorita eliberarii
masive de acetilcolina si noradrenalina ca o reactie de aparare generals care conduce la
o scadere a fecunditatii si prolificitatii,
Seroasa este un tesut mezotelio-fasciculat,

3.3. Cervixul
Cervixul femelelor animalelor face legatura intre uter si vagin, fiind structural
din trei tunici: rnucoasa, musculoasa $i seroasa.
Mucoasa forrneaza nurneroase pliuri de diferite dimensiuni, ceea ce imprima
lurnenului un aspect dantelat (Plansa XV!, 31). Pliurile sunt primare, secundare si
tertiare, 111 functie de marimea !or. Epiteliul mucoasei este prismatic simplu, mai inalt
in fazele de estrus ~i metestrus ale cicluiui sexual. In componenta celulara a acestui
epiteliu s-au evidentiat urmatoarele sase tipuri de celule: celule caliciforme granulate
de tip I, II, III, celule caliciforme veziculare, celule ciliate si celule cuneiforme.
Celulele caliciforme granulate au polul apical plin cu granule ~i tn functie de
repartizarea lor in citoplasma sunt de trei tipuri. Aceste celule poseda organite
dezvoltate mai ales in fazele de estrus si metestrus ale ciclului estral. Astfel, reticulul
endoplasmatic granular este bine reprezentat, aparatul Golgi evident, numeroase
mitocondrii ~i ribozorni atasati sau Jiberi. Citochimic s-a evidential ca aceste granule
sunt P AS-pozitive sau albastru Alcian-pozitive, ceea ce pledeaza pentru o secretie de
natura glicoproteica. Celulele caliciforme veziculare au o structura particulars datorita
formei tipice si aspectului caracteristic al granulatiilor intracitoplasmatice care confera
citoplasmei un aspect spumos. Aceste granule sunt PAS-pozitive si albastru Alcian-
pozitive in estrus si metestrus ~i numai Alcian -pozitive in celelalte faze ale ciclului
estra1. Nucleul este discoidal sau ovalar si in mod constant situat ln regiunea bazala a
celulei. in coloratiile obisnuite ,sunt de aspect clar. Celulele ciliate prezinta la polul
apical cili care au diverse aspecte: unii sunt bine individualizati, altii sunt dispusi in
buchet iar altii sunt aglutinati spre varf Celulele euneiforme sunt efilate mai pronuntat
spre polul apical prezentand citoplasma de aspect fin granular. Ele sunt interpretate ca

- 31 -
fiind celule caliciforrne care au elaborat secretie ~i se gasesc intr-o faza de relativa
liniste.
Corionul (lamina proprie) prezinta numeroase glande cervicale tubuloase, care
in estrus devin rami:ficate. Aceste glande sunt distribu.ite la suine cu o frecventa rnai
mare 111 regiunea anterioara. Celulele componente sunt de talie mare, de forrna
piramidala si au diametrul bazal larg, prin care se sprijina de membrana bazala. Aceste
glande sunt de tip merocrin si aspectul lor este fie clar, fie intunecat, in functie de
gradul de incarcare cu granule al celulei. Glandele au un lumen larg care in proestrus ~i
estrus este plin de secretie P As-pozitiva si albastru Alcian-pozitiva, In corion (lamina
proprie) se evidentiaza numeroase mastocite incarcate cu granule cu o frecventa mai
mare 111 rnetestrus la suine. De evidentiat faptul ca la nivelul corionului s-au observat
receptori senzitivi de tipul corpusculilor Meissner, care uneori apar dispusi 'in pachete
nervoase avand uneori o dispozitie vasculara ~i in apropierea epiteliului cervical.
Mucusul cervical elaborat de glandele cervicale ~i de epiteliul de suprafata este o
glicoproteina, Mucusul are proprietati reologice. In estrus la suine se prezinta cu aspect
acicular. Ultrastructura mucusului cervical la suine este tipica pentru fiecare faza a
ciclului sexual. De remarcat este dispozitia la ME a filamentelor cu densitate
electronics mare ce delimiteaza canalele dispuse paralel cu axul longitudinal al
lumenului cervical. Aceasta structura evidentiaza rolul deosebit de important pe care ti
detine mucusul cervical in procesul de penetratie al spermatozoizilor prin canale.
Lichidul din lumenul canalelor, fiind o solutie izotonica de electroliti (Ca, P, K, Mg,
Na) si glucoza, 111 care s-au decelat si cantitati apreciabile de albumins si globulina,
ofera spermatozoizilor posibiJitatea de a se nutri si de inaintare.
I.n raport cu diferite influente hormonale si eventual inflamatorii,
caracteristicile acestei retele §i structura glerei cervicale variaza astfel iocat s-au descris
piina 'in prezent doua tipuri:
• tipul E (estrogenic) apare la mijlocul ciclului ovarian, in ciclurile
ovulatorii Ill care miceliile de glicoproteine au diametrul de 0,5 µm, sunt
asezate paralel, fiind compuse din 100-1000 lanturi de glicoproteine.
Distanta intre micelii variaza intre 1-10 µm. Intre micelii se formeaza
cavitati apoase care permit ascensiunea spermatozoizilor in lungul liniilor
micelare si de asemenea difuziunea substantelor solubile. Este emisa
ipoteza ca fiecare are originea intr-o cripta cervicala separata;
• tipul G (gestagenic) este caracteristic fazei luteale sau apare sub
tratamentul cu gestagene. Reteaua de glicoproteine este densa, spatiile se
reduc la 0,3 µm §i structura micelara dispare,
Cervixul poate fi comparat cu o bariera biologics a carei functie este de a
permite sau impiedica 111 timpul ciclului reproductiv patrunderea spermatozoizilor.
Datorita proprietatilor sale fizico-chimice si dependentei honnonale, mucusul
Indeplineste o serie de functii legate de migrarea, capacitarea ~i selectarea
spermatozoizilor precum si de activitatea bacteriostatica.
Musculoasa este formata dintr-un strat circular intern bine evidentiat §i altul
longitudinal extern mai slab reprezentat. Lumenul cervixului se dilata foarte mult 111

- 32 -
timpul parturitiei. Deoarece elementul muscular de la acest nivel este redus, se pare ca
factorul principal al dilatarii este o depolimerizare accentuata a substantei
fundamentale din corion, insotita de o crestere a circulatiei sanguine la acest nivel.
Activitatea contractila a musculoasei cervixului nu este dependents de
ocitocina, ci are la baza un mecanism complex neurohormonal, fapt demonstrat de
prezenta numerosilor corpusculi senzitivi in corionul acestui organ.
Seroasa este acelasi tesut mezotelio-fasciculat.

3.4. Vaginul
Vaginul este ingust, cu Jungimea variabila 111 seria animala si are peretele
format din trei tunici: mucoasa, musculoasa si adventitia,
Mucoasa este formata dintr-un epiteliu pavimentos stratificat de tip vaginal si
corion. Epiteliul vaginal este format din patru straturi cu o structura bine definita:
bazal, parabazal si superficial.
Stratul bazal sau generator este format dintr-un singur rand de celule cubice,
cu dimensiunea de 6-8 urn §i cu citoplasma intens bazofila.
Stratul parabazal este format din celule cu dimensiuni mai mari (10-12 µm) cu
citoplasma intens bazofila si un nucleu veziculos bogat in cromatina,
Stratul intermediar cuprinde mai multe randuri de celule cu citoplasma
bazofila bi- sau policroma cu nuclei veziculosi, hipercromatici; sunt celule mari de 20-
40 ~lffi. .
Stratul superficial cuprinde mai multe randuri de celule cu diametrul de 50-
80µm, cu nucleii picnotici si cu citoplasma acidofila si se numesc scuame. Corionul
este un tesut conjunctiv dens, foarte vascularizat ~i cu numeroase terminatii nervoase
periferice de tipul corpusculilor Vatter-Pacini, Krause, Meissner, mai ales la suine.
Musculoasa este formats din leiocite dispuse pe doua straturi: circular intern §i
longitudinal extern.
Adventitia este un tesut conjunctiv lax ce leaga vaginul de structurile
invecinate.
Vaginul fiind un organ endocrinodependent, epiteliul sau se afla sub influenta
hormonilor steroizi sexuali feminini. Astfel, citologia vaginala pe frotiul vaginal este
diferita 'in functie de faza ciclului sexual ~i de specie. Pentru citologia vaginala se
foloseste coloratia Papanicolau care reflecta foa:rte bine starea hormonala a femelei. Jn
fazele ciclului sexual, eliteliul vaginal parcurge etape diferite, astfel din stratul bazal,
celulele sunt impinse 'in urma evolutiei lor spre straturile superioare, capatand forme si
aspecte tinctoriale diferite. Faptul ca epiteliul vaginal este sub influenta hormonilor
steroizi sexuali este demonstrat si de faptul ca la suine in timpul gestatiei, epiteliul are
inaltime mica de 2-4 straturi de celule 'in timp ce 111 faza de estrus, inaltirnea epiteliului
este mai mare fiind format din l0-15 straturi de celule. Pe acest considerent se bazeaza
metoda Ciurea si colaboratorii, care pentru prima data au indicat o metoda de
diagnostic histologies a gestatiei la suine,

- 33 -
 in ceea ce priveste citologia frotiurilor vaginale la mamifere este diferita in
functie de specie si starea fiziologica a fernelei.
La suine, citologia fazelor ciclului sexual nu este atat de neta si de aceea s-a
incercat ca fazele ciclului sexual la aceste femele sa se evalueze prin procentajul
celulelor carecteristice in frotiurile vaginale. Astfel, prezenta unui procent ridicat de
celule profunde ~i intermediare de aspect poligonal asociate cu leucocite indica
hipoestrogenie. Cresterea procentului de celule cu nucleu picnotic pana la 45-55 indica
o normoestrogenie. Daca acest procent este depasit de celulele cu nucleu pionotic ~i de
scuame atingand 75-85, grupate in placarde dernonstreaza o hiperstimulare estrogenica,
care se reflects in frotiul vaginal prin prezenta intr-un procent ridicat a celulelor
plicaturate (celule cu marginele recurbate) asociate in placarde. La vaci, frotiul vaginal
nu este concludent, totusi 111 diestrus predomina celulele bazofile (Plansa XVI, 32).

- 34-
 APARATUL GENITAL MASCUL

Aparatul genital mascul se compune din:

• testicule cu doua componente structurale importante, compartimentul
exocrin reprezentat de tubii seminiferi unde se forrneaza spermatozoizii si
endocrin format din celulele Leydig care secreta hormonii androgeni;
• o serie de canale spermatice excretoare intratesticulare (tubii drepti si
reteaua Haller) $i extratesticulare (conurile eferente, epididim, canal
deferent, canal ejaculator si uretra);
• glande anexe al carer produs de secretie constituie cea mai mare parte din
plasma seminala. Aceste glande sunt: glandele seminale, prostata si
glandele bulbo-uretrale (glandele Cowper);
• organul copulator (penisul) rezultat din acoperirea ultimului segment al
uretrei cu tesut cavernos.

1. Testiculul
Testiculul este un organ ovoid, U$OI' turtit lateral, cu fonna $i velum variabile
in functie de specie. La exterior este invelit de o capsula forrnata dintr-un tesut
conjunctiv dens, foarte rezistent de culoare alba denumita albuginee. La armasar in
capsula s-au evidentiat ~i fibre musculare nedete.
Dupa sectionarea albugineei, parenchimul testicular herniaza ceea ce sugereaza
ca acesta este mentinut sub tensiune. Probabil ca aceasta presiune din interiorul
organului este necesara, facilitand inaintarea spermatozoizilor in canalele spermatice.
La marginea antero-superioara a testiculului, albugineea este mult ingrosata,
formand un con fibros ce se proiecteaza in parenchimul numit corpul Jui Highmore
din care se desprind travee ce impart testiculul in 250-300 loji sau lobuli testiculari.
Traveele conjunctive sunt formate din tesut conjunctive-vascular cu fibre de colagen si
mai rare fibre elastice care converg · spre centrul testiculului formand o tesatura
conjunctiva, numita mediastin. Lobii testiculari au forma de piramide dispuse cu baza
spre periferia organului si varful spre mediastin. Albugineea, mediastinul ~i traveele
conjunctive formeaza scheletul fibres al testiculului sau stroma.
Parerichimul testiculului este de consistenta moale, de culoare galben-bruna si
este format din tubii seminiferi (partea exocrina) si celulele Leydig (cu functie
endocrina) (fig. 18).

- 35 -
 Fig. 18. Structura histologica a testiculului:
L - lobul testicular; TS - tub seminifer; TD - tub drept; RH - reteeue Haller;
CE - conurile eferente; E - epididim; CD - canal deferent; CL - celule Leydig la MO;
Es - epiteliu seminifer; CS - celula Sertoli; S-spermatozoizi

1.1. Tubii seminiferi

Tubii seminiferi reprezinta unitatea functionals a testiculului exocrin, fiind in
numar de 2-4 pentru fiecare Jobul. Ei sunt flexuosi, subtiri $i daca sunt intinsi,
lungimea !or variaza in functie de specie (0,5-1,75 m) si de dimensiunea lobulilor.
Astfel in lobulii mici au o lungime de 30-50 cm, iar in lobulii rnari ating dimensiunea
de 1,25-1,75 m.
Diametrul fiecarui tub seminifer este de 160-180 µm. Fiecare tub seminifer are
doua extemitati: o extremitate la periferia lobului spre albuginee, infundata sub forrna
de deget de manusa si o alta extremitate catre mediastinul testicular, care se uneste cu
extremitatea celorlalti tubi seminiferi ai aceluiasi lobul ~i structureaza un canal comun,
foarte subtire, scurt numit tubul drept. Tubii drepti se deschid apoi intr-o retea de
canale neregulate, localizate in tesutul conjunctiv al corpului Highmore numita

- 36 -
reteaua Haller sau retae testis, care se continua in afara testiculului cu conurile
eferentedin care va lua nastere epididimul.
Structural, tubul seminifer este format dintr-un epiteliu seminal care se sprijina
pe o tunica conjunctiva proprie. Aceasta este formata dintr-o membrana bazala fina,
usor elastics, cu o puternica reactie PAS-pozitiva. Ea este intarita la exterior de fibre
conjunctive dispuse sub forma de benzi concentrice, unite prin fibre oblice. Printre
benzile fibrilare se remarca celule conjunctive cu nuclei turtiti, de aspect endotelifonn,
care prin contractia !or ajuta la eliminarea spermatozoizilor din adanciturile celulelor
Sertoli in lumenul tubilor seminiferi si la transportul !or de-a lungul acestor segmente.
Pe sectiune tubii seminiferi au un aspect polimorf prezentandu-se sub forrna ovalara,
rotunda, in forrna de "O" sau "S", forme ce decurg din forma lor flexuoasa,
Epiteliul seminal este stratificat format din doua tipuri de celule: celule Sertoli
si celule seminale.
Celulele Sertoli sunt cele mai numeroase elemente din epiteliul seminal la
animalele impubere. in testiculul ectopic al adultului sau in testiculul senil, celulele
Sertoli reprezinta singura populatie celulara a epiteliului tubilor seminiferi. Functia
principals a celulelor Sertoli este aceea de a asigura nutritia celulelor seminale, datorita
produsilor rezultati din activitatea lor secretorie. Pe langa rolul trofic, ele constituie un
suport pentru celulele serninale, apoi indeplinesc si o functie fagocitara fata de resturile
celulare rezultate in cursul spermatogenezei ~i rol endocrin prin elaborarea hormonilor
estrogeni. De asemenea, se presupune ca ar indeplini si o functie ccntractila pentru
tubul seminifer in eliminarea spermatozoizilor in lumenul lor. Celulele Sertoli sunt mai
reduse ca numar in raport cu ce!ulele seminale. Ele sunt prismatice dispuse pe un
singur rand, cu baza pe vitroasa si cu polul tor apical spre lumenul tubului seminifer.
La MO contururile nu sunt distincte si aceasta a determinat pe histologii clasici sa le
considere un sincitiu Sertolian continuu in care sunt incluse celulele seminale. in
realitate, studiile de microscopie electronica au aratat ca celulele Sertoli au o
membrana plasrnatica distincta, iar celulele seminale sunt situate in afara acestei
membrane. La polul apical, celulele Sertoli prezinta infundaturi (recesus) numeroase,
adanci ~i neregulate, in care sunt localizate celulele liniei seminale. Nucleul celulelor
Sertoli este situat ln portiunea bazala a celulei, cu dimensiunea de 9-12 µm, de cele mai
multe ori de aspect franjurat si cu nucleolul evident si mare. in citoplasrna s-au
evidentiat toate organitele celulare bine dezvoltate, dat fiind functiile multiple pe care
le indeplinesc. Astfel, se rernarca un reticul endoplasmatic agranular structurat sub
forrna unui corp lamelar, a carui prezenta este legata de elaborarea hormonilor
estrogeni. De asemenea, legat de aceasta functie, citochimic s-au evidentiat colesterol,
esreri de colesterol, lipide si acid L-ascorbic. La periferia citoplasmei sunt prezenti
lizozomi care sunt implicati in fagocitoza, Mitocondriile sunt filamentoase, mici,
subtiri si cu numeroase criste. Aparatul Golgi apare cu numeroase vezicule de secretie
ce asigura nutritia celulelor serninale, in citoplasma celulelor Sertoli s-au evidentiat
numerosi ribozomi liberi, iar ca incluzii: glicogen si granule de pigment (lipofuscina).
in apropierea nucleului apar frecvent formatiuni cristaloide proteice, sub forma de fus
(cristalele lui Charcot) a carer semnificatie nu este 'inca cunoscuta. Toate acestea

- 37 -
 .·~

demonstreaza ca celulele Sertoli au functie complexa in cadrul epiteliului seminal al

tubului seminifer.
Celulele seminale sunt asezate pe mai multe randuri, fie in infundaturile
membranei polului apical al celulelor Sertoli, fie pe vitroasa tubului seminifer si sunt
intr-o continua evolutie care cuprinde doua etape: spermocitogeneza si
spermiogeneza (jig. 19). Celulele seminale deriva unele dintr-altele si in cadrul celor
doua etape pe care le parcurg sunt de patru tipuri: spermatogonii, spermatocite,
spermatide ~i spermatozoizi. Acestea reprezinta etape intermediare ale formarii
spermatozoizilor si se gasesc in diferite proportii 111 permanents in structura citologica
a epiteliului tubilor seminiferi (jig. 20).

Spermatidafaza acrozom Spermatida

Spermatida
faza cap

Spermatid
faza Golgi

Zonu/a
ocludens
Sperma-
togonie
~;i~~i;ijjM!~l:liiliiiiiiiiliii_~embrana
Nucleu bazala

Fig. 19. Schema celulei Sertoli 9i linia serninala in tubul seminifer la taur
(dupa LIEB/CH, H.G., 1999)

- 38 -
 A (susa)
~PERMATOGONIE A
/ pulverulenta)

RMATOGONIE SPERMATOGONIE
1 O A2

SPERMATOGONIE B
0

2n
o Spermatogonii
intermediare w

~:l!

J
c~
c5 :z-
n
Spermatocit primar I
ffi e
Q.

~MElOzA

0 O Spermatidli

(
~ n 7
\
n
Spermatozoid

Fig. 20. Spermatogeneza

1.1.1. :'.$t>¢btuit6titog¢n¢ii . .
~.i?J~;w5r~,ktSl~·:.''ti:
f··~ snero,i~tqg;g.j~Ja ~P,ermatidal. .Spermatogonllle deriva din
'gortocittlle cordoan £f;x{la'i6.·;1e testiculttlciifetal~i sunt l~calizate intr-un singur
rand pe vitroasa tubului seminifer. Ele sunt mici, cu un diametru de 10-12 urn,

- 39 -
lfl'l".

'

poliedrice si sferice cu nucleul asezat central $i sferic. Citoplasma este putin abundenta,
bazofila $i contine mitocondrii numeroase, o zona Golgi, 1n apropierea nucleului si
centrul celular. D1.i'pa'~~~ct_pl nucleului' se <listing doua tipuri de spert:i:tatogbiui:de tip,
~ - prafg!_Se ~i de~tip_:B-.cr,.ustoa.$e.
Spermatogoniile de tip A - priifoase au nucleul cu crornatina de aspect
pu.lverulent. Din ele iau nastere prin mitoza doua celule fiice: A1 identica cu celula
mama si care rarnane in rezerva si o celula A2, care continua linia seminala, Astfel
spermatogoniile A2 prin mitoza vor forma spermatogonii B - crustoase, care au
cromatina dispusa sub forma de blocuri mari. Acestea prin mitoza vor forma
spermatogonii intermediate, care tree prin perioada de crestere devenind sperrnatociti
de ordinul I. .
Spermatocitli primari (spermatociJii de ordinul I) se dispun pe 2-3 randuri
deasupra spermatogoniilor din care iau nastere prin rnitoza. Ele sunt sferice sau
ovalare, cu citoplasma ce confine mitocondrii, o zona Golgi foarte evidenta $i centrul
celular. Aceste celule cresc foarte mult 111 volum, sunt cele mai mari intre celulele
seminale, atingand un diametru de 18-20 µm, cu numeroase incluzii in citoplasma.
Sperrnatocitii secundari (spermatocitti de ordinul II) sunt celule haploide,
deriva prin meioza si sunt dispuse deasupra spermatocitelor primare de ordinul I. Ele
sunt celule mici, cu diametrul de 9-11 urn, cu nucleul ovalar, cu citoplasrna redusa, ce
contine mitocondrii, o zona Golgi si centrul celular. Spermatocitele de ordinul II prin
diviziune ecuationala dau nastere la spermatide (celule haploide). Astfel dintr-o
spermatogonie B vor rezulta 16 spermatide.
in concluzie, spermatogeneza cuprinde trei perioade:
I. perioada germlnativa (de multiplicare, de diviziune) 10 care
sperrnatogoniile de tip A se <livid ecuational, rezultand 8 spermatogonii
intermediare cu un nurnar diploid de cromozomi (2n).
2. perioada de crestere caracterizata prin faptul ca ultima generatie a
spermatogoniilor fiice (spermatogoniile intermediare), intra intr-o lunga
perioada interrnitotica; citoplasma )or acurnuleaza substante nutritive ~i
devin sperrnatociti primari (de ordinul I) a carer garnitura crornozomiala
este tot diploids (2n).
3. perioada de maturare '1n care spermatocitul primar sufera o diviziune
reductionala rezultand doua spermatocite de ordinul II (secundare). Ca
urmare a acestei diviziuni, spermatocitul secundar primeste numai
jurnatate din continutul ADN al nucleului, in acest mod garnitura
cromozomiala este haploids, redusa la jumatate (n) .
., Sperrnatidele. se localizeaza in infundaturile membraneI or polilor apicali ai
celulor Sertoli. Ele au un diametru de 9 µm, sunt dispuse pe trei randuri spre lumenul
tubului seminifer. Spermatida are o forma triunghiulara, cu un nucleu ovalar asezat
central si cu citoplasma slab bazofila ce contine o zona Golgi evidenta, numeroase
mitocondrii de forma granulara ~i un centru celular. Spermatidele nu se mai <livid si se
transforma direct in spermatozoizi.

- 40 -
 1.1.2.{~g'~t~r~~~~~Zf !
ify(6c!i{T¢aifk . motfologid pe ,'care le. sufera spermatida,
.... ·"
pentru a deveni
sp¢finJtdfold
.............. , , ·
11 constituie procesul
, ·.;,·· ,.'·
de,., .., spermiogene:¥
,., i .. ,.
·'

1.1.2.1. Spermatozoidul
Pentru a intelege spermatogeneza este necesar sa se prezinte structura
spermatozoidului (fig. 21) care este constituit din cap si coada (flagel).

Dispozitivulfibrilar inelar

Acrozom Plasmalema

Membrane
ecrozomics
intemli
Spa)iul
subacrozomic

lnel (anulus)
Piesa terminate
Piesa principala

Fig. 21. Spermatozoid de taur, schema

(auo« LIEB/CH, H,G., 1999)
Capul co!lst.itui.e partea care contine. nucleul celulei cu n cromozomi. .Forma -i
foptitm :i$t¢·t~:Y}lir~f ,~:i:mas~t, t~),lr, ,yier),, 'secera (sobolan), spiralat (cocos), para
(iepure, caine ), la exterior 's{renfarca,pfifs'fual~inatrilaminata: ce con tine In structura sa
recept~i-i';p~~ific,i.,, .. "''"''' .. ,,.,,,,,.' ·"''"' ~
Asr~i;g,rnuHeste situat la polul anterior al nucleului si rezlll~A}in_complex.ul
G):qJg:i in , procesul de spermatogeneza. CitoJ)f~~nw este, redusa; cantitati:v si este
condensata, formata din glicoproteine mai ales intre plasmalema ~i acrozom,
structurand capisonul cefalic, ce se intinde pe doua treimi din suprafata nucleului.
Acrozomul contine hidrolaze acide: hialuronidaza si fosfataza ac~da cu rol in
depc:>l irnerizar~a. acidului hialuropic, cc ch~~nt~a"za- celulele fol{ct.ilare di~ corona radiata
a .,·qyodt~iuC~~re
.··, ...,,.:_.\.:..,,;,:,,'... ,·..;.
:i~ h~;·i ,;~nd~·ce"ta disr~r;area c;1u1e1ar ro1icu1a;e. ·"'

- 41 -
 intre acrozom ~i mernbrana nucleara se afla perforatorul cu rol de penetrare a
plasmalemei ovocitului. In momentul patrunderii spermatozoidului, perforatorul
formeaza un canal in citoplasma prin care se transfera continutul nucleului
spermatozoidului.
La polul inferior al nucleului, citoplasma forrneaza doua condensari numite
protuberantele bazale forrnatiuni proteice semicirculare ce inconjoara zona inferioara
a nucleului. intre protuberantele bazale se delimiteaza un spatiu denumit fosa de
irnplantare, ce apare ca o excavatie cu rol de a adaposti extremitatea anterioara a
filamentului axial din structura cozii spermatozoidului.
Flagelul (coada) spermatozoidului este structurat din patru segmente: piesa de
conjugare, piesa interrnediara, piesa principala $i piesa terminala,
1. Piesa de conjugare, este de 0,4 µm, si se afla intre centriolul proximal si
jumatatea anterioard a centriolului distal si reprezinta centrul kinetic al
spermatozoidului.
in aceasta piesa se descriu urmatoarele:
• placa bazala, o lama fixa de citoplasma ce se a!la in fosa de implantare;
• capitelul este segmentul superior al cornplexului centriolar, aflat in contact
cu placa bazala;
• coloanele segmentare sunt proteine- fibrilare dispuse radiar in jurul
centriolului proximal si reprezinta radacinile axonemei, fiind sintetizate de
ribozomii spermatidei;
• centriolul proximal reprezinta centrul de coordonare al miscarilor
flagelului ~i este situat sub capitel. Este un cilindru Jung de 500 nm $i cu
diametrul de 250 nm, ce contine -9 triplete de microtubuli (A, B, C)
periferice. Pe microtubuli sunt atasate moleculele de dineina cu activitate
ATP-azica si cu rol in polimerizarea $i depolimerizarea tubulinei. Dineina
se prezinta sub fonna unor brate (clesti) dispuse la distanta de 24 nm;
• dispozitivul fibrilar este format din 9 proteine fibrilare dense, ce
inconjoara filamentul axial de la piesa de conjugare piina la terminarea
piesei principale;
• jumatatea anterioara a centriolului distal are structura microtubulara.
intre piesa de conjugare si cea intermediara, celulele imature prezinta
citoplasma suplimentara sub forma de picdtura citoplasmaticd, care este fagocitata de
celulele Sertoli, disparitia ei semnificand maturarea spermatozoidului.
2. Piesa interrnediara are lungimea de 5-10 µm, este segmentul cuprins intre
cele doua jum<itiiJi (anterioara Ji posterioara) a centriolului distal si este considerata
"centrala energetica a spermatozoidului". Membrana celulara forrneaza la -limita dintre
piesa intermediara ~i cea principala un incl (annulus).
Piesa intermediara este formata din axonema (filamentul axial), dispozitiv
fibrilar, teaca mitocondriala ~i glicogen.
Axonema (filamentuJ axial) este structurata din microtubuli organizati dupa
modelul 2 centrali si 9 dublete periferice (subfibra A ~i subfibra B). Subfibra A nurnita
~i microtubul complet este format din 13 protofilamente (protofibrile), de care este

- 42 -
atasat microtubulul incomplet (subfibra B) format din 11 protofibriie. Subfibra A
prezinta doua brate in forms de cleste (spiculi) in compozitia carora intra o
proteinenzima numita dineina bogata in A TP-aza. Dineina apare in lungul
microtubulului complet la intervale regulate de 24 nm.
La intervale mai mari intre dubletele vecine apar legaturi elastice formate
dintr-o proteins numita nexind (jig. 22).
in timpul miscarii flagelului se
produce alunecarea dubletelor, unul in
raport cu celalalt ~i in consecinta
incovoierea axonemei. Aceasta alunecare
a dubletelor se face prin deplasarea
puntilor laterale ce se stabilesc intre
dineina si dubletul adiacent. in acest
sistem perfect se desfac si se refac
legaturile dineinei cu dubletul adiacent, se
realizeaza glisarea dubletelor, unul fata de
celalalt, cu incovoierea flagelului.
Dispozitivul fibrilar este
structurat din 9 fibrile proteice ce
inconjoara la exterior cele 9 dublete
periferice de microtubuli. Aceste fibrile
proteice sunt o continuare a coloanelor
segmentare din piesa de conjugare si
confers rigiditate piesei intermediare. La
exteriorul celor 9 fibrile proteice se
evidentiaza 2 fibrile proteice grease,
subfibra - inegale ca marime, care se dispun user
spiralat impunand miscarea de spiralare a
cozii spermatozoidului.
Teaca mitocondriala este forrnata
din 15-25 mitocondrii care se dispun
spiralat in jurut axonemei. Crestele
Fig. 22. Sectiune transversala tubulare spiralate din mitocondrii contin
prin axonema numeroase particule elementare in care se
localizeaza enzima numitafactorul de
cuplare F,, care poseda activitate ATP-azica ;;i care catalizeaza ultima etapa a formarii
ATP-ului necesar glisarii dubletelor de microtubuti.
Gliconul se dispune printre mitocondrii sub forms de depozite mici,
reprezentand rezerva de glicogen a spermatozoidului folosit in fosforilarea oxidativa,
pentru transformarea Jui in energie, fiind sursa de energie a spermatozoidului.
3. Piesa prmcipala este segmentul eel mai lung al cozii spennatozoidului (40-
50 um) si este structurata din axonema (filamentul axial) cu dispozitia microtubulilor
2+9 dublete periferice si dispozitivul fibrilar constituit din 9 proteine fibrilare situate la

- 43 -
periferia dubletelor periferice. La exteriorul celor 9 fibrile se rernarca 2 fibrile proteice
groase, inegale ca marime, care se dispun usor spiralate, ce imprima miscarea de rotire
in jurut propriului ax al sperrnatozoidului. Aceasta miscare de rotire este transforrnata
in miscare de inaintare spiralata datorita scheletului tecii fibrilare. La periferia tecii
fibrilare se evidenteaza o citoplasma redusa delirnitata ta exterior de plasrnalema.
4. Piesa terrninala are o lungime de 3-4 urn, in structura ei intra axonema cu
structura microtubulara clasica de 2+9 dublete periferice.
Spermlogenezai Modificarile morfologice pe care le sufera spermatida ln
trecerea ei in spermatozoid, intereseaza in primul rand nucleul, zona Golgi, centrul
,: •Al, . ,:1¢t
,I• ·"· ,·. ·:.,...··•.

setular.~i mitocondriile (fig. 23). Elemenfele componente ale nucleului se condenseaza

~i 'nucleul devine o masa omogena ~i densa. Nucleolul se fragmenteaza !?i apoi dispare.
Astfel, volumul nucleului diminueaza mult, fara pierderea elementelor sale genetice.
Nucleut devine excentric, se polarizeaza ~i se alungeste.
Acrozom Diplozom Acrozom

Faza Go/gi timpurie Faza Golgi terzi«

Faza Cap

Faza Faza acrozom

acrozom tflrzie Faza de
limpurie maturare
timpurie
Faza de
maturare (flrzie

Fig. 23. Spermiogeneza la taur, schema (dupa LIEB/CH, H.G., 1999)

Ansamblul acestor transformari sunt cuprinse in patru faze, ce se desfasoara la

polul apical al celulelor Sertoli: faza Golgi, faza cap, faza acrozom ~i faza de maturare.

- 44 -
 1. Faza Golgi este caracterizata prin formarea veziculelor paraacrornozomiale
din veziculele aparatului Golgi care se dispune la polul anterior al nucleului.
Microtubulii centrului celular rnigreaza in citoplasma polului posterior al nucleului. in
aceasta zona, cei doi centrioli se separa, unul se evidentiaza in vecinatatea polului
posterior al nucleului (centriolul proximal) iar celalalt in apropierea membranei
celulare (centriolul distal).
2. Faza cap 'in care veziculele paraacromozomiale se unesc intr-o singura
vezicula ( vezicula acrozornala) care se separa de aparatul Golgi ~i se dispune la polul
anterior al nucleului. 0 mare parte din microtubuli se condenseaza intre cei doi
ce:ntrioli si structureaza filamentul axial, care va constitui viitoarea axonerna a
· sperrnatozoizilor.
3. Faza acrozom in care vezicula acrozornala se transforma in acrozom, ce
acopera extremitatea anterioara a nucleului. Nucleul pierde o parte din apa, cromatina
se condenseaza si astfel devine compact. Axonema creste in lungime, structurand piesa
de conjugare ~i piesa intermediara. Centriolul distal se separa in doua jumatati:
anteriora, ce se situeaza intre piesa de conjugare si piesa interrnediara ~i posterioard
sub forrna de inel (inelul Jansen) ce inconjoara axonema intre piesa intermediara ~i
piesa principala,
La extremitatea posterioara a nucleului, citoplasma forrneaza o manseta in
jurul piesei de conjugare.
4. Faza de maturare. 0 parte din citoplasma din rnanseta rarnane prezenta la
limita dintre piesa de conjugare si cea intermediara, ca apoi sa fie prezenta In jurul
piesei intermediare sub forma unei picaturi citoplasmatice, care va fi fagocitata de
celulele Sertoli.
Cele 15-25 mitocondrii se dispun spiralat in jurul axonemei piesei
intermediate, printre mitocondrii se acumuleaza granule de glicogen, ce va constitui
sursa de energie a spermatozoidului. Axonema se alungeste ~i formeaza piesa
principala si cea terminala a cozii spermatozoidului. Spermatozoizii rezultati astfel, au
capul implantat in faldurile citoplasmei celulelor Sertoli, iar cozile spre lumenul tubilor
seminiferi, aspect denumit fasciculatie. In functie de unda sperrnatogenetica,
spermatozoizii se desprind din faldurile celulelor Sertoli ~i tree 'in lumenul tubilor
seminiferi.
Sperrnatozoizii sunt celule haploide (n), o jurnatate din numarul total din
testicul contin cromozomul sexual X si cealalta jurnatate cromozomul Y.
Prin injectarea intratesticulara a precursorului ADN radioactiv
(timidina H3), care a fost incorporat de nucleii unor celule germinale, s-a apreciat ca
intreaga serie de modificari de la spermatogonie la spennatozoizi ar necesita
aproxirnativ 54 de zile la taur.
Desfasurarea normals a sperrnatogenezei la masculi este sub dependenta
hormonului de stimulare a spermatogenezei SSH, ornologul hormonului FSH la femele
produs de celulele beta din adenohipofiza. Secretia acestui hormon este reglata de
honnonul hipotalarnic FSH-RH (SSH-RH).

- 45 -
 Formarea liniei seminale de la spermatogonie la spermatozoid se face in mod
succesiv in asociatii celulare de acelasi tip. Sectiunile histologice 'in tubii seminiferi
arata ca, in diferiti tubi sau chiar in zone diferite ale aceluiasi tub seminifer se gasesc
numai anumite asociatii celulare intr-o anumita faza de dezvoltare. Aceasta
demonstreaza ca procesul de spermatogeneza se desfasoara ritmic sub aspectul de ciclu
al epiteliului seminifer.
Acest ciclu este reprezentat de totalitatea schimbarilor ce se produc pe o
suprafata data a epiteliului seminifer intre doua aparitii succesive ale aceleiasi asociatii
celulare. Timpul dintre doua aparitii a aceleiasi asociatii .celulare constituie durata
ciclului spermatogenetic (tab. 4).

Tabelu/4
Durata cicluluiepiteliuluiseminal ~i spermatogeneza
touo« TH/BAULT, LEVASSEUR, 1991)
Durata (zile)
Specia
Ciclul eoiteliuluiseminal Soermatoaeneza
VIER 8,6 34,1
BERBEC 10,4 49,0
TAUR 13,5 54,0
CAINE 13,6 54,4
OM 16,0 74,0

Succesiunea populatiei celulare constituie valul sau unda spermatogenetica.

Disfunctiile in aceasta succesiune poarta denumirea de modulatii. in stransa
interdependenta cu ciclul epiteliului seminifer se gaseste ~i evolutia celulelor Sertoli.
Acestea sunt celule mari, piramidale, ce se intind pe toata lungimea epiteliului
seminifer. Forma si volumul !or variaza in decursul ciclului seminifer, plasticitatea lor
fiind dependents de evolutia celulelor germinale,
Potentialul celulelor Sertoli este multiplu (TH/BA ULT, 1991):
• rol de protectie impotriva reactiilor imunitare secundare in prezenta
celulelor germinale care prezinta molecule antigenice. Celulele Sertoli
controleaza maturarea si migratia celulelor germinale. Asigura de
asemenea, fagocitoza celulelor germinale degenerate;
• celulele Sertoli sunt implicate in sinteza steroidiana si proteica;
• secretia de la polul apical al celulelor Sertoli este antrenata in lumenul
tubilor seminiferi ~i apoi progreseaza odata cu spermatozoizii spre "rete
testis".
Fluidul interstitial traverseaza rnembrana bazala ~i este resorbit in capilarele
limfatice si sanguine. Acest lichid este vectornl parahormonilor in reglarea
intragonadica.
• "In vitro" celulele Sertoli sunt capabile sa sintetizeze si sa elaboreze mai
multe proteine specifice: inhibina, ABP (androgen binding protein) precum
~i hormonul antimiillerian;

- 46 -
 • proteinele nespecifice elaborate de celulele Sertoli sunt: activatorul
plasmalogenului, transferina, factorul de crestere de tip insulinic,
substantele mitogene (care stimuleaza proliferarea spermatogoniilor).

1.2. Glanda Interstltiala Leydig

Celuiele Leydig sau celulele interstitiale ale testicului sunt localizate in tesutul
conjunctiv dintre tubii seminiferi. Ele elaboreaza honnonii steroizi sexuali (androgeni)
sub actiunea carora se dezvolta si se menrin caracterele sexuale secundare masculine,
precum si cresterea si activitatea secretorie a glandelor sexuale ale aparatului genital
mascul.
Glandainterstitiala a testiculului este o glanda endocrine de tip difuz, in care
celulele sale se gasesc in aglornerari in jurul capilarelor sanguine si mai rar izolate
(Plansa XVII, 33, 34). Celulele sunt de talie mare, cu nucleii veziculosi si nucleolati, In
citoplasma se remarca ca organite, un reticol endoplasmatic agranular dezvoltat care
este implicat in steroidogeneza. La nivelul membranelor reticulului s-au evidentiat
enzime cu rol principal in biosinteza honnonilor steroizi si anume: 3-beta-hidroxi-
steroid-dehidrogenaza, lipaza, esteraza, citocromoxidaza, succin-dehidrogenaza, 17
hidroxilaza si 17 desmolaza. Mitocondriile sunt numeroase in forma de bastonase, cu
dimensiunea de 0,5 µm cu criste lamelare, frecvente ~i neregulate. Zona Golgi este
localizata perinuclear, care la MO apare sub forma de coarda rasucita. Citochimic s-au
cvidentiat urmatoarele incluzii:colesterol, esteri de colesterol, acid L-ascorbic, glicogen
si granule de lipofuscina, Acestea din urma cresc cantitativ odata cu inaintarea Ill varsta
a animalului. in citoplama celulelor Leydig s-au mai observat cristaloidele Reinke care
sunt formatiuni proteice de fonne variate ~i care la ME se prezinta cu aspect striat a
carer semnificatie nu se cunoaste (jig. 24).

Fig. 24. Celula Leydig la ME:

REN - reticul endoplasmic neted; M - mitocondrii; Pl - picaturi de lipide;
CR - cristale Reinke; S - sectetje enoccrlne; CS - capilar sinusoid

- 47 -
 Ca origine, celulele Leydig iau nastere din celulele mezenchimale ale tesutului
embrionar dintre tubii seminiferi. La animale se descriu doua cicluri in dezvoltarea
celulelor Leydig: un ciclu fetal ~i altul puberal. In viata fetala, celulele interstitiale se
contureaza in testiculul fetusului mascul de taurine la varsta de patru luni cand se
evidentiaza in adenohipofiza si celule gama ICSH (COTEA, 1977). Hormonul
stimulator al celulelor interstitiale (ICSH) este responsabil de metaplazia celulelor
mezenchimale in celulele Leydig. Spre varsta de noua !uni la fetusul de taurine,
celulele Leydig se atrofiaza si se dezvolta din nou la pubertate, odata cu conturarea
ncta a celulelor gama-ICSH (LH) din adenohipofiza, care sunt influentate de hormonul
hipotalamic ICSH-RH (LH-RH).
Considerarn necesar trecerea in revista a spermatogenezei si citochimiei
glandei interstitiale Leydig in corelatie cu citologia adenohipofizei la masculii suinelor
din rasa Landrace in varsta de 1-280 zile. ·
Dimensiunile in µm ai tubilor seminiferi si ai celulelor din etapele sper-
matogenezei din testiculul masculilor din rasa Landrace, in vilrsta de 1-280 zile sunt
redate in tab. 5.

Tabelul 5
Dimensiunile in µm a tubilor seminiferi ~i a celulelor liniei seminale
din testiculul masculilor din rasa Landrace
(dupa COTEA, C., 1998)
Varsta in zile
Structuri
1-3 30-50 85-100 130-160 180-200 220-250 260-280
Tub seminifer f'I0-50 60-70 85-100 110-125 160-195 260-280 280-300
Spermatogonie 7,5 7,5 7,5 7,5 7,5 7,5 7,5
Spermatocit I - - 12,5 12,5 11-12 11-12 11-12
Spermatocit II - - - 11-12 11-12 11-12 11-12
spermauoa - - - 8-10 8-10 8-10 8-10

La varsta de 1-3 zile, in testiculul masculilor din rasa Landrace se evidentiaza

tubi seminiferi mici, cu diametrul de 40-50 µm, iar spermatogoniile de 7,5 µm sunt
dispuse pe un singur rand pe vitroasa, Nucleul este veziculos, nucleat si cu numeroase
granule de crornatina.
Tubii seminiferi din testiculul masculilor in varsta de 30-50 zile au diametrul
de 60- 70 µm, in care spermatogoniile sunt surprinse in diferite faze ale mitozei.
La varsta de 85-100 zile, tubii seminiferi au diametrul de 85-110 µm, iar
epiteliul seminifer contine celule Sertoli, spermatogonii de 7,5 µm si spermatocite I de
12,5 µm. in citoplasma celulelor Sertoli se evidentiaza incluzii (proteogligani, lipide ~i
acid L-ascorbic) cu rol trofic pentru celulele liniei seminale.
in intervalul de varsta de 130-160 zile, tubii seminiferi din testicul au
diametrul de 110-125 µm cu celulele liniei seminale in garnitura completa

-48-
(spermatogonii 7,5 µm; spermatocite I 12,5 µm; spermatocite II 11-12 µm; spermatide
de 8-10 µm si spermatozoizi). in citoplasma celulelor Sertoli s-au evidentiat cantitati
apreciabile de proteoglicani, lipide si acid L-ascorbic, ce constituie substratul trofic al
celulelor liniei seminale.
La varsta de 180-200 zile, tubii seminiferi din testicul au diametrul de 160-195
µm, cu urmatoarele celule ale liniei seminale:spermatogonii 7,5 µm; spermatocite I 11-
12 µm; spermatocite II 11-122 µm; spermatide 8-10 µm si spermatozoizi.
In cadrul evolutiei liniei seminale se remarca fazele meiozei, la trecerea
spermatocitului I in spermatocit II. Celulele Sertoli care delimiteaza un sector
triunghiular cu baza spre vitroasa tubilor seminiferi , contin in citoplasma cantitati
crescute de proteoglicani si lipide. Testiculele masculilor din rasa Landrace, in varsta
de 260-280 zile, contin tubi seminiferi cu diametrul de 280-300 µm, cu aceleasi
dimensiuni ale celulelor liniei seminale ca la varsta de 220-250 zile. in citoplasma
celulelor Sertoli s-au evidentiat cantitati foarte crescute de proteoglicani, lipide si acid
L-ascorbic.
in concluzie, in testiculul masculilor din rasa Landrace, diametrul mediu al
tubilor seminiferi creste incepand de la varsta de 1-3 zile (40-50 µm) pana la varsta de
260-280 zile (280-300 µm). in intervalul de varsta 85-100 zile, epiteliul seminifer
contine numai spermatogonii ~i spermatocite. Pentru intervalul de varsta 130-160 zile,
epiteliul seminifer se evidentiaza cu toate etapele de evolutie ale spermatogenezei pana
la faza finala de spermatozoid. Celulele Sertoli cu rol trofic din epiteliul seminifer,
contin cantitati foarte crescute de proteogliocani, lipide si acid L-ascorbic, incepand cu
varsta de 230 zile, pentru asigurarea la un nivel ridicat a spermatogenezei.

Tabelul 6
Citochimia glandei interstitlale Leydig din testiculul masculilor
din rasa Landrace in varsta de 1-280 zile
(dupa COTEA, C., 199 8)
Varsta in zile
lncluzii
1-3 35-40 90-95 140-150 rtS0-185 220-250 260-280
Proteoglicani - + + + + + +
Lipide - + + ++ ++ +++ +++
Colesterol ~i esteri
de colesteroli
- + ++ +++ ++++ ++++ ++++

Functii -COOH - + ++ +++ ++++ ++++ ++++

Acid L-ascorbic + + ++ +++ +++ ++++ ++++
*) lipsa:
+ cantitate redusa:
++ cantitate moderata:
+++ cantitate crescuta;
++++ cantitate foarte crescuta,

- 49 -
 Din analiza tabelului 6 se constata ca iucepand cu varsta de 90 zile, in
citoplasma celulelor interstitiale Leydig, acumularile de incluzii implicate l11
steroidogeneza (lipide, colesterol, esteri de colesterol, funqii-COOH si acid L-
ascorbic) sunt moderate ~i apoi cresc pe masura inaintarii in varsta, piinli la varsta de
220-250 zile, mentinandu-se la acelasi nivel in perioada 260-280 zile. Aceasta
demonstreaza o intensificare a metabolismului acestor incluzii in reticulul endoplasmic
neted pentru elaborarea hormonilor steroizi sexuali. La varsta de 220 zile, in celulele
interstitiale Leydig se remarca cantitati foarte crescute de colesterol, esteri de
colesterol, funcpi-COOH ~i acid L-ascorbic, ceea ce sugereaza secretia crescuta de
hormoni androgeni.

Tabelul 7
Dinamica celulei gama-lCSH in adenohipofiza masculilor din rasa Landrace
in varsta de 1-280 zile
(dupa COTEA, C., 19 97)
Faza celulei Varsta in zile
gama-lCSH 1-3 35-40 90-95 140-150 180-185 ~20-250 260-280
Functie maxima 33,3 31,0 46,6 52,9 52,4 65,2 64,0
Functie medie 22,2 23,0 13,3 17,6 19,1 8,7 16,0
Functie minima 11, 1 23,0 13,3 11,8 9,5 13,0 8,0
Mitoza 22,2 15,3 6,6 5,8 9,5 4,3 4,Q
lnterkineza 11,1 7,7 6,6 - - - -
Picnoza - - - 5,8 4,7 4,3 4,0
Cltoliza - - 13,3 5,8 4,7 4,3 4,0

in tab. 7 se rernarca predominarea functiei maxime (33-65,2%) la celulcle

gama-ICSH. Acest aspect poate fi interpretat prin degranularea unui numar cat mai
mare de celule gama-ICSH pentru elaborarea Ia un nivel ridicat a ICSH-ului necesar
metaplaziei celulelor mezenchimale in celule interstitiale Leydig. incepand cu varsta
de 220 zile degranularea totala se remarca la 65,2% din celulele gama-ICSH, care prin
secretia crescuta de ICSH stimuleaza acumularea de incluzii (colesterol, esteri de
colesterol, functii -COOR si acid L-ascorbic) implicate in steroidogeneza celulelor
Leydig.
Mitozele intalnite la celulele gama-ICSH (4-22%) evidentiaza inmultirea
acestor celule necesare masculilor, inca din primele trei zile de la parturitie, cand ating
22,2%.
Citoliza remarcata incepand cu varsta de 90 zile (13,3%) panli la varsta de 280
zile (4%) poate fi interpretata ca o modalitate holocrina de a elabora secretia crescuta
de ICSH necesar stimularii comportamentului endocrin al testiculului la masculii din
rasa Landrace. Degranularea partiala (functia medie) este prezenta la 8,7-23% din
celule, iar cea minima la 8-23% din celule. In perioada de varstli 1-95 zile au fost
remarcate in populatia cromofila a adenohipofizei si celule gama-ICSH in interkineza

- 50 -
(6,6-11,l %), caracterizate citochimic prin lipsa din citoplasma lor a incluziilor
implicate Ill steroidogeneza, dernonstrand ca ele se afla intr-o faza de relativa liniste,
in lobul anterior al adenohipofizei vierilor din rasa Landrace §i Marele alb
predomina celulele gonadotrope P-FSH si y-ICSH care prin hormonii produsi
stimuleaza cele dona compartimente exocrin si endocrin din testicul (Plansa XVIII, 35,
36).
Incepand cu varsta de 90 zile, in citoplasma celulelor interstitiale Leydig,
acumularile de incluzii implicate in steroidogeneza (lipide, colesterol, esteri de
colesterol, functii - COOR ~i acid L-ascorbic) sunt moderate ~i apoi cresc cantitativ
pana la varsta de 280 zile. La varsta de 220 zile, in celulele iuterstitiale Leydig se
remarca cantitati de colesterol, esteri de colesterol, functii - COOH ~i acid L-ascorbic,
ceea ce sugereaza secretia crescuta de hormoni androgeni. in adenohipofiza la varsta
de 220 zile, degranularea totala se remarca la 65,2% din celulele y-ICSH care prin
secretia crescuta de ICSH stirnuleaza acumularea de incluzii in celulele interstitiale
Leydig pentru elaborarea la un nivel ridicat a hormonilor androgeni.

2. Calle spermatice
Caile spermatice sunt reprezentate de caile spennatice intratesticulare (tubii
drepti ~i reteaua Haller) ~i de cele extratesticulare (conurile eferente, epididim, canal
deferent, canal ejaculator si uretra).

2.1. Tubii drepti

Tubii drepti rezulta din unirea celor seminiferi din fiecare lobul, sunt scurti
(lungimea fiind de 0,5 mm) ~i cu un traiect drept. Diametml lor este de 40-90 µm ~i
sunt forrnati dintr-o membrana bazala pe care se sprijina un epiteliu format din celule
Sertoli spre capatul dinspre tubii seminiferi si din celule cubice la extremitatea care Ji
leaga de reteaua Haller. Citochimic in epiteliul tubilor drepti s-au evidential lipidele
sub forma de picaturi.

2.2. Reteaua Haller

Reteaua Haller sau rete testis, este formata dintr-un sistem de canale neregulate
intercomunicante, localizate in corpul Highmore. Diametrul canalelor este de 50-250
µm ~i peretele !or este stmcturat dintr-o membrana bazala pe care se sprijina un
epiteliu simplu polimorf format din trei tipuri de celule: celule prismatice ciliate, foarte
bogate in incluzii; celule prismatice ciliate cu citoplasma polului apical supraincarcat
cu principii nutritivi indeosebi lipide; celule bazale cu aspect endoteliform care se pot
transforma in primele doua categorii dupa necesitati. In jurul canalului se dispun fibre
de colagen, elastice si rare fibre musculare netede.

- 51 -
 2.3. Conurile eferente
Conurile eferente sunt reprezentate de un sistem de canalicule cu o extremitate
intratesticulara la nivelul retelei Haller ~i o extremitate flexuoasa epididimara. Numarul
conurilor eferente variaza in functie de specie (13-15 la taur, 15-19 la berbec, 12-23 la
armasar, 14-21 la vier). Aceste canale, dupa un scurt traiect drept, se aglomereaza
formiind mici mase in forma de conuri, numite conuri eferente sau lobulii epididimului.
Pe sectiune, canalul are un lumen festonat, fiind captusit de tm epiteliu format din trei
tipuri de celule: celule bazale, celule ciliate ~i celule secretoare. Celulele secretoare
sunt prismatice cu nucleul veziculos ~i nucleolat. Organitele citoplasmatice sunt
dezvoltate, in special aparatul Golgi, reticulul endoplasmatic granular ~i mitocondriile.
Citoplasma polului apical contine incluzii in cantitati crescute: picaturi de lipide,
granule de secretie ~i granule de pigment, produsul de secretie al acestor celule serveste
pentru nutritia spermatozoizilor. Celulele ciliate sunt prismatice prezentand la polul
apical cili mobili, cu rolul de a vehicula spermatozoizii, care inca nu prezinta miscari
proprii. Citoplasma polului apical contine incluzii dar in cantitate redusa, comparativ
cu celulele secretoare. Celulele bazale sunt celule cubice, constituind celule de
inlocuire a celor doua tipuri descrise. Epiteliul se sprijina pe o membrana bazala la
periferia careia se remarca fibre de colagen, celule conjunctive si o musculoasa delicata
formats din fibre musculare netede dispuse circular.

2.4. Epididimul
Este un organ alungit asezat de-a lungul marginii dorsale (fixe) a testiculului,
ocupiind 2/3 din circumferinta testiculului si este sistematizat din cap, corp ~i coada.
Canalul epididimar este extrem de flexuos si lung: la taur de 40-50 m, armasar de 70-
80 m si la berbec de 6- 7 m. Calibrul canalului creste progresiv spre coada epididimului,
care este un rezervor de spennatozoizi ( din numarul total de spermatozoizi care se
gasesc in lumenul epidimului, 76% se afla in coada sa, iar restul in corp ~i cap). in
acest mod, masculul are in permanenta o rezerva de spermatozoizi care poate asigura
mai multe ejaculari: la berbec 10-12, la taur 25-20. Spermatozoidul format la nivelul
tubilor seminiferi este matur din punct de vedere morfologic, dar tnca imatur
functional, la nivelul epididimului datorita lungimii sale ~i produsilor pe care ii
elaboreaza celulele epiteliale, are loc prima maturare fiziologica a spermatozoizilor
care consta in formarea capsulei lipoproteice a spennatozoizilor l;,i incarcarea !or cu
sarcina electrics negative care permite existenta lor in nurnar mare intr-un volum mic,
fiira a se aglutina.
lntr-o sectiune transversala prin corpul epididimului se remarca la exterior o
seroasa care provine din foita viscerala a pungii seroase; o albuginee epididirnara ce
fixeaza corpul epididimului la marginea fixa a testiculului si numeroase formatiuni
ovalare, sferice, alungite separate prin prelungirile septale trimise de albuginee. Aceste
formatiuni de diferite dimensiuni ~i forme reprezinta sectiuni ale canalului epididimar
foarte flexuos. Structural, canalul epididirnar, este format dintr-un epiteliu
pseudostratificat cu stereocili, ce se sprijina pe o membrana bazala sub care se observa

- 52 -
o redusa lamina de tesut conjunctiv. Musculoasa canalului este reprezentata de un strat
muscular neted, circular, ce devine din ce in ce mai gros spre coada epididimului.
Epiteliul canalului este format din urmatoarele tipuri de celule: celule principale cu
stereocili (celule secretoare), celule holocrine (clare) si celule bazale (fig. 25).

Fig. 25. Epididimul

A- sectlun« prin epididim; B - ce/ule epiteliale cu stereocili

Celulele principale cu stereocili sunt prismatice inalte, prevazute la polul

apical cu cili foarte lungi (20-40 µm), izolati sau fuzionati, nemobili, numiti stereocili.
La MO, celula prezinta organite dezvoltate, care sunt implicate in procesul secretor:
aparatul Golgi situat supranuclear, ergastoplasma la baza ~i numeroase mitocondrii.
Aparatul Golgi are aspect de canalicule anastomozate intre ele, din care se desprind
vacuole pline cu secretie la polul apical al celulei. Stereocilii au aspect de jgheaburi, a
carer radacini intracitoplasmatice converg catre zona Golgi, ceea ce sugereaza ca sunt
diferentieri citoplasmatice necesare secretiei. Citoplasma polului apical contine
numeroase incluzii: granule de secretie PAS-pozitive (glicoproteine), piciituri de lipide
si granule de pigment. Glicoproteinele si lipidele reprezinta produsul de secretie ~i
parasesc celula prin jgheaburile stereocililor ajungilnd in lumen, servind la nutritia
spermatozoizilor, contribuind in acest fel la maturarea !or.
Celulele holocrine se mai numesc si clare datorita aspectului clar al
citoplasrnei in coloratie H-E. Aceste celule au forma de maciuca in capul ~i corpul
epididimului, in timp ce in coada lui, devin cubice. Celulele prezinta un pol apical
dezvoltat si un pol bazal sub forms de piciorus, ce se lateste ca o talpa la nivelul fixarii
pe membrana bazala, Piciorusul incepe sa se forrneze din regiunea nucleului.
Citoplasma apicala contine: vacuole mari pline cu material granular ce reprezinta
secretia acestor celule. Materialul granular se formeaza la nivelul reticulului

- 53 -
endoplasmatic granular, apoi este transferat in veziculele golgiene pentru definitivarea
Jui ca secretie, in citoplasma sau mai evidentiat mitocondrii cu criste frecvente.
Celulele bazale sunt ovalare, de talie mica, plasate bazal, cu citoplasma putina
si de aspect clar, saraca in organite. Nucleul este sferic cu cromatina fin granulara si
nucleolul putin evident. Ele forrneaza un strat discontinuu si sunt considerate ca celule
de inlocuire pentru celulele principale.
in epiteliul canalului epididimar au mai fost observate limfocite (celule cu
halou), celule de talie mica, ovalare cu nucleul mic bogat in cromatina ~i plasate in
spatiile clare printre celulele principale.

2.5. Canalul deferent §i canalul ejaculator

Canalul deferent este un conduct cu traiect aproape rectiliniu, care porneste de
la coada epididimului panli la canalul ejaculator, la care se <listing trei portiuni:
testiculara, funiculara si abdomino-pelvina. Deasupra vezicii urinare formeaza o
dilatare fuziforma numita ampula canalului deferent. Este structurat din trei tunici:
mucoasa, musculoasa si tunica conjunctiv-elastica (adventitia), care devine seroasa 'in
portiunea pelvina a canalului.
Mucoasa este formats dintr-un epiteliu pseudostratificat ce se sprijina pe o
membrana bazala ~i o lamina propria foarte bogata in fibre elastice. Pe sectiune
transversala lumenul canalului are un contur festonat datorita prezentei numerosilor plii
pe care ii realizeaza mucoasa. Epiteliul sau 'in partea initiala a canalului epididimar este
prevazut cu stereocili, apoi in tot lungul Jui, epiteliul devine mai putin inalt flira
stereocili. Acest epiteliu este format din celule prismatice cu o activitate secretorie
mult mai redusa in cornparatie cu cea
intalnita in epididim si din celulele
cubice mici (celule bazale de inlocuire).
Tunica muscularli are o
grosime de 15 mm ~i este constituita din
trei straturi de muschi neted:
longitudinal intern, circular mijlociu si
longitudinal extern (fig. 26). Straturile
extern ~i mijlociu sunt foarte dezvoltate,
'in timp ce stratul intern este subtire. in
ampula canalului deferent, mucoasa
devine foarte cutata, prezentand plii
numerosi si ramificati cu un epiteliu
format din celule epiteliale cu activitate
secretorie. La polul apical al acestor
celule se evidentiaza numeroase granule
de secretie,
Canalul ejaculator este un conduct scurt (5-6 mm la armasar) ce continua
canalul deferent ~i se deschide 'in uretra la nivelul unei ridicaturi numita verum
montanum. Structura Lui este asemanaroare canalului deferent in regiunea arnpulara.

- 54 -
Mucoasa prezinta plii numerosi si invaginari in care se deschid veziculele seminale in
portiunea dorso-mediala a canalelor. Epiteliul mucoasei este pseudostratificat format
din celule secretoare cu numeroase granule de secretie la polul apical si din celule
bazale de inlocuire. La jonctiunea cu uretra, epiteliul devine un epiteliu de tranzitie,
continuandu-se cu eel al uretrei.

2.6. Uretra
Uretra mascula in comparatie cu cea femela este lunga §i formeaza prin unirea
cu canalul ejaculator, canalul urn-genital. Uretra este sistematizata in doua portiuni:
pelvina ~i peniena.
Uretra pelvina este formate din: mucoasa, stratul vascular (cavemos) si
musculoasa. Mucoasa este prevazuta cu pliuri numeroase dispuse longitudinal si este
formata dintr-un epiteliu care la jonctiunea uretrei cu vezica urinara, este de tip urinar,
apoi devine pseudostratiftcat. Acest epiteliu se sprijina pe o membrana bazala. in
structura mucoasei se mai evidentiaza un corion foarte subrire format din tesut
conjunctiv delicat in care predomina fibrele elastice. Stratul cavemos este prezent la
toate speciile, dar este dezvoltat diferit, fiind format dintr-un plex bogat de vene
ramificate structurand un adevarat labirint cu semnificatia de tesut erectil. Venele sunt
separate intre ele prin trabecule de tesut conjunctiv, bogat in fibre musculare netede. in
peretele uretrei pelvine se mai evidentiaza la armasar, taur si berbec un strat granular
ce contine acini glandulari periuretrali a carer secretie este in principal rnucoasa,
Musculoasa este un strat subtire, format din fibre musculare nedete, dispuse circular.
Uretra peniena este structurata din: mucoasa, stratul vascular (cavemos) si
musculoasa. Mucoasa este reprezentata de un epiteliu pseudostratificat care la nivelul
meatului urinar devine pavimentos stratificat si din lamina propria care variaza ca
structura si grosime in functie de specie.
La taur si berbec, corionul este format din tesut conjunctiv delicat cu
numeroase formatiuni limfoide, iar la armasar si vier contine glande de tip mucos
(glandele uretrale Littre) ~i infundaturi ale epiteliului cu rol secretor (lacune
Morgagni).
Tesutul cavemos, urmeaza mucoasei ~i este format din lacune sanguine
delimitate de trabecule conjunctive provenite din albugineea tesutului spongios al
uretrei care se gaseste spre exterior. Trabeculele contin numeroase fibre elastice si fibre
rare musculare netede. in totalitate, aceste lacune pline cu sange, structureaza tesutul
spongios al uretrei. Tesutul spongios (corpul spongios) este acoperit la exterior de o
tunics formats din tesut conjunctiv dens (albuginee) care contine fibre musculare
netede spre interior, dispuse circular, constituind in totalitatea lor musculoasa.

3. Glandele anexe
Glandele anexe ale aparatului genital mascul sunt: glandele seminale, prostata
~i glandele bulbo-uretrale {glandele lui Cowper). Aceste glande sunt organe endocrino-

- 55 -
dependente, deoarece dezvoltarea si stadiile secretorii ale celulelor lor sunt dependente
de elaborarea hormonilor hipotalamici, hipofizari ~i testiculari.
3.1. Glandele seminale
Glandele seminale sunt situate in partile laterale ale celor doua canale
deferente ~i au dimensiuni variate in functie de specie (0,5 cm la soarece si 15 cm la
vier). La extremitatea posterioara a lor se gaseste canalul excretor care se uneste cu
portiunea terminala a canalului deferent, rezultand canalul ejaculator. La iepure si
camasiere, aceste glande lipsesc.
Peretele glandelor seminale este structural din trei tunici: mucoasa, musculoasa
si adventitia, Mucoasa este formate dintr-un numar foarte mare de pliuri primare,
subtiri care se ramifica in pliuri secundare ~i tertiare (fig. 2 7).

B
Fig. 27. Veziculele seminale:
A - mucoasa; B - celulele epiteliale secundare la mascul in plina activitate sexusi«;
C - celulele epiteliale la mascul dupa castrare

Aceste pliuri se anastomozeaza intre ele, rezultand numeroase cavitati de

diferite fonne si dimensiuni separate prin pereti subtiri, incat in sectiunile histologice,
aceste cavitati par a fi izolate (Plansa XIX, 37, 38), in realitate se deschid in lumenul
larg al glandei. Pe panga aceste pliuri, mucoasa prezinta si invaginiiri frecvente de
diferite dimensiuni asemanatoare glandelor. Aceste aspecte ale mucoasei permit
glandelor seminale sa posede o suprafata foarte mare de secretie, Epiteliul mucoasei
este format din doua tipuri de celule: celule secretoare ~i celule bazale de inlocuire.
Celulele secretoare sunt celule prismatice cu nucleul veziculos ~i nucleolat. La
MO aparatul Golgi apare supranuclear sub forma de vezicule. in citoplasma polului

- 56 -
apical se evidentiaza granule de secretie, lipide (fosfolipide) ~i un pigment lipocrom
galben care creste cantitativ odata in inaintarea in varstli a animalului. Organitele
celulare sunt dezvoltate in mod deosebit, cele implicate in secretia glicoproteinelor,
fructozei si acidului citric care constituie secretia glandelor seminale. Astfel reticulul
endoplasmatic granular este dezvoltat, aparatul Golgi situat supranuclear cu numeroase
vacuole de secretie si mitocondriile cu criste frecvente localizate in apropierea
elementelor reticulului endoplasmatic.
Dupa castrare devin cubice cu organitele foarte reduse, iar secretia este
absenta.
Celulele bazale sunt putine la numar repartizate la baza celulelor secretoare ~i
reprezinta celulele de inlocuire ale acestora. Nucleul este ovalar, localizat central, slime
in crornatina ~i nucleolat.
Epiteliul se sprijinli pe o mernbrana bazala sustinuta de un corion, format dintr-
un tesut conjunctiv delicat bogat in fibre elastice care se intinde si in axul pliurilor.
Musculoasa este subtire si cuprinde doua planuri de muschi netezi, care nu
sunt delimitate net: un strat intern circular ~i altul extern longitudinal. Aceasta tunica
prin contractia ei ajuta la iesirea lichidului spermatic (secretia glandelor seminale) din
lumenul glandelor sub forma de jet.
Adventia este un strat subtire de tesut conjunctiv delicat care contine o serie de
microganglioni simpatici (paraganglioni crornafini).

3.2. Prostata
Prostata este dispusa pe gatul vezicii urinare, la nivelul originei ureterei ~i la
nivelul terminal al canalelor deferente. Ea este prezenta la toate speciile si este
considerata cea mai importanta glanda anexa a aparatului genital mascul. Forma si
gradul ei de dezvoltare, variaza in functie de specie. Astfel, cea mai dezvoltata se
rernarca la carnivore unde are o forma globuloasa, la vier este rnai redusa, la taur
cuprinde un corp ~i o portiune diseminata iar la arrnasar, este formata din doi lobi uniti
printr-un istm. La exterior glanda este acoperita de o capsula musculo-fibroasa formata
din tesut conjunctiv ce contine ~i fibre musculare netede. Parenchimul glandei este
structural dupa tipul tubulo-acinos compus si este sustinut de o stroma, reprezentata de
septele conjunctive. Acestea sunt formate din tesut conjunctiv si fibre musculare netede
care impart teritoriul glandular in lobuli. Numarul acestor lobuli este diferit in functie
de specie, ca de altfel si individualizarea !or. Astfel la caine, lobulii sunt perfect
individualizati morfologic ~i functional, iar numarul lor este mai mare decat la celelalte
specii (fig. 28). Canalele excretoare ale glandei se deschid in multe puncte in jurul
ureterei tPlansa xx; 39).

- 57 -
 Fig. 28. Prostata:
A - sec{iune histologica; B - un sector din acinul glandular prostatic;
SR - simpexioane Robin

Unitatea morfofunctionala a glandei este acinul glandular prostatic. Acinii

glandulari sunt cavitati ovoide, cu lumen larg ~i neregulat, datorita prezentei
numerosilor pinteni. Din cauza putemicei proliferari ~i existentei pintenilor, lumenul
acinilor are aspect de labirint, iar lumenul este plin cu secretie, In cadrul epiteliului
glandular se remarca celule in mitoza, mai ales la masculii camivorelor in perioada
sezonului sexual. Epiteliul este simplu, se sprijina pe o membrana bazala ~i este format
din doua tipuri de celule: celule secretoare ~i celule bazale. Celulele secretoare sunt
prismatice inalte, cu nucleul veziculos situat in treimea inferioara si nucleolat. in
citoplasma polului apical s-au evidentiat granule de secretie (glicoproteine ), lipide,
granule de pigment, iar ca enzime (fosfataza alcalina ~i veziculaza).
Prostata are rolul de a secreta un lichid important pentru biologia
spermatozoidului, in sensul ca ii produce o mobilitate ridicata. Spermatozoizii sunt
imobili in testicul si in epididim si devin mobili, numai dupa contactul cu secretia
glandelor anexe, ei poseda mobilitate maxima in portiunea prostatica a ureterei, de aici
rolul secretiei acestei glande.
Compozitia biochimica a secretiei prostatice cuprinde o baza azotata numita
spennina, lecitina ~i corpi amilolizi. Microscopia electronics a evidentiat in citoplasma
celulelor secretoare prezenta organitelor implicate in elaborarea acestei secretii. Astfel,

- 58 -
reticulul endoplasmatic granular este dezvoltat, aparatul Golgi prezent supranuclear cu
numeroase vezicule de secretie si mitocondriile sunt raspandite in toata masa
citoplasmei. Secretia prostatei este de tip merocrin, totusi se remarca si o secretie de tip
holo-merocrin la taur §i caine, deoarece numeroase celule supraincarcate cu incluzii se
pot observa in lumenul acinilor glandulari.
Celulele bazale sunt de talie mica, cu nucleul ovalar sau sferic reprezentand
celulele de '.inlocuire ale celulelor secretorii.
Canalele excretoare ale acinilor sunt de calibru diferit, cele principale care se
deschid la nivelul mucoasei uretrale, au lumenul eel mai mare. Mucoasa lor este
formats dintr-un epiteliu pseudostratificat care se sprijina pe o membrana bazala, foarte
bine consolidata la exterior de un strat conjunctiv-elastic.

3.3. Glandele bulbo-uretrale (Cowper)

Glandele bulbo-uretrale (glandele lui Cowper) sunt glande perechi, dispuse la
nivelul terminal al uretrei pelvine, acoperite de muschiul compresor. Ele lipsesc la
caine, iar la restul animalelor prezinta marimi variabile, fiind mai dezvoltate la vier
(16-18 cm). Glandele sunt delimitate de o capsula fibroasa, la exteriornl careia se
evidentiaza muschiul striat compresor. De la nivelul capsulei se detaseaza septe
formate din tesut conjunctiv delicat, ce imparte glanda in lobuli. Parenchimul este de
tip tubulo-acinos, unitatea morfofunctionala fiind reprezentata de acin (Plansa XX, 40).
La motan, printre acinii glandulari s-au observat fibre musculare striate, care
impreuna cu muschiul compresor al glandelor participa la elaborarea secretiei prin
contractia lor in lumenul uretrei. Acinii glandulari in sectiunile histologice apar de
diferite forme si dimensiuni, iar citologia !or difera de faza in care este surprins acinul.
Pe aceeasi sectiune histologica, acinii pot fi surprinsi in diverse faze: faza
presecretorie, secretorie ~i de elaborare a secretiei, Corespunzator acestor faze, celulele
epiteliului glandular sunt: prismatice joase, prismatice inalte si cubice. De evidentiat
faptul ca ~i in cadrnl aceluiasi acin se remarca acest mozaic celular care este
caracterizat prin polimorfism accentuat al celulelor glandu\are. Evidentierea
proteoglicanilor in lumenul acinilor glandulari si la polul apical al ce\ulei epiteliale
glandulare, care apare supraincarcat in faza de secretie, pledeaza pentru o secretie
mucoasa bogata in glicoproteine a glandelor bulbo-uretrale. Intradevar la microscopul
electronic, celulele glandulare poseda un reticul endoplasmatic granular dezvoltat,
numeroase mitocondrii, ribozomi atasati sau liberi si un aparat Golgi cu vezicule pline
de secretie de natura glicoproteinica, plasate la polul apical al celulelor. in citoplasma
polului apical al celulelor s-au mai evidentiat picaturi de lipide de diferite dimensiuni.
De remarcat faptul ca la berbec, secretia acestor glande este in principal formats din
glicoproteine acide, deoarece secretia este albastru-Alcian pozitiva, La taur si vier se
remarca teritorii glandulare albastrn-Alcian pozitive (glicoproteine acide) ~i teritorii
PAS-pozitive (glicoproteine neutre). Aceste doua tipuri de glicoproteine se gasesc in
proportii aproximativ egale, deoarece teritoriile glandulare corespunzatoare \or sunt
aproximativ egale ca intindere pe sectiunile histologice. Evidentierea lipidelor, atilt in
citoplasma celulelor glandulare, cat si in lumenul acinilor, pledeaza in favoarea unei

- 59 -
secretii care pe langa cantitati crescute de glicoproteine, contine si cantitati apreciabile
de lipide. Secretia glandelor bulbo-uretrale este produsa in cantitatea cea mai mare la
vier, la care glandele sunt foarte dezvoltate. Aceasta secretie este vascoasa datorita
continutului ridicat in glicoproteine, cu rol de a curati si lubrefia uretra inainte de
ejaculare. Canale le de excretie sunt scurte, in numar de 5-10 in functie de specie, se
deschid in uretra si sunt captusite de un epiteliu pseudostratificat.

4. Penisul
Penisul (organul copulator) este format din uretra extrapelvina in jurul careia
sunt dispusi trei corpi cilindrici de tesut erectil: doi corpi cavernosi dispusi pe fata
dorsals a uretrei si un corp spongios ce inveleste de jur irnprejur uretra.
Penisul se poate sistematiza intr-un corp si doua extremitati craniala ~i caudala.
Corpul este reprezentat de o tija cilindrica, usor compresat lateral a carui margine
ventrala adaposteste uretra spongioasa.
Extremitatea caudala se fixeaza la arcada ischiatica prin doua radacini
apartinand corpilor cavernosi, acoperite de muschiul ischio-cavemos. Extremitatea
craniala (glandul) se prezinta ca o dilatatie mai mare la armasar, sau mai mica la taur si
berbec, formata din tesutul spongios al uretrei.
Corpii cavernosl
Fiecare corp cavemos este inconjurat de o capsula formats din tesut conjunctiv
dens numita albuginee. Fibrele de colagen si elastice care intra in structura acesteia
sunt dispuse pe doua straturi: circular intern si longitudinal extern. lntre cei doi corpi
cavernosi aceste fibre se unesc pentru a forma pe linia mediana un sept care poate fi
continuu, sau intrerupt, mai ales spre extremitatea anterioara a penisului in functie de
specie. Tesutul erectil al corpului cavemos al penisului este reprezentat de o retea de
lacune sanguine neregulate, interpuse intre arterele aferente si venele eferente. Aceste
lacune sunt mici la periferia corpilor cavernosi, devenind largi si anfractuoase 'in zona
centrala, Lacunele sanguine sunt delimitate de trabecule conjunctive structurate din
fibre de colagen groase, fibre elastice, fibroblaste, fibrocite si fibre musculare netede.
Pe fata interna a lacunelor sanguine se remarca un endoteliu care continua pe eel al
arterelor si venelor respective.
Corpul spongios este acoperit de o albuginee mai subtire ~i care contine pe
fata interna fibre musculare netede dispuse circular. in structura sa corpul spongios,
prezinta numeroase lacune sanguine, separate de trabecule conjunctive constituite din
numeroase fibre elastice, rare fibre de colagen si celule musculare netede. Lacunele
sanguine sunt captusite de un endoteliu si apoi ele tree treptat in plexul venos al
mucoasei uretrale. In portiunea anterioara, tesutul spongios al uretrei structureaza
glandul foarte bogat in terminatiuni nervoase.
Preputul (furoul) este o formatiune cavitara, de protectie a extrernitatii libere a
penisului formata prin invaginarea pielii la acest nivel. Caudal, se continua cu corpul
penisului la nivelul unui fund de sac numit ''fornix". in structura sa, pielea preputului
contine numeroase glande sebacee §i sudoripare modificate care formeaza glandele
preputiale foarte dezvoltate la vier, armasar ~i tap.

- 60 -
 BAZELE FIZIOLOGICEALE REPRODUCTIEI
,.

Functia de reproductie este cea care conditioneaza perpetuarea speciilor, iar

cunoasterea cat mai buna a tuturor mecanismelor care asigura buna desfasurare a
proceselor de reproductie, reprezinta o necesitate ~i in acelasi timp o prioritate pentru
specialist. Numai cunoscand ~i stapanind aceste mecanisme se poate interveni pentru a
mari eficienta economics a cresterii animalelor, contribuind la cresterea randamentului
productiei, la procesul de inmultire ~i ameliorare a raselor de animate si totodata se
poate interveni eficient in profilaxia ~i tratamentul diverselor tulburari de reproductie,
lnstinctul genezic, eel ce apropie doi indivizi de sex opus in scopul indeplinirii
actului sexual, sta la baza vietii sexuale ~i apare doar atunci cand organele genitale incep sli
functioneze manifestandu-se odata cu maturitatea sexuala,
Maturitatea sexuala este perioada in care aparatul genital complet dezvoltat
este capabil sli elaboreze celule sexuale mature, apte pentru fecundatie. Spre deosebire
de alte aparate ale organismului, activitatea genitals este limitata la o anumita perioada
din viata animalului care variaza de la o specie la alta. Maturitatea sexuala apare mai
inainte ca individul sli devina adult, intrucat, in timpul si dupa pubertate, acesta
continua sli creasca. Intre aparitia maturitatii sexuale ~i maturitatea corporala exista
diferente foarte variabile cu specia, acestea fiind de 2-3 ani la animalele mari, 3-12 luni
la animalele mici si 12-14 ani la om.
Din punct de vedere al functionarii aparatului genital in viata animalului exists
3 perioade si anume:
• - perioada pregenitala;
• - perioada genitala;
• - perioada postgenitala.
Perioadapregenitala, numita si perioada prepuberala dureaza de la nastere
pana la aparitia maturitatii sexuale. Odata cu expulzarea in mediul exterior a fetusului,
toate aparatele ~i sistemele acestuia i~i continua sau i~i intensifies activitatea, cu
exceptia aparatului genital care intra in functiune mutt mai tarziu, in momentul in care
indivizii de sex opus incep sa-si manifeste dorinta de impreunare sau instinctul
genezic. intrucat 1t1 perioada pregenitala are loc dezvoltarea gonadelor cu inceperea
secretiei de honnoni gonadici si se produc rnodificari incipiente in dezvoltarea
tractusului genital, se recomanda ca in aceasta perioada sli se asigure animalelor tinere
o alimentatie si ingrijire corespunzatoare in vederea unei dezvoltari corporale normale,
inclusiv a aparatului genital (Dumitrescu st col. 1982).
·1 Perioada genitala, incepe odata cu aparitia maturitatii sexuale, cand gonadele
elaboreaza celule sexuale apte pentru fecundatie si aparitia acesteia este influentata de o
seri~ de factori: rasa, climatul, regimul alimentar, conditiile de intretinere si in oarecare

- 61 -
masura de factori individuali. Se considers cli factorul determinant al pubertatii este
inceputul activitatii endocrine a gonadelor.
Perioada genitala nu dureaza toata viata animalului, ci se termina dupa un
anumit timp ce variaza in functie de specie, de conditiile de intretinere si exploatare, de
alimentatie, de individ, etc.
Aceasta perioada este, din punct de vedere al reproductiei cea mai importanta
din viata animalelor, aparatul genital gasindu-se in plina activitate cand testiculul si
ovarul elaboreaza si elimina, in mod continuu la masculi, sau ciclic la femele, celule
sexuale. Numai printr-o furajare si intretinere rationale gonadele vor elabora gameti
apti pentru fecundatie si va fi posibila instalarea gestatiei, cresterea si dezvoltarea
fetusului.
Perioada postgenitala (climacterium, menopauza la femele, andropauza la
masculi) se instaleazli treptat $i aparatul genital i$i reduce activitatea piina la disparitia
functiei gametogene si scaderea sau chiar suprimarea unor secretii endocrine. La
masculi scade capacitatea fecundanta a spermei, apoi apare oligospermia $i in final
azoospermia. La femele se produc maturari si ovulatii anestrice apoi ciclurile sexuale
dispar, comportamentul sexual se schimba si se instaleaza anafrodizia. in aceasta
perioadli individul este incapabil de a se reproduce .

1. Maturitatea sexuala la masculi ~i femele

Pubertatea apare ceva mai devreme la femele decat la masculi $i este mai
precoce la rasele ameliorate si mai tardiva la cele neameliorate.
Momentul aparitiei maturitatii sexuale joaca un rol important in practica,
intrucat acesta trebuie sli fie precedat de separarea tineretului pe sexe. Nu se vor admite
la reproductie animalele care nu au atins varsta optima pentru reproductie, intrucat se
ajunge la instalarea precoce a gestatiei care se va solda la randul ei cu distocii cauzate
de bazinul juvenil, iar femela nu va mai atinge nici dezvoltarea si nici nivelul productiv
caracteristic speciei si rasei respective.
Masculii folositi prea de timpuriu la reproductie se epuizeaza repede si au o
sperma necorespunzatoare, in care predomina spermatozoizii tineri, cu picatura
protoplasmarica; uneori se produce fecundatia $i dau nastere unor produsi debili.
Aparitia maturitatii sexuale este conditionata genetic fiind influentata de o
serie de factori cum sunt: specia, factorul hormonal, consangvinitatea, varsta, greutatea
si viteza de crestere, alimentatia, temperatura ambienta, factorul lumina, stresul,
conditiile de intretinere.

1.1.Maturitatea sexuala la masculi

Este aproape unanim admis ca la masculi maturitatea sexuala apare ceva mai
tiirziu decat la femele. Aceasta apare in mod obisnuit la o vilrstli medie caracteristica ce
recunoaste variatii frecvente datorita numerosilor factori care influenteaza dezvoltarea
si intrarea in functiune a aparatului genital.

- 62 -
 Maruritatea sexuala este marcata de o serie de procese morfo-fiziologice fiind
vorba in primul rand de declansarea spermatogenezei ~i de intensificarea functiei
endocrine a testiculului. Clinic se constata dezvoltarea testiculului, a glandelor sexuale
anexe si a organului copulator, aparitia reflexelor sexuale ~i schimbarea
comportamentului devenind nervos ~i uneori retiv. Apar ~i unele modificari fenotipice
in ceea ce priveste repartizarea parului sau a penelor precum si a culorii si Jungimii
acestora la unele specii iar instinctul genezic se manifesta tot mai intens. Cele mai
importante variatii ale aparitiei maturitatii sexuale depind de specie.

Tabelul 1
Apari\ia pubertatii la mascul
(duoa Seiciu Fl. si col. 19 87)
Specia Varsta (luni) Specia Varsta (luni)
Arrnasar 15-18 le pure 5-9
Magar 12-14 Vu I poi 10
Taur 8-12 Nurca 10
Bivol 15-20 Nutria 5-8
Berbec-tap 8-9 Dihor 5
Vier 6-9 Hamster 2
Caine 6-7 Cobai 2
Cotoi 8-9 Pasari 6-8

1.2.Maturitatea sexuala la femele

Tineretul femel nu prezinta cicluri periodice de calduri. Momentul apantiei
acestora defineste pubertatea, cand femela devine matura din punct de vedere sexual ~i
este capabila de a se reproduce. Aparitia pubertatii este conditionata in special de
varstli ~i de maturitatea femelei de vreme ce aceasta se naste cu informatia genetica ce
codifica activitatea reproductive ciclica. Morrow si col. 1989 afirma ca instalarea
pubertatii la vitele este foarte variabila, de la 4 ]uni la 2 ani, dependents de factorii
genetici ~i de mediu ~i drept unnare, odata declansat'tceasul biologic" acesta va
functiona atata vreme cat factorii climaterici o permit,
Instalarea pubertatii la vitele apare ca urmare a unei cascade sincronizate si
independente de schimbarile de maturare in SNC, hipotalamus, hipofiza si ovare.
Caracterul profilului endocrin si studiul mecanismelor ce conditioneaza tranzitia de la
prepubertate la pubertate la vitele a relevat eel putin partial dinamica procesului de
maturare. La varsta de 4 ]uni, hipofiza este capabila sa elibereze LH ca raspuns la
GnRH-ul exogen. Ovarele raspund la gonadotropinele exogene ~i endogene prin
cresterea activitatii steroidogene. Aceste exemplificari sugereaza faptul ca inactivitatea
hipotalamusului este responsabila de statusul prepuberal mai degraba decat
incapacitatea hipofizei sau ovarelor de a raspunde la GnRH ~i la secretia de
gonadotropine.
Schimbarile ce apar la pubertate depind direct de activitatea ovariana, cu cele
doua functii pe care le indeplineste: producerea garnetilor femeli ~i sinteza hormonilor

- 63 -
ovarieni. Instalarea pubertatii este indicata fie de aparitia primului ciclu de calduri fie a
primei ovulatii. Caile genitale se dezvolta si odata cu toate acestea intregul organism se
dezvolta mai rapid ~i capata caracterele morfologice specifice, feminine la majoritatea
speciilor. Comportarnentul femelei se schimba si apare comportamentul sexual, care in
anumite perioade este determinat de instinctul genezic.
Se considera ca primul estru fara exteriorizarea comportamentului specific
acestei faze la prepuberale se datoreaza necesitatii sistemului nervos central de a fi
incarcat cu progesteron inainte ca organismul sa poata da un raspuns, dupa aceasta el
putand exterioriza ciclurile de calduri. S-a demonstrat ca primul ciclu ovulator la
vitelele prepuberale este scurt (7,7 ± 0,2 zile), iar primul corp luteal nu numai ca are o
durata de viata mai scurta dar este si de dimensiuni mai mici.
in cazul unor femele policiclice cum sunt taurinele ~i suinele, ciclurile de
calduri sunt 'intrerupte de gestatie, parturitie sau situatii patologice. Atilt la speciile
policiclice cat ~i 'in cazul speciilor monociclice, apar perioade de inactivitate sexuala
sau anestru (D.E. Noakes si col. 2001).
Importanta deosebita pe care o prezinta aparitia maturitatii sexuale la femelele
animalelor domestice rezida din faptul ca acestea dau productii in plus fatii de masculii
speciilor respective (produsi de conceptie dar ~i came, lapte, oua), La majoritatea
speciilor maturitatea sexuala apare mai devreme la femele decat la masculi fiind foarte
variabila cu specia.

Tabelul 2
Aparltla pubertatii la femele
(duoa Seiciu Fl. si col. 198 7)
Specia Varsta (luni) Specia Varsta (luni)
lap a 15-18 lepuroaica 4-7
Magarita 12-15 Vulpe 8-10
Vaca 8-12 Nurca 8-10
Bivolita 15-20 Nutria 4-6
Oaie 9i capra 7-8 Hamster 7-8 saptarnani
Scroafa 5-8 Chinchila 4 luni
Catea 6-8 Cobai 55-70 zile
Pisica 4-5 Sobolanca 25-35 zile
Camila 2-5 $oarece alb 20-25 zile
Pasari 5-8 luni

Fata de datele prezentate in acest tabel, comune mai multor autori, exista in
literntura de specialitate numeroase diferente, Dupd David E Noakes si col. (2001)
pubertatea apare, in medic, la iapa la 1-2 ani, la vaca la 7-18 luni, la oaie la 6-15 luni,
la capra la 4-8 !uni, la scroafa la 6-8 !uni, la catea la 6-20 de luni, la pisica la 7-12 !uni.

- 64 -
 2. Varsta optima pentru reproductie
Momentul aparitiei pubertatii joaca un rol important in folosirea animalelor la
reproductie. in practica animalele nu se folosesc la reproductie odata cu aparitia
maturitatii sexuale, deoarece utilizarea prea timpurie a reproducatorilor atrage dupa
sine consecinte daunatoare pentru organismul acestora. Femelele fecundate prea
devreme raman nedezvoltate, vor suferi distocii, care pun 111 pericol adeseori atat viata
lor cat si a produsilor, Masculii folositi prea de timpuriu la monta se epuizeaza repede
~i dau nastere la produsi debili; in unele cazuri nu se produce fecundatia, deoarece
testiculul prea tanar elimina spermatozoizi imaturi.
La femelele unor specii de animale domestice maturitatea sexuala apare 111
primii ani iar la alte specii chiar in primele !uni de viata, astfel incat acest aspect este
legat in primul rand de specie. La speciile cu longevitate mai mare, instinctul genezic ~i
maturitatea sexuala apar mai tarziu decat la speciile la care durata vietii este mai redusa
(Dumitrescu si col. 1982).
Varsta optima pentru reproductie variaza cu specia, rasa, conditiile de
alimentatie, intretinere si exploatare.
Intrucat maturitatea sexuala apare inaintea maturitatii corporale, in practica
zootehnica, atat masculii cat ~i femelele trebuie folositi la reproductie numai dupa ce
au atins un anumit grad de dezvoltare corporala. Se considera ca in general animalele
pot fi folosite la reproductie numai atunci cand au a tins 70- 7 5% din masa corporala a
individului adult din rasa respectiva,

Tabelu/ 3
Varsta optima pentru reproductie
(dupa Seiciu Fl. si col. 1 987)
Varsta (luni)
Specia
Masculi Femele
Cabaline 24-48 36-48
Taurine 18-24 18-24
Bubaline 30-36 30-36
Ovine 12-18 12-18
Caprine 8-10 8-10
Suine 8-10 8-10
Canine 10-12 10-12
Pisica 8-10 8-10
Dihor 9-10 9-10
Vulpe 12-24 12-24
Nutria 6-8 6-8
Chinchila 4-9 4-9

- 65 -
 3. Durata vietii sexuale
Durata vietii sexuale variaza 'in limite foarte largi depinzand de o serie
de factori si in primul rand de specie.

Tabelul 4
Durata vie\ii sexuale
(dupa Seiciu Fl. l?i co/.19 87)
Durata vietii sexuale (ani)
Specia
Femele Masculi
Cabaline 15-20 20
Bovine 12-15 8-9
Ovine 7-8 5-6
Caprine 6-7 5-6
Suine 5-6 5-6
Caine 7-8 7-8
Plslca 7-8 7-8
Pasari (ouatul) 5 -
Sunt cunoscute 'in literatura de specialitate cazuri 'in care la cabaline unele iepe
au nascut rnanji la varsta de 40 de ani, vaci care au nascut vitei la 20 de ani etc.
(Derivaux si Ectors citaJi de Seiciu si col., 1987).
La unele specii de mamifere domestice limita maxima a folosirii la reproductie
concorda cu incetarea functiei (climacterium) ca la cabaline si carnivore, 'in timp ce la
speciile crescute ~i pentru came (bovine, ovine, suine) animalele sunt scoase de la
reproductie mult mai devreme astfel incat camea acestora sli nu-si piarda din calitatile
nutritive ~i gustative.
La femele, durata vietii sexuale este dependents si de alti factori, ca: numarul
de gestatii, evolutia ciclurilor sexuale, frecventa nasterilor, numarul de fetusi expulzati
la fiecare nastere, involutia organelor genitale dupa nastere, starea de sanatate a
organismului, tehnologia de exploatare.
La masculi, durata vietii sexuale este in general ceva mai scurta decat la femele.
Nu se folosesc panli la inceputul "sterilitatii senile" (andropauza), intrucat calitatea spermei
este scazuta catre sfarsitul perioadei genitale, iar pe de alta parte, la unele specii masculii se
ingrasa ~i devin retivi. La speciile a carer came se foloseste in consumul uman, pentru
imbunatatirea calitatilor acesteia masculii vor fi castrati imediat dupa scoaterea lor de la
reproductie (Seiciu si col. 1987).

- 66 -
 GLANDELE MAMARE

Glandele mamare sunt organe endocrino-dependente, deoarece evolutia lor

este in stransa legatura cu evolutia gonadelor.

1. Morfogeneza glandelor mamare

Dezvoltarea glandelor mamare incepe din viata intrauterine, la o varsta care
variaza cu specia. Ectodermul se ingroasa de-a lungul a doua linii situate ventral de o
parte si de alta a liniei mediane, formand crestele mamare sau liniile mamare. Apoi din
loc in Joe, pe masura dezvoltarii embrionului, i~i fac aparitia un numar variabil de
noduli epiteliali numiti nodulii mamari primitivi, care sunt sistematizati in noduli
pectorali, abdominali ~i inghinali, care imprima crestelor mamare un aspect
moliniform. La catea, scroafa, iepuroaica, soricioaica, cobaita, mugurii mamari
primitivi vor da nastere la doua siruri de glande mamare. La oaie, capra ~i iapa, se
dezvolta numai o pereche din nodulii inghinali, in timp ce la vaca se dezvolta doua
perechi din nodulii inghinali, care vor avea un invelis cutanat comun, structurand astfel
ugerul.

Fig. 29. Glanda mamara: A-embriologia glandei mamare;

B-secfiune histologica prin glanda mamara in lactafie; C-fazele secretie! laptelui in
celula epiteliala la MO (1- stadiul postsecretor; 2-stadiul presecretor; 3-stadiul de
acumulare; 4-stadiul de elaborare); 0-stadiul de elaborare In celula epiteliala la ME
(CE-celula epiteliala glandulara, Cmcelula mioepiteliala)

- 67 -
 Din mugurii epiteliali se vor forma canalele galactofore rudimentare, care se
rarnifica dand cordoane de gradul I, II si Ill, cu o dispozitie arborescenta. Ultimele
ramificatii ale canalelor se termina cu niste structuri sferice pline, care dau intregului
arbore, aspectul unui ciorchine de struguri (jig. 29 A;fig.30).

Fig. 30. Glanda rnarnara de vitica in varsta de 1 zi:

ME-muguri epiteliali cu aspect de structuri sferice pline; A-adipocite. Col. HEA; x 200

2. Structura glandei mamare

Glanda mamara este o glanda tubulo-alveolara cornpusa, de tip apocrin. La
exterior, glanda este acoperita de o piele foarte fina si subtire care forrneaza numeroase
cute. In pielea glandei se evidentiaza glande sebacee, sudoripare si foliculi pilosi rari.
Pielea mameloanelor are epiderma mai groasa si este lipsita de aceste formatiuni. Sub
pielea glandei se remarca fascia superficials saraca in fibre elastice, ce este continuarea
fasciei superficiale a peretelui abdominal si care formeaza ligamentul lateral al glandei
mamare. Data fiind importanta economics deosebita a taurinelor, se va descrie 111
detaliu structura glandei mamare la vaca,
in structura glandei mamare la vaca se distinge o capsul a fibroas a dependent
a de tunica abdominala. De la nivelul acesteia se desprind septe care impart tesutul
glandular in sferturi, !obi si lobuli. Tesutul conjunctiv al glandei mamare realizeaza
prin vasele care le contine troficitatea glandei. Raportul optim al tesuturilor in glanda
mamara este: 75-80 % tesut glandular si 20-25 % tesut conjunctiv. Acest raport variaza
in functie de rasa, Unitatea morfo-functionala a parenchimului glandular este alveola
glandulara mamara (jig. 29 B; fig. 31; fig. 32; fig. 33). Forma ~i rnarimea alveolelor

- 68 -
depinde de cantitatea de lapte acumulata in ele, de perioada de lactatie, de varsta
femelei si de nivelul de hranire, Astfel, diametrul alveolelor in primele !uni de lactatie
este in medie de 70 µm, pentru ca in a VI-a luna, sa se micsoreze la 25 µm. In primele
zile dupa fatare, lumenul alveolelor este mai mare continand produsul secretat in
cantitate mare, in acelasi timp densitatea alveolelor pe unitatea de suprafata este foarte
mare, incat tesutul conjunctiv dintre ele este foarte redus, abia vizibil. Peretele alveolei
mamare consta din: lamina bazala, un strat de celule mioepiteliale de forma stelata si
un strat de epiteliu glandular (a carui forrna ~i marime sunt diferite in raport custarea
functionals a glandei).
Pe sectiune histologies, alveolele pot fi surprinse in doua faze: faza de relativa
liniste cu doua stadii (presecretor si postsecretor) ~i faza de secretie cu doua stadii (de
acumulare si de elaborare) (jig. 29 C; fig. 34). Corespunzator acestor stadii, si epiteliul
alveolar are o anurnita morfologie specifica, In stadiul presecretor, celula epiteliala
devine mai inalta, iar in citoplasma se contureaza evident ergastoplasma si
mitocondriile, care devin numeroase. in stadiul de acumulare, celula epiteliala este
prismatica inalta, cu nucleul localizat in treimea mijlocie, mare si nucleolat. La baza, se
evidentiaza ergastoplasma dezvoltata, iar la polul apical apar picaturi de lipide in
coloratiile specifice. Celula in acest stadiu contine un aparat Golgi foarte dezvoltat,
reticul endoplasmic foarte evident, mitocondrii numeroase cu criste frecvente si
lizozomi (jig. 29 D; fig. 35; fig. 36). In stadiul postsecretor, celulele epiteliale sunt
cubice cu nucleul veziculos asezat central si nucleolat. In citoplasrna se evidentiaza
ergastoplasma redusa si rare mitocondrii (Cotea C., Cotea I. -2006).
in stadiul de elaborare se remarca mecanismul prin care produsii acumulati la
polul apical al celulelor ajung in lumen. Astfel, se poate observa cum se detasa polul
apical ce contine produsii secretati (fenomenul de apocrinie). Dupa decapitarea celulei,
aparatul Golgi participa la refacerea membranei polului apical al celulei. Unii produsi
de secretie (granulele de proteina) tree prin membrana polului apical al celulei inainte
de decapitare prin exocitoza (merocrinie). Substantele care intra in compozitia laptelui,
se pot sintetiza in produsi de filtrare: clorurile, apa, o parte din vitamine, unele enzime
~i o parte din gamaglobuline ~i produsi de sinteza sau de elaborare: cazeina, lactoza,
lipidele, unele enzime specifice, lactoglobulinele. Proteinele din lapte sunt elaborate la
nivelul reticulului endoplasmic granular, lactoza in aparatul Golgi, iar lipidele sunt
sintetizate pe seama glucidelor sau acizilor grasi volatili, la nivelul mitocondriilor si
aparatului Golgi care participa la separarea picaturilor de lipide prin membrana externa
pe care o confera,

- 69 -
 ~ikf,@\:
Fig. 31. Glanda mamara de vaca in luna a doua de tactatie:
AG-alveo/e glandulare cu epiteliul secretor; S-sept conjunctiv foarte vascularizat;
A-arteriola. Col. Papanicolau; x 200

Fig. 32. Glanda rnarnara de oaie in prima saptamana de lactatie:

secretia rnerocrina ~i apocrina in alveolele glandulare. Col. HEA; x 200

- 70 -
 Cornpozitia laptelui este diferita de compozitia plasmei sanguine. Astfel, in
lapte exista de 9 ori mai multa grasime, de 90 ori mai mutt zahar, de 5 mi mai mult
potasiu, de 13 ori mai mult calciu ~i de 10 ori mai mult fosfor, ceea ce demonstreaza ca
glanda rnamara este un adevarat laborator biologic complex, capabila sa sintetizeze noi
substante din cele vehiculate de sange. Parenchimul glandular se afla sub influenta
stimulatoare a PRL (prolactina) elaborata de celulele h din adenohipofiza. Canalele de
excretie, in portiunea lor initiala, au o structure asernanatoare cu a alveolelor (jig. 37).
Lumenul lor este rotund sau oval ~i se mai numesc canale intralobulare. Acestea se
unesc ~i formeaza canalele galactofore mici, a carer lumen este captusit de un epiteliu
prismatic sub care se afli'i un strat de celule mioepiteliale ce se sprijina pe lamina
bazala. Celulele mioepiteliale ale alveolelor si canalelor de excretie, sub aspect
functional, sunt elernentele contractile din parenchimul glandular, fiind raspunzatoare
de evacuarea laptelui din acestea. Ele sunt stimulate de oxitocina elaborata de neuronii
din nucleul paraventricular (NPV) al hipotalamusului.

Fig. 33. Schema alveolei

glandulare mamare la vaca:
EA-epiteliul alveolar;
LB-lamina bazala;
CM-celula mioepiteliala}
C-canaliculul; CG-canal
galactofor; A-arteriola; V-venula;
CS-capilare sanguine

Dupa unirea canalelor galactofore mici, se formeaza canalele galactofore mari,

cu un epiteliu prismatic bistratificat. Canalele galactofore mari sunt interlobulare, de
calibru mare, cu lumen larg si cu mucoasa plisata. in peretele canalelor s-au evidentiat
doua straturi de fibre musculare netede: longitudinal si circular. Canalele galactofore
mari au un traiect semi si se deschid in cistema mamara.
Mucoasa cistemei formeaza numeroase pliuri longitudinale si partial
transversale ~i este captusita de un epiteliu cilindric bistratificat. Extremitatea
inferioara a cistemei mamare se ingusteaza sub forma de palnie, trece in cistema
mamelonara, a carei mucoasa are un epiteliu pavimentos stratificat usor cheratinizat
(jig. 12.10).
Mucoasa canalului mamelonar formeaza la trecerea sa in cisterns 4-8 pliuri
radiare in rozeta, care 'impiedica eliminarea laptelui, chiar si in cazul cand acesta se
acumuleaza in cantitate mare ~i tensiunea este ridicata.

- 71 -
 A B
Fig. 34. Ciclul secretor al epiteliului alveolei glandulare mamare:
A-stadiul de acumulare; 8-stadiul de elaborare; C-stadiul postsecretor

Fig. 35. Ciclul secretor la ME al celulelor epitelialeale alveolei

glandulare mamare (Liebich §i colsb., 1999)

Fig. 36. Celulele epiteliale la

ME ale alveolei glandulare
mamare: acumularea lipidelor
si proteinelor, apoi elaborarea
lor in lumen prin apocrinie
(lipidele) ~i merocrinie
(proteinele)

- 72 -
 Fig. 37. Glanda rnamara la vaca: 1-alveole glandulare; 2-canal intralobular;
3- canal interlobular; 4-canal galactofor; 5-cisterna memete; 6-cisterna memetonetii;
7-canal papilar cu orificiul papilar; 8-sfincter; CM-celula mioepiteliala; 9-filete nervoase

Peretele cistemei si al mamelonului contine straturi de muschi netezi

dezvoltati, intre acestea evidentiindu-se un tesut conjunctiv bogat in fibre elastice.
Numarul canalelor papilare ce strabat mamelonul variaza dupa specie. Astfel, la
rumegatoare in fiecare mamelon se gaseste un singur canal papilar, la suine 2, la iapa
2-3, la catea 5-8, iar la pisica 4- 7 canale. Vascularizatia glandei mamare este foarte
bogata, reteaua sanguina capilara este foarte densa la nivelul alveolelor ~i a canalelor
de excretie (fig. 33). Capilarele arteriale ~i venoase formeaza anastomoze, numarul !or
mare impiedica aparitia tulburarilor circulatorii (anemia, staza), care s-ar putea produce
prin comprimarea diferitelor portiuni ale glandei, cand femela se afla in decubit. La
nivelul vaselor sanguine ale glandelor mamare s-au evidential doua tipuri de receptori:
baroreceptori (ce sesizeaza rnodificarile presiunii intravasculare) si chemoreceptori
(legati de variatia cornpozitiei chimice a sangelui ce iriga glanda marnara). Vasele
limfatice sunt foarte dezvoltate ~i forrneaza doua retele: superficiala (colecteaza limfa
de la mamelon, sinusul galactofor si septe) si profunda (colecteaza limfa din
parenchimul glandular). Ambele retele sunt aferente limfonodurilor retromamari.
Glanda mamara primeste ramuri nervoase pentru sensibilitatea pielii (jig. 37).

- 73 -
Ptense I

1. Ovar de fetus femel de suine in varsta de 8 saptamani: CVP- cordoane

Valentin-Pfluger; FP-folicul primordial. Col. H.E.A.; x80.

2. Ovar de fetus femel de suine in varsta de 8 saptamani: OP-ovogonii;

FP-folicul primordial. Col. H.E.A.; x200.

- 74 -
Ptense II

3. Ovar de scroafa Landrace in varsta de 170 zile: 0 I - ovocit de ordinul

I; ZP-zona pelucida; LF-lichid folicular. Col. H.E.A.; x200.

4. Ovar de scroafa Landrace in varsta de 240 zile: 0 II - ovocit de

ordinul II cu ovoplasma vacuolara; ZP-zona pelucida de 4 µm; LF-
lichid folicular. Col. Novelli; x400.

- 75 -
Plamja Ill

5. Ovar de scroafa Landrace in viirsta de 270 zile: 0 II - ovocit de

ordinul II, cu nucleul nucleolat; ZP-zona pelucida formata din
proteoglicani. Col. PAS; x400.

6. Ovar de scroafa Landrace in varsta de 270 zile: Tl-teaca interna;

MS- membrana Slawjansky; G-granuloasa foliculului cavitar.
Col. H.E.A; x400.

- 76 -
7. Folicul matur din ovarul de scroafii Landrace, in estrus, in viirsta de
310 zile: 0-ovocit cu zona pelucida groasa; ZP-zona pelucida; DP-
discul proliger; CR-corona radiata. Col. PAS; x200.

8. Folicul matur din ovarul de scroafa Landrace, in estrus, in viirsta de

310 zile: 0-ovocit; ZP-zona pelucida; CR-corona radiata; DP-discul
proliger; Tl-teaca interna, Col. PAS; x200.

- 77 -
9. Folicul matur din ovarul de scroafa Landrace, in estrus, in varsta de
310 zile: lipide in ovoplasma si in citoplasma celulelor foliculare ale
coroanei radiata; 0-ovocit; ZP-zona pelucida; CR-corona radiata;
Col. Sudan IV; x200.

10. Folicul matur din ovarul de oaie Karakul negru, in estrus, in varsta de
4 ani: lipide: 0-ovocit; ZP-zona pelucida; CR-corona radiata;
LF-lichid folicular, Col. Novelli; x200.

- 78 -
Plens« VI

11. Folicul matur din ovarul de vaca Holstein, in varsta de 5 ani:

0-ovocit; ZP-zona pelucida; CR-corona radiata; LF-lichid folicular.
Col. PAS; x200.

12. Folicul matur din ovarul de iapa, in varsta de 10 ani: 0-ovocit;

ZP-zona pelucida; CR-corona radiata structurata in mai multe randuri
de celule foliculare. Col. Papanicolau; xlOO.

- 79 -
13. Folicul cavitar cu doua ovocite. Ovar de pisica, Col. Albastru Alcian;
x200.

14. Folicul cavitar cu patru ovocite. Ovar de nutrie. Col. PAS; xlOO.

- 80 -
15. Glanda tecala intr-un folicul matur din ovarul de scroafa
Landrace, 'in estrus, 'in varsta de 220 zile; G-granuloasa.
Col. Novelli; x200.

16. Glanda tecala (GT) intr-un folicul matur din ovarul de vaca Holstein,
'in estrus, in varsta de 5 ani; G-granuloasa. Col. Papanicolau; x200.

- 81 -
Plan§a IX

17. Folicul plisat din ovarul vaca Holstein, in varsta de 11 ani: 0-ovocitul
in necrobioza inconjurat de numeroase celule foliculare exfoliate din
granuloasa si din corona radiata; LF-lichid folicular. Col. PAS; xlOO.

18. Folicul hemoragic din ovarul de scroafa Landrace in varsta de 3 ani:

hipertrofierea tecii inteme (TI) si prezenta a numeroase vase
sanguine (VS). Col. Papanicolau; x800.

- 82 -
Plan§aX

19. Adenohipofiza de scroafa Landrace in estrus, 111 varsta de 220. zile.

Predominarea celulelor glicoprotidice gonadotrope -LH in populatia
crornofila. Col. MH2; x400.

20. Adenohipofiza de vaca Holstein in estrus, in varsta .de 5 ani;

numeroase celule gonadotrope -LH in populatia cromofila.
Col. MH2; x400.

- 83 -
Ptsnse XI

21. Adenohipofiza de scroafa Landrace in varsta de 3 ani, foliculi

hemoragici in ovar. Predominarea celulelorgonadotrope -FSH in
populatia cromofila, Col. MH2; x200.

22. Adenohipofiza de vaca Holstein in estrus, in varsta de 11 ani; cu doi

foliculi plisati in ovarul stang. Numeroase celule gonadotrope -FSH in
populatia cromofila. Col. MH2; x200.

- 84 -
Plan§a XII

23. Corp luteal ciclic de scroafa Landrace in metestrus, in varstii de 230

zile in faza de eflorescenta. Celulele luteale (CL) organizate in
cordoane polarizate la capilarele sanguine de tip sinusoid.
Col. H.E.; x200.

24.Adenohipofiza de scroafa Landrace, in varsta de 230 zile, in

metestrus. Numeroase celule neglicoprotidice oranjofile -LTH in
populatia cromofila. Col. MH2; x400.

- 85 -
Plense XIII

25. Corp luteal involutiv de scroafa Landrace, 111 diestrus, in viirsta de 240
zile. Dezorganizarea cordoanelor celulare luteinice (CL).
Col. Papanicolau; x200.

26. Corp luteal persistent de scroafa Landrace in varsta de 310 zile.

Aspectul intesns vacuolar al citoplasmei celulelor luteale (CL). Col.
H.E.A.; x200.

- 86 -
27. Adenohipofiza de scroafa Landrace, in varsta de 310 zile, cu corpi
luteali persistenti in ovarul drept. Numeroase celule -LTH
neglicoprotidice in populatia cromofila. Col. MH2; x200.

28. Adenohipofiza de vaca Bruna, in varsta de 10 ani, cu corp luteal

persistent in ovarul stang. Se evidentiaza numeroase celule -LTH
oranjofile neglicoprotidice 'in populatia cromofila, Col. MH2; x200.

- 87 -
Plan§aXV

29. Oviduct de vaca Holstein in estrus, in varsta de 5 ani. Pliurile (P)

mucoasei oviductului, in lumen lichid ovioducal. Col. H.E.A.; x80.

30. Com uterin de vaca Holstein 111 estrus, in varsta de 5 ani. Glandele
uterine (GU) tubuloase din lamina propria a endometrului. Col.
Papanicolau; x200.

- 88 -
31. Cervix de vaca Holstein in estrus, in varstii de 5 ani. Pliurile (P)
mucoasei si desprinderea filamentelor de mucus (FM) de la polul
apical al celulelor secretoare. Col. PAS; xlOO.

32. Frotiu vaginal de vaca in diestrus; predominarea celulelor bazofile,

bazale, parabazale si intermediare. Col. Papanicolau; x200.

- 89 -
Plense XVII

33. Testicul de vier Landrace, in varsta de 320 zile: TS-tub seminifer;

CL-celule Leydig. Col. H.E.; xlOO.

34. Testicul de vier Marele alb, in varsta de 310 zile: TS-tub seminifer;
CL-celule Leydig. Col. Giemsa; x200.

- 90 -
Plense XVII

35. Adenohipofiza de vier Landrace in viirsta de 320 zile. Numeroase

celule gonadotrope glicoprotidice (CGG) in populatia cromofila.
Col. MH2; x400.

36. Adenohipofiza de vier mare le alb, in viirsta de 310 zile. Frecvente

celule gonadotrope (CG) in populatia crornofila. Col. MH2; x400.

- 91 -
Ptense XIX

37. Mucoasa glandelor seminale de vier Landrace, in varsta de 320 zile:

E-epiteliul glandular; LP-lamina propria. Col. Novelli; x200.

38. Mucoasa glandelor seminale de vier marele alb, in varsta de 310 zile:
E-epiteliul glandular; LP-lamina propria. Col. Novelli; x200.

- 92 -
Plan§aXX

39. Prostata de vier Landrace Ill varsta de 320 zile: acinii glandulari
prostatici si canalele care deservesc lobulii glandulari; AG-acini
glandulari; Cvcanal. Col. PAS; xlOO.

40. Glanda Cowper de vier Iandrace Ill varsta de 320 zile, acini (A)
glandulari de tip mucos. Col. Papanicolau; x200.

- 93 -
Plan§a XX/

41. Glanda mamara la vaca in a doua luna de lactatie. Av- alveole in

diferite stadii de dezvoltare. in lumenul alveolelor este prezent un
material eozinofilic cu vacuole clare reprezentand picaturi de lipide.
Col. Papanicolau X200.

42. Glanda mamara la oaie, prima saptamana de lactatie. Prezenta

picaturilor de lipide sub forma unor vacuole clare in zona apicala a
epiteliului alveolar. Materialul eozinofiic contine vacuole clare
reprezentand picaturi de lipide. Col. HE X 200

- 94 -
Ptense XX/I

43. Placenta epiteliocoriala la iapa in a treia luna de gestatie. vc - vilii

corionului, ec- epiteliul corionului, eu-epiteliul uterin. Col.
Papanicolau; X200.

44. Placenta epiteliocoriala la iapa in a treia luna de gestatie. vc - vilii

corionului, ec- epiteliul corionului, eu-epiteliul uterin. Col.
Papanicolau; X400.

- 95 -
Plens« XX/II

45. Placenta sindesmocoriala la vaca in luna a cincea de gestatie. Placenta

de tip cotiledonar. La acest tip de placenta vilii sunt gasiti doar in
anumite regiuni, cotiledoanele, regiunile de corion dintre acestea sunt
lipsite de viii. Implantatia are Joe la nivelul carunculilor uterini la unde
corionul va dezvolta vili. vc - vilii corionului, Ip- lmina propria a
endometrului. Col. HEX 200.

46. Placenta sindesmocoriala la vaca in luna a cincea de gestatie. vc - vilii

corionului, lp- lmina propria a endometrului. Col. HEX 200.

- 96 -
 ENDOCRINOLOGIE SEXUAL\

Buna functionare a organismului in ansamblu este asigurata de un complex de

aparate ~i sisteme care se adapteaza continuu la schimbarile factorilor de mediu. Pentru
a avea loc aceasta adaptare, sunt necesare cai de transmitere ~i informare privind
solicitarile mediului. Informatiile culese, sunt integrate in centrele de comanda, care
decid asupra raspunsului.
Ca sisteme majore de integrare si coordonare sunt cunoscute doua: sistemul
nervos (fig. 38) ~i sistemul endocrin, primul predominant de calea sinaptica, iar eel de-
al doilea de calea umorala.

Fig. 38. Sectiune sagitala prin encefal:

1.Bulbul olfactiv; 2. Aria preoptice; 3. Seotum pellucidum; 4. Coloana fornixului;
5. G/anda pinea/a; 6. Legaturi intertalamice; 7. Hipotalamus; 8. Eminenta median»;
9. · Glanda pituitara; 10. Chiasma optics; 11. Corpul mamilar; 12. mezencefa/
(dupa NE/MANN-SORENSEN, 1993)

Reglarea functiei sexuale se realizeaza in trei trepte functionale care se

stimuleaza sau se inhiba reciproc:
• hipotalamus;
• adenohipofiza;
• gonadele.

- 97 -
 Paralele cu acestea, ~i alte sisteme intervin in functia sexuala. Este cunoscut
rolul tiroidei, suprarenalei, timusului, epifizei, placentei, etc.

1. Hipotalamusul
La nivelul hipotalamusului se delimiteaza mai multe regiuni si arii. Importanta
majora 111 sistemul functional endocrin o au nucleii hipotalamici constituiti din neuroni
secretori.
in hipotalamus s-au evidentiat urmatoarele grupuri de neuroni: anterior,
mijlociu ~i posterior. Denumirea grupurilor de neuroni a fost data in raport cu pozitia
fiecaruia fa\a de axul hipotalarno-hipofizar, fata de ventriculul III ~i infundibulul
acestuia (fig. 39, 40).

Fig. 39. Complexul hipotalamo-hipofizar la suinele femele:

Grupul anterior (1. nuc.supraopticus; 2. nuc. paraventricularis); Grupul lateral (3. nuc.
hypotalamicus dorsomedialis; 4. nuc. hypotalamicus ventromedialis); Grupul mijlociu
(5. nuc. infundibularis);Grupul posterior (6. nuc. periventricularis caudalis; 7. nuc.
premamilaris; 8. nuc. corporis mamilaris E - epifiza; Ml - masa imermedlere; CO ·
chiasma optica; CM - corpul mamilar; *3,4,5,6,7 - tormeeze aria hipofizotropa a
hipotalamusului la scroeie, cu neuroni multipolari secretori de RH §i IH
(Original C. COTEA)

- 98 -
 Fig. 40. Complexul hipotalamo-hipofizar la ovinele female:
Grupul anterior (1. nuc.supraopticus; 2. nuc. paraventricularis); Grupul lateral (3. nuc.
hypotalamicus dorsomedialis; 4. nuc. hypotalamicus ventromedia/is); Grupu/ mijlociu
(5. nuc. infundibularis); Grupul posterior (6. nuc. periventricularis cauda/is; 7. nuc.
premamilaris; 8. nuc. corporis mamilaris; E - epifiza; Ml - masa imermealere; CO -
chiasma optica; CM - corpul mamilar; *3,4,5,6, 7 - iormeeze aria hipofizotropa a
hipotalamusului la oaie, cu neuroni hipotalamici (Original C.COTEA)

in grupul anterior in raport cu localizarea campurilor de neuroni se

evidentiaza nucleul supraoptic(SON) ~i nucleul paraventricular(PVN). SON se
rernarca deasupra chiasmei optice, in timp ce PVN este situat anterior ventriculului al
III-lea. Neuronii din SON ~i PVN sunt de talie mare (25-30 µm), multipolari, cu
nucleul veziculos, localizat excentric ~i nucleolat. Axonii acestor neuroni, in sectiunile
colorate prin impregnari argentice, pot fi urmariti in carnpul microscopic pe distante de
sute de micrometri. In lungul acestor axoni se remarca granule in siraguri, de diferite
dimensiuni ~i PAS pozitive. Aceleasi granule se evidentiaza ~i in corpii Herring ai
neurohipofizei.
Grupurile laterale sunt situate in raport cu axul medio-sagital al
hipotalamusului, de o parte ~i de alta a ventriculului 111. in structura unui grup lateral
intra doi nuclei: nucleul hipotalamic dorsomedial ~i nucleul hipotalamic
ventromedial. Acesti nuclei se deosebesc numai prin pozitia lor, in timp ce sub aspect
structural cuprind neuroni cu morfologie similara. Acesti neuroni au dimensiunea de 15
µm, sunt multipolari si contin in neuroplasrna granule PAS pozitive.

- 99 -
 Grupul mijlociu se remarca in jurul originii infundibulului ventriculului III,
de unde si denumirea de nucleu infundibular, care este strncturat din neuroni
multipolari, cu dimensiunea de 12 µm ~i cu numeroase granule in citoplasma,
Grupul posterior include neuronii localizati posterior ventriculului Ill. Unii
neuroni cu dimensiunea de 10 µm sunt dispusi in apropierea epiteliului ependimar al
ventriculului III, structurand nucleul periventricular caudal, in timp ce alti neuroni
apar anterior corpului mamilar, cu dimensiune de 11 urn, formand nucleul
premamilar,
in corpul mamilar s-au evidentiat neuroni multipolari cu dimensiunea de 18
µm, ce structureaza nucleul mamilar.
Sistemele de interrelatie intre hipotalamus si hipofiza sunt: sistemul
hipotalamo - adenohipofizar ~i sistemul hipotalamo-neurohipofizar.
Sistemul hipotalamo-neurohipofizar este reprezentat de nucleii din zona
hipotalamica anterioara - nucleii supraoptici ~i paraventriculari. Axonii formeaza
fasciculul hipotalamo-neurohipofizar, Nucleii supraoptici ~i paraventriculari
sintetizeaza vasopresina (ADH) si ocitocina (OXT). Acesti doi hormoni sunt legati de
o proteina specifica - neurofizina - fiind transportati de-a lungul axonilor in
neurohipofiza (fig. 41) (Plan§aX.XL 41, 42) (PlanJaX.Xll, 43)

Fig. 41. Structura histoloqica a hipofizei ~i legatura sa cu hipotalamusul la oaie:

AH - aria hipofizotropa; FHN - fasciculu/ hipotalamo-neurohipofizar; NS - neuron
secretor din nucleu/ supraoptic §i paraventricular; LA - lobul anterior; LI - lobul
intermediar; LN - lobul nervos; Citologia adenohipofizei: 1. ce/u/a cromoiobe; 2. a-STH;
3. 17-L TH; 4.e-ACTH; 5. y-LH; 6. t5-TSH, 7. /3-FSH (Original C.COTEA)

- 100 -
 Sistemul hipotalamo-adenohipofizar este caracterizat prin existenta
neuronilor secretori din aria hipofizotropa a hipotalamusului care sintetizeaza hormoni
hipofizotropi de stimulare si eliberare (Releasing-Hormones - R.H.) ~i inhibitori
(Inhibiting Hormones -IH) ai secretiilor adenohipofizare (fig. 41) (Plansa XXII, 44)

1.1. Hormonii neurohipotalamici

Pentru ca o substanta sa fie considerata ca hormon hipotalamic - de stimulare
sau de inhibare hipofizara - este necesar sa indeplineasca trei conditii:
• sa fie sintetizata de catre neuronii secretori ai hipotalamusului;
• sa fie decelata in sistemul port venos hipotalamo-hipofizar in concentratii
mai ridicate decat in circulatia sistemica;
• sa fie activa asupra celulelor secretorii ale adenohipofizei.
Principalii neurotransmitatori (neurohormonii sau releasing horrnonii) sunt:
Releasing hormonii:
• SRH - Somatotropin Releasing Horman
• TRH - Tireotropin Releasing Horman;
• CRH - Corticotropin Releasing Horman;
• FSH-RH; Gn-RH-Gonadotropin Releasing Horman (jig. 33, 34)
• LH-RH; L-RH; Gn-RH - Luteinizing Releasing Horman
• PRH - Prolactin Releasing Harmon;
• MRH - Melanotropin Releasing Harmon.
Inhibiting hormonii
• PIH - Prolactin Inhibiting Horman;
• SIH - Somatotropin Inhibiting Harmon;
• MIH - Melanotropin Inhibiting Harmon.
Principalul hormon care regleaza functia de reproductie este hormonul de
eliberare a gonadotropinelor (LH-RH; L-RH, Gn-RH, Luliberini\) care nu are
specificitate de specie ~i circula in sistemul port hipotalarno-adenohipofizar. La oaie,
neurotropinele gonadotrope apar la 59 zile de viata a embrionului, paralel cu
dezvoltarea sisternului hipotalamo-hipofizar.
La oaie, unde gestatia dureaza in medie 150 zile, plexul primar hipofizar si
vasele portale sunt dezvoltate la 45 zile.
Hormonul de eliberare a gonadotropinelor se elaboreaza la doua niveluri
(TEODORESCU, EXARCU, 1977):
a) in neuronii peptidergici din eminenta mediana, in zona gonadotropa a ariei
hipofizotrope, se secrets LH-RH, care mentine valorile bazale hipofizare
de gonadotropine;
b) in neuronii peptidergici din hipotalamusul median ~i anterior se secrets
LH-RH ritmic, declansand varful preovulator.

- JOI -
 (3-FSH

Fig. 42. Morfologia ~I citologia axului hipotalamo-hipofizo-ovarian la taurinele femele Tn

proestrus: ·
NI - nucleul infundibular; E - epifiza; Ml - masa intermediara; CO - chiasma optica; CM
- corpul mamilar; FC- fo/icu/ cavitar (Original C.COTEA)

- 102 -
 CONSIDERA TII MORFOLOGfCE ~I HISTOLOGICE
IN AXUL HIPOTALAMO-HIPOFIZAR-OVARIAN LA OVINELE
(OVIS ARIES) IN PROESTRUS

~-FSH

Fig. 43. Morfologia ~i citologia axului hipotalamo-hipofizo-ovarianla ovinele in proestrus:

NI - nucleul infundibular; FSH-RH neuronii secretori ai hormonului de e/iberare pentru FSH;
fJ-FSH celule/e beta elaboratoare de FSH; FC - folicul cavitar; GI - glanda intersti{iala
(Original C.COTEA)

- 103 -
 CONSIDERATII MORFOLOGlCE ~I HISTOLOGICE
IN AXUL HIPOTALAMO-HIPOFIZAR-OV ARIAN LA OVINELE
(OVlS ARIES) IN ESTRUS

Fig. 44. Morfologia ~i citologia axului hipotalamo-hipofizo-ovarian la ovinele in estrus:

NI - nucleul infundibular; LH-RH (neuronii secretori ai Luteinizing Hormone - Releasing
Harmon); LH - celulele gama elaboratoare de Luteinizing Hormone; Cl - celule
intersti{iale satelite fo/iculului dehiscent (FD); GI - glanda intersti{iala
(Original C. COTEA)

- 104 -
 HYPOTHALAMIC
RELEASING INHIBITORY
HORMONE HORMONE.

\\ CIIIH. AOH GtM •

c;,,~"4 ,.,; :
(;R~

•••
'""

. -- AOENOHYPOPHYs1s

.a.,rw.MSH. 1~uPOfAl'>P1!1
FSH, lH
OH
PRL AOENOHYPOl'HYStAL
T&H TROPIC HORMONE

PERIPHERAL 6lM1:>
(Adr.,,ol cottu.~
Thyt'oid) .

co,uicoSt€ROIOS
ESfRA010\.,

~:~::::::
· -PERIPHERAL GLANO HOAMO~i
$0M.&TOM£01NS

HtYROXINt

Fig. 45. Prin stimulare nervoasa sau chimicala, neuronii secretori ai hipotalamusului
sintetizeaza hormoni specifici adenotropi. Unii hormoni hipotalamici (corticoliberina sau
corticotropin releasing hormone (CRH), vasopresina sau hormonul antidiuretic (ADH),
gonadoliberina sau gonadotropin releasing hormone- Gn-RH, prolactin releasing factor
PRF ~I tiretropin releasing factor TRH) induc eliberarea altor hormoni peptidici din
celulele secretorii ale adenohipofizei. Alte secretii hipotalamice au actiune inhibitoare
(STH-inhibiting hormone-GIH, dopamina sau prolactin inhibiting factor-PIF). Raspunsul
adenohipofizei consta ln selectarea producerii substantelor Tnrudite cu hormonul
adenocorticotrop (ACTH), melanotrop (MSH), hormonul de stimulare foliculara (FSH),
hormonul de crastere (STH-GH), prolactina (PRL), hormonul luteinic (LH), hormonul de
stimulare a tiroidei (TSH). Ei reprezinta mesageri chimici asupra celulelor tinta din
glandele periferice. Vor stimula cortexul adrenal sa produce corticosteroizi; gonadele
sa sintetizeze estradiol, progesteron ~I testosteron, ficatul sa furnizeze somatomedine
~i tiroida tiroxina. (dupa RUCKEBUSH §i co/ab. 1991)

- 105 -
 LH-RH este transportat prin vasele sistemului port, in hipofiza, captat si
concentrat de receptorii celulelor implicate in secretia de gonadotropine (jig. 35, 36).
LH-RH se fixeaza pe receptorii specifici celulelor eliberatoare de hormoni
gonadotropi ~i determina eliberarea granulelor secretorii de gonadotropina in circulatia
sanguina. Aceasta eliberare este mediata de AMP-ciclic (adenozin monofosfat ciclic),
Calciul (Ca2J este esential in procesul de eliberare al LH.
Biosinteza AMP-ciclic se realizeaza din ATP (acid adenozin trifosforic) in
prezenta adenilat ciclazei si a ionilor de magneziu. Concentratia intracelulara de AMP-
ciclic este reglata de adenilat ciclaza (pentru formare) si de fosfodiesteraza (pentru
descompunere). SUTHERLAND (1967) formuleaza actiunea hormonilor prin trei
mesageri: hormonii gonadotropi - primul mesager - actioneaza asupra AMP-ciclic
(al doilea mesager) si faciliteaza formarea unor hormoni (al treilea mesager) (jig.46).

membras.a
celulara

Spatiu extracelular Spa\lu lntracelular

ATP
Receptor ~
f:=l_. ·--~p-e-•i_fl~-
l==:J Adenll·clcla2a
_ _ Acid r•irolosloric
(mesagerprlmar)

Enzime, J>ermeabilitate

B
(mesagersecund)
-,..· ;;~~:':i::oa!~~e
t ale hormonilor

Fig.46. Reprezentarea schematica a modului de acfiune a hormonilor ~I activarea

adenilciclazei in membrana celulara (dupa absorbtia hormonului pe un receptor
specific). Influenta activitatii enzimatice, a permeabilitatii celulare etc., prin stimulare de
catre AMPc, notat ~ ~i enzhnatica ~ (dupa SUTHERLAND §i ROBINSON, 1966)

Reglarea si sinteza neurohormonilor hipofizotropi se realizeaza de catre trei

grupe mari de transmitatori: catecolaminele, aminele biogene si peptidele opioide.
Catecolamine/e sunt sintetizate de catre medulosuprarenale. Ele indeplinesc
functia de neurotransmitatori la nivelul sistemului nervos. Principalele catecolamine
sunt: adrenalina, noradrenalina si dopamina (au rol in depresia LH-RH).
Aminele biogene - serotonina si histamina - scad continutul in catecolamine
din hipotalamus, produc gestatia falsa si induc secretia laptelui.
Peptidele opioide sunt substante produse la nivelul SNC, cu efect analgezic,
asemanator morfinei. Din acest grup fac parte encefalina si /3-endorfina.
Diferite excitatii ale mediului endogen sau exogen influenteaza sistemul de
reproductie prin neurostructurile specifice (I. BO/TOR, 1979). Lumina, mirosul,
excitatiile tactile, acustice, vizuale, temperatura fac parte din factorii mediului exogen.

- 106 -
 Lumina influenteaza mai ales la pasari eliberarea oualor intr-un ritm reglat de
raportul lumina-intuneric.
In practica se utilizeaza analogi ai Gn-RH: CYSTORJ<.,'LJN,FERTAGYL,
RECEPTAL. (H. CERNESCU, 1996).
CYSTOREL!N- induce eliberarea de LH endogen, care influenteaza ovulatia;
FERTAGYL - influenteaza favorabil ovarelein faza foliculara a ciclului sexual;
la taur stimuleaza libidoul;
RECEPTAL - induce ovulatia ~i se utilizeaza 'in tratarnentul chistului folicular
la vaca si iapa.
La unele rnarnifere, capacitatea de reproductie, deci fertilitatea la femele si
rnasculi este sezoniera ~i dependents de acelasi pararnetru (lumina-intuneric). Este
cunoscuta, 10 acest caz, conditionarea sezonului sexual la ovine prin descresterea zi-
luminei sau manifestarile sexuale rnai evidente 111 cazul corelatiei zi-lumina la cabaline.
Celelalte specii par a fi indiferente la acest factor.
Mirosul la unele specii - ovine, suine - influenteaza libidoul la femele, probabil
prin ferornonii care actioneaza prin axul bulb olfactoriu - hipofiza.
La unele excitatii vizuale, reflexele sexuale se pot accelera sau dimpotriva, se
pot inhiba.
Sistemul nervos periferic poate influenta elaborarea unor hormoni
hipotalamici. lmpulsurile aferente pomite prin centrii sexuali ai maduvei spinarii
stimuleaza secretia hormonilor gonadotropi prin intermediul hipotalarnusului.

2. Hipofiza
2.1. Adenohipofiza
Adenohipofiza - cuprinde rnai multe tipuri de celule; acestea se diferentiaza
prin afinitatile tinctoriale: celule acidofile, celule bazofile ~i celule cromofobe (ce nu se
coloreaza),
In functie de specificitatea secretorie, celulele adenohipofizare pot fi:
a) celule bazofile - secretoare de LH, FSH, TSH;
b) celule acidofile - secretoare de LTH, STH, ACTH.
Cercetarile de histochimie, histoenzimologie ~i imunofluorescenta au
demonstrat ca, potrivit conceptiei clasice, anurnite grupuri celulare secreta anumiti
hormoni, dar o celula poate secreta sirnultan sau succesiv, unul sau mai multi hormoni
'in raporturi diferite.
In cadrul diferitelor grupuri tinctoriale se diferentiaza sase tipuri de celule:
alfa, eta, gama, beta, delta si epsilon.
In grupul celulelor acidofile se diferentiaza alfa-STH, eta-LTH ~i epsilon-
ACTH.
In grupul celulelor bazofile se diferentiaza beta-FSH, delta TSH ~i gama-LH.
Functionalitatea adenohipofizei este reglata de catre hipotalamus prin mai
multe sisteme si in special prin sistemul port hipofizar. Prin acest sistem, sunt dirijati
catre adenohipofiza, neurohormonii hipotalamici.

- 107 -
 Exista o anumita corelatie intre ritmul producerii hormonilor. Astfel, in
conditiile de stres se constata o crestere a ACTH, realizata in detrimentul LH care este
un hormon de ovulatie. in consecinta, 111 aceste cazuri, lntalnim frecvente dereglari de
ovulatie si cresterea frecventei bolii chistice ovariene.

2.2. Neurohipofiza
Neurohipofiza nu poate fi considerata o glanda endocrina independenta; ea nu
este altceva decat o components a unui sistem neurosecretor in care se integreaza
nucleii supraoptici si paraventriculari precum ~i conexiunile axonice ale acestora
(jig. 47).

Par aventr icular nucleus

Supraoptic .nucleus
Hypothillanm

Spinal
cord

Udder

Uteru

Fig. 47. Reprezentarea schernatica a factorilor ce guverneaza eliberarea ocitocinei

Stimularile tactile de la nivelul ugerului sau impu/surile nervoase de la nivelu/ uterului
sau cervixului var ajunge prin fascicu/u/ spinal §i creierul mijlociu la hipotalamus.
Reflexele neurogene activeaza neuronii nuclei/or supraoptici §i paraventriculari din
hipotetemus. Rezultatul este sinteza ocitocinei, care este transportata intraaxona/ la
nivelul lobului posterior al hipofizei §i apoi e/iberata in torentul sanguin. La nivelul
uterului, ocitocina stimuleaza contrectl« miometrului, iar la nivelul ugeru/ui, contrectie
celulelor mioepiteliale, metind presiunea intramurala (dupa NE/MANN-SORENSEN,
D.E. TRIBE, 1993).

- 108 -
 Este cunoscuta o tripla actiune asupra descarcarilor honnonale ale
neurohipofizei (TEODORESCU, EXARCU, 1977):
• initierea sintezei hormonale de ocitocina in nucleul paraventricular ~i
predominat de vasopresina in nucleul supraoptic;
• transportul granulelor secretorii prin axonii tractusului hipotalamo-
neurohipofizar in neurohipofiza, unde sunt stocate;
• eliberarea in circulatie a continutului veziculelor care constituie granulele
neurosecretorii prin depolimerizarea membranelor acestora sub influenta
stimulilor hipotalamici condusi tot prin tractusul hipotalamo-
neurohipofizar si prin desprinderea octapeptidelor de proteina
transportoare-neurofizina.
Legatura intre hipotalamus ~i hipofiza se realizeaza prin mai multe cai:
1. 0 conexiune vasculard, (fig. 48, 49) reprezentata prin sistemul port
(POPA-FIELDING). Aceasta conexiune cuprinde:
• prima retea capilara la nivelul nucleilor ~i neuronilor hipotalamici;
• vase portale care serpuiesc in tija hipofizara;
• a doua retea capilara la nivelul celulelor hipofizare.

Fig. 48. Relatiile vasculare hipotalamo-hipofizare

A. Organizarea vase/or capilare vizibile pe o secfiune medio-sagitala a hipofizei de port
dupa injectarea vasculara de tu§ de China. 1. Zona vase/or capilare scurte; 2. Vase
capilare fungi §i reteaua subependimara; 3. Po,tiunea tubersle; 4. Portiunee distala; 5.
Recesus hipofizar (dupa Pr.H. DUVERNOY, 1991)

- 109 -
 Fig, 49. Conexiunile vasculare hipotalamo-hipofizare
Imagine ventrala a hipofizei dupa injectare vasculara (Mercox). Microscopie electromce
in baleiaj. 1. Artera hipofizara supetioere; 2. Artera hipofizara medie, destinata porfiunii
proximale a lobului anterior; 3. Plexul primar al sistemului port ce acopera eminenta
mediana; 4. Vase portale in poniune« mediene; 5. Vase portale in porfiunea laterala;
6. Plexul secundar al sistemului port din lobul anterior (dupa Pr.H. DUVERNOY, 1991)

- 110 -
 Conexiunea vasculara se realizeaza insa mult mai redus si prin
cornunicari ascendente.
2. 0 conexiune nervoasd cu adenohipofiza, mai redusa, formats din
fibrele unor fascicule ce se termina in punctul de contact al vaselor din
reteaua capilara.
3. Conexiunea nervoasa cu neurohipofiza alcatuita din fibre nervoase
(axonii neuronilor) ce provin din nucleii supraoptici ~i
paraventriculari.

2.3. Bormonii gonadotropi hipofizari

Sub influenta Gn-RH (L-RH), celulele bazofile ale adenohipofizei elaboreaza
cele doua gonadotropine esentiale pentru reproductie: FSH (hormonul de stimulare
foliculara) ~i LH (honnonul luteinizant), sau ICSH (hormonul de stimulare al celulelor
intersritiale). Atilt FSH cat si LH sunt hormoni glicoprotidici elaborati in celulele
gonadotrope beta-FSH si gama-LH din adenohipofiza (Plansa XXIJJ. 45,46).

2.3.1. FSH - hormonul de stimulare foliculara

Este secretat de catre celulele beta din adenohipofiza. Eliberarea se efectueaza
sub forma unor valuri de mica amplitudine. FSH singur stimuleaza dezvoltarea
foliculilor, dar nu poate produce nici estrogeni ~i nici ovulatie.
La inceputul perioadei puerperale, secretia de gonadotropi, este caracterizata
prin predominarea FSH-lui care se mareste din stadiul bazal, fiind stimulat de Gn-RH.
Stadiul de crestere a FSH-lui este inaintea cresterii LH-lui.
Secretia bazala de FSH este mai sensibila decat cea de LH, la retrocontrolul
negativ exercitat de gonade. in caz de hipogonadism testicular sau ovarian, titrul de
FSH este superior celui de LH. Ovariectomia este tnsotita de o crestere a titrului seric
de gonadotropine, mai marcant ~i mai rapid pentru FSH decat pentru LH
(Plansa XXIV. 47)
Variatiile de frecventa ale pulsatiilor de Gn-RH influenteaza titrul secretiei de
FSH ~i LH. Accelerarea secretiei de Gn-RH antreneaza o crestere a secretiei de LH.
Rarirea frecventei pulsatiilor este insotita de o crestere plasmatica predominant FSH.
Reglarea sintezei de FSH este sub dependents Gn-RH, dar si a hormonilor de
origine gonadica, steroizi ~i peptide.
Modularea secretiei de Gn-RH (variatiile ~i frecventa pulsatiilor) influenteaza
secretia adenohipofizara. Steroizii sexuali regleaza §i ei secretia de FSH §i LH, insa nu
sinteza lor, asa cum arata studiul cu ARN-m codat pe subunitatile beta ale
gonadotropinelor.
La femela - estradiolul este alaturi de inhibina factorul frenator principal al
secretiei de FSH. Ovariectomia determine o crestere a titrnlui plasmatic de FSH ~i
continutul hipofizar de ARN-m pentru acesti honnoni creste.

,.P\ i ch}-·

'> "
 La mascul - testosteronul este factorul inhibitor principal al secretiei de FSH,
pe cand rolul inhibinei este aparent secundar. Dupa castrare, titrul plasmatic de FSH ~i
continutul hipofizar de ARN-m pentru acesti horrnoni creste,
Cele mai importante atribute fiziologice ale FSH-lui pot fi caracterizate astfel:
• evita atrezia foliculara;
• determina cresterea si dezvoltarea foliculilor ovarieni. Se pare ca numai
cresterea si dezvoltarea foliculilor ovarieni sunt produse de FSH singur, in
timp ce secretia de estrogeni are loc doar in prezenta LH;
• regleaza activitatea endocrina a foliculilor 'in crestere;
• mareste capacitatea de legatura a celulelor foliculare fata de LH.
Receptorii pentru FSH se gasesc 'in stratul bazal al celulelor granuloasei
foliculare. Variantele privind numarul acestor receptori sunt dependente de fazele
ciclului sexual: receptorii sunt mai numerosi Ill proestru, scad la jumatate Ill estru si
metestru.
in ginecologia veterinara se utilizeaza, prin efectul Lor, mai multe produse
farmaceutice: STIMUFOL, destinat stimularii ovariene la bovine (este un liofilizat FSH
porcin si partial LH porcin). Raport FSH/LH = 5/1.
GONADOTROP!NA SER/CA (PMSG) si produsele FOLLIGON,
GONADOTROPHINE SERIQUE LYOPHILISSE, PMSG 500 BOVJNS SSA, PROLAN
A, S.J.G., SEROGONADIN, STIMUKRON6000, WERFASER.
Acesti horrnoni stirnuleaza cresterea si dezvoltarea foliculilor ovarieni si
favorizeaza secretia de estrogeni; la masculi are influenta favorabilli fata de procesul de
spermatogeneza, (FOLL!GON, GANODOTROPHINE SERIQUE LYOPHILISSE), pot
declansa estrul si ovulatia la bovine, dupa tratamentul de progesteron (PMSG 500
BOVINUS).
Secretia glandelor endocrine este de rare ori uniforms. in general, secretiile
diferite ca intensitate poarta denumirea de secretli pulsatile. Astfel, horrnonii
hipofizari cum sunt honnonul de crestere (GH-Growth Hormone), hormonul
luteinizant (LH-Luteinizing Hormone), ·horrnonul corticotrop (ACTH- Adena Cortico
Trophic Hormone), hormonul tireotrop (TSH-Thyroid Stimulating Hormones sunt
eliberati 'in mod pulsatil (YVES COMNARMOUS-THIBAULT, 1991)

2.3.2. LH-hormonulluteinizant
Acest tip de secretie hipofizara implica interventia hipotalamusului, hipofizei
si a unei glande endocrine periferice. In acest mod un PULS de Gn-RH hipotalamic
induce la randul sau un PULS de steroizi gonadici.
Esantioanele de sange, 'in acest caz sunt prelevate printr-un cateter inserat in
vena jugulara; fiecare punct corespunde la 6 minute de secretie. In chenar,
caracteristicile pulsului (fig. 50).
Dupa THIBAULT (1991), pulsul poate fi definit ca un episod de eliberare
hormonala in sistemul sanguin, intens dar scurt. Acest puls reprezintli o cinetica
hormonala caracterizata printr-o crestere rapida a concentratiei sanguine de tip
exponential, legata de injumlitlitirea honnonului.

- 112 -
 Parametrii esentiali ce caracterizeaza secretia pulsatila sunt
(THIBAULT 1991):
l. Frecventa. Frecventa este foarte variabila si este in functie de specie, de
hormonul studiat ~i de conditiile fiziologice. La subiectele castrate,
frecventa aparitiei pulsatiilor de LH este foarte ridicata, inregistrandu-se l-
3 pulsatii pe ora, Prin comparatie, la subiectele necastrate frecventa
aparitiilor pulsatiilor se diminueaza la l-2 pulsuri pe zi. Aparitia mai
multor pulsuri pe zi este un argument ca exista o variatie zilnica sau
circadiana rara de la caz la caz.
2. Amplitudinea. Amplitudinea este definita prin titrul maxim al hormonului
detectat, fata de nivelul de baza.

,.

Fig. 50. Pulsurile de LH in sanqele de berbec

(dupa c. THIBAULT §i M.C. LEVASSEUR, 1991)

LH este un polipeptid alcatuit din asocierea a doua subunitati alfa ~i beta.

Subunitatea alfa este comuna la trei hormoni: LH, FSH, TSH.
Exista o stransa corelatie intre pulsatiile Gn-RH si cele de LH (CH.
THIBAULT, 1991). Tehnicile de apreciere a concentratiilor de Gn-RH in sangele
circulatiei port hipotalamo-hipofizare sunt deosebit de dificile. Sunt utilizate in
principiu doua metode:
• abordarea transnazala (oaie, vitel) sau transsfenoidala la soarece,
sectionarea unei parti din vascularizatia sistemului port hipotalarno-
hipofizar si prelevarea probelor printr-o canula (canulatia portals) (fig. 51,
52);
• perfuzia si drenajul "in vivo" cu ajutorul a doua canule concentrice numite
"canules push-pull" (soarece, iepure, maimuta).

- 113 -
 Probele recoltate releva caracterul pulsatil al secretiei Gn-RH: eliberarea sub
forma unei emisiuni foarte scurte, in medie 5 minute ~i apoi dispare din sangele port
hipotalamo-hipofizar. La ovine, amplitudinea pulsului de Gn-RH este de 20-50 pg/ml.
Pulsatiile de LH sunt aproape identice ~i exclusiv pulsatile la diferite specii de
pasari ~i mamifere: o crestere rapida a nivelului hormonal 5-10 minute ~i apoi o
diminuare in functie de timpul de injumatatire.

Fig. 51. Radiografie in incidenta laterala a unui cap de berbec prevazut cu canule
destinate colectarii sanqelui port hipotalamo-hipofizar (dupa GARAY $i col., 1990)

ARRIERE

Fig. 52. Radiografie in incidenta laterala a unui cap de berbec prevazut cu canule
destinate colectarii sanqelui port hipotalamo-hipofizar (dupa CARA Y fii col., 1990)

- 114 -
 Exists, in majoritatea cazurilor, un paralelism intre semnalul hipotalamic
(pulsul de Gn-RH) ~i raspunsul hipofizei (pulsul de LH).
La femelele cu ovulatie spontana exista o secretie tonica si o secretie fazica
sau clcllca de LH.
Secretia tonica, prezenta in tot cursul fazei luteale, se caracterizeaza printr-un
val pulsatil de LH continuu, cu o concentratie sanguina redusa, suficienta insa pentru
mentinerea tonusului ovarelor, pentru troficizarea si prevenirea atrofiei !or.
Secretia bazica sau ciclica de LH apare numai in preajma ovulatiei (Plansa
XXJV, 48) printr-un val de mare amplitudine (de 10-20 ori peste nivelul de baza).
Varful corespunde unei descarcari ciclice foarte intense ~i scurte de LH-RH (Gn-RH).
Modelul clasic al reglarii pulsatile de LH este redat de mai multe elemente ale
cuplului:
I. Neuronii Gn-RH - Structura chirnica a Gn-RH este putin variabila,
Molecula este un decapeptid identic la toate mamiferele: pGlen-His-Trp-
Ser-Tyr-Gly-Leu-Arg-Pro-Gly-NH2.
2. Organul neurohemal - Structura specializata a S.N.C. la nivelul careia
este posibila secretia in sistemul vascular a continutului terminatiilor
nervoase, neuropeptide si neurotransmitatori.
3. Celulele gonadotrope - Celulele gonadotrope sunt irigate exclusiv prin
sangele sistemului port hipotalamo-hipofizar, ce contine Gn-RH ~i secreta
continutul hormonal in circulatia sistesi-1j:e' .
Cele mai importante atributii fiziologice aie LH sunt:
• Stimuleaza maturarea folicului ovariait,red.oJni ant;
(
\ • Determin!i..::9._vulatia~rrmomen~ftt:carei specii;
l • Stimuliiza fa~-Ue multtplicare ~taezwiliai:-e-aZ~~uiluteal ~i sinteza
I hormonala din ~ar---------------- -----,.---------- -.....__
Ll . M~ntin~''corpuYpro~estativovarian;
• La fu-ascul,~tim~voltareacelulelor interstitiale, asigura elaborarea
androgenilor ~i dezvoltarea caracterelor sexuale secundare.
In corpul progestativ, LH produce accelerarea conversiei mitocondriale
precum si accelerarea conversiei colesterolului in 20---hidroxicolesterol, produs
necesar sintezei de progesteron (fig. 53, 54).
in ginecologia ~i andrologia veterinara sunt utilizate mai multe produse
farmaceutice cu activitate asemanatoare LH - Gonadotropine corionice (HCG). Intre
acestea ammtim: CHORIOLUTJN, CHORULON, GONABJON, GONACOR,
GONADOTROPHJNECHORIONJQUELYOPHJLJSEE,GONADJL, GONAGESTROL,
NJMFALON,PROLANE, P. V.2000, 5000.
La femele, acesti hormoni induc ovulatia ~i favorizeaza formarea corpului
luteal- C.L., iar la masculi stimuleaza glanda interstitials, libidoul ~i dezvoltarea
caracterelor sexuale secundare (CHORIOLUTIN. CHORULON, PROLAN E,
WERFACHOR).
Alte produse (GONABJON, GONACOR, NJMFALON) sunt utilizate in
luteinizarea chistilor foliculari, favorizeaza ovulatia, previn moartea embrionara,

- 11 S -
 ~
ATP 3, 1-AHP
proteu1 kinase

cholesterol--pragnenolone
Mi tochoiidrion
stcrttion ..
progesttrtine"'-~..;.;;.....;....;.._

Fig. 53. Reprezentarea schematica a interactiunli hormonului polipeptidic

LH cu receptorul sau
Acest receptor este localizat pe suprafata exieme a membranei plasmatice.
Mesajul hormonal este transmis la ce/ule prin intermediul unui mesager secund: 3', 5'-
AMP (AMP ciclic) care se tormeezii din ATP prin intermediul adenilat ciclazei (AC).
AMPc ectiveeze pretein-kinazele. Fiecare pas intermediar reprezinta o etapa a
scindarii colestero/u/ui, cu formarea de pregnenolon. Este o reacfie mitocondriala §i
reprezinta o rata limita in steroidogeneza. in cazu/ unui CL, LH va acfiona ca hormon
trofic, stimuland producerea de progesteron (dupa NE/MANN SORENSEN, D.E.
TRIBE, 1993).

Fig. 54. Schema actiunii hormonale prin inductie enzirnatica

in partea stanga a figurii este reprezentat AON cromosomial, tncercet cu represori.
Hormonul fixeaza un represor, iar gena respective - dezechilibrata - produce ARN-
mesager. Aceasta migreaza in cltoptesme §i dirijeaza sinteza proteinei
corespunziiioere (dupa KARLSON, modificat).

- 116 -
 3. Hormonii steroizi
Celulele elaboratoare de hormoni steroizi efectueaza biosinteza din colesterol -
sau precursori - prin acetil coenzima A (CoA), prin intermediul HMG-CoA;-Hidroxi-
Metil-Glutaril- (CH., THIBAULT, 1991).
Steroidogeneza evariana se realizeaza pe baza structurilor histologice
specifice foliculului ovarian: celulele tecii inteme si celulele granuloasei.
Steroidogeneza testiculara este asigurata de celulele Leydig. Tot la acest
nivel se secreta estradiol in cantitati variabile tu functie de specie. Testosteronul poate,
de asemenea, sa fie aromatizat in celulele Sertoli.
Hormonii steroizi irnplicati direct in reproductie sunt: estradiolul,
progesteronul ~i testosteronul. Receptorii hormonilor steroizi sunt proteinele
intracelulare care recunosc si realizeaza translocatia mesajului hormonal (fig. 55).

blood cytoplasm

nucleus
p
+ •
s S+R -- S-R --,)SR 5R-4~-i
Jr
<, SR/ mRN

PS

s
!
metabolism
protein
synthesis

Fig. 55 Reprezentare schernatica a interactiunii hormonilor steroizi cu receptorii

dupa modelul transiocatiei
In sange, hormonii steroizi, sunt cuplati cu proteine specifice plasmatice,
iormend complexul proteina-hormon steroid (PS). PS este inactiv §i reprezime cea mai
mica parte a steroizilor liberi ce poate intra in ce/u/ele finta. in citop/asma, hormonul
legat de receptor (R) produce o modificare a contotmetie! (S-R*). Comp/exu/ S-R* este
translocat la nive/u/ nuc/eu/ui §i tncepe transcripfia la nive/ul gene/or printr-un proces
ce tnce nu este bine rntetes. Ca rezultat ARNm intra tn citoplasma §i stimuleaza
sinteza proteinelor (dupa NE/MANN-SORENSEN, D.E. TRIBE, 1993)

- 117 -
 3.1. Estrogenii
Biogeneza se realizeaza la nivelul celulelor tecale sau a celulelor interstitiale,
in cortexul suprarenal sau testicule (celulele Sertoli). Estrogenii pot fi: naturali,
vegetali si minerali.

3.1.1. Estrogenii naturali

Pomind de la colesterol, biosinteza estrogenilor este: colesterol-pregnenolon-
progesteron-I 7 hidroxiprogesteron-androstendion-17 betaestradiol. Deci, precursorul
imediat al estrogenilor este androstendionul. Estrogenii naturali sunt reprezentati de
Estradiol, Estrond si Estriol (fig. 56). In foliculii ovarieni exista in special Estradiol
care este considerat estrogenul propiu-zis (P. KARLSON, 1967).

[$tra<liol EJtriol
Estton5

Fig. 56. Reprezentarea chirnica a Estronei, Estradiolului ~i Estriolului

Denumirea acestui grup hormonal a fost data de catre ALLEN ~'i DOISY
(1922), care au initiat metoda de dozare reprezentata de cresterea ponderala uterina la
sobolanca castrata,
Principalul hormon este Estradiolul, Estrona ~i Estriolul fiind produsii
catabolizarii Estradiolului (Fl. SEICIU, 1987).
Din urina de iapa s-au izolat pe langa Estrona ~i Ecvilina ~i Ecvilenina, cu o
activitate estrogenica mai slaba,
Origineg hormonilor estrogeni:
• : :. 'ovanl'I - La nivelul ce\ule\or tecale ~i celulelor interstitiale se realizeaza o
sin a 0,5 mg/24 h;
• &i~~;~t~' reprezinta un adevarat rezervor de estrogeni.
~ iapa se secrets in cantitati mai mari in a doua jumatate a
gestatiei. Dupa luna a III-a se constata o crestere a estradiolului, de
la IO picograme/ml in ziua 80 de gestatie la 300 picograme in ziua
240. Aceste cantitati scad usor dupa luna a VIII-a
(I. DUMITRESCU, 1986).
o La vaca si oaie sunt secretati in cantitati mici;
o La scroafa se inregistreaza fluctuatii in secretia de estrogeni: o
ere tere fo primele 30 zile de gestatie, o scadere spre ziua 70 ~i din
~ nou o cres spre sfarsitul gestatiei (fig. 57).
• , Corticosuprarenala. In climacterium, zona reticulara a
~rti~/etasteroizi ce suplinesc estrogenii ovarieni

- 118 -
 • Neoplasmele, cum sunt fibromul uterin, adenocarcinomul mamar,
tumorile suprarenalei, sunt creditate cu secretie de estrogeni.
• Corpul luteal, prin elementele morfologice ce deriva din teaca interna si
din celulele interstitiale secrete cantitati mici de estrogeni
• Sincitiul Sertoli prin componentele sale morfologice elaboreaza cantitati
de estrogeni.

CONCENTRATIA ESTROGENILOR PLASMATICI LA OAIA GEST ANTA

I 200
10 I
I
I
I
I
I
I
I 140 :
I I
I
I
I 100 ~ '"'
I
I
I
I
.,I 60
I
I
I

--- .>
20

---- ------
0 20 40 60 80 100 120 <40
p

CONCENTRATIA ESTROGENJLOR PLASMATICI LA SCROAFA GESTANTA

12

400 I
I
I
lOO i
I
g
I :::
I
I
I 200 ";.
.
~~~~~~~~~---
/
/
I 100
/
/.,.,
---------------~
40 so 60 10 so 90 100 ~·o
jovrs

Fig.57. Evolutia estrogenilor plasmatici maternali in primul trimestru de gestatie

(deterrninari prin testul radio-imunologic a estrogenilor liberi)
(dupa TULCHINSKY §i HOBEL, 1991)

- 119 -
 ""'
84
bl!
=
'-'

~IN
i;.J

~2

2 4 6 8 10 12
semaines de grossesse
Fig. 57. Evolutia estrogenilor plasmatici maternali In primul trimestru de gestatie
(deterrninari prin testul radio-imunologic a estrogenilor liberi)
(dupa TULCH/NSKY §i HOBEL, 1991)

Metabolizarea estrogenilor se face in cea mai mare parte la nivelul ficatului,

care converteste estrona si estradiolul in estriol. Eliminarea estrogenilor se face prin
bila, apoi ei se resorb in duoden, se inregistreaza in ciclul enterohepatic ~i astfel se
mentine un nivel constant al estrogenilor (Fl. SEICIU, 1987).
Estrona si estradiolul care nu au fost rnetabolizati, se elimina prin urina in
cantitati mici in stare libera, dar in mod constant sub forma conjugata: cu acid
sulfuronic-estrona; cu acid glicuronic-estriolul, iar estradiolul cu ambii acizi. Din
acestea, se forrneaza esteri, sulfuri ~i glicuronici.

Actiunea flzlologlca
Tesuturile care raspund la stimulii estrogenilor sunt denumite "organe tinta",
Acestea sunt: vaginul, uterul si glanda mamara, modificarile induse fiind ordinare
(cresterea si vascularizatia marita a unui organ) ~i speciale (efectul asupra
metabolitilor, sistemelor enzimatice si sistemului nervos). Modificarile SN se
manifests prin comportament (!. BOJTOR, 1979).
~)pr.i!l.Si~alele e~~ft~.i.!!illlS~-A~-~g,_geni su~t:
_l \~ /. Stimuleaza dezvoltarea organelor genitale;
~,(I. • Stirnuleaza aparitia maturitatii sexuale si aparitia caracterelor sexuale
\· p secundare; excesul de estrogeni are rol frenator;
/1Jf • Stimuleaza diviziunea celulara si proliferarea epiteliului oviductului,
endometrului si vaginului, care devine pluristratificat, inducand totodata ~i
proliferarea stratului glandular. Influenteaza de asemenea, cresterea
miometrului prin hipertrofia straturilor musculare longitudinal si circular;

- 120 -
 • Favorizeaza contractia miometrului. Cresterea contractilitatii merge paralel
cu excitabilitatea ridicata a miometrului fata de ocitocina, acetilcolina,
excitatiile electrice sau mecanice;
• Sinergic cu relaxina, relaxeaza cervixul;
• Sinergic cu tiroxina, regleaza metabolismul, crescand metabolismul bazal.
Estrogenii intensifica mobilitatea metabolitilor spre sau din celula uterina
prin cresterea permeabilitatii membranei celulare;
• Stimuleaza puterea de autoaparare a endometrnlui prin: intensificarea
activitatii macrofagice; leucocitele realizeaza o bariera subepiteliala, iar la
sfarsitul fazei estrogenice tree intraluminal;
• Sub efectul estrogenilor creste fagocitoza;
• Stimuleaza dezvoltarea tesutului interstitial al glandei mamare si canalelor
galactofore (Fl. SEICIU, 1987, D. POPESCU, 1964);
• Produc hiperexcitabilitatea S.N.C. ~i in unele cazuri modificari
comportamentale.
Dozarea estrogenilor se realizeaza prin metode biologice si metode chimice:
Metodele biologice: Allen-Daisy,
Beker
Eskin
Astwool
Metodele chimice: se bazeaza pe principiul KOBERT-WEILLANT, cea mai
irnportanta fiind reactia SALKOWSKI-CUBONI.

3.1.2. Estrogenii vegetali - fitoestrogenii

Inca din anul 1926 au fost evidentiate unele substante cu efect estrogenic din
plante. BUTTENANT si IACOBI (1933) reusesc sa extraga din miezul de palmier,
estrogenii in forma cristalina. in acelasi an, AKAZINSKJ izoleaza din florescenta de
salcie un estrogen. Pana la ora actuala, se cunosc peste 300 de specii de plante cu
calitati estrogenice. Au mai fost izolate izoflavone (genisteina, biocanina A, dadizeina,
formononetina, pratanseina), dar steroizi cum sunt estrona sau estradiolul au o
importanta mai mica.
O caracteristica generala a fitoestrogenilor este aceea ca sunt liposolubili ~i se
gasesc in plante sub forma de esteri ai acidului fosforic, glucurone ~i gliceride.
Factorii de macro si microclimat pot influenta concentratia plantelor in
fitoestrogeni. Pot fi luate insa in considerare si: cantitatea de precipitatii, concentratia si
tipul de ingrasaminte administrate in sol, modul de couservare a plantelor; umiditatea
crescuta influenteaza alaturi de carentele in fosfor, cresterea activitatii estrogeuice in
trifoi sau lucerna, Uscarea naturals reduce cantitatea de estrogeui, comparativ cu
insilozarea furajelor.
E.fectulfitoestrogenilor la animate. in cantitati mici (obisnuite), fitoestrogenii
activeaza functia de reproductie si productia de lapte. Consumul in cantitati mari a
plantelor fitoestrogene afecteaza atilt nivelul productiv cat si functia de reproductie.

- 121 -
 La mascul, hiperestrogenismul se manifests prin dezvoltarea preputului,
stagnarea urinei, cresterea mameloanelor, farli a afecta eel putin aparent fertilitatea.

3.1.3. Estrogenii minerali

Sunt decelati in huila si unele namoluri, Este cunoscuta activitatea estrogenilor
minerali in substitutia estrogenilor animali ~i efectul lor in restabilirea estrogenilor la
femele.

3.1.4. Estrogenii sintetici

Sunt substante cu structuri chimice variabile, dar apropiate ca structura de
estrogenii naturali. Cel mai cunoscut este etinilestradiolul si derivatul acestuia
mestranolul. Metabolizarea se realizeazli pe cale hepatica,
Un alt grup de estrogeni sintetici sunt derivati ai stilbenului. Dintre acestia eel
mai utilizat este stilbenestrolul si derivatul acestuia monozolul.
Estrogenii sintetici pot ft derivati ai acidului alenoic ~i ai acidului doisinolic.
Efectele metabolice sunt studiate mai ales pentru etilestradiol ~i mestranol
intrucat acestia sunt activi pe cale orala si nu sunt inactivati inficat (TEODORESCU,
EXARCU, 1977). Astfel, estrogenii sintetici se interfereaza in spectrul proteinelor
plasmatice producand crestetea de a.2 si p globulinelor, a factorilor de coagulare, a
transferinei si ceruloplasminei, concomitent cu scaderea albuminei. De asemenea,
stimuleaza scaderea nivelului seric al cuprului $i fierului.

3.2. Antiestrogenii
Sunt substante cu efecte opuse estrogenilor. Ele au afinitate pentrn receptorul
proteic estrogenic din citosolul celulelor tinta pe care se fixeaza selectiv, impiedicand
actiunea estrogenilor naturali. Cel mai cunoscut antiestrogen este Clomifenul care
actioneaza eliberarea de Gn-RH si inducerea eliberarii ulterioare de LH - hormonul de
ovulatie.
In terapia ginecologica se recomanda hormonoterapia de substitutie, prin mai
multe preparate: (H.CERNESCU) - DIMENFORMON PROLONGATUM - utilizat in
lactatia nervoasa ~i pseudogestatie, anestru, subestru, piometru (GYNOESTRJL),
aciclie, endometrite, etc. (OESTRADIOL, SINTOFOLIN).

3.3. Progesteronul
Biogeneza progesteronilor se realizeaza la nivelul C.L., placentei si in mai
mica masura de corticosuprarenala. Locul major de sinteza este C.L. (fig. 58).

- 122 -
 CON SID ERA TH MORFOLOGICE ~I HTSTOLOGICE IN AXUL HTPOTALAMO-
HTPOFIZAR-OV ARIAN LA OVINELE (OVIS ARIES) IN METESTRUS

f-LH

Cl

.
Fig. 58. Morfologia ~i citologia axului hipotalamo-hipofizo-ovarian la ovinele in metestrus:
NI - nucleul infundibular; LH-RF neuronii secretori ai hormonilor de e/iberare pentru LH;
CLC - corpul luteal ciclic; CL - celula luteala; Cl - celula interstifiala; GI - glanda intersti(iala
(Original C.COTEA)

3.3.1. Progestagenii naturali

Sunt reprezentati in special prin progesteron care este veriga comuna de
sinteza a tuturor hormonilor sterolici: colesterol-pregnenolon-progesteron-17
hidroxiprogesteron-androstendion- J 7 beta estradiol. Majoritatea progesteronului
sanguin liber sau conjugat cu acidul glucuronic sau sulfuric, circula legat de
transcortina (Cortico-steroid-Binding-Globulin) (fig.59).

- 123 -
 Fig. 59. Conjugarea progesteronului cu acidul glucuronic

Concentratia de progesteron in C.L. variaza in functie de evolutia acestuia.

Astfel, acesta este de 65 mcg/g in ziua a 12-a ~i de 12 mcg/g in ziua a 20-a. in plasma,
nivelul progesteronului este sub I ng/ml in estru, 5- 7 nm/ml in zilele l 0-16, dupa care
scade rapid sub 12 ng/nl in zilele proestrului si estrului. (jig.60).

200 -o
•
p •
'
I I I I I I I I
12 U5 20 2.. 28 32 10 1Z f4 Hi 1" 20 22 24
semaiJ'les s..,,..alnes

Brebis P
I p

r 30 I
! 10 ••eo
! •

t ••
10

t 20 40 60 80 100 120 1•0 1Go t 20 40 ec ec 100 110 120

e ......1ittio... jours ovutatlon P'JN

Jvment . ...

f 1 2 J 4 5 6 ~ 7 8 9 10 11 t 2. 4 15 8 10 12 14 18 'IS 20 2'2
~vui.tiol> fflO<t owlatien fOl,Jr&

Fig. 60. Variatiile progesteronului plastic in cursul qestatiei la diferite specii

F - gestatie cu unu sau doi fetu§i; P - perturitie; Seqeste alba - ovariectomie
sau avort (dupa LEVASSEUR).

- 124 -
 Progesteronul este degradat transformandu-se in pregnandiol si sub aceasta
forma se elimina prin urina, Degradarea se produce in special in ficat, dar si in alte
organe (uterul).

Actiunea fiziologicli a progesteronului se caracterizeaza prin patrunderea in

interiorul celulei, unde actioneaza asupra receptorilor specifici. Nu se remarca un
paralelism intre concentratia receptorilor si concentratia progesteronului plasmatic.
Cresterea concentratiei receptorilor pentru progesteron in proestrus este datorata - asa
cums-a aratat - actiunii estrogenilor.
Efectele induse de progesteron sunt fie directe (asupra aparatului
reproducator), fie indirecte asupra altor aparate ~i sisteme (TEODORESCU EXARCU,
1977):
• Actioneaza ca inhibitor al ovulatiei prin blocarea eliberarii hipotalamice de
Gn-RH (secventa pentru LH);
• La nivelul oviductului stimuleaza activitatea secretorie, faciliteaza
motilitatea cililor imediat dupa ovulatie si scaderea contractiilor
musculaturii tubare;
Dependenta uterului fata de progesteron este majora. Sub influenta
progesteronului mucoasa endometrului capata un aspect dantelat, scade
grosimea epiteliului glandular, membrana bazala aparand "festonata" prin
aparitia faldurilor. Arterele spiralate devin bine conturate, fluxul
endometrial fiind in crestere. Asemanator activitatii la nivelul oviductului,
progesteronul determina scaderea contractilitatii si scaderea sensibilitatii
fibrei miometriale la ocitocina;
• La nivelul cervixului se constata scaderea cantitativa a glerei ~i scaderea
continutului in proteoglicani, fapt ce duce la scaderea posibilitatilor de
penetratie a sperrnatozoizilor;
• Asupra vaginului, progesteronul stimuleaza rnaturarea ~i proliferarea
celulelor epiteliale;
• La nivelul glandei marnare, progesteronul produce proliferarea lobulilor ~i
acinilor, dupa o influenta prealabila a estrogenilor. in doze rnari, determina
secretia acinilor;
• Influenta asupra altor glande endocrine se manifests prin ef ctul mhibitor
asul?ra ti!;,g_idei, iar la nivelul corticosuprarenalei constituie un~prec~
sintezei hormonilor specifici;
• Efectul metabolic este net anabolic, avand actiuni sinergice cu estrogenii 'in
ceea ce priveste scaderea lipemiei si cetonemiei (BITELLA-LLUSJA, 1973)

3.3.2. Progesteronii sintetici

Sunt caracterizati prin efectele asupra endometrului, asemanatoare
progesteronului natural. Progesteronii sintetici au pe liingli o activitate progestativa si o
activitate estrogenica sau activitate androgenica. Ca si progesteronii naturali,

- 125 -
progesteronii sintetici determina scaderea cantitativa a glerei cervicale, cresterea
vascozitatii acesteia - elemente ce stau la baza contraceptivelor.
Adrninistrati timp indelungat pot spori incidenta vaginitelor micotice prin
modificarea florei vaginale datorata scaderii estrogenilor care sunt considerati ca
troficizanti ai mucoaselor.
Produsele farmaceutice pe baza de progesteroni sunt foarte numeroase:
AGESTAL, AGESTAL 5, JO, CANIPIL, CONTRACEPTIF MONOT,
CONTROLESTRJL, COVINAN, DELVOSTERON, GINECALM, LUTEOSAN,
LUTERONE, PROGEST 500, PROGESTERON, SINCROSY"N, etc.
Se utilizeaza pentru controlul estrului la camasiere (AGESTAL, CANIPIL,
CONTRACEPTIF MONOT, CONTROLESTRJL, COVINAN), protectia gestatiei,
stoparea caldurilor prelungite, protectia nidarii la vaca si iapa, avorturi repetate
(LUTEOSAN, LUTERONE, PROGEST 500, PROGESTERON), tratamentul edemului
mamar, tratamentul tulburarilor ovariene, sincronizarea caldurilor la vaca
(SINCRONSYN).

4. Gonadotrofinele extrahipofizare
Au ca sursa principala placenta. Ele au putut fi puse in evidenta fie din urina
(Hormonul corionic uman - HCG), fie din sange (ser) - Hormonul obtinut din sent! de
iapd gestantd (PMSG sau SIG). ~

4.1. Hormonul corionic gonadotrop umJ~

A fost izolat lnca din anul 1927 de catre Ascheim si Zondek. Biogeneza acestui
hormon are loc in celulele sincitiotroblastice ale placentei.
HCG este un hormon cu insusiri luteinizante asemanatoare gonadotropinelor
hipofizare ~i contine doua subunitati:
• subunitatea alfa asemanatoare gonadotropinelor hipofizare;
• subunitatea beta care are in plus fata de gonadotropinelor hipofizare, inca
28-30 aminoacizi.
Subunitatile luate separat sunt fara efect; irnpreuna au atilt efect LH cat si FSH.
Biogeneza HCG incepe inainte de irnplantatie, ajungand la o valoare de varf de 62 zile
dupa ciclu. Din ziua 62 nivelul scade pana in ziua 154.
Efectele biologice ale HCG sunt asemanatoare LH. in cazul unui ciclu fertil,
!iC.G...fa.YQriz~Lim~~a; prezinta efect luteiniza · luteotro ·. la
animalele.negestante, dupa administrarea exogena se stimuleaza ovulatia §i formarea
CL; stimt1l1e.l!~a tes!2i!.eE?nu]~~~ frtterstitiale Le~ · -.,
HCG este de asemenea activ in boala cnisfo:a ovariana (chistii foliculari), in
nimfomanie, hipo ~i agalaxie.

- 126 -
 4.2. Gonadotropina serica (PMSG, SIG)
Se secrets la iapa in prima treime a gestatiei, intre 40 ~i 120 zile, cu nivel
maxim in juruj__iil~ 80. Gonadotropina are proprietate predominant FSH si accesoriu
LH. /..-'---- ·-\
E~~1l P_~G este aseman~tor cu eel a.I FSH, s~irpulan~ maturarelbfult~u_fara,
·-·~·~_mb!:1!.~:J~~!!'!o_~~~-1e1, ~1m~-a~b1doul, mducejtmpreuna cu LH)--0\\lJ:t~~-~a...!.~"""~
·- s_c~~f~~:,-~!.-~c~e. · La_'_~!.1~.!!!.a.kle_-:nege~tlUlte dupa ad~inistrare exogena), __ .§..(!, __
""sn1~.J:!_tomic'fiii .~gonadotropme, .1~r la masrnl st1mule L.pmces.ek_ de
·spcrmatogenezli.
c-sz: .,. • "La pasari stimuleaza precocitatea ouatului ~i cresterea procentului de
ecloziune.,,.,--· .. .. --)

( 5. Prolactina
-..........._,. --_..-"""F
Prolactina este un hormon polipeptidic elaborat de catre celulele lactotrope (ri-
LTH, ri-PRL) adenohipofizare (CH THIBAULT, 1991). Hormonul a fost decelat la
toate vertebratele si la pllsllri ~i impreuna cu hormonul de crestere (GH) si hormonul
lactogen placentar (PL) constituie o grupare de hormoni peptidici cu omologii
structurale. Prolactina este cornpusa din 199 aminoacizi; 58 de acizi aminati sunt
omologati de GH (jig. 61). Reprezentarea omologiilor structurale intre PRL ~i GH,
consta in faptul ca fiecare lant polipeptidic este pliat rezultand o conformatie globulara,
pliurile fiind conectate prin punti bisulfurice tdupii THIBAULT~i LEVASSEUR, 1991).

NHz

GllOWIH HORMOI£ PROLACTIN

Biosinteza se realizeaza 'in celulele lactotrope; cresterea hipofizei in perioada

gestatiei este pusa pe seama multiplicarii celulelor lactotrope. La om, gena prolactinei
este localizata pe cromozomul 6, pe cand la hormonii placentari (PL) si hormonii de
crestere (GH) sunt situati pe cromozomul 17.
Reglarea sintezei de prolactina se face prin sisternul hipotalamo-hipofizar, dar
~i prin mecanismele de feed-back ale gonadelor (fig. 62).

- 127 -
 PRL

r:-,
n,~;q~ /fJ(T~··.
-·~~-~~l
c, . O
\J.~.~~j~)
~ cs . . ··--··::,._,.-
if\~:-~,\~~
,~\/@(~
Fig. 61. Morfologia ~I histologia axului hipotalamo-hipofizo-ovarian
la suinele femele in lactatie:
E - epifiza; Ml - masa intermediara; CO - chiasma optica; CM - corpul mamilar; PRL-
RH (neuronii din hipotalamus ce secreta hormonii de e/iberare pentru prolactina; PRL -
celulele eta din adenohipofiza ce secrete prolactina; AG - alveola glandulara memere;
CS - cic/ul secretor al celulelor epiteliale (Original C.COTEA)

Daca stimularea secretiei de prolactina este dirijata de catre P-RH, factorii

inhibitori sunt reprezentati de P.I.F. (Prolactin Inhibiting Factor) prin mediatorul
principal dopamina. Alti factori inhibitori sunt reprezentati de catre acidul gama -
aminobutiric (GABA), ai carui receptori specifici au fost decelati in celulele lactotrope
hipofizare.
Histidyl Praline Diketopiperazine (D.K.P.) poate inhiba secreti
atilt "in vivo" , · "in vitro".
de stimulare a secretiei de prolactina sunt: TRH' ireotrop
Releasing Ho -m care este activ atar "in vivo" cat si "in vitro", so Intestinal
Peptid (V.I.P.) care produce un efect cumulativ si Angiotensina II, care stimuleaza
secretia de prolactina "in vivo" la maimuta.

- 128 -
 Reglarea periferica - prin sistemele feed-back - se realizeaza prin: (CH.
THIBEAULT, 1991):
• estradiol - care produce o hipertrofie a celulelor lactotrope ~i induce
cresterea eliberarii de prolactina (aceasta crestere este evidenta dupa 20
minute dupa un tratament cu steroizi);
• hormonii tiroidieni (triiodotironina - T3) inhiba secretia de prolactina
(fig. 62).
r6gulatioi>hypolhalamiqu•

racteurs fac:teurs
sMlll!ateuro lohibiteu,s

~l:e
opiacee:s
TAH

dopa~atostatine

I GABA

-0~-
~·~
--0~
llormon.s
lllyroidi•n11ts

rtgulalion ~e
Fig. 62. Reprezentarea schematica a mecanismelor de reglare a secretiei de
prolactina (dupa THIBAULT §i LEVASSEUR, 1991)

Nivelul fiziologic seric al prolactinei este de l µg/ml la soarece ~i oaie (deci

scazut) in timp ce Ia iepure, caine ~i scroafa depaseste rar 50-100 g/ml. La om, nivelul
seric mediu este relativ constant - 8 ng/ml.

Actiunile biologice ale prolactinei sunt:

era
)•
~:;::~;~aza cre~ter~:~~;::ierea glandei mamare;
intretinerea secretiei lactate;
~ reglarea activitatii imunitare;

\
- 129 -
 • controlul comportamentului;
La pasari:
• stimularea secretiei glandelor din mucoasa ingluviei la porumbel;
• reglarea osmotica;
• c:~p;,oam tu! de cuibarire.
.:
6(Relaxin
R~aximreste un hormon secretat de corpul galben gestativ, determinarile
concentratiei hormonului in ovare ~i placenta fiind edificatoare: numai 2,5 U cobai/g 1n
placenta ~i 6000-10000 U cobai/g in ovare.
Substantele active ale honnonului sunt: relaxina, factorul uterorelaxant,
factorul cu actiune uteroprogestiva asupra uterului.
Actiunile fiziologice ale relaxinei sunt (Botella - Llusia, 1973, cit. de
TEODORESCU EXARCU):
• ~I~~ simfi~eipubie~_
• r~xarea m~sc at] ·i uterine on!_ractil~~~i, efect potentat de
pro es agem;
• i~[tJ.tratia,_~~~ facilitarea dilatatiei si tluidifierea substantei
fundamentale a tesutului conjunctiv prin depolimerizarea
mucopolizaharidelor;
• cresterea greutatii uterine si a continutului miometrului in apa ~i glicogen;
• efecte-ent etriale secretorii de tip progestativ.

ilnhibina
S~ scute, la ora actuala, substante de natura polipeptidica si nesteroida
secretate la nivelul gonadelor, care exercita un control al mecanismelor implicate in
reproductie, Una din aceste substante este Inhibina. (0. SUJLEM si co/ab., 1992).
Termenul a fost propus de catre MAC GULLAGH, 1932, care afirma existenta unui
hormon - factor gonadic - capabil sa poata regla secretia de FSH. Acest factor a mai
fost denumit - Foliculostatinii - (SCHWARZ si CHAINING, 1977), pentru activitatea
sa inhibitorie asupra secretiei de FSH la femele. Nu se poate face o distinctie intre
inhibina de la femele si cea de la masculi, intrucat ambele au acelasi efect atat "in
vivo" cat ~i "in vitro".
Inhibina a fost izolata la suine (1985) ~i la oaie (1987). Actiunea sa la nivel
hipotalamic este aceea de hormon retroactiv, de modulator local, extragonadic.
Din punct de vedere chimic, inhibina este un hormon glicoproteic, cu origine
gonadica, Ea este produsa de catre celulele Sertoli la rnascul si de celulele granuloasei
la femela. Castrarea este asociata cu scaderea neta a titrului plasmatic de inhibina
(CH. THIBAULT, C. LEVASSEUR, 1991).
Nivelul secretiei de inhibina variaza functie de sex - mai importanta la mascul
-, varsta - diminueaza cu varsta -, si cu fazele ciclului sexual - secretie maxima in
stadiul de maturare foliculara.

- 130 -
 Eliberarea inhibinei este pulsatila 1?i nictimerala.
Efectele inhibine.i sunt localizate la nivel hi1?9tala ic, hipofizar si gonadic:
• 1.<Lllivej hipntalamic, dimiIJ_ua secretia c(~Gn-RH;
• la nivel hipofizar, actioneaza asupra pro uceru de FSH, exercitand si o
actiune inhibitoare. Modificarea secretiei de inhibina nu poate fi realizata
de TSH, hormonul de crestere, prolactina sau ACTH.
• actiunea gonadica se refera la:
a) controlul paracrin al testiculului, prin stimularea productiei de
androgeni de catre celulele Leydig sub influenta LH, fara a avea un
efect direct asupra steroidogenezei;
b) Controlul paracrin al ovarului, prin inhibarea arornatizarii androgenilor
in estrogeni de catre celulele granuloasei, fiind implicata in acest mod
in atrezia foliculara.

Reglarea producerii inhibinei. E:§H constituie factorul ~!!rii

secretiei de inhibina (APTE, B. V., SH~982), functia hipofizara fiind
"ii'icJTspensiiliilfprocfoceriiinhibinei. Hipofizectomia diminueaza continutul testicular de
inhibina. Modularea secretiei de inhibina se mai poate realiza ~i de alte substante: p
endorfina, insulina, E.G.F. (Factorul epidermal de crestere),

8. Hormonul lactogenic placentar

(H.P.L.-Human placentar lactogen)
H.P.L. este un horrnon proteic placentar cu activitate asemanatoare prolactinei
si hormonului de crestere, avand in acelasi timp si proprietati imunologice. Hormonul
este evidentiat la om, primate, rumegatoare (vaca, oaie, capra) (jig. 63), rozatoare dar
nu este produs de placenta la scroafa, iapa, carnivore, iepuroaica.

femme
4000
O actlvile laclogene
~ activite de c,oissance
600
brebis
500
=-
1400
cbevre rarte
~ 300
jument
200 lapine
truie
100 vache chane
chienne

270 120 150 270

jours de gesta!ion

Fig. 63. Niveluri serice comparative ale hormonilor lactogeni placentari

- 131 -
 9. Hormonii androgeni
Hormonii androgeni sunt sintetizati de glanda interstitiala Leydig din testicul.
Hormonul principal este testosteronul, androstendionul ~i etilcolanonul fiind metaboliti
ai acestuia.
Biosinteza porneste de la colesterol, treciind prin etapele: progesteron-I 7
hidroxiprogesteron-androstendion-testosteron (P. KARLSON, 1967) (jig. 64).

11 c-HidroaipffCHtti-on .\ndtt11le11di.on Tnlc.UcrOI\

Cortic:oslcrDld ·----+

Fig. 64. Etapele sintezei hormonilor androgeni (dupa P. KARLSON, 1967)

Produsele de excretie ale testosteronului sunt: androsteronul si etinilcolanonul

Functiile biologice (CH. THIBAULT, 1991):
• sub influenta hormonilor androgeni se dezvolta caracterele sexuale
secundare si caracterele pubertare;
• prepuberal, gonadele mascule secrets mici cantitati de androgeni.
Stimularea prin FSH si LH induce maturarea glandei Leydig, productia de
testosteron cresciind evident si treptat. In aceasta perioada predornina
secretia de androstendion, pentru ca in perioada adulta sa predomine
secretia de testosteron;
• la organismul adult, secretia de testosteron este majora pentru
functionalitatea glandelor anexe ~i maturarea spermatozoizilor. Este
cunoscut ca administrarea testosteronului la masculii hipofizectomiati,
previne regresia liniei seminale ~i restabileste maturarea spermatozoizilor;
• in afara actiunii specifice, androgenii prezinta si un efect metabolic
general, concretizat prin:
o stimuleaza sinteza proteinelor ~i cresc cantitatea de azot retinut in
organism; actiunea "anabolizantd" a testosteronului este insa
proprie si altar hormoni;
o diminua depozitele de lipide;
o inhiba secretia lactata;
o induce atrofia miometrului.

- 132 -
 Sistemul de reglare al hormonilor androgeni (jig. 65):
• FSH stimuleaza celulele Sertoli din epiteliul seminal;
• celulele Sertoli elaboreaza inhibina care, intr-o anumita cantitate inhiba
FSH si stimuleaza secretia de LH;
• LH actioneaza asupra celulelor interstitiale care vor elibera testosteron
in actiunea hormonilor androgeni, bariera hemato-testiculara este realizata de
catre jonctiunile impermeabile intre celulele sincitiului Sertoli. Aceasta este atestata
prin faptul ca unii coloranti inoculati i.v. nu se recunosc in lumenul tubilor seminiferi,
dupa cum nu penetreaza nici moleculele de alburnina, inozitol, insulins sau sucroza.

HYPOTHALAMUS
,
I
I
I
AOENOHYPOPHYSIS

,
1 --------

I 'f
I
LH
I
I

:1NTERSTITIA~L FSH'~HIBIN:
leydig'5
cells
* ·- -
/
.
I l TUBULAR
I \':J Sertoli's cells
I
• \., .,

SpormCl!ogonia

Fig. 65. La mascul secretia hipotalarnica pulsatlta de Gn-RH regleaza eliberarea

hipofizara de FSH ~i LH. LH induce secretia testosteronului la nivelul celulelor Leydig.
Actiunea FSH asupra celulelor Sertoli sfimuleaza spermatogeneza ~i produc\ia de
inhibina; testosteronul stirnuleaza productia endolurninala a androgen binding protein
(ABP). Pe de alta parte, inhibina stopsaza eliberarea FSH de la nivelul adenohipofizei
prin feed back negativ. Testosteronul are o ac\iune atat la nivelul adenohipofizei (LH)
cat ~i la nivelul hipotalamusului (Gn-RH) (dupa Y. RUCKEBUSH §i col. 1991)

- 133 -
47. Hipotalamus de oaie, nucleul supraoptic (NSO) cu neuroni multipolari
(NM) de 25 um in vecinatatea unui capilar sanguin (CS). Col. Novelli;
x400.

48. Hipotalamus de oaie, nucleul paraventricular (NPV), cu neuroni

multipolari (NM) de 25 µrn in apropierea ventricului III (V III). Col.
Novelli; x400.

- 134 -
Plan§aXXV

49. Hipotalamus de oaie, fasciculul hipotalamo-neurohipofizar (TN-tija

neurohipofizei) si neuroni (N) din nucleul infundibularis. Col.
Impregnare argentica, tehnica Holmes; x80.

50. Hipotalamus de oaie, neuroni (N) din nucleul infundibularis, ce

elaboreaza FSH-RH ~i LH-RH. Col. Novelli; x900.

- 135 -
51. Hipofiza, lobul anterior de oaie Karakul brurnarie in estrus, in varsta de
6 ani. In populatia cromofila a Jobului anterior al hipofizei se remarca
numeroase celule -LH. Col. MH2; x200.

52. Hipofiza, lobul anterior de oaie Karakul brumarie in estrus, in varsta de

3 ani. Numeroase celule -LH in populatia cromofila, Col. MH2; x200.

- 136 -
53. Hipofiza, lobul anterior de scroafa Landrace cu ovariectomie
bilaterala. Vacuolizarea citoplasmei celulelor -FSH din populatia
cromofila. Col. MH2; x400.

54. Hipofiza, lobul anterior de scroafa Landrace in estrus in varsta de 310

zile. Numeroase celule gonadotrope -LH in populatia cromofila.
Col. MH2; x200.

- 137 -
 BIO LOGIA
CICLULUI SEXUAL

1. Fazele ~i stadiile ciclului sexual

Functionabilitatea aparatului genital femel se caracterizeaza printr-o ritmicitate
care incepe odata cu pubertatea ~i se termina la climacterium.
Ciclul sexual reprezinta totalitatea modificarilor gametogenetice ~i endocrine
prin care se realizeaza eliberarea uneia sau mai multor ovule apte pentru fecundare; in
aceasta perioada se manifests dorinta de impreunare sau "libidoul",
Aceste modificari ciclice ~i ritmice se desfasoara pe parcursul a doua perioade
distincte: perioada sau stadiul foliculinic (estrogenic) ~i perioada sau stadiul luteinic
(progesteronic) (jig. 66).

- - - ·- -
I
/

Fase follicolare Fase luteale Fase follicolare

E:S'5l
FSH

Estro
- Progesterone

Estradiolo

- LH 0.v Ovulazione

Fig. 66. Nivelurile hormonale in timpul ciclului estral la bovine

(dupa /NTERVET)

- [38 -
 Perioada foliculinica corespunde unei activitati predominant hormonal
estrogenice, iar perioada luteinica, unei activitati predominant hormonal progesteronic.
Fiecare din aceste perioade au drept substrat morfologic foliculii ovarieni si respectiv
corpul luteal.
Perioada estrogenica include doua subsecvente: proestru si estru, iar perioda
progesteronica: metestru ~i diestru. Aceste secvente sau faze nu au o delimitare neta,
trecerea facandu-se treptat, pe masura ce forrnatiunile functionale (foliculul ~i corpul
luteal) evolueaza si antreneaza modificarile morfo-functionale.

1.1. Modlflcarlle morfo-functtonale ale segmentelor genitale

Ciclul sexual corespunzator perioadelor sale, este caracterizat printr-o serie de
modificari morfologice ~i functionale ale diferitelor segmente, coordonate
neuroendocrin.
Aceste modificari ritmice si ciclice se inregistreaza la nivel hipotalamo-
hipofizar, la nivelul ovarului, cat ~i la nivelul diferitelor segmente ale tractusului
genital, recunoscandu-se un ciclu ovarian, ciclu tubar, ciclu uterin, ciclu vagino-
vestibular.

1.1.l. Ciclul ovarian

Ciclul ovarian, ilustrat de totalitatea modificarilor morfo-functionale ce se
intillnesc la gonada femela consta in evidentierea unor fenomene strncturale ce au drept
rezultat eliberarea de gameti capabili de a fi fecundati precum ~i de secretia unor
hormoni caracteristici diferitelor faze ale ciclului sexual.
Ovarul asigura, de asemenea, pregatirea structurilor morfologice uterine in
vederea implantarii ovulei fecundate, prin aportul corpului luteal ce se formeaza dupa
ovulatie.
Functia ovariana este complexa, iar studiul acesteia comporta mai multe
aspecte (CHARLES THIBAULT. 1991):
• diferentierea si cresterea foliculilor;
• reglarea numarului de foliculi capabili de ovulatie;
• ovulatia;
• formarea ~i functionarea corpului luteal.
Functia ovariana incepe cu foliculii primordiali aflati in corticala
ovarnlui.Formarea foliculilor primordiali are Joe in viata intrauterina, dar se pare ca
acest proces continua ~i dupa parturitie. Dezvoltarea foliculara este un proces
permanent, iar foliculii tertiari sunt prezenti 111 toate fazele ciclului. Acestia pot sa
devina dehiscenti sau foliculi involutivi. In· urma dehiscentei foliculilor ovarieni se
organizeaza corpii luteali, care, dupa perioada de activitate, tree prin stadiile involutiei
(BOGDAN, 1985; SElCIU, 1987).
Evolutia ciclica a foliculilor ovarieni si a corpilor luteali, urmareste fazele
ciclului estral, respectiv stadiul foliculinic si stadiul luteinic, separate de actul ovulator.
Astfel, la vaca, faza de maturare a foliculilor corespunde zilelor 17-21 ale cilului

- 139 -
(proestrn) prezenta foliculilor dehiscenti si maturi este caracteristica zilelor 1-2 ale
ciclului ( estru), organizarea ~i activitatea corpului luteal intre zilele 2-16 (metestru si
diestru) (FORTUNE, J., 1986; LARSON G. si col. 1987; GUIBAULT si col., 1991;).
Activitatea ovarului este modulata de hormonii gonadotropi hipofizari (F.S.H.,
L.T.H., L.H.), iar hormonii steroizi placentari sau ovarieni influenteaza la randul lor
producerea gonadotropinelor actionand printr-un mecanism de tip "feed-back" asupra
hipotalamusului, modeland in principal, secretia factorilor de eliberare a
gonadotropinelor (MERZ, E.A. ~i col., 1981; PINTEA, V. ~i col., 1984, SAUMANDE, 1.
1991).

1.1.2. Ciclul salpingian

Salpinxul are un rol important in transportul gametilor, este locul unde are loc
fecundatia ~i asigura pentru o perioada redusa supravietuirea gametilor ~i a zigotului.
Aceasta activitate secretorie cat si functia de transport a oviductului sunt determinate in
primul rand hormonal, in timp ce sistemul nervos vegetativ se pare ca ar avea o
influenta negativa.
Exista numeroase controverse in ce priveste durata ascensiunii
spermatozoizilor in oviduct. Ritmul de transport al spermatozoizilor depinde de
peristaltismul ~i antiperistaltismul musculaturii tubare, precum ~i de complexul de
contractii al faldurilor mucoasei tubare si al mezosalpinxului. Acest ritm poate fi
influentat de hormoni, in special de progesteron si ocitocina si probabil ~i de
prostaglandine, care modifica dinamica tubara (SE1CIU, Fl., 1987).
Astfel, sub influenta progesteronului, contractilitatea utero-tubara diminueaza
si spermatozoizii sunt retinuti in uter unde sunt fagocitati blocandu-se migrarea lor.
La unele specii s-a mai constatat incorporarea de spermatozoizi in mucoasa
uteri nli sau tubara si fagocitarea acestora de catre leucocite, care apar dupa insamiintare
sau copulatie in fluidul tubar si uterin.
Functia de transport este efectuata prin cilii epiteliului tubar, prin contractia
muschilor tubari, prin miscari de pendulare ale oviductelor (AUSTIN, 1967, BOGDAN
si col., 1984, CORNILA, N, MANOLESCU, N, 1995).
La femela in calduri, secretia tubara produsa in cantitati mari iese prin partea
craniala a oviductului sau este acumulata in oviduct daca extremitatea uterina este
ligaturata, Se poate presupune deci, ca ovula este transportata contra directiei de
secretie prin rniscarea cililor ~i contratia musculaturii tubare.
Celulele de la nivelul mucoasei oviductului, produc o secretie glicoproteica, cu
calitati nutritive excelente pentru ovocit sau ovul si pentru deplasarea spermatozoizilor.
Spermatozoizii care tree prin jonctiunea utero-tubara chiar ~i in cazul
acumularii de secretie si de tensiunea rezultata de pe urma hiperemiei estrogenice,
ajung in oviduct si migreaza spre locul fecundarii, fiind dusi de curentul de secretie.
Directia contractiilor in istrn variaza in raport cu perioadele ciclului estral.
Astfel, in perioada foliculara au loc contractii antiperistaltice, in timp ce in perioada
luteinica au Joe contractii segmentare, care dirijeaza zigotul spre uter. Zigotul parcurge
istmul in 3-5 zile, independent de lungimea istmului ~i de durata gestatiei.

- 140 -
 Inaintarea spermatozoizilor spre oviduct este favorizata de contractiile peretilor
uterini si tubari. La taurine, sperrnatozoizii ajung in corpul oviductului la un interval de
cinci minute dupa monta (DERIVAUX, J., 1971, HAFEZ, E.S.E., 1987, HUMBLOT, P.,
1981).
Nu este nici un dubiu ca intre ovula libera ~i secretia tubara exista un schimb
intens de substante. in compozitia secretiei tubare intra enzime, mucopolizaharide,
lipide, glicogen, iar valoarea pH-ului si tensiunea 02, sunt supuse la oscilatii in raport
cu ciclul ovarian, cu oglinda hormonilor ovarieni din sange (KING, 1993).
Este cunoscut faptul ca, in secretia tubara se gaseste un factor de denudare care
serveste la eliberarea ovulei de coroana radiata. Concomitent, secretia mareste
activitatea cinetica a spermatozoizilor. 0 sarcina esentiala a secretiei tubare si uterine
este de stimulare a spermatozoizilor, prin fenomenul de capacitatie, Acest proces
descoperit de Austin §i Chang si denumit "capacitare" face posibila penetrarea de catre
spermatozoizi a zonei pelucide. El consta in aceea ca, invelisul de protectie, care in
etapa epididimara era prezent pe sperrnatozoid, poate fi inactivat prin enzime din
secretiile genitale ~i astfel sa fie indepartat (THIBAULT, TJ., 1991).
Urmare a capacitarii, este asa numita reactie acrozomica a spermatozoidului, in
care la contactul cu ovula, se ivesc modificari morfologice constatabile pe acrozomul
spermatozoizilor, prin care se pun in libertate agentii litici (hialuronidaze, enzime
tripsinice sau proteaze la unele specii), care permit spermatozoizilor patrunderea prin
zona pelucida ~i prin aceasta intrarea Lor in ovula. Pentru a avea loc fenomenul
capacitarii este important ca tractusul genital sa se afle sub influenta predominanta a
estrogenilor. Progesteronul inhiba capacitarea, pe cand estrogenii o stimuleaza
(MARQUANT, BRJGJTTE, 1991, THIBAULT, C., LEVASSEUR, MC., 1991, KING,
G.J. 1993, RUNCEANU, L., 1995).

1.1.3. Ciclul uterin

Receptorul care la femele prezinta cele mai profunde modificari
morfofiziologice sub influenta ciclului ovarian este uterul. in rnodificarile ciclice ale
uternlui pot fi distinse: ciclul miometrial si ciclul endometrial.
Ciclul miometrial - Uternl este influentat de hormonii sexuali. Sub influenta
estrogenilor, se observa o hiperemie ca urmare a eliberarii de histarnina si acetilcolina,
Se constata o retinere a sodiului §i o depozitare excesiva de apa in zona
extracelulara. Apoi, urmeaza o sinteza marita de fosfolipide si de glicogen, a
continutului in ARN ~i a albuminelor. Concomitent, creste si continutul in
actinomiozina, ATP ~i fosfat de creatinina, in acest fol, se ajunge la o hipertrofie si
hiperplazie a miometrnlui cu depozitarea rezervelor energetice.(SE/C/U. FL., 1987,
THIBAULT, 1991; KING, 1993).
Estrogenii sunt responsabili si de contractilitatea miometrului. Efectul
contractil rezulta din nivelul ridicat al donatorilor de energie, precum ~i din cresterea
potentialului membranei la o valoare medie, dar creeaza conditii optime pentru
excitabilitatea si transmiterea excitatiei (HUMBLOT, P., 1998).

- 141 -
 Concomitent cu aceasta contractilitate crescuta si spontana sporeste
receptivitatea miometrului la efectul stimulator al ocitocinei si acetilcolinei la
excitabilitatea mecanica sau electrics ( GOSLING, 197 8).
Alaturi de acesti factori excitanti, o mare importanta o are actul montei. Unda
de contractie puternica ~i de lunga durata din perioada estrala porneste de la cervix spre
oviduct incat este stimulata ascensiunea spermatozoizilor. Eliberarea de acetilcolina in
cazul reactiilor de frica sau stres, inhiba activitatea miometrului.
Dupa BOlTOR (1981) progesteronul nu influenteaza sistemul contractil al
miometrului dar probabil, prin inhibitia mecanismului de transmitere a sodiului,
mareste potentialul de repaus al membranei inciit aduce o puternica stabilitate
membranelor celulare. Din aceasta cauza, ia nastere o activitate contractila slaba,
limitata local si necoordonata, care nu este influnetata de ocitocina. Acest efect al
progesteronului fata de contractia uterina este important in repausul miometrului in
gestatie, echilibru care poate ti rupt prin doze mari de estrogeni.
Ciclul endometrial - Modificarile ciclice ale endometrului sunt expresia unor
profunde remanieri histologice si vasculare. Ciclul endometrial se traduce prin
modificari periodice ale elementelor functionale: stroma, glande ~i vase. in faza
estrogenica proliferativa, sub influenta dozelor progresive de estrogeni, endometrul
prolifereaza activ. La inceputul fazei, glandele endometriale sunt subtiri, rectilinii cu
un epiteliu format din celule secretorii inalte, nesecretante, cu nuclei situati bazal si
numeroase mitoze.
Stroma este relativ densa, alcatuita din celule mici cromatice, cu caracter
limfoid. La sfarsitul fazei proliferative, endometrul prezinta un stadiu avansat de
dezvoltare. La nivelul endometrului modificarile biochimice se asociaza modificarilor
histologice ~i sunt dependente de secretia hormonala ovariana (COTEA, C., 1992).
In estru, hiperplazia endometrului atinge maximul, iar in corion se observa
edemul de calduri, determinat de cresterea cantitatii de acid hialuronic, produs de
mastocitele care sufera fenomenul de degranulare, eliminandu-si secretia, Acidul
hialuronic se acumuleaza in stratul spongios al corionului, determinand retinerea apei
~i aparitia edemului de calduri, Totodata, are Loe o infiltratie fiziologica cu leucocite cu
aspect de infiltratie hormonala cu rot in autocuratire si protectie antiinfectioasa (KING,
1993).
In metestru, datorita corpului luteal si actiunii progesteronului, mucoasa
uterina se ingroasa ca urmare a rnaririi in volum a glandelor sale. Glandele au un aspect
dantelat, cu incluzii foarte numeroase la polul apical al celulelor. Secretiile
endometriale actioneaza asupra spermatozoizilor facandu-i apti pentru fecundatie, prin
fenomenul de capacitatie. Edemul endometrial se micsoreaza ~i se produce o rupere a
vaselor congestionate din mucoasa (RUCKEBUSCH, Y. 1977, TELFORD si col. 1990;
THACHERR,W.W. si col. 1989).
Daca nu se instaleaza gestatia, in ultimile 3-4 zile ale diestrului, glandele
uterine intra in regresie, in acelasi timp cu corpul luteal.
La taurine, se produc hemoragii microscopice in stratul functional al
endometrului cu putin timp inainte de ovulatie, In momentul ovulatiei,

- 142 -
microhemoragiile apar evidente in centrul suprafetei canmculilor. Se produce o
spargere a capilarelor din mucoasa cu acumularea sangelui in veziculele plasate sub
epiteliul endometrial. Prin spargerea capilarelor si rnperea mucoasei, sangele poate
ajunge in lumenul uterin. La 48 de ore dupa estrns, microhemoragiile inceteaza brusc
(THIBIER, M, 1976; RUCKEBUSCH, 1977; RUNCEANU, L., 1991; KUNNlNGHAM,
1992)

1.1.4. Ciclul vaginal

Ca urmare a ciclului ovarian, se produc modificari evidente la nivelul
mucoasei vaginale, conditionate de hormonii sexuali. Estrogenii favorizeaza mitoza si
proliferarea epiteliului (stratificatia), dupa care urmeaza si cheratinizarea celulelor
superficiale (COTEA, C., 1992).
Vaginul, privit multa vreme numai ca o cale de acces spre organele genitale
inteme, este considerat in prezent si ca un receptor ovarian, datorita variatiilor
morfologice ciclice pe care le prezinta in raport cu honnonii ovarieni.
Studii privind sensibilitatea la estrogeni a endometrnlui in comparatie cu cea a
vaginului, au demonstrat ca, vaginul este receptiv in doze mult mai mici decat
endometrnl. Partea anterioara a vaginului este cea mai receptive. Particularitatea
histologica a mucoasei vaginului este determinate de gradul impregnarii hormonale
estrogenice, avand o structura functionals formata din: a) un strat bazal germinativ; b)
un strat parabazal; c) un strat interrnediar; d) un strat superficial de obicei cheratinizat
sau pe cale de cheratinizare (SEICIU, 1987, KING, 1993).
Influenta endocrina poate fi progesteronica sau estrogenica.
Frotiul progesteronic la vaca se caracterizeaza prin abundenta celulelor mari.
Celulele intermediare poligonale sunt alungite ~i asezate in gramezi dense cu coloratie
centrals a pachetului celular pseudoeosinofilic.
Frotiul estrogenic se caracterizeaza prin celule de suprafata mari ~i multiple,
netede ~i unele izolate cu nuclei picnotici, dar mai ales celule solzoase anucleate. La
vaca, reactia epiteliului vaginal nu reflecta fide! oglinda hormonala decat atunci cand
nivelul este ridicat. Numarul celulelor este cu atilt mai mare, cu cat efectul estrogenic
este mai evident. Un alt aspect al citolizei leucocitare se manifests prin degenerarea lor
filamentara cu un capat ingrosat, formatiuni asernanatoare spermatozoizilor. Cu cat
activitatea estrogenica este mai pronuntata si prelungita, cu atilt numarul de straturi
celulare creste, iar numarul de leucocite este mai redus.
Hormonii sexuali influenteaza valoarea pH-ului secretiei vaginale ~i rezistenta
electrics a mucoasei vaginale. Estrogenii produc o scadere a pH-ului spre \imita acida,
alaturi de scaderea rezistentei electrice, Modificarea pH-ului depinde de continutul
crescand al acidului lactic din vagin, care la randul Jui depinde de sinteza glicogenica
marita in mucoasa epiteliului vaginal (ROTARU, M., 1977; NEGRUT I, RUSU, 0.,
1981; RADULESCU, C., 1988).

- 143 -
 1.2. Particularitatile ciclului sexual pe specii
Caracteristicile fiziologice ale diferitelor specii se reflecta si in particularitatile
ciclului sexual. Din punct de vedere al tipurilor privind frecventa si ritmul ciclurilor
sexuale, femelele se pot clasifica in:
• monoestrice (monociclice) - caracterizate prin prezenta unui ciclu sexual
intr-un an (femelele animalelor salbatice)
• diestrice ( diciclice) - caracterizate prin doua sezoane sexuale, din care fac
parte, cu unele exceptii, cateaua ~i pisica
• poliestrice (policiclice) - caracterizate prin desfasurarea mai multor cicluri
in timpul unui an. Din aceasta categorie fac parte: iapa, vaca, bivolita,
scroafa, oaia.

1.2.1. Ciclul sexual la vaca

Repetarea ritmica a ciclurilor sexuale pe tot parcursul anului, incadreaza vaca
in grupa femelelor poliestrice desi, in unele conditii de mediu intensificarea
manifestarilor estrale este primavara ~i toamna.
Consecutiv parturitiei, ciclurile de calduri se reiau dupa o perioada variabila
21-45 zile, dependenta de ritmul involutiei uterine, starea de sanatate puerperala,
nivelul productiei de lapte si factorii de alimentatie, intretinere si exploatare
(CHARBON/ER, J.L., 1993).
Post abortum, ciclurile se reiau dependent de viirsta de gestatie la care s-a
produs avortul. in cazul avorturilor timpurii si :fiira complicatii, caldurile se pot relua
dupa aproximativ 21 de zile; dupa avortul tardiv, caldurile se reiau dupa teminarea
duratei normale a gestatiei.
Este de asemenea, cunoscut asa numitul "anestrus de lactatie" constatat la
femelele cu mari productii de lapte, determinat de impulsurile inhibitorii ce actioneaza
ca factori de stress blocand elaborarea gonadotropinelor hipotalamice.
Durata ciclului sexual la vaca este de 20-21 zile in medie, cele doua faze ale
ciclului sexual fiind de 5 zile in medie faza estrogenica (proestru 2-4 zile; estru 12-36
ore) si de 16 zile faza progesteronica (metestm 8 zile; diestru 8 zi le).
Metodele de detenninare a fazelor si secventelor ciclului sexual se bazeaza pe
examenul clinic, comportamental ~i studiul histologic al tractusului vaginal.
Principalele caracteristici ale acestor rnodificari sunt:

Proestrul
La examenul clinic al ovarelor se observa:
• cresterea in volum a ovarului pe care se dezvolta foliculul ovarian;
• scaderea consistentei,
La nivelul coarnelor uterine:
• reactia evidenta la palpatia transrectala;
• consistenta usor rigida iar apoi pastoasa;
• cervixul congestionat, canalul cervical intredeschis,

- 144 -
 La nivelul vaginului:
• - mucoasa lngrosata, hiperemiata;
• - prezenta unui mucus filant, clar;
• - in frotiul vaginal, celule semicheratinizate, leucocite, resturi de nuclei;
• - pH-ul alcalin.
Estrul
Examenul clinic releva:
Ovarul:
• crestere in volum, iar pe suprafata se palpeaza o vezicula fluctuanta de 15-
20 mm;
• consistenta ovarului cu foliculul matur este mai scazuta
• decat a congenerului
Coarnele uterine, contractie evidenta la palpare ~i marire in volum;
Cervixul
• congestionat, floarea involta edematiata;
• canalul cervical intredeschis, prin care se elirnina mucusul caracteristic,
clar, transparent ~i filant. Spre sfarsitul estrului devine mai putin filant
scazandu-i plasticitatea;
• mucusul poate fi uneori usor sanguinolent (in cazurile de
hiperestrogenism);
• cristalizarea pe lama a mucusului se face sub forma de feriga,
Vaginul:
• congestie vulvo-vaginala, tumefierea vulvei, congestie clitoridiena;
• prezenta unui mucus filant, transparent;
• frotiul vaginal, evidentiaza celule epiteliale descuamate, cheratinizate, cu
nuclei picnotici.
in faza estrala este manifestat libidoul prin modificari comportamentale:
neliniste, apetit capricios, polakiurie, adopta in prezenta masculului pozitia
caracteristica pentru monta, efectueaza reflexul de imbratisare pe alte femele.
Ovulatia este spontana ~i are Joe la 10-14 ore dupa incetarea semnelor estrale.
Metestrul- se manifests prin reducerea fenomenlor congestive, reactive si de
secretie manifestate in timpul fazei estrogen ice. pe ovar se constata, dupa 5- 7 zile,
prezenta corpului galben.
Coamele uterine sunt edematiate, mai ingrosate ~i nu reactioneaza la palpatie.
Cervixul se inchide, iar fenomenele secretorii vulvo-vaginale se remit.
Diestrul se caracterizeaza printr-o perioada de echilibru cand poate ti palpat
corpul luteal (CL) in faza de involutie;
• - coarnele uterine nu reactioneaza la palpatie;
• - cervixul este perfect inchis ~i fara fenomene secretorii.

- 145 -
 1.2.2. Ciclul sexual la bivolita
Desi este o femela poliestrica, ciclul sexual are un accentuat caracter sezonal,
mai ales ca mod de manifestare: in zonele de ses si de deal ciclul sexual este mai intens
in aprilie ~i septembrie, pe cand in zonele de munte intensitatea este mai mare in lunile
iunie-iulie.
Aspectul clinic, comportarea psihica si studiul histologic, releva aceleasi
rnodificari caracteristice fazelor cilului sexual ca si la vaca.
in mod obisnuit, durata ciclului sexual este 'in jur de 21 zile, cu unele limite
(19,4 zile in Egipt si 28-30 zile in India ~i China) (VELEA, C. si col. 1983)
Postpartum, ciclul estral apare la un interval de 6, I zile pana la 43,8 zile
(VELEA, C. Ji col. 1983).
Ca si in cazul ciclului sexual, datele privind lungimea estrului ~i momentul
ovulatiei sunt uneori contradictorii, elemente datorate variatiilor determinate de rasa,
conditiile de intretinere ~i exploatare si factori de mediu (VELEA, C. Ji col. 1983).
Momentul aparitiei starii de estru este, dupa HAFEZ, dimineata si inceteaza in
dimineata urmatoare. lntensitatea rnanifestarilor estrale este mai mare (mai pronuntata)
la rasele ameliorate. Principalele simptome estrale sunt rnictiuni frecvente, cervixul
deschis, iar scurgerile vaginale sunt neconcludente. Efectuarea retlexului de
imbratisare nu se manifesta decat 'in gestatia timpurie (60-65 zile), fiind caracteristica
asa numitelor calduri gestationale.
Ovulatia se produce dupa LUKTUKE si AHJUA (citat de (VELEA, C. Ji col.
1983) la 10,75 ore dupa incetarea caldurilor (5-24 ore). La aceasta specie se recornanda
ca efectuarea montei sa se realizeze dupa incetarea starii de estru cand aceasta se face o
singura data, sau la sfarsitul estrului si repetata la 10 ore cand monta sau I.A. este dubla
(RAO, B.R. Ji col. 1973).

1.2.3. Ciclul sexual la oaie

Desi este recunoscuta ca o femela policiclica, sezonabilitatea se manifests
marcant la aceasta specie, fiind dependents de conditiile de clima, alimentatie,
intretinere, rasa, grad de ameliorare.
Dupa parturitie, aparitia caldurilor este conditionata de gradul de ameliorare a
rasei. Astfel, la rasa Merinos, caldurile apar la 6-8 luni, pe cand la rasa Turcana
caldurile apar la 4-5 ]uni.
Dependents manifestarilor sexuale la oaie este evidenta fata de raportul
lumina-intuneric (l :2), ceea ce explica faptul ca desi activitatea ovariana nu este
blocata in timpul verii, ovulatia nu este insotita de semne evidente caracteristice
caldurilor (DRAGHJCJ, C., MUSTE, A., 1989).
Durata cilcului sexual este cuprinsa intre 14-19 zile faza estrogenica fiind
aproximativ 4-6 zile, iar cea progesteronica de 13 zile, valoarea medie fiind de 17 zile
(GROZA, t; 1996, ZAMFJRESCUSTELA, $0NEA AL. - 2005).
Procstrulinduce rnodificari la nivelul segmentelor aparatului genital.
Ovarulcreste in volum pe seama rnaturarii a unul sau doi foliculi.

- 146 -
 Uterul prezinta o crestere in volum, congestionat si usor edernatiat; gatul
uterin este congestionat, inchis.
Vaginul
• usor congestionat, cu un inceput de secretie filanta, transparenta;
• frotiul vaginal releva numeroase leucocite, celule epiteliale cu tendinta de
cheratinizare.
Estrul se caracterizeaza printr-o intensificare a fenomenelor morfofunctionale
din proestru (durata estrului este de 33-36 ore, dupa ELLENDORF, 1969 sau 40-48 ore
dupa TOMKINS, 1974).
Ovarul creste mai mult in volum, pe rnasura maturlirii foliculilor care ajung la
1-1,5 cm in diametru.
Uterul
• prezintl\ congestia mucoasei, edem hiperplazic;
• gatul uterin cu aceleasi modificari circulatorii se deschide la sfarsitul
estrului.
Vaginul
• congestionat, edematiat, prezintli o secretie redusa cantitativ, clara, filantli;
• pH-ul secretiei vaginale 6,7.
Libidoul mai putin manifestat decat la alte specii, se exteriorizeaza prin
neliniste, apetit capricios, femela permite sa fie montata,
Ovulatia are Joe spre sfarsitul caldurilor, la 12-24 ore inainte de terminarea lor.
Metestrul corespunde fazei de organizare ~i dezvoltare a corpului luteal;
mucoasa uterinli sufera modificari morfologice progesteronodependente (hipertrofie).
Cervixul se inchide iar fenomenele congestivo-secretorii diminueazli mult, atat
la nivel uterin cat ~i vaginal.
Diestrul, faza de echilibru, se manifests prin reducerea mai accentuata a
modificarilor, dispare secretia vaginala, iar frotiul vaginal se caracterizeaza prin
prezenta unui numar mare de leucocite ~i celule epiteliale normale.

1.2.4. Ciclul sexual la capra

Capra se inscrie in grupa femelelor poliestrice, durata ciclului sexual fiind de
18-21 zile, estrul manifestandu-se 24- 72 ore.
Ovulatia are loc la sfarsitul perioadei estrale.
Post partum, ciclurile de calduri se reiau la un interval de 2-3 saptamani,
prezentand modificari morfofunctionale asemanatoare oilor, libidoul fiind mai bine
manifestat.

1.2.5. Ciclul sexual la iapa

Iapa manifesta anual 3-5 cicluri. Aceste cicluri se repeta tot timpul anului insa
sunt mai intense in sezonul de primavara si toamna, Se constata o mare variatie 'in
lungimea unui ciclu sexual, de la 9 la 33 zile, cu o medie de 21 de zile.

- 147 -
 Dupa parturitie estrul apare la 6-9 zile ~i dureaza 2-9 zile. Dupa avort caldurile
apar la termenul de fatare, Fazele ciclului sexual sunt destul de variate: proestru 4-8
zile; estru 2-10 zile; metestru 2-8 zile; diestru 4-10 zile.
Valoarea medie a duratei ciclului sexual la iapa depinde de o multitudine de
factori, dar sezonabilitatea are un rol foarte important.
Tabelul 8
Durata ciclului sexual la lapa
(SONEA, Al., 1997
Durata NUMA.R DE ZILE
ciclului
sexual in 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 Obs
zile
Procentaj 0,3 2,3 7,2 12,1 18,1 15,5 13, 1 12,2 10,7 3,6 2,8 1,2 0,7 0,2

Reprezentareagrafica a duratel ciclulul sexual la iapa

20 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
18 .J--~~~~~~-4------~~~~~~~~~~~~-~~--1
16 .J--~~~~~~-1-----'....,..~~~~~~~~~~~~~--1
14 .J--~~~~~-l~~~--""~~~~~~~~~~~~--1
12 -l-~~~-~~'--~~~~~~ ...... ~~~~~~~~~----1
10
8 -'-~~~-I''----~~~~~~~~~~~~~~~~~---'
6 -'-~~~,-~~~~~~~~~~__,.~~~~~~~---'
4 -l-~~---1-~~~~~~~~~~~~~~~~~~~---1
2 -1-~.-,,,,'----~~~~~~~~~~~~~~=---~~~----1
0 ~C....~~-.--.-~....--.---~~..,--,-~,--_,......::::::::::~~~
17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
nr. zlle

Fig. 67. Reprezentarea grafica a duratei ciclului sexual la iapa

Din acest tabel si grafic rezulta faptul ca ciclul sexual la iapa are un caracter
sezonier, iar durata acestuia este de aproximativ 20 zile calendaristice, in decursul
lunilor rnartie, aprilie, mai si in septembrie, octombrie. Durata estrului in aceste
intervale este cuprinsa intre 5,2-6,5 zile calendaristice si respectiv 5,8-5,9 zile
calendaristice. La aceasta specie caldurile de manz "HEAT FOOL" sunt insotite de
cele mai multe ori de o dezvoltare a foliculilor ovarieni si o ovulatie in primele 20 zile
post-partum (LOY, R.G., 1980, MORAR I-2004).
Aparitia caldurilor de manz este cuprinsa intre ziua a 5-a ~i a 12-a post partum
la mai mult de 90% din iepe (dupa GINTHER, J.O., 1979). LOY, R.G., (1980) a
publicat rezultatele obtinute pe un lot de 470 iepe ~i din care a rezultat ca:
• - 43% din iepe au ovulat in ziua a 9-a;
• - 93% din iepe au ovulat in ziua a 15-a;
• - 97% din iepe au ovulat in ziua a 20-a;

- 148 -
 Rezulta ca media intervalului pentru prirna ovulatie este de 10,2±2,4 zile.
Valorile estrului postpartum sunt cuprinse intre 2 ~i respectiv 14 zile. Caldurile
cu durata de 2 ~i 3 zile reprezinta 7,9%, cele cuprinse intre 4 si 8 zile reprezinta 81,8%,
iar cele care au o durata mai lunga de la 9 la 14 zile, reprezinta 10,3%.
Valorile extreme sunt mai rar intanite, ca exemplu, estrul cu durata de 2 zile
reprezinta 1,2%, iar eel cu 12 zile reprezinta 1,2%, cu 13 zile nu a fost intalnit, iar cu
14 zile reprezinta doar 0,2%; 24, I% din iepe au un estru care dureaza 5 zile, iar 26,4%
din iepe au un estru cu o durata de 6 zile.
Valorile duratei intervalului de la debutul estrului la ovulatie sunt cuprinse
intre 2 zile (reprezentand 4%) si 9 zile (reprezentand 2%). Procentajul eel mai mare a
fost intalnit la iepele cu durata intervalului de 5 zile, reprezentand 36% ($0NEA, Al.,
1997)
Sezonul nu afecteaza intervalul parturitiei si aparitia caldurilor de rnanz
"HEAT FOOL", totusi sezonul afecteaza durata primului estru, post-partum, precum ~i
intervalul de la fatare la ovulatie pentru celelalte calduri (dupii GINTHER, J.O. 1979,
LOY, R.G., 1980)
Tabelul 9
Valorea rnedie a ciclului sexual, a estrului ~i a diestrului la lapa
in funcjie de varlatllle sezoniere
(SONEA, Al., 1997)
Valorile in functle de lunile anului:
rnedii de I F M A M I I A 0 N D s
Ciclul sexual 24,6 23,3 20,2 20,0 20,1 19,7 18,5 18,3 21,1 (20,9 21,1 (21,0 Obs
Estru 9,8 8,7 6,5 6,4 5,2 5,0 4,2 4,1 5,9 5,8 7,5 7,3
Diestru 14,8 14,6 13,7 13,6 14,9 14,7 14,3 14,2 15,2 15,1 13,6 13,7

25 +-,,i.:-~~~~~~~~~~~~~~~~~----j

2or~~~"'=--.-._-~~.::::~~.:__~~
~
I _.. . ._ -:-1, ,1 exual
15
I ------- estru jiestru
10 +--1-·-~----~...=--~~~~~~~~~~~~~~~~-----j

5 ··-·------ ......... __
-·----···· -·--- ·
---------
0
ian feb mar apr mai iun iul aug sep oct nov dee
· lunile anului
Fig.68. Reprezentarea grafica a valorii medii a ciclului sexual, a estrului
~i a diestrului la iapa in functie de variatiile sezoniere

- 149 -
 Tabelul 10
Durata estrului la iapa exprimata in zile calendaristice
ONEA, Al., 1997
Durata Valorile oestrului exprimate in zile
estrului 2 3 4 6 8 9 10 11 1213 14
i-------t--t---t---+---t----it---1---+--+----,--1---+--+----iQbs
1,2 6,7 1,9 1,2 0 0,2
Procentaj % -~--+--~~~~-~-+-~-~-~-+-~---,
7,9 81,8 10,3

Reprezentarea graficli a duratei estrului la iapli

30

25

20

'if!. 15
10

0
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
nr. zile

Fig. 69. Valorile duratei estrului pe intervale de timp la iapa

7.90%

•2-3zile

lil4-8zile

Cl9-14 zile

81.80%

Fig. 70. Valorile duratei estrului pe intervale de limp la iapa

- 150 -
 Proestrul inregistreaza mai multe modificari,
Ovarul pe care se matureaza un folicul este marit in volum ~i elastic.
Uterul devine mai ferro la palpare si se hipertrofiaza
Cervixul este congestionat ~i ia aspectul unei rozete la nivelul ostiumului
vaginal.
Vaginul prezinta mucoasa congestionata, se remarca existenta unei secretii
mucoase transparente. Frotiul vaginal contine celule cu leucocite si nuclei putin
vizibili.
Estrul se caracterizeazli prin accentuarea rnodificarilor din proestru.
Ovarul este piriform cu consistenta elastics, volumul crescand mult.
Diarnetrul ovarului ajunge la 7-8 cm.
Uterul este hiperplaziat cu peretii ingrosati ~i prezinta contractii active; prin
cervix se elimina un mucus abundent cu un pH alcalin. Faldurile cervicale sunt
edernatiate, tumefiate iar canalul cervical intredeschis.
Vaginul este congestionat, la nivelul mucoasei observandu-se mucus la
inceput transparent ~i apoi opac. in frotiul vaginal se evidentiaza leucocite degenerate,
celule cheratinizate, pentru ca in a 3-a zi sa apara celulele ciliate.
Vulva prezinta edem.
In estru se manifests evident libidoul mai ales in a doua jumatate a caldurilor.
Se inregistreaza de asemenea, modificari de comportament, femela urineaza des, ia
pozitia campata evidentiindu-se clitorisul.
Ovulatia are Joe cu 24-48 ore inainte de sfarsitul caldurilor.
Metestrul se manifestli prin reducerea modificarilor ovariene ~i uterine. Se
observa o micsorare in volum a ovarelor, gatul uterin se inchide iar floarea involta ia
forma unui trunchi de con. Fenomenele congestive diminua, iapa are un comportament
linistit si nu primeste armasarul.
Diestrul este perioada cand lipseste libidoul. Corpul galben incepe involutia
iar uternl capata o consistenta moale. Fenomenele congestive vulvo-vaginale diminua,
rnucoasa capata o culoare roz-pal iar in frotiul vaginal se evidentiaza celule epiteliale
plate, nucleate ~i un numar redus de leucocite.

1.2.6. Ciclul sexual la magarifa

Lungimea unui ciclu sexual este cuprinsa intre 21 si 28 zile. Libidoul se
manifests intre 2 si 7 zile, iar dupa parturitie estrul apare la 7-8 zile. Ovulatia are Joe cu
12-14 ore inainte de sfarsitul caldurilor.

1.2.7. Ciclul sexual la scroafa

La scroafa, ciclurile de calduri se manifesta tot timpul anului. Durata unui ciclu
este de 20-21 de zile cu variatii intre 18-21 de zile influentate de conditiile de clima,
rasa ~i individ. Faza estrogenica a ciclului sexual dureaza in medie 5-6 zile, iar faza
progesteronica in medie 15 zile.

- 151 -
 Dupa parturitie, aparitia caldurilor este conditionata de lungimea perioadei de
lactatie, Caldurile apar incepand cu a doua zi dupa intarcarea purceilor cu un varf in
zilele 6, 7 dupa care se constata o scadere a procentului de intrare in calduri pana la
ziua a 10, 11 (MARGARETARUNCEANU, 1992).
Proestrul se manifests prin marirea in volum a ovarelor, congestia !or si
prezenta a 10-20 foliculi pe cale de maturare ce coexista concomitent cu corpii luteali
in diferite faze de regresie.
Uterul este congestionat, cervixul hiperemiat ~i marit in volum.
Mucoasa vaginala prin inmultirea straturilor celulare (de la 3-6 la 10-15) se
ingroasa,
Se observa, de asemenea, congestie ~i tumefiere a vulvei.
Estrul se caracterizeaza prin maturarea mai multor foliculi pe ovar, congestia
~i marirea in volum a uterului si rigiditatea coarnelor uterine in urma contractiei
miometrului (MANZATU t.. BOGDAN AT-2003).
Cervixul este ingrosat si deschis. Vaginul prezinta mucoasa congestionata si
umectata de un mucus clar. In frotiul vaginal se observe celule mai putin caracteristice
decat la celelalate specii, iar pH-ul secretiei vaginale este de 6,7.
Libidoul se manifesta prin agitatie, apetit capricios si prezenta reflexului de
imobilitate atat fata de vier cat si fata de om.
Ovulatia are loc incepdnd cu 12-36 de ore de la inceputul caldurilor,
Metestrul se caracterizeaza prin reducerea fenomenelor congestive ovariene
si uterine, incepandu-se formarea corpilor luteali noi.
Diestrul este faza in care fenomenele regresive ale corpilor luteali sunt
manifestate, uterul i~i reduce volumul, mucoasa vaginala devine roz-pal iar edemul
vulvar se retracts.

1.2.8. Ciclul sexual la catea ~i pisica

Principalele caracteristici ale ciclurilor sexuale la catea ~i pisica sunt redate in
tabelul urmator (dupa JEAN PAUL MIALOT, 1999).

Tabelul 11
Specificare Catea Plslca
Sezonul sexual 2 ori/an variabuli
Durata ciclului (zile) 130-300 17-18
Tipul de ciclu diestru poliestru sezonier
Tipul de ovulatie spontana provocata
Momentul ovulatiei zilele 1-4 din estru 24-30 ore dupa rnonta

- 152 -
 1.2.9. Ciclul sexual la iepuroaicii
Femelele salbatice prezinta un sezon sexual intre luna februarie-mai, iar cele
domestice ciclul sexual se rnanifesta tot timpul anului, mai putin intens la sfarsitul
vent.
lntrucat ovulatia este provocata, pe ovare se gasesc in permanents foliculi
maturi iar ovulatia are loc la 10-12 ore dupa monta, iar daca monta nu se produce
foliculii mai persista un timp.

Tabelul 12
Caracteristicileciclului sexual la unele mamifere
(dupa M., Driancourl si col., 1991)
Momentul ovulatlel
Durata Durata
Durata Durata Dupa Dupa
Specificare fazei fazei
ciclului estrului debutul sfarl?itul
luteale folicufare
caldurilor caldurilor
21 zile 17 zile 4 zile
Vaca
(18-25) (15-19) (2-5)
20 ore - 12-15ore

17 zile 15 zile 2 zile

Oaie 24 ore 18-36 ore -
(15-19) (14-16) (2-3)
21 zile 14 zile 7 zile 6 zile 6 zile
la pa
(16-30) (12-15) (4-15) (2-14) (2-14) -
21 zile 14 zile
Scroafa 6zile 55 ore 35-40 ore -
(18-21) (12-15)

$oricioaica 4-5 zile 1-2 zile 3 zile 9 ore 8-10 ore -

- 153 -
 REFLEXELESEXUALE
~I
COMPORTAMENTUL
LAMASCULI

Reflexele conditionate la masculi se declanseaza la pubertate si dureaza atat

timp cat functioneaza gonadele si cat persista focarele de excitatie nervoasa ln cortex
(RUNCEANU, L. $i col., 1996).
Prin anamneza se pot culege date importante care sa completeze tabloul
sirnptomatologic. Se vor cauta informatii legate de rasa reproducatorului, de varstl'i, de
individualitate, de alimentatie, de igiena, de sistemul de exploatare, de ritmul acestuia,
cat ~i eventualele antecedente patologice (ereditare, boli infecto-contagioase,
parazitare, traumatisme, interventii chirurgicale, boli medicale).

1. Libidoul
Libidoul la mascul reprezinta atractia spre femela ~i dorinta sa de copulatie,
mai ales cand aceasta se gase~te 111 faza de estr~. Libidoul depinde de starea de sanatate
a reproducatorului, de tipul sau de sistem nervos, de echilibrul endocrin ~i neuro-
vegetativ, de excitantii conditionati reflex, de prezenta partenerei.
Libidoul poate fi:
• ,!;!£Sin.a), asa cum Se intalneste la masculii sanatosi, vigurosi si CU Lill
program sexual judicios intocmit ~i respectat intocmai;
• scazu.t, in starile de subnutritie, exploatare nerationala;
• \bseh~ cand reproducatorul este indiferent fa\a de femela;
• .ex,agetaJ, cand masculul nu maipoate fi stapanit, alearga dupa femele,
devine chiar'agresiv; asa cum se intampla la unii reproducatori tineri sau la
cei care au fosf~upu~i abstinentei sexuale;
• selectiv, cand reproducatorul manifesta atractia numai fata de o anumita
femela (taurii de culoare alba fata de vacile albe, sau armasarii de o
anumita culoare fa\a de iepele numai de O anurnita culoare).

- 154 -
 Tabelul 13
Sistemul de evaluare a comportamentului sexual la berbeci
(A. Boaden si col. 198 4)
Reflexele de abordare ~i de
Note le Reflexele de erectte ~i de ejaculare
imbrati~are
lndiferen\a fa\a de oaia in
Lipsa reflexului de erec\ie sau
Nota 1 calduri atat in interiorul, cat $i
manifestarea lui incompleta.
in afara salii de recoltare
Refuza saltul in sala de Reflexul de erec\ie este satisfacator,
recoltare $i prezlnta interes rnsa penisul "nu cauta" vulva. Reflexul
Nota 2
scazut pentru efectuarea lui de ejaculare prezent, dar cu ejaculare in
in afara salll. furou.
'in sala de recoltare,
manifesta interes scazut Reflexul de erectie este bine exteriorizat
(cautarea evidenta a vulvei). Reflexul de
Nota 3 pentru efectuarea saltului.
ejaculare lipseste sau are loc inaintea
Reflexul de Irnbratisare se
introducerii penisului in vagin.
rnanifesta slab.
Saltul este violent $i
Reflexul de erec\ie este bine exteriorizat
necontrolat. Reflexul de
Nota 4 (cautarea energica a vulvei). Reflexul de
Trnbra\i$are se rnanifesta
ejaculare are loc cu lntarziere.
corect.
Prezinta interes evident
Reflexul de erec\ie se produce la
pentru oaia in calduri, iar
vederea oii in caldurl, Reflexul de
Nota 5 saltul $i reflexul de
ejaculare este rapid, cu zvacnlrea
Trnbra\i$are se rnanifesta
evidenta a corpului.
corect.

~;s·>~
~/~ ~~~~~

,· .. ~ ~

{1 t" /
I
I
w~
Fig.71. Secventele etograrnei sexuale la suine
(dupa SIGNORET, citat de A. T. BOGDAN, 1984)

:I - 155 -

ll
 2. Reflexele sexuale
Principalele reflexe sexuale In ordinea in care se instaleaza sunt: erectia,
1mbrati~area,)ntrorni~it1,11e<1 ~i ej_3:ctllarea.
Examenul reproducatorului mascul pentru evaluarea reflexelor sexuale se
efectueaza prin inspectie, in timpul montei sau I si in timpul recoltarii, cu vaginul
artificial.
• •
Fiecare
• ·_.t ," ,
reflex
." ;
sexual
- . . -,. -
este - ~,apreciat in, parte prin !··iapidita:tea
.,. ·.·
CU, care apare
A ··'. ..._..,;,· .l'"°",;.:.,- ...,.._;'". • .,.--;..

~nt~llstt<3Je~! <l:Wi::!~j:t}!anNirea cucelelalte reflexe, stingerea lot, cat ~i tiilburarile care

evelltual'ppfs~ ~1,1rvh1'i1 (RO$CA PETRU-2004,2005). '

..' fi. Reflexul de erectie

',:i.' ·,·,.,w· .,:co; ·...,. ·.,; ·::.:,·.:~:·'. -~:::,·:' :. ,c:1,;..,;r_..:,

Acest reflex -apare dupa faza de excitatie sexuala a masculului. Este un reflex .
va~9-~otor/(vaso-di[a~tor) care det&fmina ~mpJe,r~a ,CU sange alcorp1;!JU~SpO{lgios si a
corpilot'cavemo~r; care 'confera penisului O stare caracteristica de rigiditateelastica.
Instalarea ~i intensitatea erectiei sunt Ill functie de ,~tarea de excitabilitate neu,r_o-
1mlJ_Syu!~}, de s.saL.~.~-[1,tneJ::io1;,~ a. ~N<;_,, a ce!!tril_or erectili, de secretia de hormoni
andro en.i; de varsta, de · · e de starea de sanatate. Centrul erectiei este situat in
~ertebrel S1 - S2 - S3. ~
· La armdsar, reflexu e erectie se manifests intens (incepand cu preerectia),
Jllc1i din momentul Ill care armasarul simte de la distanta prezenta femelei. Erectia la
armasar este dependents si de particularitatea anatornica a penisului, acesta fiind de tip
musculo-vascular si fara flexiune sigmoida.
La 't?Uri Ill timpul erectiei procesele vasculare (afluxul sanguin) participa in
rl;)aI mica ma.Sura' (datorita corpi:iluL~avernos redus), fiind mai iinpoifallta contr1buti;
fn{ii'2'hHoiicare participa la acest reflex (Al., $0Ni:,/I, 1998). r

· La J?ir'b'egf .yJ',<~Sli~se realizeaza pr ill ~ter~e.£~ '.'.~;-1;11~i_.ee!}.i~ll1~i mai putin pe

,P~~ . . it1~!?5~!~i,~,;~~gl:lJ.U,. _f-.t~t'l·.Caracteristic" pen~ru _ ?erbec es~~ ''intinde~ea';
~p~nd_1c2Jm verm1for~ial_pemsuln1 $1 efectuarea unor rruscan ondulatorii ale acestura.
La vier, reflexul de erectie Incepe prin iesirea treptata a penisuiui din furou, iar
erectia completa prin stergerea "S" -ului penien.
Erectia poate fi: -
/'I • orma care se observa la ~i;

j • ~ec ie total (lipsa totala a erectiei), se poate intalni la ~

fizic datorita exploatarii intense, ~e, starilor maladive

") • ~~::u::::·:::;:, ::::

(_... flltalnita fata de o anumita iapa sau vaca de alta culoare sau fata de femele
mai mari sau mai mici ca talie sau, fata de femela cu care a coabitat
animalul. I_mposibilitatea r~alizarii actului sexual datoritaiipsei erectiei se
numeste "1mpotentia errectiones" ---
·.· .•. -, ..•. ,, ... -·.; .. _.. , ..• , .... ,,_... ,i.-

- 156 -
 2.2. Reflexul de imbrati~are
Reflexul de imbratisare consta in saltul masculului pe femela, in pozitie "a
tergo" si imbratisarea flancurilor acesteia asupra carora face presiuni cu membrele
anterioare si i~i sprijina regiunea sa pectorala pe regiunea dorso-lornbara a partenerei.
Acest reflex este mai putin stabilizat la masculii animalelor domestice. Este
realizat cu precadere pe femele aflate in estrus, dar poate fi executat ~i pe femele in
celelalte faze ale ciclului sexual, sau pe fernele gestante, pe femelele altor specii, pe
manechine, diferite improvizatii, cadre de lemn sau metalice, bare, baloturi etc.
Dup~ul de instalare, imbratisarea poate sa fie:
• normala, cand se produce la scurt timp dupa erectia penisului;
• ra ida cand se produce inainte de erectia penisului asa cum se intampla la
armasarii prea nervosi;
• l§rcliv(} cand este executata dupa un timp mai indelungat de la intrarea
~lui in 'erectie, asa cum se observa la masculii batrani, la cei
exploatati intens, sau la cei subalimentati;
• ~_i.~ cand imediat dupa efectuarea imbrati~arii reproducatorul
coboara de pe femela; ea este datorata mai ales durerii care este exacerbata
de pozitia coitala; ~
• .cos~and masculul nu executa imbratisarea, si este datorata mai ales
~unil~r...-.~e la artic_~l.:tl\J1e _.J!lemqr._~~zi~re, a
pQ..qgdermatitelor, a.IJ1i.QZitel9.r,
_,,,.:l.~~-·--·~·,,·,~··-~ .c:~~;:,.·;:._,_,
..,.,..--•
a unor afectiuni_ osoase.
~-,i,,(>~= Y

2.3: Jlefl~:xul de intromisiune

Consecutiv acumiiiarii excitatiilor sexuale si erectiei, apare la reproducator
necesitatea de intromisiune. Intromisiunea penisului . 'in tractusulgenital. fomel este-
favorizata de secretia uretrala la mascul; rcspectiv de sectetla'gfirtdclofvestibulareJa o.
remtdt «:
Dupa tim ul de executie, intromisiunea poate fi:
+-
• ra idli, cand se realizeaz~jm,l)i;ljJ\t 9:HP~}rnbrati~are;
• ' ar iva\ cand este rea.lizata tiirziu dupa inibrati~are si se poate datora fie
pozitiei incomode pentru coitus a fol1)l~]ei, mai ales datorita diferentei de'
talie dintre parteneri.fie datorita erectiei incomplete;

- 157 -
 • ~andonata, /cand masculul dupa cateva incercari de intromisiune renunta '
se datoreste fie durerilor produse de unele leziuni peniene, fie retinerii
~1
de catre [ngrijitor, fie datorita brutalizarilor; .
• ~;ca~d mascult~l ~u realizeaza i~tro~isiunea, aceasta datorita fie
anerectiei,' fie unor leziuni grave ale penisului foarte dureroase, cum ar fi:
plag], ulcere, uretrite sau datorita unor anomalii congenitale, fie ale
tractusului genital mascul, fie ale celui femel.
,,•,., ... "t!.•

. ·......2.4. Reflexul
,,:.••. .
de ejaculare ···:.·.-······.'····

Dupa intromisiunea penisului in tractusul genital femel, la cabaline si suine,

masculul efectueaza (9 §4ttli Qt mi~car,L~.9Qulatorii,intr-un anumit ritm si un anumit
numar pe unitatea de timp. Frecventa siritmul.lor poate varia pe parcursul coitusului, ~i
depinde de starea sa de odihna, de ritmul vietii sexuale la care este supus, de starea sa
de sanatate. i: iinaintea
;.. -~W'~~)
ejacularii, .fmasculul nu~..~ mai executa rniscari coitale. La
R I. ~,< -~~-· ~--..,..__ ' -/

rumegatoare,' dupa intromisiune reproducatorul efectueaza o illlpingere · anterioara a

trenului posterior' si se produce ejacularea.
~ Ejacularea consta din expulzarea brusca sau sacadata, ritmica ~i in jet a
sperrnei. Primul jet este mai abuden], iar celelalte in cantitate mai Unda de lichid miia.
seminal poate fi urmarita in timpul ejacularii cum progreseaza la nivelul uretrei
extrapelvine in regiunea perineala, la masculii ca.re au o cantitate redusa de tesut adipos
in aceasta regiune,
Volumul spermei ejaculate depinde de cantitatea de lichid seminal acumulata,
de te>nus1JLmusq~!a~tiriLcanalului deferent si al ampulelor canalului deferent, ~i
reprezinta O caracteristica de specie care poate varia de la individ la individ, 111 functie
de foarte multi factori.
I\~J?..1!} sctlf{ d~),a:.i&1tromisiune pana la producerea .~jacularii-~depinde de
excitatia sexual~. a reproducatorului, de ritrnul vietii sale sexuale, de lubrifierea
tract'u,.sulu(g~"''I .. emel,
etc. ~Jc~rii este realizat in maduva
lombara Li - L:i - L4.
La armasar, a intromisiune, masculul executa 3-5 miscari caracteristice de
pistonare dupa care se declanseaza reflexul de ejaculare. in tirnpul ejacularii, armasarul
nu mai efectueaza miscari de pistonare, ci doar miscari caracteristice ale crupei si
miscari ritmice de coborare si ridicare a cozii, precum si contractii ritmice ale uretrei.
La Jqul, reflexul de ejaculare ~-t;_produ.ce.,.Joarterepedy,S,\,!Bi\,,,UJ,!f?misiu~e,
fotty\!g~1cantitate de sperma fiind elimina'ta o singura dam ~i nu fractionat ca la alte
spec ii.
La:_fje,,;be,¢J reflexul de l?jactifate este foarte rapid si este insotit o zvacnire a de
intnegu)qicorp'albe1·be~ul~i .. ,_v,, -, . ·- . . . ,. . . ·.,.. . ' ··•,
. .... . La jt1a.:e]a5u}itif ~rc:, o 4urc1!~ mai. mare. decaf la alte specii (4-8 minute) si
cuprinde ~ Jaze:hii:esii~rITiatic~,,sperffiatic11''(sau faza principala) si postspermatica.
Vierii reproducatori pot fi incadrati in mai rnulte categorii (BOGDAN, A.T, 1999,
GROZA 1.-2004):
• vieri hiposexuali

- I 58 -
 • vieri potenti;
• vieri hipersexuali,
Ejacularea poate fi:
{ • [ri£rmalafca timp de producere, urmare a scurgerii unui anumit timp de la
1ntromisiune, 10 care timp masculul a executat un numar de rniscari coitale.
) • ~care se produce pun1ai dupa ciiteva.mi$ciiri coit~le, ea depinzand de
individ, de modalitatea de exploatare si este frecvent intalnita dupa
abstinenta sexuala;
IJ.) • (Precoce, este reaJizata imediat dupa intromisiLm~, chiar fiiril. a efectua
fniscari coitale;
~ • /ejacularea. rnai1~te_&!_i~t;;-~i;·iune (ante portas) se datoreste frecarii
glandufurc!elal:lfffevul~are sau e.rpgiunile trenului posterior al femelei si
~.!..~~~ia~s la t~ur:$i :~i1t&;~t~]! . . . . · . ·. .,.
{ • !j~ular~~~~!~!E!Je datoreste r~tr~gerii. penis,t1.h1i .dupa intromisiune $i
executarii catorva rni$Ciiri coital~, Cauzele care due la retragerea penisului
'din fracfosul genital. feme] 'sunt' de cele mai multe ori extragenitale: dureri
~- articulare, afectiuni Egamentare sau tendinoase, afoctiuni podale, miozite,
,$. 'i2iHr~.)e coitus exacet'b~11d ,.,durerea'. ceea'
~e 'face ca 111asct1lui ;a t.::e
obligat sa caute pozitia cea mai comoda si de aceea intrerupe coitusul, iar
ejacularea sil. se faca in exterior;
~ • ta~~~~i lipsa perrnanenta a ejacularii) se datoreste fie cauzelor
egate de sfera genitala, obstructti accidentale ale uretrei sau malforrnatii
care impiedica elimina~~~ ·;pe;;nei; Jipsa ejac~1Ji~)l • este O cauza de
i1:1:.. ?t@t~;...__-., . i . • .. · . • .. • • . .·· .. ,,

)_r· • anejacularea el~tiv~ (liIJsa ejacularii numaicu o anumita femela), aceasta

stare este fnsot1ta ji de anerectie; . -'. • .··. ··.·
6• [yacufiireaictr2gra"ciilesteun, tip de.
·~
a.n,~J§sµl~r¢',
in care t)µ~µl.,$p<;tffi<1Jic: 1
c!~vfaf spre vezicc1 uri:na.ra.1. Este intalnita in anumite 11efrite la taur ~i la
armasar; . . . ... . . , .. ••',',,.
~) • tefacul~re;uardi~seproduce dupa pi~9tum;p<l unui numar mai mare d~,
~coitaly, decat media. Este fotalnit1i la vier si armasar, in urma
~xp!oat~~ii/11;!:ritionale, in urma repetarii coitusului de prea multe ori pe zi,
,-~~!_¥,.l~ffPW,~ll,C~iit.Q.q11:1,aiin7yarsta,i " . , . . ., . ._ . _ . . . . . . ,
\~.. f p1erderea_gs.jic~~uru!este ,~,t{){,:ltaJ~sitat11lqr ~ervq~se J<1ct1Jercare
-pt~ contn,1ctw a ~ysculawrwript~dy}a aparatului gemtal mascul, de
ij:tilte'~ri" fara C<l_peµisuf sii innifii;rf~tiy, Rezultatul acestei excitatii este
uh tip de-e1~s~tare]fl}t~a~perrrt~1, de obicei in jet continuu, cu clel:>it i,lalJr
ca un filon fo<1i:te sui:>tite. Aceasta pierdere de lichid seminal este intalnita
la taurasi dar si la ceilalti masculi, in caZUI intoxicatiilor, mielite, boliale
SNC. .· •· . · . •· " · -

I
I
I - 159 -

L~
., '
'' ; .

Ca o consecinta a tulburarii reflexului de ejaculare se poate observa

.. volumului ejaculatului - oligo-sperrnatism, sau r}ips_a. ejacularii _

osperrnia consta in amestecarea cu sange proaspat sau mai vechi a

spermei in cursul ejacularii. Sangele poate sa provina fie dintr-o leziune apropiata de
meatul urinar sau dintr-un organ indepartat de el: testicul, epididim si are de obicei
etiologie traurnatica.
Spermaturia, aparitia de sperrnatozoizi 'in urina, se datoreste unor leziuni
medulare sau poate avea drept cauza o Jeziune la nivelul muschiului Jui Wilson.
Plospermia se caracterizeaza clinic prin aparitia in ejaculat a puroiuJui ~i se
datoreste inflamatiilcr la nivelul testiculului sau la nivelul epididimului, a glandelor
anexe sau a conductelor sperrnatice, avand o etiologie diversa.
Orgasmul.e La rnasculi ejacularea este 'insotita aproape concomitent de o
eliberare brusca din tensiunea nervoasa, produsa de reflexele sexuale si de coitus.
Orgasmul este mai evident la armasar, dar se observa si la ceilalti masculi. Debutul
orgasmului se caracterizeaza la "armasar, prin incetarea miscarilor copulatorii,
tremuraturi la nivelul muschilor demitendinos si demimembranos, rar convulsii dar ~i
atunci moderate, usoare basculari ale cozii spre perineu, uneori apnee scurta, spasm
pasager al pleoapelor, nistagmus rotator, ras sardonic (observat mai ales la berbeci) ~i
uneori emisiuni de sunete, la armasar si taur.
Ejacularea este posibila si J.ara orgasm sau 'ii poate precede la scurt timp.
;Postludiul: dupa ejaculare ~i orgasm se instaleaza 9 stare specials de r~laxare
cu caracteristica simptomatologic deosebita de cea din timpul coitusu)ui, mimita J
postludiu, Reproducatorul devine mai docil, pare mai obosit, somnolent, mai putin
interesat fata de excitantii din mediu. La rumegatoare/si lasuine;la scurt timp dupa
coitus, masculul adopts frecvent pozitia decubitala- Ca timp, postludiul este relativ
scurt; lungimea sa depinzand de gradul de excitatie sexuala a reproducatorului ~i de
caracteristica sa individuala particulars.

3. Corµpor_t::1m~ntul sexuallamasculirsi fernele

Prin notiunea de comportament sexual se intelege cornportarea partenerilor,
masculi si femele, inainte, in timpul si imediat dupa monta, precum si potenta sexuala a
masculilor.
inainte de monta comportamentul sexual include reactia masculului la vederea
femelei, adulmecarea organelor genitale exteme ale femelei, atitudinea "curtenitoare"
fata de fernela, etc.
in timpul montei comportamentul sexual include, modul in care masculul
efectueaza imbratisarea, modul cum cauta organele genitale externe pentru impreunare,
energia cu care executa imbratisarea si ejacularea,
Dupa rnonta, comportamentul sexual cuprinde atitudinea mascuJului fata de
femela, dorinta de repetare a montei sau dezinteresul fata de femela, sau lovirea ~i
brutalizarea acesteia.

- 160 -
rr.
· ~ ,.,,.7
'.:· .. ,...
.•..

Libidoul, este corelat, in mod normal, cu erectia penisului inainte sau in

momentul cautarii organelor genitale externe ale fernelei, cu intromisiunea penisului
efectuata cu.siguranta, cu zvacnirea pelviana si cu energia impreunarii la taur si berbec.
",Potl:.l}ta. sei:s:µalii,pre exprima Ill!llliirul mc1~illl, de monte succesive ;,i complete
d,e car£este.capabi\un mf!SC,µ!, Se calc~[eaza prin asa vnumitul "test de epuizare" ..r
' Acea;ta potenta are valoare lllJUT de 10 la taurii vigurosi; 8 la berbeci; 2-3 la vieri ;,i 2
la armasari [Seiciu si col., 1987).
I Dupa manta , apare la mascul o perioada refractara cu o durata de Ia cateva
secunde la cateva ore, dependent de specie ~i individ, care corespunde unei recuperari a
mecani~welorJ1erypase (Signoret JP., 1973, citat de Seiciu ~i col., 1987).
. . .. .. . La femele ap;ecierea comportamentului sexual se face dupa intensitatea si
durata libidoului si dupa atitudinea in prezenta masculului si la efectuarea montei.
Se apreciaza ca la unele specii rolul de ansamblu al comportamentului sexual
este de a depune sperma Ia nivelul cailor genitale femele. Totusi la unele specii
(iepuroaica, pisica) manta este indispensabila si pentru inducerea ovulatiei, la alte
specii monta accelereaza desfasurarea poliovulatiei (suine, rozatoare) sau reduce durata
receptivitatii sexuale la oi si scroafe (VaissaireJ.P .. 1977).
Activitatea sexuala a masculilor este dependenta de factori externi si interni
(glande endocrine $i sistem nervos), zgomotele, schimbarea locului de monta, prezenta
persoanelor straine putand inhiba actul sexual.
Prin castrarea animalelor inainte de atingerea pubertatii se rmptedica aparitia
comportamentului sexual, iar la adulte dupa castrare dispare ejacularea dar mai
prezinta un timp celelalte reflexe sexuale.
Reglarea nervoasa prin cortex si hipotalamus a comportamentului sexual este
foarte importanta, structurile nervoase superioare responsabile de comportamentul
sexual aflandu-se sub dependents factorilor externi si interni.
Factorii externi sunt reprezentati de: stimuli oculari, olfactivi, auditivi, tactili,
etc.
Factorii interni sunt de natura hormonala, cu rol de activare a structurilor
specifice ~i de natura neuro-hormonala (reprezentati de mediatori chimici) care
regleaza transmisiile interneuronice in sistemul nervos central.
Realizarea conduitei sexuale presupune un echilibru intre sistemul reglator
adrenergiqi colir1ergjc .. • > . . . . .. ·.. ··•···.. . ... . . .•. •.
Contpbrtrurt:Jiittll@~~'ftfa'.i0hi,rnasi;µlieste ··dependertt.d.e tip6fogia.Jqr.rteryoasai
Dupa tipologia !or nervoasa.• ?~.Rcwr?:.:iu/[.C?/·(1961 .;---19]6),.atl)mpartit
animalele dOil}\!Sti.ce in animale cu s1iterduFri~r¥~~~,i:q~fl1t:i$atsi animale cu sistemul
·riervos: p:eechilibtat. Primele pot fi cu sistemul nerves echilibrat de tip )'ioL si cu
sisternul nervos de ti12,Je;:nt,, iar animalele neechilibrate pot fi cu sistemuf nervos
neechilibrat de tipg~tw.,11,i;;i deJip,.•.
<. Masculi e.chilibrati:)1.\!!'Yp~ .•,9,~.. JiR~'·'~Jqr. Acesti masculi .martife;:sJ~_,_pµternic
)ibi<loµ!, se excitflepedtfaiie<le~ea'fert1elel0r:. au. 0 .atiti.;girte "cuftertitQareV ·fara de
'acestea, efectueaza Bfoi ;;L GU ~.igur\l11ta .1tJ#1:>r~ti~a,re;:(t, in timpul saltului pentru m,911tai
·etecti~ si exteriorizarea penisului se fac normal, inainte sau in timpul saltului pentru

- 161 -
monta; cautarea si introducerea penisului in organul copulator femel se face cu
siguran\a si ~\'!f;rgi.ei zvacnirea pelvina la taur si berbec si frecarea penisului de peretii
vulvo-vaginali la' armasari 111 timpul impreunarii este energies. . .
Masculii din aceasta categorie au o mare potenta sexuala, iar reflexele pozitive
sexuale si cele de franare Se produc repede, putand fi obisnuiti repede CU noi conditii de
efectuare a montei, dar devin furiosi, daca sunt gresit condusi la monta. Reflexul de
ejaculare decurge normal iar rnaterialul seminal are valoate buna. Acesti reproducatori
sunt considerati cei mai buni avand eel mai"ridicaf~procenf de fecnnditate, folositi 111
conditii similare cu altii. ·
·. · .· Masculii edillibraJi nervos de tip Ht1i$titf Acesti masculi manifests bine
libidoul, dar se eiciii .ifia(ii-ei'.i"la vederea femelei decat primii; sunt mai flegmatici,
efectueaza bine si CU siguranta lmbratisarea si fixarea femelei 111 timpul saltului; erectia,
penisului si protruzia se fac normal; introducerea penisului in organul copulator femel
se fac destul de energic $i cu s.iguranta; zvacnirea pelvina $i actul copulator propriu-zis
se fac Ill conditii bune. Masculii surit uneori lenesi; dar reflexele sexuale se instaleaza
satisfacator, avand o potents sexuala buna, dar inhibandu-se la schimbarea conditiilor
de rec<l.ltar~. Folositi''$or:it fa monta sa~ recoltare produc. ejaculate abundente $i de
b~ri(~a!itate. Sunt considerati buni reproducatori intrucat se epuizeaza mai grs:u la
monta $i au O buna fecuriditate.
Masculii neechiifbraµ nervos, de tip neretinut. Masculii de acest tip nervos
manifesta foarte puternic libidoul(uneori exagerat), se excita foarte repede, devin foarte
nervosi daca nu sunt Jasati sa execute saltul, lovesc cu brutalitate femela; sunt foarte
greu de condus; efectueaza precipitat ~i uneori defeotuos imbrati~area ~i .fara prea multa
sigi:irartfa; putand sari lateral sau chiar pe trenul anterior al femelei; nu fixeaza bine
femela in timpul saltului; erectia si protruzia au loc de obicei inaintea saltului; uneori
ejaculeaza inainte de introducerea penisului in caile genitale femele sau in vaginu!
artificial, ejaculatele au un velum redus si valoare slaba fiind formate uneori numai din
lichidul seminal. Masculii sunt foarte 'incapatanati, devin usor retivi, reflexele sexuale
de franare nu se produc; se epiuzeaza repede si au in general o potents sexuala relativ
redusa. Datorita libidoului exagerat sunt apreciati in mod gresir, ca buni reproducatori
de catre necunoscatori, avand in realitate o slaba fecunditate $i prolificitate.
··. . Masculii nee~hilibrati nervos, de fip fricos, Acestia manifesta libidoul
nesatisfacator, se ~xcita "greu fa vederea femelei, fiind fricosi; le lipseste sau este slab
exprimata atitudinea "eurtenitoare"; efectueaza adesea nesatisfacator irnbratisarea si
fixarea femelei 111 tirnpul 'saltului; erectia si protruria Se fac satisfacator; cautarea si
introducerea penisului 111 organele genitale femele se realizeaza satisfacator sau cu
greutate.rimpreunarea serealizeaza nesatisfacator deoarece masculii se sperie user de
orice excitatie externa; dupa2-3 salturi nereusite refuza monta; au in general o potenta
sexµaja te4i+sa $(0 fe.curt<lfrate slaba .. lntrucat tipologia lor nervoasa Se transmite
ereditar nu sunr 15ttni petttru reprndtiC\ie (Drugociu si col., 1977).
Comportameiitiil sexual la femele se apreciaza dupa regularitatea ciclicitatii
sexuale, manifestarea estrului, a libidoului, atitudinea 111 prezenta masculului 111 timpul

- 162 -
montei, dupa fertilitate, desfasurarea gestatiei si a parturitiei, restructurarile genitale
postpartale si rezistenta la diverse afectiuni genitale si mamare tSeiciu si col., 1987).
Femelele echilibrate nervos, de tip vioi au o ciclicitate sexuala regulata; sunt
nelinistite in perioada de estru, se excita usor in prezenta masculului sau altor femele in
calduri (vaci, scroafe), iar in prezenta masculului se lasa adulmecate, urineaza putin si
proiecteaza repetat clitorisul intre labiile vulvare (la iapa) luand pozitia favorabila
intromisiunii; caldurile au o durata medie mai scurta decat media rasei, frind
manifestate intens; gestatia si parturitia se desfasoara normal.
Vacile cu aceasta tipologie nervoasa au o productie de lapte superioara mediei
pe ferma, raspund bine conditiilor defurajare, contracteaza mai user diverse afectiuni
genitale si se aclimatizeaza relativ usor, Restructurarile morfofunctionale genitale
postpartale se produc repede, rezultand un SP (Sevice Period = intervalul dintre ultima
fatare si manta fecunda) $i un CI (Calving Interval sau intervalul dintre doua fatari)
mai scurte de cat media. Avand o buna fertilitate ~i o buna prolificitate sunt considerate
foarte bune pentru reproductie,
Femelele echilibrate nervos de tip lent au ciclicitatea sexuala regulata, se excita
usor in prezenta masculului si manifesta libidoul suficient de intens; sunt mai putin
nelinistite in estrus decat primele sarind totusi pe alte femele daca sunt in libertate (vaci
sau scroafe) iar in prezenta masculului se lasa montate; au calduri in general mai lungi
~i mai putin intense, unele prezentand si calduri anovulatorii (iepe si mai rar la vaci).
Se aclimatizeaza relativ bine ~i contracteaza mai greu metropatii. Postpartum
restructurarile morfofunctionale genitale se produc intr-o perioada mai lung1i decat la
primele. Aviind o bun1i fertilitate $i prolificitate sunt considerate bune pentru
reproductie.
Femelele neechilibrate nervos, de tip neretinut au ciclicitatea sexuala adesea
neregulata; se excita usor in prezenta masculului manifestand foarte intens libidoul;
sunt foarte nelinistite in estru cautand neincetat masculul si perturband celelalte femele,
au caldurile lungi si foarte pronuntate, vacile si scroafele sarind chiar pe masculi,
Vacile au productie de lapte relativ buna, se aclimatizeaza mai greu si
contracta mai user metropatii. Restructurarile genitale postpartale nu se produc in mod
satisfacator, unele femele nu se preteaza la mulsul mecanic sau refuza eliberarea
laptelui la mulgatorul de schimb si au in general o fertilitate ~i prolificitate
satisfacatoare,
Felemelele neechilibrate nervos, de tip fricos au ciclicitatea sexuala in general
neregulata si o slaba manifestare a libidoului, caldurile sunt fie lungi fie scurte si putin
intense iar adesea anovulatorii. Femelele au o prcductie de lapte sub media pe ferma,
se aclimatizeaza greu, sunt putin rezistente si contracteaza mai user metropatii si
mastopatii, Restructurarile genitale postpartale se produc mai greu, numarul de
insamantari pentru instalarea unei gestatii este crescut, avorturile se produc mai user,
fertilitatea si prolificitatea sunt mai mici nefiind apreciate pentru reproductie (Drugociu
sl col., 1977; Seiciu si col., 1987).

- 163 -
; .
! ;·

IYvJ2t
.
't"-~i(t'~i!7J
t-1!'

Fecundatia reprezinta proq~e}!\~~-contopire <): eel or doi gametipentru refacerea ,

dinloidiei cromozom~te, intr-o celfflanou!, cu caractere genetice recombinate. .
'~-~
1. Factorii care regleaza fecundatia
Procesul extrem de bine reglat al fecundatiei depinde de o serie de factori:
I. Int~~f\tate~~2Efo.}ogica a,sp~qnatqzoi7;ilor.f
2. Moduf si durata deplasarii spermatozoizilof in caile genitale femele
3. Viabilitatea spermatozoizilor i6 tractusul genital femel
4. rv1\it,µrire1;1.~i capadt~j'ea spermatozoizilor
5. Numarul de spermatozoizijnecesar pentru fecundatie
6. M'.9W~:ntul ovul~fie}~i rnigrarea ovulei-
7. Viabilitatea ovulei ~i stadiul sail de fecundabilitate

1.1. Integritatea morfologica a spermatozoizilor

Reprezinta conditia esentiala a participarii lor la fenomenul fecundatiei. Toate
rnodulatiile in cadrul procesului de spermatogeneza se soldeaza cu disfunctii
morfologice ~i functionale ale celulei seminale. in acest context, pot fi luate Ill
considerare mai muJte aspecte: separa,r~3: __ ,C{)mple!li a capului de coada
0

spermatozoidului; m~dificari structurale.ale croii.foiom.il&; aplazia ansamblului axial

(defectul DAG); anbtnalii mitocondriale, etc.

1.2. Modul ~i durata deplasarii spermatozoizilorin caile

genitale femele
. _ TI5.'w~l·dep1asarii sp~nnatoz_oiz!1or in caile ~;nita1e fernele este dependents de,
mob1h · ·. tul la~aj.y,~tJP.~~pu~L
spermatozoizilor este conditionata de eel putin doi factori: ip.9b.H.i1<1.~e1
sp~r~<;..~ikil.or ~1 .f!itli\\Jl~~i·~112.f: \}}:£Lrie.Durata mobilitatii spermatozoizilor
este diferita de la specie la specie (RUCKEBUSCHsi col. 1991).

- 164 -
 Tabelul 14
Durata mobilitati
i soermatozoiztlor'in caile genit~fo'.t8rnele(6re}
Specia Durata rnobilitatii i
Catea 144-264' R
Vaca 18-48 fL""--_.,z"'""'ifl"-'~'-------------'
Oc1.ie T 48 ft. -..2. '},·&.__. ---<
lapa 72-144 ft ---
Scroafa 48 K. -"'-,<-"-·.
_,_;;-'-·{_Q_.
-------~

_ ~i~.;~i~-.spermatozoi. ·.10.r este dependents si de locul de depunere a

~.ulJJ.i.s.em.inaL agin c~~x au~:
• depunerea vaginala antreneaza spermatozoizii la trecerea unui obstacol
constituit din gatul uterin (15-20 ore la vaca),
• depunereci'ut~;l~a elimina aproape in totalitate acest obstacol (2-8 ore la
scroafa).
Spre deosebire de gatul uterului, coamele uterine prezinta o motricitate
organizata in fa.za estrala. Estradiolul secretat tn aceasta perioada favorizeaza formarea
unor jonctiuni perrneabile intre celulele musculare netede transforrnand miometrul intr-
un adevarat sincitiu functional.
Contractiile sunt de doua pe minut in estrus, devin neregulate si apoi dispar
dupa 48 ore. ·

Fig. 72. Reprezentarea schernatica a miqratiei spermei prin colul uterin

l (HAFEZ, 1973, cit. de VA/SSA/RE, 1977

I
- 165 -
I
:i
't
 Progresia spermatozoizilor ln uter si oviduct depinde aproape in totalitate de
contractiile musculaturii acestor segmente genitale ( VAJSSA!RE, 1977). Contractia
uterina functioneaza prin doua mecanisme:
• conrractia peristalticli, care creaza un flux de lichide de la viirful cornului
spre cervix. In i2~;t fluid, speriuafotbizii se dirijeaza irnpotriva curentului,
(reotactism pozitiv).
• conrractia antiperistalticli care faciliteaza transportul 'in sens cranial al
spe.r1;1atoz~fiiio/·,-
La aceste doua tipuri de contratii, THIBAULT, ~i col. (199 I) descrie §i al
treilea tip de propagare a contractiilor: contractiile divergente. Acestea apar intr-un
anumit punct si se propagain ambele sensuri.
La. v~ca, timpu1'cieplasarii spermatozoizilor este in medie de 4 ore.·
Mucusul, datorita structurii sale fizice particulare in rnornentul ovulatiei -
lungile canale formate prin depolimerizarea mucopolizaharidelor glerei cervicale -
faciliteaza captarea spermatozoizilor din vagin si trecerea prin traversul cervixului.

1.3. Viabilltatea spermatozoizilor in tractusul genital femel

Viabilitatea celulei seminale 111 tractusul genital fernel este dependents de
existents unui garnet normal morfologic si matur capacitat. Dupa DERJVAUX, (/971),
durata medie a viabilitatii spermatozoizilor este de 25 ore, ei fiind eliberati treptat din
colul uterin. Jonctiunea utero-tubara are rolul de depozit al spermatozoizilor ~i de
reglare a trecerii acestora 111 oviduct.
Timpul in care spermatozoizii parcurg tractul utero-ampular diferli de la specie
la specie: c~tea -· 20-120 minute; vaca - 15; oaie - 5-300 minute; scroafa - 15 minute.

1.4. Maturarea ~i capacitatia spermatozoizilor

Maturarea spermatozoizilor in epididim este atributul fiziologiei deosebite al

acestui segment genital. In cadrul procesului de maturare sunt luate 'in considerare doua
aspecte: Jr.~nsportul si supravietuirea spermatozoizilor ~i compozitia lichidului
epididimar, "
Expulzia spermatozoiziler din canalele eferente este aproximativ constanta,
dar ei sunt imobili.' CiJii/epiteliului 1canalelor .contribuie la progresia lor spre capul
epididimului-tnepldidim; contractiile ritmice asigurand deplasareaTor. "

- 166 -
 Tabelul 15
Durata totalii a tranzitului in zlle pe specii
(THIBAULTsi col., LEVASSEUR, MC, 1991):
Specie Cap Corp coada Durata totala
··-
Om 1-2,5 0,5 5 1-12
Arrnasar 1 1,5 16 7,5-10
--
Berbec 1 3 8 13
·-
Taur 2 2 10 14
Vier 3 2 4-9 9-14
~--·
lepure 3 1 5-6 9-10

Compozitla Hcl)id.11lt1~. ~pJdidimai· influenteaza rnaturarea spermatozoizilor "

prin producerea a 'frei schfrrihiirF .. ·
J. reducerea volumului Iich~d11l11i .· epididimar prin absorbtia de apa si ioni,
ceea ce conduce la o' crestere a conceritrafi'ei de spermatozoizi (SETHELL,
B.P., BR.oo'i.f"n~"fr'"f§ssr · · ·· e;

formarea unui mediu foarte difei;jt de plasma sanguina cu presiune

2.
<<" ·rii1*l\;;:~1~i1~:i;~. ;~re' permite imobilizarea $i, su,pravietuirea.

Aceasta modificare rezulta printr-o scadere a pl-l-ului de la 7,3 la 6,3 si

o diminuare rapida a clorului si HC03-, mai lenta a Na+ si H.P04-.
,)f" Scaderea ternperaturii epididirnului, in special la nivelul cozii participa
·; G{reducerea mobilitatii.
3. sjn,~~,;'l,r>r9tein~lor_epi<iid,i~~~-,~-R$S?fic~, secretate demicrovilozitat~, este
depe9d~~ta,,eµq()criµ de,!,1,:ftg~.teron,,, ··
Proteinele' stint prezente in celulele epididimare la toate vertebratele, Fixarea
lor se efectueaza pe o regiune bine determinate a capului sau flagelului (FOURNIER -
DELPECH, THIBAULTsi col., 1991). Aceste fenomene sugereaza dupa KIRCHLOFF
si col., 1991, ca epididimu! poseda gene activate prin androgeni.
Modificari)~ S,Pepnatice din epididirn se refera la mai multe structuri:
• '"iJuq'tfv{:~e ~ondenseazt,.prin ada~garea u~or punti bisulfurice
''hucleopr()tei1;eloi: (ESNAULT, JC.,. NICOLLE, JC., 1976) cit de
*
THIBAULT.
• "A<.;BcO,ZQMIJL sufera. () schimbare a . .f9rmei, care nu are legatura cu
')i:gtllr<1rna eµ:z,imelor acrozomiale.
• · MEA1BRANA.PLASMICA se caracterizeaza printr-o schimbare permanents
., inai ales in stadiile primare ale fecundatiei: recunoasterea si interactiunea
intre garnef. . . . . . . .'

- 167 -
 Aceste mcdificari se refera la trei aspecte ~i anurne:
1. Schirnbari in compozitia Iichidelor mernbranare favorizand in acest mod
stabilitatea membranei plasmice. YOUNG si col. 1985, arata ca la.berbec
raportul steroli/fosfolipide creste de la 0,26 la 0,44.
2. Proteinele la intrarea in epididim sunt eliminate sau pierd epitropii.
3. Schimbarea distributiei topografice a reziduurilor glicozate fixate pe
proteine sau lipide.
Ca urmare a importantelor rnodificari pe care le sufera celula seminala si
plasma serninala (biochimice si biofizice), sperrnatozoizii dobandesc atributele absolut
necesare viitorului proces de fecundatie:
• achizitionarea mobilitatii directe - in sageata
Daca la nivelul capului epididimului, flagelul are o miscare vibratila, la
nivelul corpului epididimar, spermatozoidul devine apt pentru o deplasare
lineara.
• achizitionarea aptitudinii de fixare la zona pelucida
Aceasta aptitudine este indispensabila fecundatiei, Structurile de
adeziune tntre gJicoproteinele zonei pelucide ~i receptorii spermatici pot fi
enzime sau proteine. ProteineJe de fixare specifics sunt prezente inca de la
finalizarea procesului de sperrnatogeneza, dar secretiile epididimare sunt
acelea care le activeaza. Deci, capacitatea de recunoastere a zonei pelucide
si de fixare depinde de protei.nele formate in procesul de sperrnatogeneza,
dar In mare masura si a celor de origine epididimara.
• aptitudinea de fecundare ~i de asigurare a dezvoltarii normale
Spermatozoizii poseda aceste doua atribute foca de la pasajul prin
coada epididimului. Acest fenomen este atestat de faptul ca spermatozoizii
proveniti din zona rnediana a corpului epididimar au o fecundabilitate
slaba (segmentatie tardiva) si dezvoltare embrionara slaba.
Dupa THIBAULT si LEVASSEUR, 1991, pentru sobolan, iepure, vier si berbec,
valoarea fecundanta a spermatozoizilor din epididim este:

Tabelul 16
Valoarea fecun d anta a spermatozoizilor din epi d'd"
, rm
Regiunea de epididim Valoarea fecundanta

- Capul distal
Corpul median
Corpul distal
:e: 1%
5-10%
25-30%
Coada proxlrnala ' ~50%
Coada distala ~75%

Capacitatia spermatozoizilor
Spermatozoidul mamiferelor migrat prin epididim ~i ejaculat nu poate fi apt
pentru o fecundatie norrnala decat dupa stationarea, unui anumit timp, in cliile genitale
femele, Schimbarile ce se produc in aceste segmente desavarsesc fecundanta celulei

- 168 -
 seminale si sunt cunoscute sub denumirea de CAP ACIT ATIE, fenomen descoperit de

II CHANG la iepure si AUSTIN la sobolan 1951. Ulterior, existenta si necesitatea acestui

proces a fost observat la numeroase specii de animate, deci este un proces general.
Capacitatia se realizeaza numai in caile genitale femele, fiind dovedit faptul ca
In conditii experimentale, spermatozoizii depusi in cavitatea peritoneala nu sunt
fecundanti chiar daca au acces la trompe.
Specificacitatea de specie nu este absoluta. 0 capacitare (chiar partiala), poate
fi obtinuta prin stationarea spermatozoizilor in caile 'genitale ale altei specii:
spermatozoizi de taur la oaie, spermatozoizi de taur la scroafa, spermatozoizii de iepure
I la sobolanca, soricioaica, hamster sau caine.
Capacitatia este rapida in apropierea momentului ovulatiei, mai lenta in
proestrus si nu se produce 111 faza luteala. Modificarile celulei seminale in decursul
capacitatiei se desfasoara 111 cadrul a doua faze (MANN, 1972):
• o faza nespecifica, care poate fi obtinuta chiar la alta specie;
• o faza speciflca, realizabila in tractusul genital al aceleasi specii.
Numeroase date experimentale atesta faptul ca fenornenul de capacitatie este
dependent endocrin (estrogen ii favorizeaza fenornenul, iar progesteronii diminua
activitatea capacitanta).
• la iepure, capacitatia este diminuata dupa ovariectornie (lipsa estrogenilor
naturali), dar se restabileste dupa tratamentul cu estrogeni (BELDFORD,
1970).
• femelele tratate cu progesteron au putere de capacitatie scazuta,
• uterul femelelor in faza luteala nu perrnite capacitatia.
Capacitatia este un fenornen reversibil: spermatozoizii capacitati pot pierde
aceasta insusire fecundanta sau este redusa, daca sunt pusi 111 contact cu fluidul
epididimar si plasma serninala,
in plasma serninala exists un factor de decapacitare (o glicoproteida care se
localizeaza in capsula proteica ce inconjoara spermatozoidul).
Readusi in caile genitale femele, spermatozoizii pot fi recapacitati,
Modificarile morfologice se caracterizeaza printr-o evidenta veziculatie
(VAISSAIRE, 1977) si apoi disparitia membranei citoplasmice si acrozornice externe
(YANAGIMACHJ,1976).
Modificarile biochimice se refera la membrana citoplasmica a
sperrnatozoidului care se modifica progresiv in cursul pasajului prin epididim ~i caile
genitale mascule. Capacitatia rezulta - in parte - prin eliminarea componentelor plasmei
seminale, care inhiba specific enzimele acrozomice indispensabile pentru traversarea
'invelisului extern care protejeaza ovula (coroana radiata si mernbrana pelucida).

I - 169 -
.l
r;;\ ~·· , '
" -
 **
***
**
ZP:3 Reaction
- acrosomique

Fig.73. Receptorii spermatozoidului ~i reactia acrozornica

ZP3 produce legarea receptorilor, iar ca efect declansarea reactiei acrozomice
(dupa LEYTON ~i SALING, citat de TH/BAULT, 1991)

Durata capacitarii este diferita de la specie la specie: la vaca 8-10 ore, Ia oaie
~e, la~ rvVVVV r-.r--

1.5. Numarul de spermatozoizi necesar pentru fecundatie

Numarul spermatozoizilor necesar fecundatiei are o importanta deosebita.
"I Acest aspect este cu atat mai relevant cu cat 1'11 conditiile I.A. este necesa,ra asigurarea
Ji. ~ nurp~rminim.de .c.e[L!,_le s.eminale pentru fec.~t La speciile la care se practica
~-se im~une o c.unoa~texe a a~~s_tor parametri~;~o d~etrebuie sa
co_ntma 60-.~00 ':1~1. sperm~tozotzr, la~ l 0-15 m1~. ~p~r1:1atozoit1, la scroafa -5,
mil, spermatozoizi; laJEill~11J sperrnatozoizi (TANASE, D. 91, 2000).
Dependent de nurnarul de spermatozoizi inoculati, la nivelul ampulei ~i istmului
oviductului sunt necesari un numar minim de gameti masculi:
• la vaca = 3000 celule seminale 111 istm si J 35 in ampula;
~·=
·· • la oaie 300Q.c,e1ule seminale in istm si 240 in ampula;
• la ~~r~afa == 4QOlfcelule sem;ale Ill istm si 1000 inampula;

- 170 -
 -~--...., r din epiteliul franjurilor tubare ~~n
JicJ:ikl.11I~rito._neal si o · ,~ c~re antreneaz~~~&-WPe. Fenomenul
~te favorizat de C-Sm.tr c ll}e ant1penstallli;_e ~ trOJllp.>;"
Parcursul t{Lb·a;. .nu se «ace
cu aceeasi 'Vitez]: traversarea ampulei este foarte
rapida (2 ore la scroafa si iepuroaica); ovoCffeiestau apoi in jonctiunea dintre ampula si
istm in medie de 48 de ore.
Contractiile antiperistaltice ale istmului mentin ovula in jonctiunea ampula-
istm, acestea incetand cand titrul de progesteron creste. Durata tranzitului ovulelor prin
oviduct este apreciata in medie (ore): vaca -90; oaie - 72; scroafa - 50; iapa - 95; caine :.
16t_

1. 7. Viabilitatea ovulei si stadiul sau de fecundabilitate

Viabilitatea medie a ovulului este apreciata la 6-8 ore. Remarcam faptul ca
timpul de migratie intre ovar ~i ampula difera de la specie la specie: 20 minute la catea;
120 minute la vaca; mai putin de 45 minute la scroafa .
..,'t.~./"..,...,R';'.~<:<.».s=m,,~
Exista diferente privind viabilitatea ovulei: : 2-24 ore la iapa,
.'.
vaca, oaie, scroafa
si J-6 zile la catea, "'
Dupa acest interval, ovulul trece in treimea mijlocie si posterioara a
oviductului unde se inconjoara cu _ substante albunrinoide care 11 izoleaza de
spermatozoizi si apoi este fagocitat. '

2. Mecanismul fecundatiei
Fecundatia asigura crearea unui nou individ. Etapele propriu zise pot fi
individualizate astfel (NICOLE CROZET, citat de SE!CIU, Fl. si col. 1987;
THIBAULT, C. 1991):
1. ata~3fea s~errnatozoidul1:1jcapacita.t si interactiunea cu zona pelucida;
2. incorporarea spermatozoidului;
3. fuziunea citoplasmatica - fuziunea gametilor - singamia;
4. aparitia primului fus de clivaj,

2.1. Atasarea spermatozoidului

La unele specii, vaca, oaie, capra, cumulus ooforus este repede dispersat dupa
ovulatie si spermatozoizii intra direct in contact cu zona pelucida a ovocitului (COTEA,
C. 1990).
Trecerea spermatozoizilor prin oviducte este un proces programat, de numarul
de celule seminale necesar fecundatiei. In functie de aceasta, unii spermatozoizi sunt
captati de fortele de retinere executate de ovocit. Galactosyltransferaza de la nivelul
membranei spermatice asigura legatura cu 'N-acetil-glucosamina (glicoproteina ZP3) de
la nivelul zonei pelucide. Aceasta patrundere ~i destramare a zonei periovulare este
efectuata de zeci de celule seminale mascule.

- 171 -
 Chaine polypeptidiquo

ine oligosa.c.chandique
-Cha

Fig.74. Structura rnacromoleculara a ZP3 Fig. 75 Structura celor 3

(dupa TH/BAULT §i LEVSSEUR, 1991) glicoproteine majore ale zonei pelucide
ZP1, ZP2 ~i ZP3
(dupa TH/BAULT §i LEVSSEUR, 1991)
Atasarea celor doi gameti este posibila, intrucat pe suprafata externa a zonei
pelucide au fost identificati receptori de rnembrana, care se cupleaza ~i sunt activati de
substantele eliberate de sperrnatozoizi in cadrul procesului de capacitatie.
Glicoproteinele zonei pelucide prezinta unele analogii de la specie la specie,
fiind notate cu ZP1, ZP2 si ZP3, cu greutati moleculare diferite. ZP2 ~i ZP3 se asociaza
pentru formarea unor fi]amente, care reprezinta~. Aceasta confera zonei
pelucide~nala.
Atasarea spermatozoidului de zona pelucida rezulta in urma unor legaturi lntre
membrana plasmatica a sperrnatozoidului si resturile de N- acetylglucozamina ZP3,
prin intermediul unei enzime (Galactosyltransferaza).
Reactia acrozomica este caracterizata prin fuziunea progresiva a membranei
plasmatice si a membranei acrozomice exteme a spermatozoidului.

- 172 -

i!
\'
al
I
I
I

Fig. 76. Schema reactiei acrozomice a. inaintea reactiei, spermatozoidul cu acrozomul

intact; mai: membrana acrozornica interna; mae: membrana acrozornica externa; mp:
membrana plasrnatica ce acopera acrozomul. b. in cursul reactiei fuzionarea
membranelor plasmatice 9i acrozomice externe antreneaza formarea veziculelor
membranare 9i leqaturlle prin care continutul acrozomului, hidrolizat prin enzimele
acrozomice, este eliberat. c. cand reactia acrozornica este terrninata, spermatozoidul
abandoneaza veziculele membranare. membrana acrozomica lnterna este
descoperita: segmentul ecuatorial ramane intact (dupa YANAGIMACHHI, citat de
TH/BAULT, 1991).

La fixarea spennatozoidului in cursul reactiei acrozomului, intervin

glicoproteinele (ZP2) si acrozina care rarnan lipite de membrana acrozomica interna a
spermatozoidului. La majoritatea mamiferelor, reactia acrozomului se produce in
momentul contactului cu zona pelucida (TH!BA ULT, LEVASSEUR, MC., 1991).
Etapele atasariispermatozoizilor sunt considerate a fi urrnatoarele:
• o etapa de atasare rapids, inainte de capacitatia completa, care se bazeaza
pe_ prezehfa acidului hialuronic; .
• o etapa ·te are Joe dupa ·capacitatie si se bazeaza pe existenta receptorilor
din zona pelucida.

I
.l - 173 -

tl
 flagella
+.
• galactosyltransferase
Fig. 77. Fixarea prlrnara a spermatozoidului la zona pelucida
Galactosyltransferaza mernbranara a spermatozoidului asiqura contactul cu reziduurile
N-acetil-glucosamina a ZP3 (dupa SHUR §i HALL, citat de TH/BAULT, 1991)

Din punct de vedere imunologic, este dovedit faptul ca anticorpii IgG pot
Impiedica atasarea spermatozoizilor si penetrarea de catre acestia a zonei pelucide.
Autoanticorpii de pe suprafata membranei spermatozoidului sau de pe membrana
interns a acrozomului pot fi implicati 10 recunoasterea sperrnatozoid-ovocita. Este
posibil, tn acest caz, ca anticorpii sa se cupleze cu moleculele receptoare de pe
spermatozoid impiedicand astfel atasarea. De asemenea, exista posibilitatea producerii
de anticorpi vis-a-vis de zona pelucida (o cauza potentials a infecunditatii).

2.2. incorporarea spermatozoidului ~i modiflcarile induse

Spermatozoidul care a efectuat reactia acrozomica "abandoneaza" veziculele
membranare ~i in continuare abordeaza o traiectorie oblica, El este ajutat de mobilitate,
care 1i confera o forta propulsiva importanta.
In aceste conditii, pe cale enzirnatica indusa de spermatozoid, se observa
"tuneluri" 111 zona pelucida,
Traversarea zonei pelucide dureaza 'in medie de 5 minute.
Spermatozoidul dupa trecerea prin zona pelucida ajunge in spatiul perivitelin ~i
intra 'in contact cu membrana plasmatica a ovocitului. El este imobilizat ~i atunci cei
doi gameti fuzioneaza.
Prin enzimele proteolitice ale membranei acrozomale, gametul mascul
penetreaza membrana vitelina. in momentul in care spermatozoidul ajunge la nivelul
capului postacrozomic, membrana plasmatica a acestuia fuzioneaza' cu marginile
aperturii membranei viteline. Completarea (morfologica) a membranei vitel.ine este
compensata de membrana plasmatica a varfului cozii spermatozoidului.
incorporarea spermatozoidului in citoplasma este momentul care precede
inducerea alter procese: activarea si reactia de zona; activarea ovocitei prin
spermatozoid induce modificari in metabolismul acestuia, precum si remanieri celulare
(THIBAULT, 1991).

- 174 -
 Primele etape ale acestor fenomene constau in modificarea potentialului de
membrana si o mobilizare de calciu intracelular.
Descarcarile masive de calciu apar "in valuri" si sunt initiate la 10-15 secunde
dupa atasarea spermatozoidului. Valurile sunt succesive si se produc la cateva minute
interval. Valabilitatea acestor afirmatii este demonstrata de probabilitatea activarii
ovocitei nefecundate, prin inducerea unor influxuri repetate de calciu.
Manifestarile celulare care insotesc activarea ovocitei sunt: exocitoza
granulelor corticale, initierea celei de a doua diviziuni meiotice si multiplicarea
citoscheletului cortical, mai ales a actinei.
Dupa ANDERSON si SZOLTLI, (1978) se produc importante modificari si in
zona corticala,
Se cunoaste faptul ca sub membrana citoplasmatica pe intreaga circumferinta a
ovocitei nepenetrate se gasesc dispuse granulele corticale. Cand se realizeaza
penetrarea de catre spermatozoid a membranei viteline, aceste granule, la nivel de
penetrare sau in zonele invecinate se sparg, iar continutul lor ajunge Ill zona
perivitelina.
Continutul granulelor eliminat, difuzeaza in spatiul perivitelin $i realizeaza
impermeabilizarea fata de alti spermatozoizi.
Blocarea polispermei poate fi lentil (circa 60 secunde) sau rapida (1-2
secunde). Primul tirnp de blocare este caracteristic pentru vaca, iapa, oaie, scroafa,
catea si hamster; al doilea pentru iepure.
in ansamblul morfologic, modificarile de forma ale celulei precum si de
rnotilitate ale acesteia sunt atributul ginogametului. Aceste modificari se efectueaza
prin cele doua proteine de baza ale citoscheletului: microfilamentele si microtubulii.
Microfilamentele sunt alcatuite din actina, iar microtubulii din tubulina fiind
creditati cu miscarea cozii spermatozoidului, miscarea cromozomilor, etc. (KING, G.J..
1993).
SCHATTEN, (1982) citeaza faptul ca incorporarea spermatozoizilor,
expulzarea globulilor polari si diviziunea celulara se efectueaza de catre
microfilamente, iar miscarea citoplasmatica a garnetului rnascul, a polinucleilor si
cromozomilor de catre microtubuli.

2.3. Fuziunea gametilor <h\~G:,"'~'~

.,_.,,.
Odata incorporat, sperrnatozoidul constituit din nucleu ~i membrane nucleara,
ajuns In citoplasma ovocitara, isi mareste capul nuclear. Apoi incepe o rotatie de 90'\
!)data cu aparitia a numerosi nucleoli. Capul nuclear al spermatozoidului incorporat
;devirie f RQ1¥fJCL13U MASC(!!;/ Piesa interrnediara patrunsa $i ea in citoplasma
antreneaza centriolul proximal.
In acest stadiu, odata cu formarea pronucleului mascul, incep anafaza Il si
telefaza II; si eliminarea globulului polar secund: Setul cromozomial ovocitar rama~ Ill
citoplasma se grupeaza, se acopera cu o membrana, apar nucleoli si se transforrna in
PRONUCLEUFEM13L.

- 175 ·
Ti.
! •

2.4. Singamia si primul fus de clivaj

'".~., ~'t••.·•~ ~_,...~,<.:----•·•A"··· "
Protmc eii · se cteplaseaza spre centrul ovulei sau pe o orbita subcentrala. In
imediata apropiere se observa crestereataliei celor doi pronuclei, Se realizeaza astfel
primele faze ale alipirii membranelor si.initierea procesului de replicate ADN.
Dupa realizarea cariogramei, di$Par rnembranele pronucleare, apar cromozomii
si instalarea acestora pe ecuatorul primului fus de clivaj.
Cromozomii constituiti se vor grupa fie spre polul nord al fusului.de clivaj, fie
spre polul sud. Finalizarea telefazei duce la blastomere. Noua celula este reprezentata
prin setul diploid de cromozomi intercombinati (SEICJU, Fl. §i col., 1978).

:( ~,:. ".

- 176 -
 GESTATIA
~
§1
PLIJCENTATlll
- - i

1. Stadiile de dezvoltare ale produsului de conceptie

Produsul de conceptie parcurge in dezvoltatea sa mai multe stadii sau etape:
stadiul ovular, stadiul embrionar ~i stadiul fetal.

1987).
Etapa ovulara a gestatiei este reprezentata prin diviziunile succesive care dau
nastere primelor diferentieri. Deci, termenul de "ou" sau "zigot" reprezinta perioada de
segmentare, Zigotul este, in aceasta acceptiune, produsul de conceptie, incepand cu
stadiul de fecundatie, pana la nidatie (BOGDAN, A.T, 1985).
Durata stadiului de zigot dureaza in functie de specie, pana la doua saptamani
la vaca ~i o.l!.mUiti\U* (BOGDAN, A.T., 1985, 1999). .
Segmentarea incep~ Ia scurt timp dupa fecundatie si este mitoticas
• prlma diviziuri'e este reprezentata de stadiul cu 2 celule, Ill acest fel "cul"
fiind divizat in doua blastomere aproximativ egale. Prima diviziune se
realizeaza in medie (functie de specie) intre} l si 20 ore dupa fecundatie
(THIBAULT, C. si col., 1991)
• a doua diviziun~; stadiul de 4 celule, este asincrona, remarcandu-se un
stadiu interrnediar cu 3 celule. Aceasta se produce la aproximatiy}? ore.
• pana la atreia divizlune de segmentatie (debutul stadiului cu 8 ~altle),
diviziunile sunt egale dar fara o orientare stricta (48 ore).
THlBAULT si LEVASSEUR. (1991) releva faptul ca incepand cu stadiul de 8
celule la soarece si 12-16-32 celule la vaca se stabilesc anumite legaturi cu alte
blastornere. lrJ. aces! mod individualizarea celulelor este incerta, iar embrionul trece 'in
stadiul de MORULA.
"Compactarea" celulelor in aceasta faza are Joe fo stadiul cu 32 celule la vaca,
in stadiul cu 34-64 celule la oaie '~i 16-32 celule la suine.
Diviziunile celulare ale stadiului de morula sunt mitotice (fiecare celula
contine un numar de cromozorni caracteristic speciei), totale ( diviziunea este a tat a
nucleului, cat si a citoplasmei), inegale (din diviziune rezulta celule de dimensiuni

• 177 •
 diferite), asincronli (celulele se <livid dupa o durata diferita de timp) (BOGDAN, A.T.,
1985; THIBAULTsi LEVASSEUR, 1991).
in stadiul cu 32 celule la soarece si 80-100 celule la vaca, incepe o diferentiere
a celulelor zigotului. 0 parte a celulelor se orienteaza spre un anumit pol, lichidul
celular acumulandu-se in alta parte, formand o vezicula - BLASTOCISTUL.
Aceasta faza reprezinta momentul diferentierii a doua tipuri de celule: la
suprafata viitorului embrion celule de tip epitelial, iar in interior, celule ce se
cornpacteaza.
Dupa 7 zile (la vaca ;;i scroafa), un grup mai mare de celule formeaza
BUTONUL EMBRIONARdin care se va forma corpul embrionului.
Blastomerele secreta un lichid int.racelular si forrneaza o cavitate - cavitatea
blastocelica, ajungandu-se la stadiul de BLASTULA..
Din butonuJ embrionar, o parte a celulelor se orienteaza sub membrana
pelucida formand TROFOBLASTUL sau PROCORIONUL.
Eliberarea embrionului din interiorul zonei pelucide are loc ca urmare a unui
efect fizic (cresterea si expansiunea blastocistului) asociat cu proteoliza enzimatica a
celulelor trofoblastului. La aceasta se mai adauga ~i unele enzime litice ale
endometrului, Dupa SEICIU, Fl. si col. (1989) "ecloziunea" blastocistilor are Joe la 9-
10 zile la vaca, 7-8 zile la ovine ~i 6-7 zile la suine.
Dupa producerea "ecloziunii", are lac fenomenul de "elongatie" a ernbrionului
realizat prin prolife.rarea trofoblastului. in acest mod, din forma sferica, blastocistul
devine alungit, asemanator unui fir (SE/CJU, Fl. }i col. 1989).
Evolutia ulterioara - dupa ecloziune - este diferita functie de specie:
• la bovine, imediat dupa ecloziune, cresterea este incetinita, datorata unei
implantari mai tardive, Dupa aproximativ IO zile, in ziua a l 3-a,
blastocistul bovin are aproximativ 5 mm in diametru, pentru ca din ziua a
J 6-a sa creasca mai repede, ocupand 2/3 din lungimea cornului uterin;
• la ovine, intre a 5- 7 zi dezvoltarea este de mai mica intensitate, apoi mai
accelerata incepand cu ziua 9;
• la suine, dinamica dezvoltarii blastocistilor este mai rapida: in ziua a 9-a
ajunge la un diametru de 4-5 mm, iar in ziua 11-12 are un aspect tubular,
cu o lungime de circa 5 cm;
• la cabaline, la 30 zile blastocistul are 7,5 cm diamterul, iar la 38 zile, 11
cm.
Pentru irnplantare se impune sincronizarea intre starea functionals a
endometrului si dezvoltarea blastocistului. Timpul necesar implantarii este de: 30-35
zile la vaca, 17-18 zile la oaie, 56-63 zile la iapa, 11 zile la scroafa, 7-8 zile la
iepuroaica (SEJCIU,Fl. Ji cof.1989).
Inairttea implantariiy perioada numita "free living'! se caracterizeaza prin
"redistribuirea embrionilor" in coarnele uterine, mai ales la femelele ce dau nastere mai
multor produsi de conceptie,
Migratia sau redistribuirea embrionilor, poate fi interna sau externa.

- 178 -

·L,!
 in cadrul tipului de migratie intema sunt citate numeroase cazuri:
Il • la oaie si vaca, s-a observat ca in 31-32% din cazuri, femelele care au 2
carpi luteali pe un ovar, gemenii se dezvolta in ambele coame uterine;
i • fenomenul este mult mai evident la suine: prin numarul mare de produsi de
1 conceptie ( comparativ cu alte specii), redistribuirea ernbrionilor se
realizeaza prin rnigratie interna, reechilibrand, din punct de vedere
morfologic si functional, participarea organelor genitale la dezvoltarea
ulterioara a embrionului $1 apoi a fatului.
Dupa AUMAITRE, citat de BOGDAN, A.T si col (/999), repartizarea cea mai
frecventa este cea in care numarul eel mai mare de fetusi sunt in comul stang. Fetusii
masculi sunt mai grei decat cei femeli. La un numar mai mare de fetusi, sunt mai grei
cei asezati in extremitatea ovariana a cornului gestant, fata de cei plasati in centrul
cornului si in apropierea corpului uterin.
Migratia externa este foarte rara - de Ia un oviduct la celalalt - probabil prin
cavitatea pelvina ~i a fast observata la iepuroaica.

1.Ll. Implantatia i
Implantatia reprezinta atasarea §i "insertia" embrionului in epiteliul uterin.
Implantatia si placentatia este diferita de la specie Ia specie. La unele specii
(rozatoarele) , lactatia imprima o suspendare a nidatiei, La alte mamifere, implantatia
este 'intarziata ·- diapauza embrionara - (cerb, foca si unii ursi). In aceste cazuri
blastocistii ajung in repaus metabolic.
In functie de caracteristicile morfo-fiziologice ale aparatului genital,
implantatia poate fi:
• implantatia centrala, "oul'l ramane in lumenul uterului ~i contacteaza
prin microvilozitati legaturi pe suprafata endometrului asa cum este cazul
la rumegatoate (partial), cabaline, suine, camasiere.
• implantatia excentrica, presupune insertia oului intr-o cavitate adanca a
endometrului.
• implantatla interstitiala , presupune patrunderea "oului" fecundat 111
grosimea mucoasei uterine pe care o lizeaza partial (cobai si primate).
Initierea insertiei 111 endometru are Joe la scroafa prin formarea unor microvili
ce au o dispunere relativ uniforrna pe suprafata trofoblastului (KING, G.J. si col. 1980).
La rumegatoare, microvilii apar dupa 15 zile (la oaie) sau 30 zile (la vaca),
La cabaline, microvilii apar dupa 45 zile, pe intreaga suprafata ca si la suine.

1.1.2. lmunologia in perioada preimplantarii

Dupa aprecierile Jui CHAROUAT, G. si col. (1991), atat ovocita fecundata cat
si spennatozoidul, nu au antigene de histocompatibilitate pentru CMT (Complex Major
de Histocompatibilitate).
Aceasta nu irnpiedica zigotul flotant la inceput 'in salpinx si apoi in uter,
perioada "free living" - de a reprezenta o tinta pentru celulele NK (Natural Killer) si

- 179 -
atasat de acesta este totusi rezistent la liza. Acest fapt se datoreaza ('dupa DA YA si
CLARK) existentei unui factor imunosupresor secretat de ovula fecundata. Pe Hlnga
acestea, este rernarcata aparitia timpurie a unui factor denumit EPF (Early Pregnancy
Factor - Factorul precoce al gestatiei), care poseda o activitate imunosupresiva,
In perioada post implantationala, odata cu fonnarea unei membrane
antigenice neutre, se formeaza o bariera lntre mama si produsul de conceptie.

1.2. Stadiul ernbrionar

lncepe de la nidatie si dureaza pana la formarea placentei complete.
in acest stadiu, la fata inferioara a discului embrionar se formeaza trofoblastul
sau procoriouul, de natura ectodermica, Concornitent cu aparitia ectodermului, intre
acesta ~i endoderm se formeaza o altli foita embrionara - mezodermul. Aceasta
depaseste discul embrionar sub forma unui strat de celule alcatuind splahnopleura.
Din celulele ectodermului, la extrernitatile discului embrionar se vor forma
doua conglomerate celulare, rezultand doi butoni embrionari - anterior ~i posterior.
Proliferarea lineara va constitui, intre acesti doi butoni embrionari, linia primitiva.
Restructurarile celulare ulterioare, realizeaza 'in linia primitive un sant, care
ulterior se transforma in canalul vertebral neural.
Formarea centurilor pelvina si scapulara are la baza cei doi butoni embrionari,
iar canalul vertebral neural va forma coloana vertebrala.
Celulele ectodermice ale nodului anterior (Hansen), prolifereaza forrnand
prelungirea cefalica. De aici se va dezvolta sistemul nerves central.
Embrionul sufera o modificare topografica, abordand forma literei "C", in cele
din urma capetele lui unindu-se. In interior se va forma astfel o cavitate, cavitatea
lecitocelica, din care se organizeaza toracele si abdomenu1 fetusului (SEJCJU, Fl. si
col., 1989).
LA NJVEL EXTRAEMBRIONAR, se produc - inca 'in timp ce oul efectueaza
migratia - mai multe procese fiziologice ~i morfologice.
Pe parcursul salpingian, dezvoltarea produsului de conceptie se face prin
utilizarea secretiei acestuia ca sursa nutritiva. Calitatea secretiei tubare, echilibreaza
componentele de dezvoltare: titrul crescut de K favorizeaza penetrarea metabolismului
pentru zigot; C02 este direct implicat 111 integrare prin ciclul Krebs; glucoza si maleatul
sunt metabolizati de catre embrioni; acizii aminati sunt incorporati prin transportori;
lipidele sunt de asemenea 'incorporate de embrion; albirnunele au un efect benefic in ce
priveste viabilitatea ernbrionara.
in uter, nivelul crescut al P4 modifies secretia. Cresterea concentratiei
metabolitilor se soldeaza cu scaderea volurnului secretiilor. Concentratia 111 aminoacizi
creste, acestia trecand in lichidul blastocelic unde au o valoare egala cu cea din uter.
Sub influenta P4 (progesteron), apar asa numitele proteine originale. Acestea
sunt interglobulina sau blastokinina (la iepure) si uteroferina (la scroafa).
UteroglobuJina este legata de steroizi si trece in blastocist ca si majoritatea proteinelor
uterine. Uteroferina este legata de 2 atomi de Fe, este secretata de celulele epiteliale

- 180 -
uterine ~i apoi transportata prin traversul placentei, realizand transportul Fe prin bariera
placentara. Proteine similare au fost descrise la iapa si vaca,
Daca in perioada segmentarii, secretiile salpinxului si uterului satisfac
necesitatile segmentarii si proliferarii celulare, instituirea circulatiei ornfalo-
mezenterice, reprezinta o noua etapa in nutritia embrionului.
In mezodermul veziculei ombilicale se forrneaza vasele arteriale si venoase.
Originea .lor se regaseste in insulele Jui Wolff. Vasele formate se dispun Ill peretii
veziculei ombilicale, alcatuind vasele viteline care penetreaza in interiorul
embrionului.
Sensul circulatiei in acest stadiu este (dupa SEICIU, Fl. st col., 1989):
embriotroful este absorbit de vilozitatile primare si transmis vaselor viteline. Din aceste
vase, embriotroful este dirijat in sinusul cardiac si apoi in tubul cardiac. Din acesta,
embriotroful trece (prin intermediul eel or doua aorte) la embrion.
vsset«
sorttce

vene
vifeline

~--it--ii'--insv/e/e Iv/
Wolff

Fig. 78. Circulatia omtalo-mezenterioa

(dupa Fl. SEICIU §i coi., 1989)

Formarea embriotrofului (laptele uterin) este endocrino-dependenta - estrogeni

si progesteron. El este reprezentat de o secretie uterina ce contine substante simple pe
care trofoblastul le poate absorbi, facandu-le astfel utilizabile.
Laptele uterin contine de asernenea, fractiuni proteice considerate drept utero
sau gestatio proteine, alaturi de macroelemente cum sunt: P, Ca, Mg, Na sau diverse
microelemente.

- 181 -
 l.2.1. Relapile embrion-organismul matern
Existenta in viata fernelei a produsului de conceptie in dezvoltare, implica
instituirea unor relatii care se interfereaza prioritar cu evolutia CL. In acest sens, se
<listing doua aspecte (THIBAULT, CH :;i col. 1991):
l. Activitatea antiluteolitica a embrionului
2. Activitatea luteotropa a embrionuJui

1.2.l.1. Activitatea antiluteolitica

Inca din 1967, ROWSON si MOOR, demonstreaza la oaie, ca produsul de
conceptie - embrionul si invelitorile fetale inhiba actiunea PGF2 alfa uterine printr-un
mecanisrn local. Sernnalul ernbrionar este ernis pe o perioada scurta, fiind denumit
trofoblastina, codificarea fiind OTp 1 (ovin trophoblastin protein) si BTp I (bovin
trophoblastin protein).
Determinarile prin clonaj de DNA complementar, efectuate de MAKAWA si
col. (1987) si CHARPlGNY si col. (1988), care au urrnarit secventele de acizi aminati
(in special pentru OTpl), demonstreaza o analogie importanta cu grupa interferonului.
In acest sens, sunt citate asemanarile intre secventele de baza ale C DNA (DNA
complementar) pentru OTp l si BTp l !ji interferonul alfa I ~i alfa II.
ROBERTS, R.M. (1989) apreciaza aceste asernanari Intre 55 ~i 80%. Yn afara de
aceasta, proteinele trofoblastice prezinta proprietatile antivirale ~i antiproliferativc ale
interferonilor.
Semnalul embrionar apare la oaie 111 ziua a 8-a dupa fecundatie si creste pana
in ziua 20. La femeie, semnalul dat de HCG (gonadotropina corionica umana) este
detectat in circulatie inca din ziua a 6-a de sarcina ~i are o activitate luteotrofica,
Oprirea inductiei semnalului embrionar are loc Ill mornentul contactului intre
trofoblast si epiteliul uterin (GU!LLOMOT, M ~·i col., 1990).
Proteinele trofoblastice dirninua concentratia de PGF2 alfa In circulatia utero-
ovariana, iar ca urmare, este stimulata mentinerea CL. De altfel, FLINT }i col. (1988),
arata ca administrarea de interferon la oaie ~i vaca stimuleaza functionabilitatea CL.

1.2.1.2. Activitatea Iuteotropa

A fost demonstrata prin faptul ca P4 prezinta o concentratie mai ridicata la
femelele gestante fata de cele negestante in ziua a I 0-a dupa estru.
"In vitro", experientele au dovedit un efect pozitiv a culturilor de embrion,
intre ziua 14-18, asupra celulelor luteale de cultura. Dupd BEAL, WE. :;i col. (1981) si
HENDRIKS, D.M si col. (1984), efectul pozitiv nu este legat de producerea de catre
embrion a unei molecule de tip LH.
Embrionul ovin si bovin secrets PGE2, ce are o actiune luteotropa. De
asemenea, embrionul (sau extractele), incubat cu probe din endometru, este capabil sa
orienteze metabolismul acidului arahidonic din aceste tesuturi pentru producerea de
PGE2, diminuand producerea de PGF2 alfa.

- 182 -
 Argumentele care sustin aceste afirmatii sunt:
• concentratia de PGEz apare mai ridicata in plasma arterei ovariene sau
venei utero-ovariene la oile gestante fatii de cele negestante;
• tesutul endometrial al oilor gestante este mai bogat in PGEz decat eel al
oilor negestante;
• PGEz este capabila, "in vitro", sa stimuleze sinteza de progesteron.
incepand din anii 70' s-a pus in evidents un "factor timpuriu al gestatiei" - EPF
(Early Pregnancy Factor). Acest factor a fost detectat in circulatia materna incepand cu
24 ore, dupa fecundatie, la oaie (MORTON, N si col. 1980). Diagnosticul EPF se
realizeaza prin testul de inhibitie a forrnarii de rozete "in vitro". Rozetele sunt formate
din hemaglutinarea limfocitelor §i eritrocitelor speciilor heteroloage.

1.3. St~diulfetal
Este definit ca timpul de la formarea circulatiei placentare fetale, piina la
parturitie, In aceasta perioada se definesc organele si sistemele. Exista o diferentiere
intre ritmul dezvoltarii organelor ca si a intregului organism fetal (SEJCIU, FL. ~·i col.,
1989). Astfel, unele organe au o activitate intensa-cordul si ficatul; altele au o activitate
Iimitata - sistemul digestiv, sistemul excretor si SNC, unele organe nu functioneaza -
unele glande.pulmonul, hipofiza (In prima parte a gestatiei).
·cordi1l este functional incepand cu ziua a . 2.:10 din viata intrauterina la
r;!ffiegatoare. El a_sigura ~ecesit~tile cir~ulatorii atilt in ana intrafetala, c~: si 'in_ aria~
extrafetala, Noul ntm.9~ al fetusului este mult cr~ut - 120;160 pulsatu pe mmut.
Ficatul ~ o importanta functie hematopoetica, iar in luna a 5-a .(la
rumegatoarele mari) sintetizeaza glicogen ~i bila.
Rlnichii, fara a avea functia pe care o indeplinesc incepand cu noul nascut,
u)tru~a totn¥i o mi~ati-tat-€..cl.e..u.ci.Ilii,care este deversat~Y-1..a~.
SNC are o ~£.tiyitate sl~, ce creste incepand cu a doua treime a gestatiei.
Sistemul endocrin intra treptat in.~lJ:.~ ~~epand cu hjpafil,11. Dupa
THIBAULT, CH (!991), Gn-RH apare la 59 zile la oaie, fiind precedat de o dezvoltare
semnificativa a sistemului hipotalamo-hipofizar. Treptat, prin influenta initiatorilor
hipotalamici, incepe se~~J:..~_(BP:fipui:~JB, T_fil:!,. AgJll_, FSH..,,J,IH,
LH, etc.
-- Pulmonul nu functioneaza, pana la parturitie, schimburile gazoase realizandu-
se prin placenta.

I Cercetarile efectuate de DRUGOCJU, Gh.; RUNCEANU, L. si col. (1971)

privind cresterea ponderala a ficatului si cordului - in decursul gestatiei la suine,
anticipeaza rezultatele comunicate mult mai tarziu, Rezultatele noastre atesta faptul ca

I ficatul si cordul cresc semnificativ intre luna 1 si 3 ficatul si 3-4 cordul.

I
I

.I
- 183 -
 ~--M<'l<"";'\'r;,;ovi;u;.:;s;;uT":'l~e conceptie se dezvolta, intervin importante modificari
in circulatia ce asigura legatura materno-fetala. Aceasta legatura este realizata prin
invelitorile fetale: amnios, alantoida si corion (SEJCJU, Fl., 1989).
Corionul apare la inceput sub fonna trofoblastului (procorionul), Ia suprafata
acestuia existand vilozitati primare. Aceste vilozitati se vor tranfonna in vilozitati
secundare, marind in acest fel, suprafata de absorbtie, Corionul asigura, prin
angrenarea vilozitatilor feto-maternale, schimburile nutritive intre mama ~i fat.
Alantoidaprezinta doua straturi: interior, alcatuit din tesut epitelial ~i exterior,
format din celule mezodermice. Ea se infiltreaza intre corion si amnios, delimitiind o
cavitate - cavitatea alantoidiana, Cele doua foite care intra in contact, cu amniosul ~i
corionul alcatuind in ultimul caz, alantocorionul.
La animalele de talie mare, iapa ~i vaca, alantoida se formeaza la aproximativ
3-4 saptamani de la fecundatie. Se <listing in alcatuirea alantoidei trei zone: o zona
intraembrionara, din care va rezulta vezica urinara; o zona mijlocie din care se
diferentiaza canalul urac; o zona extraernbrionara din care se formeaza sacul
alantoidian cu continut lichid. Alantoida, formata prin proliferarea intestinului primitiv,
este elementul care ghideaza vasele spre corion. inconjuriind produsul de conceptie,
alantoida prin continutul lichid alcatuieste un sac protector atiit pentru traumatismele
din exterior, ciit si pentru miscarile pe care fetusul le efectueaza. Lichidul alantoidian
contine: uree, alantoidina, albumina, mucus, saruri minerale etc.
'1n timpul parturitiei, dilatarea cervixului este facilitate de patrunderea anexelor
fetale care exercita compresiuni egale asupra peretilor cervixului datorita lichidelor
alantoidiene. Odata rupte invelitorile, lichidului alantoidian lubrefiaza tractusul genital,
usurand progresia fetusului.
Amniosul este o invelitoare subtire ~i transparenta ce delirniteaa o cavitate in
care se gaseste fetusul. Cantitatea de lichid amniotic la sfarsitul gestatiei este diferita,
in functie de specie (SEICIU, Fl. si col., 1989): 5000-6000 ml la vaca; 3000-7000 ml la
iapa; 400-1200 ml Ia capra; 350- 700 ml la oaie; 40-200 ml la scroafa; 8-30 ml la catea
~i pisica,
Lichidul amniotic contine pepsina, enzime, proteine, glucide, saruri, hormoni,
etc.
La om, s-a constatat o crestere rapida a estradiolului in ultimul trimestru de
sarcina, BRUNER rernarca de asemenea, ca lichidul amniotic are o activitate
gonadotropa; meconiul contine mari cantitati de ocitocina.
Lichidul amniotic are si o actiune antirnicrobiana: "in vitro" el are un efect
bacteriostatic asupra E.coli, Klebsiella pneumoniae, Str. aureus, Candida albicans.
Efectul dureaza, dupaANKJRSKAYA ~i col., 6-12 ore.
Originea amniosului este in ectoderm si mezoderm, prin scufundarea
embrionului in cavitatea lecitocelica. Daca alantoida se formeaza Ia 3-4 saptarnani la
vaca ~i iapa, amniosul apare dupa 13-14 zile la aceste specii.

- 184 -
 in aria extraernbrionara se formeaza, prin fragmentarea cavitatii lecitocelice,
vezicula ombilicala, care degenereaza prin dezvoltarea alantoidei ~i trecerea la
circulatia placentara,
Cordonul ombilical este format din arterele si venele ombilicale, inglobate
intr-un tesut de sustinere gelatinos - gelatina lui Warton. Prin componentele sale,
cordonul ombilical asigura schimburile intre mama ~i fat,
Rolul anexelor fetale este multiplu. Anexele fetale ~i lichidele fetale intervin
in dezvoltarea armonioasa a fetusului.
Transmiterea presiunilor in Iichide este uniforms ~i egala; aceasta este conditia
esentiala pentru dezvoltarea tridimensionala a produsului de conceptie. Pe de alta parte,
anexele si lichidele fetale au un rol protector fata de actiunea unor factori fizici cum
sunt traumatismele.
Asupra organismului mamei, actioneaza ca un protector al miscarilor violente
ale fetusului.
Placenta asigura nutritia produsului de conceptie printr-un complex de
mecanisme (THIBAULT, CH. si col. 1991):
• prin difuziunea simpla: moleculele tree printr-o zona de concentratie
ridicata, 'intr-o zona de concentratie de baza, printr-un fenomen de
echilibru. Astfel se realizeaza trecerea gazelor si apei.
• prin transfer activ, traversiind membranele ce)ulare, ceea ce necesita un
aport energetic. in acest mod se transports Na+ si K+ pe de o parte si Ca'"
pe de alta parte.
• prin endocitoza: macromoleculele sunt fixate prin rnicrovilozitatile
celulare. Substantele absorbite sunt in general degradate enzimatic,
rezultand produse reutilizate apoi de catre fetus, prin placenta.
• prin pasaj celular: hematiile fetale la om.
Transferul materno-fetal de vitarnina A, are un rol deosebit ca factor de
crestere, de dezvoltare si antiabortiv. Cercetarile intreprinse de ALEXANDRA TRJF ~i
col. au demonstrat ca placenta de suine este perrneabila pentru vitamina A tnca din
stadiile timpurii de gestatie,
Placenta are si un rol endocrin. Au fost descrise deja gonadotropinele
placentare, estrogeni i placentari, prostaglandinele placentare ~i hormonul somatotrop
placentar.
Filtrul selectiv pe care ii reprezinta placenta este deosebit de important in
dezvoltarea ~i nutritia produsului de conceptie (MARTAL, J., CEDARO, L., citat de
THJBAULT, CH. 1991):
• proteinele mateme traverseaza placenta cu exceptia imunoglobulinelor G
la speciile cu. placenta hemocoriala ~i endoteliocoriala. Fetusul sintetizeaza
propriile proteine din aminoacizii matemali.
• principala sursa de energie a fetusului este reprezentata de glucoza. La om,
60% din glucoza circulatiei materne este captata de placenta. Placenta
diferitelor specii poate sintetiza, inca de la inceputul gestatiei, glicogenul
care se acurnuleaza in trofoblast.

- 185 -
 • lipidele nu traverseaza placenta umana; la nivelul placentei sunt degradate
trigliceridele ~i fosfolipidele matemale si sintetizate noi molecule de lipide
utilizate de catre fetus.
• vitaminele sunt transferate la fetus 'in functie de caracterul hidro- sau
liposolubil al acestora.
• hormonii polipeptidici (ACTH, TSH, hormonul de crestere, insulina) nu
traverseaza placenta, opus hormonilor steroizi.

yr-chain
JgG, H-choin

~
l MATERIIJAL BLOCO I
/

(I)
Chonoollonro,/ ~~ -, / / / ! \ \
~ 1>i~ttfw~~ ~
Fig. 79. Diagrama imunoglobulinelor (lgG1, lgA1 ~i lgM) in sanqele matern.
La iepure, pisica §i ceine, placenta este permeabila trecerii imunoglobulinelor. La
scroeie, iapa, oaie, vaca §i capra, placenta este impermeabila la imunoglobuline,
co/ostrul secretat tn primele 24 de ore dupa parturifie este singura modalitate de
transmitere a anticorpilor (dupa NE/MANN §i SORENSEN, 1993).

Rolul de bariera placentard este selectiv pentru toxine, medicamente sau

agenti patogeni.
• alcoolul, plumbul, fosforul, mercurul pot traversa placenta ca si unele
opiacee sau medicamente (barbiturice, tetracicline, streptomicina,
diureticele, antibioticile administrate per os, etc.).
• sulfamidele pot traversa placenta ceea ce permite o terapie eficienta a
fetusului pe calea rnatemala.
De asemenea, pot traversa placenta ~i unele substante teratogene:
amfetaminele, talidomida, dietil stilbestrolul.
• permeabilitatea placentei fata de substantele organice depinde de greutatea
!or moleculara: cele cu greutate moleculara mai mica de 600 traverseaza
placenta, cele peste 1000 nu sunt permeabile.
• placenta nu este strabatuta de unii germeni (bacterii sau protozoare dar
unii, cum sunt agentii taxoplasmozei, o pot strabate),

- 186 -
 Virusurile rubeolei, hepatitei, herpesului, SIDA, pot traversa placenta
producand tulburari embrionare grave.
S-a demonstrat (dupii HUJSJES, HJ, 1978) ca, atunci cand fetusul este de sex
feminin, numarul de celule scvamoase din lichidul amniotic este mai mare decat atunci
cand fetusul este de sex mascul. Numarul mai mare se datoreaza descuamarii vaginale
a fetusului femel.

3. Tipurile de placentatie ~i formele de placente

Pe baza existentei vilozitatilor de pe suprafata corionului, placenta poate fi
viloasii (prezenta vilozitatilor) ~i aviloasii (absenta acestora). Din prima categorie foe
parte mamiferele placentare, din cea de-a doua, marsupialele.
Placenta mamiferelor placentare poate fi clasificata in functie de trei criterii:
anatomic, histologic si ginecologic.
Din punct de vedere anatomic se descriu mai multe tipuri:
• placenta difuza la care vilozitatile sunt raspandite uniform pe suprafata
corionului. Ea poate fi complera la cabaline si incompleta la suine,
• placenta multiple cotiledonara este reprezentata de gruparea vilozitatilor
coriale sub forma de cotiledoane, care se vor insera in criptele carunculilor
uterini.
Placentomul este unitatea angrenajului cotiledon-caruncul ~i este
caracteristica la rumegatoare. Gruparea vilozitatilor se face ca un brau in regiunea
medians a carunculului.
• placenta zonarii, specifics camasierelor
• placenta discoidala este reprezentata de o zona viloasa circulara ~i este
caracteristica rozatoarelor ~i primatelor.
Criteriul histologic se refera la modul de angrenare a vilozitatilor corionului.
Dupa acest criteriu placenta poate fi:
• epitelio-coriald cand epiteliul corionului este in. contact cu epiteliul
endometrului. in acest mod, barierele pe care le traverseaza sangele matern
sunt in numar de 6. Acest tip de placenta. este caracteristic cabalinelor,
magaritei, scroafei, camilei, caprioarei ~i partial la vaca.
• sindesmo-coriala, cand epiteliul vilozitatii coriale lizeaza epiteliul
endometrului ~i vine in contact cu tesutul conjunctiv al endometrului (5
straturi). Este caracteristica la rumegatoarele mici ~i partial, la vaca.
• endotelio-coriala, proprie camivorelor, in care Liza endometrului este mai
profunda. Epiteliul vilozitatii coriale lizeaza ~i tesutul conjunctiv
endometrial, venind Ill contact direct cu endoteliul vase Lor uterine (4
straturi).
• herno-coriala intalnit la primate, este reprezentata prin trei straturi, intrucat
epiteliul vilozitatilor coriale, lizeaza si endoteliul vaselor uterine, iar
vilozitatea "se scalda" '.in lacunele sanguine ale miometrului.

- 187 -
 • Criteriul ginecologic este diferentiat in functie de structura placentei.
Eliminarea placentei antreneaza o parte din structurile endometrului.
Aceasta antrenare este mai importanta la placentele hemo-coriale si
endotelio-coriale fiind denumita placenta deciduata si mai putin importanta
la epitelio-coriale - placenta adeciduata.
intr-un stadiu intermediar se situeaza tipul de placenta sindesmo-corial
alcatuind semiplacenta.

4. Placenta
Placenta este o anexa embrionara care la mamifere va functiona pana la
sfarsitul gestatiei, asigurand schimburile materiale in dublu sens, intre fetus si
organismul matem. invelitoarea cea mai externa din aria extraembrionara este
corionul, care provine din celulele macromere ale morulei. Dupa disparitia
zonei pelucide, acestea vor constitui corionul primar sau procorionul (trofoblastul). Pe
toata suprafata acestuia se dezvolta niste formatiuni filiforme, numite vilozitatile
primare. Pe masura ce se dezvolta alantoida ~i se formeaza vasele sanguine,
vilozitatile se repartizeaza diferit (dupa specie) si se angreneaza in criptele
mucoasei uterine, constituind astfel vilozitatile secundare. Corionul astfel trasformat se
numeste corion definitiv. Aceasta legatura creata intre mama si fetus, formats din
vilozitatile coriale si mucoasa uterina, constituie placenta. Legatura aceasta insa, nu
trebuie interpretata ca un contact fizic simplu intre doua tesuturi, ci ca un organ nou
creat cu functii multiple. Faptul ca la formarea placentei concurs o componenta fetala
si una rnaterna, i-a determinat pe unii autori sa foloseasca terminologia de placenta
fetala si placenta materna.

Vilozitatea coriala este constituita dintr-un ax de tesut conjunctiv lax, acoperit

de trofoblast ce cuprinde doua randuri de celule distincte din punct de vedere
morfologic: citotrofoblastul si sincitiotrofoblastul (jig. 80. ;fig. 81).

- 188 -
 Citotrofoblastul (stratul intern sau stratul celulelor Langhans) acopera axul
conjunctiv l?i este format din celule mari, cu nuclei veziculosi, nucleolati 9i cu
citoplasma de aspect clar. La ME se remarca numeroase mitocondrii, un reticul
endoplasmic granular (ergastoplasma) si un aparat Golgi perinuclear.

Fig. 81. Trofoblastul la ME

Printre celule se observe prezenta fierului care apare ca material cu densitate

electronica mare.
Stratul extern al trofoblastului (sincitiotrofoblastul) este de culoare mai inchisa,
de grosime variabila si poseda numerosi nuclei dispersati in masa de citoplasma,
Citoplasma este vacuolara, spurnoasa, iar in coloratiile citochimice, s-au evidential
lipide, colesterol 9i esteri de colesterol, acid L-ascorbic si proteoglicani. Ca organite se
remarca un reticul endoplasmic agranular in contact cu incluziunile lipidice 9i cu
mitocondriile, ceea ce demonstreaza rolul lor in elaborarea horrnonilor steroizi sexuali.
in apropierea nucleilor se remarca complexul Golgi, ale carui vezicule contin material
secretor cu densitate electronics mare. De evidentiat faptul ca membrana externa a
sincitiotrofoblastului este expansionata in numeroase microvilozitati.
f n functie de repartizarea vilozitatilor coriale pe suprafata corionului,
placentele pot fi : difuze la suine 9i ecvine ; multiple (multicotiledonare) la
taurine, ovine si caprine ; zonare la camasiere 9i discoidale la soarece, maimuta 9i
femeie (fig. 82).

- 189 -
 A

Fig. 82. Tipuri de placente: A-difuza ; 8-multicotiledonara ; C-zonara ; D-discoidala

Placentele difuze se caracterizeaza prin dispozitia vilozitatilor pe intreaga

suprafata a corionului, ele angrenandu-se cu criptele de la nivelul mucoasei uterine.
Piacente le multiple (multicotiledonare) sunt caracteristice rumegatoarelor, unde
vilozitatile coriale se grupeaza 'in formatiuni insulare (cotiledoane), despartite unele de
altele prin suprafete de corion nevilos. Aceste cotiledoane se angreneaza 'in
formatiunile carunculare de la nivelul mucoasei uterine unde impreuna structureaza
placentonul.

Fig. 83. Tipuri de placente:

A-epiteliocoriala ; 8-sindesmocoriala ; Cendoteliocoriala; D-hemocoriala ; VC-
vilozitatea coria/a ; E-endometru/ ; 1-epiteliul endometrului ; 2-corionul ; 3-endoteliul
vascular; 4-/umenul vasului sanguin

Placentoanele sunt organizate pe patru randuri (in numar de 80-120) la

rumegatoare. Placentele zonare prezinta vilozitatile repartizate pe o anumita zona de
forma circulara, fiind caracteristice carnasierelor. Placentele discoidale au vilozitatile
repartizate pe o parte a corionului sub forma de disc, fiind caracteristice rozatoarelor ~i
primatelor.
Daca se tine seama de modul ~i profunzimea legaturilor ce .se realizeaza intre
vilozitatile coriale si mucoasa uterina, se pot distinge mai multe tipuri de placente
(fig.83).

- 190 -
 Fig. 84. Placenta epltellocorieta la scroafa, gestanta in luna a doua :
VC-vilozitatea coriala ; E-epiteliul endometrului.
Col. HE; x 80 ; x 200

Inainte de a se descrie fiecare tip de placenta, este necesar sa se dea cateva

notiuni despre mucoasa uterina ( endometrul).
Este formata dintr-un epiteliu prismatic simplu cu celule secretoare ~i un
corion citogen foarte bogat vascularizat si cu numeroase glande tubuloase. Vilozitatile
coriale au la majoritatea speciilor proprietatea specifica de a secreta un principiu care
lizeaza diferitele componente ale endometrnlui, structuriind tipurile de placenta. Daca
nu ar exista aceasta secretie litica, atunci angrenajul placentar nu s-ar mai forma.
Gradul de patrundere si de liza a mucoasei uterine este eel mai scazut la ecvine si suine
(placenta epiteliocoriala) si eel mai ridicat la primate (placenta hemocoriala). Dupa

- 191 -
criteriul histologic se descriu cinci tipuri de placente: epiteliocoriala, sindesmocoriala,
endoteliocoriala, hemocoriala ~i hemoendoteliocoriala.

Tabelul 13.1.
Tipurile de placente (Tesuturile care separa sangele fetal de eel matern)
l>upli 'festtt m .. t..,. 'J'.,..tlnl nupa •:umpl•
illtgttnajul t--::--.--'1m_.fittf-<-c;;~uao1r"'o;;inc.;lic'-11t-;;==:--r--,;,rt
....1a1
__· ,..,.~-; dbpodtm llpi<t
lnllm al Endo- l.amina Epi- Epltenm T· Endo- ,ilozi-
vllotitiili- tellu proprbl tellu troro. c,,nj. i.UU tiililor
lor curial~ bb1s1td1d <oriak

Epitelio- + mootll
corialA iapii
\'8Ci!(in
prime le
, .. ~n
Sindesmo- + + + + Multico- vaca (In
corialf tiledonarii ultimele
luni), oaie,
ca or A
EudoMfo- . ,. + Zouar3 piskil •
coria18 ca tea~
novltnuicl
H.l-"I.UOR + + Discoi- primate
corialii dillil
Hcmo- DiscoidaJa iorfoi_oai-
endotelio- ,4
coriala + + Zonnrii cohiiilii
ier,Ur(,a.ici
+ prezenta
- nbsenta

Placenta epiteliocoriala. Este cea mai simpla modalitate de angrenare a

placentei fetale (vilozitatile coriale) cu placenta materna (mucoasa uterina), Cele
doua componente, fetala si materna, i~i pastreaza integritatea structurala, intre ele
stabilindu-se doar raporturi de stransa vecinatate (fig. 84). Aceasta se intalneste
la suine, ecvine si la vaca in primele luni de gestatie (apoi in urmatoarele luni
devine sindesmocoriala). Epiteliul trofoblastic si epiteliul uterin care este intact,
sunt despartite doar de un mic spatiu plin cu « lapte uterin » sau lichid embriotrof,
secretat de glandele uterine. Lichidul embriotrofva ft preluat prin vilozitatile
coriale ~i utilizat ca hrana pentru embrion sau fetus. Structura placentei epiteliocoriale,
ne explica de ce in momentul fatarii nu se produc distrugeri ale mucoasei uterine.
Placenta sindesmocoriala, In acest tip de placenta, raporturile dintre elementele
partii fetale ~i ale celei mateme sunt mai intime. Celulele epiteliale ale trofoblastului
vilozitatilor coriale distrug o buna parte a epiteliului uterin, intrand in contact cu
elementele vasculo-conjunctive (corionul citogen) ale mucoasei uterine. Acest tip de
placenta se intalneste la rumegatoare, fiind multicotiledonara. La vaca in primele ]uni
de gestatie este epiteliocoriala, apoi in urmatoarele !uni pana la parturitie, placenta
devine sindesmocoriala (fig. 85). Structura histologica a acestui tip de placenta explica
de ce odata cu eliminarea placentei fetale, sunt antrenate ~i fragmente mici de mucoasa
uterina.

· 192 -
 Placenta endoteliocoriala. in acest caz, raporturile intre vilozitatile coriale si
mucoasa uterina sunt mult mai directe. Trofoblastul vilozitatilor coriale prin
substantele litice pe care le elaboreaza, distrng epiteliul uterin si elementele
conjunctive ale mucoasei uterine. in acest mod ele intra in contact direct cu vasele
materne pe care le incorporeaza in masa Jor. Vasele mateme i~i pastreza integritatea
peretelui endotelial. Acest tip de placenta se intalneste la camasiere.

- 193 -
 Placenta hemocoriala la care vilozitatile coriale intra in contact direct cu masa
sanguine a circulatiei materne. Acest tip de placenta se intalneste la primate.
Placenta hemo-endoteliocoriala se rernarca la soricioaca, cobaita ~i iepuroaica,
Ea prezinta caractere morfologice care o aseamana cu cea endoteliocoriala, cat si cu
cea hemocoriala, Vilozitatile coriale vin in contact intim cu endoteliul vascular matem
(caracter ce apartine tipului de placenta endoteliocoriala) si cu siingele matern
(vilozitatile plutesc in lacunele de sange mateme, caracter ce apartine tipului de
placenta hemocoriala).
Cu cat numarul straturilor histologice este mai mare, cu atat barierea pentru
anticorpii matemali este mai severa. Acesti anticorpi nu tree de la mama la fat prin
placentele de tip epitelio-corial sau chiar sindesmo-corial, noii nascutii cabalinelor ~i
rumegatoarelor fiind agamaglobulinici sau hipogamaglobulinici. Ei achizitioneaza
anticorpii prin colestru.
La noii nascuti ai femelelor cu placenta endotelio-coriala, imunitatea se
realizeaza transplacentar ~i colostral, iar la cei cu tip de placenta hemocoriala,
transplacentar.
Criteriul ginecologic este diferentiat in functie de structura placentei.
Eliminarea placentei antreneaza o parte din structurile endometrului. Aceasta antrenare
este mai importanta la placentele hemo-coriale ~i endotelio-coriale fiind denumita
placenta deciduata si mai putin irnportanta la epitelio-coriale - placenta adeciduata,
Intr-un stadiu intermediar se situeaza tipul de placenta sindesmo-corial
alcatuind semiplacenta.

hch1d .1/ilnlo11fl1n

steniacorian

endomeiru

Fig.86. Prezentarea schernatica a invelitorilor fetale la iapa

(dupa Fl. SEICIU §i col. 1989)

- 194 -
 peretele ulerin mvcaes« ulerini
11mnio1
lic/1111 ilmniolic

lic/vd 11lanlo1diiln al11nfoilmnio,

cordon
ombilice/
Fig.87. Prezentarea schernatica a invelitorilor fetale la scroafa
(dupa Fl. SEICIU §i col. 1989)

,l~nlacorian
caMedan
,a run cul
tmlamelru

Fig.88. Prezentarea schernatica a invelitorilor fetale la vaca

(dupa Fl. SEICIU §i col. 1989)

osie
x ceprs · ·
Fig.89. Comparatle intre placentoame la diferite specii
a - endometru, b - stroma endometrului;c - epileliul endometrului;d - alantoidocorionul; e -
pediculul carunculului;f- caruncul; g - vas sanguin (dupa Fl. SEICIU §i col. 1989

- 195 -
 Tipuri de placenta
(criteriul anatomic)

Fig. 90. Placenta difuza (scroafii) Fig. 91. Placenta cotiledonara (vaca)

Fig. 92. Placenta zonara (catea) Fig. 93. Placenta discoidala (femeie)
(dupii R. BARONE, cit. de THIBAULTsi LEVASSEUR, 1991)

- 196 -
 5. Particularitatile anexelor fetale pe specii
Caracterizate functie de criteriile de apreciere anatomica, histologica si
ginecologica, anexele fetale au anumite particularitati de specie.

5.1. La iapa
La iapa ovula fecundate parcurge distanta ovar-uter in aproximativ 7-8 zile,
pentru ca dupa doua saptamani (15-18 zile) sa aiba deja aspectul de vezicula ovoida (3-
5 mm).
La aproximativ 3 siiptdmdni vezicula blastodermica, cu ecto si endoblastul
format are 300 mm si incepe conturarea amniosului.

Fig. 94. Schema sacului embrionar la iapa a 21-a zi de gestatie

1. embrion, 1'. vena vitelina, 2. vezicula ombilicala, 3. sinus terminal, 4. artera viieline,
5. trofoblast, 6-7. endoblast, 8. mezoblast, 9. ectoblast (dupa EWORL)

La patru saptamani, produsul de conceptie pluteste inca liber in uter, apar

vilozitatile primare si incepe migrarea catre baza comului uterin in vederea nidarii.
Dupa 3-5 zile, embrionul se nideaza iar sacul embrionar patrunde si in comul opus. La
aproximativ 2 luni, vezicula embrionara este angajata in ambele coame uterine,
alantoida ia contact pe toata suprafata cu corionul si se forrneaza circulatia placentara
ce se definitiveaza dupa circa 70-85 zile.
Nidatia se termina dupa 100 zile, ciind fetusul mascara circa 15 cm. Corionul
este acoperit pe toata suprafata de vilozitati ~i este captusit de foita externa a alantoidei
cu care formeaza o serie de pliuri, care atunci ciind se stranguleaza, cad in lichidul
alantoidian, se impregneaza cu saruri ~i formeaza hipomanele.
Lichidul alantoidian este in cantitate de 8-10 litri, la inceput transparent, iar
spre sfarsitul gestatiei galbui ~i opac.

- l 97 -
 s
2

Fig. 95. Vezicula ernbrionara la iapa la 28 zile de qestatie:

1. cupola, 2. artera ombillcala, 3. sinus terminal, 4. amnios, 5. vena ombilicala
(dupa BONNET)

Cordonul ombilical este format din 2 artere, o vena, canal urac.

5.2. La scroafii
La scroafa pasajul ovulelor fecundate panli in uter dureaza 4-5 zile. La doua
saptamani vezicula blastodermica are 2 mm diametrul, iar la 17 zile 1,5 cm, embrionul
avand 2,5 mm.
in ziua a 20-a corionul este acoperit cu vilozitati, perioada in care nidatia este
definitiva,
fnvelitoarea externa !?i interna a alantoidei vine in contact direct constituind
alanto-amniosul,
Lichidul alantoidian este mai abundent in prima jurnatate a gestatiei, pentru ca
apoi sa scada treptat, iar la parturitie sa fie de cativa ml.

s
Cordonul ombilical este fonnat din 2 artere, 2 vene si canalul urac.

s.lLa rumegatoarele mari h,ofv:J

La rumegatoarele mari, dupa 4-5 zile zigotul se gaseste in cornul uterin,
ajungand la doua saptarnani sa ia aspect filifonn (50-60 cm). Vilozitatile coriale se
grupeaza sub forma de cotiledoane spre sfarsirul primei luni. Angajamentul placenta-
endometru se realizeaza la nivelul canmculilor uterini care, prin criptele uterine,
realizeaza placentomul.
Este prezenta, prin contactul corion-alantoida, atat alanto-corionul, in cea mai
mare parte a suprafetei de contact, cat si amnio-corionul in zona centrala.
Lichidul alantoidian are culoare galbuie in masa sa fiind prezente niste
conglomerate asemanatoare cu cele de la iapa - bovomane.
Cordonul ombilical este format din 2 artere, 2 vene si canalul urac.

- 198 -
 5.4. La rumegatoarele mici
La rumegatoarele mici, nidatia are Joe dupa 17-18 zile. Cordonul ombilical are
111 componenta sa 2 artere, 2 vene ~i canalul urac.

5.5. La carnivore
La carnivore, migratia zigotului este de l O zile la ca tea si o siiptiimanii la
pisica, nidatia fiind de aproximativ 17 zile la catea si doua saptarnani Ia pisica.
Cordonul ombilical are 2 artere, 2 vene ~i canal urac.

6. Fiziologia produsului de conceptie in faza

embrionara ~i fetala
Circulatia la embrion se realizeaza prin formarea vaselor (din insulele Jui
Wolff), acestea constituind o retea de capilare ce conflueaza mai tarziu 111 vena si artera
ornbilicala. Aceasta circulatie reprezinta circulatla omfalomezenterlca, substantele
nutritive rraversand prin osmoza in atriul tubului cardiac si apoi prin ventriculul tubului
in aorta si la embrion (CONSTANTIN N.-2003).

Fig. 96. Circulatia omfalomezenterica

1. vase uterine, 2. plex vascular arterial §i venos, 3. a/antoida, 4. aorta posierioere,
5. vena cava oosteticere, 6. aorta, 7. sinus venos, 8. vena cava entenoere, 9. artera
cerotkis, 10. bulb arterial, 11. ventricul, 12. atrium comun, 13. vezicula ombilicala,
14. artera ombllicet«, 15. venii ombilicala (dupa ZEITZSCHMANN)

- 199 -
 Circulatia omfalomezenterica nu poate asigura insa necesitatile produsului de
conceptie decat o scurta perioada, fiind inlocuita cu circulatia placentara, aceasta
reprezentand a doua etapa in sistemul circulator embrio-fetal.
Cand alantoida este forrnata, iar vasele au fost "ghidate" catre corion, incepe
de fapt circulatia placentara (la 10 saptamani la cabaline, 4 saptamani la
rumegatoarele mari ~i suine, 3 saptamani la camasiere).
La flit, sistemul venos, cu origine in capilarele placentei, transports materialul
nutritiv de la mama la fat, pe cand eel arterial este creditat cu eliminarea substantelor
metabolizante.
Venele ombilicale in numar de 2 la rumegatoare, suine si carnivore, intra in
componenta cordonului ombilical, iar la nivelul inelului ombilical, conflueaza intr-o
singura vena care patrunde in cavitatea abdominals a fetusului (SEJCJU, Fl. si col.,
1989).

Fig. 97. Cfrculatla placentara

1. vena ombiuoel», 2. artere ombilicale, 3. canalul /ui Aranfius, 4. orificiul lui Ba/lo, 5.
valvula lui Eustache, 6. canalul lui Botallo, 7. valvula lui Strassman, c. corion, t.o. inel
ombilica/, v.p. vena porta, f. ficat, a.p. aorta oostenoe», c.p. vena cava posietioere,
p.d. pulmon drept, p.s. pulmon stang. a.d. atrium drept, a.s. atrium slang, v.d. ventricul
drept, v.s. ventricul stang (dupa ZEITZSCHMANN)

- 200 -
 Vena ombilicala, dupa ce a patruns 111 cavitatea abdorninala se indreapta spre
ficat unde emite venele subhepatice (pentru troficizarea acestuia), dar cea mai mare
parte a sangelui trece prin canalul Arantius in vena cava posterioara care preia sangele
venos din partea posterioara a corpului fetal, din viscerele abdominale ~i din venele
suprahepatice. Vena cava posterioarii se deschide in atriul drept. La flit, atriul drept
comunica rn eel stang printr-un orificiu (orificiul Botallo). In atriul drept se varsa si
sangele provenit din partea anterioara a corpului fetal, colectat prin vena cava
anterioarii.
Prin contractiile atriului drept, o parte din sange trece in atriul stang si o parte
in ventriculul drept. Revenirea sangelui din atriul drept in eel stang este blocata de
existenta valvulei Eustache.
Prin contractiile atriului stang, sangele ajunge in ventriculul stang, de aici fiind
dirijat spre aorta. Contractia ventriculului drept, face ca sangele sii ia calea arterei
pulmonare.
· Deoarece pulmonul nu este functional in aceasta perioada, cea mai mare parte
a sangelui trece in aorta posterioara in canalul interatrial "Botallo", Si aici exista o
valvula care dirijeazii sensul fluxului sanguin: valvula lui Strassman, care permite
sangelui sii treaca in canalul interatrial
Din aorta posterioara, sangele venos este condus de arterele ombilicale la
placenta pentru a se "reincarca" cu oxigen ~i "deversa" produsii rezultati prin
metabolizare.
La cabaline ~i suine nu exista canalul Arantius. La aceste specii, vena
ombilicala conflueaza cu vena porta inainte de a ajunge in vena cava posterioara.

7. Modiflcarlle organismului in gestatie

Multiplele relatii ce se instituie pe parcursul gestatiei intre mama si fat induc in
organismul matem atat modificari morfologice cat ~i modificari fiziologice.
Modijiciirile morfologice se refera 111 special la segmentele aparatului genital:
ovar, salpinx, uter, vagin, precum ~i la nivelul bazinului.
La nivelul ovarului, CL i~i continua activitatea dupa o evolutie caracteristica
fiecarei specii. Aspectele au fost descrise la cap. "Fiziologia C.L".
Salpinxul, in afara proceselor hiperplazice nu prezinta modificari notabile in
decursul gestatiei.
Uterul, gazda produsului de conceptie, sufera cele mai importante rnodificari:
- rnodificari structurale - proliferarea mucoasei ~i accentuarea aspectului
secretor; endometrul sufera transformari capabile sii realizeze legaturi materno-fetale
(vilozitatile coriale se angreneaza, mai mult sau mai putin profund cu criptele
endometrului); prin hipertrofiere si hiperplazie, fibra musculara se mareste de panii la
20 de ori, excitabilitatea ramanand insa scazuta; vascularizatia se dezvolta paralel cu
cerintele nutritionale ale fatului, in special in ce priveste aportul sanguin al arterelor
uterine medii, al ciiror diametru creste de 4-5 ori.
In dinamica cresterii totale a greutatii uterului, se realizeazii o diferenta de la
1250 g la 4500 g la iapa si de la 1300 g la 6500 g (la termen) la vaca.

- 201 -
 Spre sfarsitul gestatiei, se inregistreaza modificari hormonale, induse si la
nivelul bazinului (congestie, infiltrare, relaxare ).
Glanda mamara dupa o pregatire estrogen - morfologica, sufera modificari
secretorii induse progesteronic. ·
Modiflciirile fiziologice, se refera la marile functii ~i la metabolism.
Hemodinamica realizeaza pe parcursul gestatei rnodificari adaptative,
capabile sa suplineasca necesitatile de dezvoltare a produsului de conceptie si sa
protejeze functiile fiziologice matemale. Aceasta presupune atat modificari ale
cordului, cat ~i ale vaselor:
• volumul si dimensiunile cordului cresc pe parcursul gestatiei (hipertrofie
de gestatie), ca o consecinta a cresterii masei sanguine, cu 20% fata de
starea de negestatie,
• frecventa cardiaca, creste progresiv, pa.na 'in ultima treime a gestatiei, cand
depaseste cu 15-20 pulsatii/minut, frecventa celornegestante.
• formula leucocitara ~i numarul hematiilor se modifica putin, dar se
inregistreaza o cresterea VSH-ului si a cuagulabilitatii sangelui.
Respiratia. Necesitatile metabolice crescute prin prezenta fatului in crestere,
induc si o adaptare a metabolismului matem. Prin modificarile adaptative ale mamei se
va asigura aportul de 02 si eliminarea de C02. Modificarile adaptative respiratorii au la
baza uncle schimbari morfo-topografice: pe masura ce fetusul se dezvolta (inclusiv
invelitorile si lichidele fetale), bolta diafragmatica se deplaseaza anterior, diminuand
diametrul toracelui. Ca urmare, fazele respiratiei (inspiratia si expiratia) sufera
modificari de ritm, accelerarea respiratiei compensand amplitudinea mai mica a
acesteia.
Functia renala. Cresterea metabolismului matem alaturi de cresterea
progresiva, pe masura dezvoltarii sale, a metabolismului fetal, solicita intens $i functia
renala. Suprasolicitarea acestei functii se refera in special la eliminarile hidro-
electrolitice. Se constata in timpul gestatiei, o crestere a irigatiei renale datorata
cresterii debitului cardiac. Cantitatea de urina creste (poliurie ), pentru ca la sfarsitul
gestatiei sa creasca si frecventa mictiunilor (polakiurie). Scade de asemenea,
eliminarea de sodiu si creste albumina.
Metabolismul general, se modifies in sensul predominarii proceselor
anabolice. Temperatura corporals in perioada prodromala este de 0,8- l ,2°C mai mare
decat normal.
Ca urmare a modificarilor metabolice, greutatea corporala a mamei creste.
Aceasta se datoreaza, in prima parte a gestatiei, depozitelor prin anabolism, iar in a
doua parte, prin dezvoltarea produsului de conceptie, a invelitorilor fetale ~i a
lichidelor fetale.
Starea comportamentala este specifica dominatiei progesteronice; femela
este linistita, ciclurile sexuale suprimate.
Statusul cndocrin este dependent de hormonii placentari. Aceste aspecte au
fost descrise Ia capitolul "Placenta $i fiziologia placentei".

- 202 -
 8. Tipurile de gestatie
Gestatia se desfasoara fie in coamele uterine, fie in corpul uterin. La animalele
domestice, dezvoltarea produsului de conceptie are Joe in coamele uterine, in timp ce
la primate, in corpul uterin.
Daca se dezvolta un singur flit, gestatia este definita simpld; mai multi fetusi,
mu/tip/ii.
Femelele care nasc un singur produs de conceptie se numesc unipare sau
monotocice (iapa, vaca); cele care nasc mai multi produsi - p/uripare sau politocice
(scroafa, catea, pisica, rozatoare), Dezvoltarea concornitenta, la animalele unipare a
mai multor produsi de conceptie defineste gemelaritatea.
Femelele care nu au nascut niciodata sunt denumite nulipare, cele care nasc
pentru prima oara - primipare, iar cele care au nascut de mai multe ori - multipare.
In cazul in care gestatia se desfasoara in locul topografic caracteristic, gestatia
este fiziologica sau topicli, iar in afara topografiei normale, gestatie ectopicli. Gestatia
ectopica poate fi primara, cand fetusul grefat in diferite locuri se dezvolta pana la avort
si secundara, cand fetusul migreaza din uter. Gestatia ectopica primara poate avea loc:
tubar, cervical, vaginal; cea secundara este de obicei abdominals.
Gestatia gemelara, se poate dezvolta fie cu gemeni monoovulari
(monovitelini), care provin dintr-un singur ovul, prin dedublarea butonului embrionar
in faza de morula sau blasrula; gemenii sunt de acelasi sex, semanand perfect, fie
biovulari (bivitelini) provenind din mai multe ovule fecundate, avand invelitori proprii.
Gemelaritatea poate fi dubla, tripla, cvadrupla, cvintrupla, etc.

9. Durata gestatiel
Perioada de timp cuprinsa inrre fecundatie ~i parturitie defineste durata
gestatiei. Desi relativ constanta, durata gestatiei difera cu specia, dar ~i cu uncle
conditii inteme sau ale mediului.
Fata de media speciei, femelele mai tinere au o durata a gestatiei mai scurta,
femelele mai in varsta au o durata a gestatiei mai lunga.
Sexul produsului de conceptie influenteaza (nesemnificativ) durata gestatiei.
Gestatia este mai scurta la femelele care au beneficiat . de o alimentatie
corespunzatoare, decat la cele carentate,

- 203 -
 Tabe/ul 17
DURATA MEDIE A GESTATIEI LA DIFERITE SPECII DE ANIMALE
Nr. Durata medie:
Specia
crt. I uni zile
1 lapa: rase grele 11,5 340
rase usoare 11,5 335
2 MaQarita 12,0 360
3 Vaca 9,5 283
4 Bivolita 10,5 315
5 Oaie 5,0 150
6 Caora 5,0 150
7 Scroafa ... --- . -··-- .. --·· --· ----···- ... ··--.4.0 115-118
8 Cate a 2,0 62
9 Pisica 2,0 58
10 lepuroaica dornestica 1,0 30
11 lepuroaica sslbatica 1,0 33
12 Cobaita 2,0 60
13 Sobolanca alba - 22
14 Soricioaica - 22
15 Caora salbatica 10,0 300
16 Vuloe 2,0 62
17 Zibelina 8,5 265
18 Ursoaica 6,5 200
19 Nurca 1,5 42
20 Bizon 9,5 280
21 Ren 7.0 210
22 Camila 13,5 410
23 Lama 11,0 330
24 Elefant 22,0 630
25 Girafa 15,0 450
26 Leooard 3,0 93
27 Leoaica 3,5 108
28 Tioroaica 5,0 154
29 Balena 15 456
30 Mairnuta macat 5,5 165
31 Oranautan 7,0 218
32 Cimpanzeu 9,0 270
33 Nutria 4,5 130
34 Vuloe arqintie 2,0 52
35 Nevastuica 20 60
36 Hipoootam 8,0 240
37 Rinocer african 18,0 540

10. Diagnosticul gestatiei

Aprecierea starii de gestatie este o conditie importanta a actiunii de reproductie
si a combaterii infertilitatii la animale. Cu cat diagnosticul gestatiei este mai precoce,
cu atat masurile specifice privind alirnentatia, intretinerea si exploatarea femelelor sunt
eficiente.

- 204 -
 Din punct de vedere economic, precizarea starii ~i stadiului gestatiei permit
crescatorilor planificarea productiilor (lapte, Hina, came, produsi) si livrarea acestora in
conditii economice avantajoase. fn marile unitati de crestere sau centre de reproductie,
se planifica IA sau monta, precum si necesarul de doze, in functie de starea de
reproductie a efectivelor de animate.
Unele actiuni profilactice sau curative, cum sunt dehelmintizarile,
deparazitarile sau tratamentele hormonale, sunt contraindicate in anumite stadii ale
gestatiei.
Sacrificarea femelelor pentru came, trebuie sii fie obligatoriu precedata de
precizarea diagnosticului de negestanta,
Cu ocazia anchetei ginecologice ~i componenta clinica a acesteia, se pot
depista femelele negestante, etiologia starii de infertilitate si se pot lua masuri de
tratament corespunzator diagnosticului stabilit.
Metodele de diagnostic a gestatiel urmaresc principiile generale ale
Semiologiei ginecologice, reflectate prin succesiunea examenelor extern si intern,
precedat de anamneza specifica reproductiei, Alaturi de examenul clinic-ginecologic,
diagnosticul gestatiei beneficiaza de examene paraclinice (de laborator), in care sunt
incluse metode fizice, chimice, biologice, histologice ~i imunologice (RUNCEANU, L.,
1982, /ONESCU S. ~i col. -2006).
Examenul clinic ginecologic consta in aprecierea, pe baza anamnezei, a mai
multor elemente:
• data parturitiei ~i modul de desfasurare
• modul de desfasurare a puerperiumului
• aparitia estrului postpartum
• I.A. ~i repetarea !or, etc.
• starea prezeota· auafcodizie san repetarea estrului
Examenul clinic extern urmare te·
• starea genera ii a femelei
• aspectul organelor genitale exteme si a glandei mamare
• eventualele scurgeri vaginale si caracterul acestora
• aspectul abdomenului (element adjuvant de diagnostic in ultima treime de
gestatie)
• palpatia externa, cu topografie specifica speciei, cu rezultate in a doua
jumatate a gestatiei
• ascultatia cordului fetal la speciile unipare, cand asezarea, prezentarea si
pozitia fetusului permite aceasta exarninare
Examenul clinic intern, transrectal si colposcopic la femelele speciilor de talie
mare (vaca, iapa), urmareste definirea mai multor elemente:
• aspectul vestibulo-vaginului (congestie, scurgeri etc.)
• aspectul cervixului, prezenta sau absenta glerei cervicale, aspectul acesteia,
intredeschiderea canalului cervical sau daca acesta este inchis

- 205 -
 • topografia segmentelor genitale, incepand cu cervixul la vaca si ovarele la
iapa
• marimea ~i eventual asimetria coamelor uterine
• continutul coamelor uterine (prezenta sau absenta fetusului)
• sensibilitatea la palpatie
• reactia la palpatia uterina (contractia miornetriala)
• marimea, forma ~i topografia ovarelor
• prezenta pe suprafata acestora a formatiunilor functionale (folicul, C.L.)
sau patologice (chisti foliculari sau luteinici, C.L. persistenti, etc.)

A lJ

Fig. 98. Palparea uterului la vaca negestanta prin exploratie transrectala

A. pe planseul bazinului; B. usor deplasat in cavitatea abdorninala
(dupa DRUGOCIU, G. §i co/ab., 1977)

11. Topografia fatului in uter

Pe masura dezvoltarii sale, produsul de conceptie i~i acornodeaza asezarea si
pozitia corespunzatoare caracterisiticilor anatomice ale coamelor uterine. In acest sens,
axul longitudinal al fetusului este paralel cu axul longitudinal al comului uterin matem.
Coloana vertebrala corespunde marii curburi a comului uterin, capul fiind
curbat spre stem, iar membrele in flexie sternoabdominala. Particularitatile fetusului in
uter se datoresc unor particularitati anatomice:
La !APA fetusul se dezvolta in cornul drept (44% din cazuri), 38% in cornul
stilng ~i aproximativ 18% in corpul uterin. In prima parte a gestatiei embrionul nu are o
pozitie fixa in cavitatea uterina, Din cauza dimensiunilor mici, el pluteste ~i se
deplaseaza in sacul amniotic. In perioada fetala produsul de conceptie se dezvolta cu
axul longitudinal paralel cu axul comului uterin, cu coloana vertebrala spre marea
curbura a uterului.

- 206 -
 Fig. 99. Asezarsa fatului in uter la iapa, in ultima parte a gestatiei (decubit dorsal)

La VACA frecventa gestatiilor in comul drept este de 60- 70%. Comul uterin
avand forma rulata, produsul de conceptie "copiaza" forma acestuia ~i in ultima parte a
gestatiei este asezat cu coloana vertebrala lateral, pozitia fiind in decubit lateral.

Fig. JOO. Asezarea fatului in uter la vaca, in ultima parte a gestatiei (decubit lateral)

- 207 -
 Atat la iapa cat si la vaca, adoptarea asezarii, prezentarii si pozitiei eutocice
se realizeaza cu putin timp inaintea parturitiei, prin acomodare. Acomodarea are lac
prin rotirea corpului fetal cu 180° la iapa si 90° la vaca,
La SCROAFA produsii de conceptie se repartizeaza uniform in ambele coarne
uterine, ei putand migra dintr-un com in celalalt,
In general, acest fenomen are Joe ~i la alte specii care dau nastere unui numar
mai mare de produsi (SJITMAN, 1973).
LA CARNIVORE $1 ROZATOARE, repartitia fiind asernanatoare, permite
realizarea unui echilibru hormonal intre numarul de fetusi din fiecare com uterin si
numarul de CL.

t- I

"'

Fig. 101. Aspectul uterului la catea in diferite perioade de gestatie

(dupa DRAGOMIR, G. §i col., 1977)

- 208 -
 Fig. 102. Contorrnatia uterului gestant la iapa, in luna a IV-a
1. corpul uterului, 2. cornul uterin gestant, 3. fat, 4. ovar, 5. cervix, 6. vagin, 7. vezica
urinara, 8. rect, 9. plan§eUI bazinului; 10. osul sacrum, 11. ilium, 12. vertebre lombare,
13. vertebre dorsale, 14. scapu/um

12 11 10

) 15 2

Fig. 103. Conformatia uterului gestant la iapa, In luna a IX-a

1. corpul uterului, 2. cornul uterin negestant (stang), 3. cornul uterin gestant (drept), 4.
mezomentrium §i ovarul stang, 5. mezomentrium drept, 6. vagin, 7. vezica urinara, 8.
reci, 9. plan§eu/ bazinului; 10. osul sacrum, 11. ilium, 12. vertebre lombare, 13.
vertebre dorsale, 14. scapulum

- 209 -
 Fig. 104. Conformatia uterului gestant la iapa, in luna a XI-a
1. corpul uterului, 2. cornul uterului negestant (stdng), 3. cornul uterin gestant (drept),
4. mezomentrium si ovarul suing, 5. cervix, 6. vagin, 7. vezica urinara, 8. rect, 9.
planseul bazinului; JO. osul sacrum, 11. ilium, 12. vertebre lombare, 13. vertebre
dorsale, 14. scapulum

Fig. 105. Conformatia ~i topografiauterului Fig. 106.Conformatia ~i topografiauterului

la vaca in luna a doua de qestatie la vaca in luna a patra de gestatie
(DRUGOC/U §i col. 1977)

- 210 -
Fig. 107. Conforma\ia ~i topografia uteruluiFig. 108. Conforma\ia ~i topografia uterului
la vaca in luna a cincea de gesta\ie la vaca in tuna a noua de gesta\ie
(DRUGOCIU §i col. 1977)

Fig. 109. Uter de iapa gestanta Fig. 110. Uter de iapa gestanta
la 8 saptarnani (dupa BOLCSHAZY) la 12 saptarnanl (dupa BOLCSHAZY)

- 211 -
 ACCIDENTE
IN
TIMPUL GESTATIEl

Pe parcursul gestatiei se pot produce unele modificari, fie de ordin topografic,

fie de ordin lezional, care pot interesa dezvoltarea produsului de conceptie sau pot
compromite ins~i desfasurarea norrnala a acestuia.

1. Modificarile topografice
Devierile de la topografia normala a uterului sunt insotite de tulburari
circulatorii ~i alterative.
Fata de pozitia topografica normals, principalele devieri pot fi:
• Ventroflexiunea - devierea uterului ventral;
• Lateroflexiunea - devierea uterului spre dreapta sau spre stanga;
• Retroflexiunea - devierea in sens posterior a uterului;
• Torsiunea uterului - rasucirea in jurul axului longitudinal;
• lnversiunea vaginala;
• Prolapsul vaginal;
• Hernia uterului gestant.
Ventroflexiunea ~i lateroflexiunea pot sa apara din cauza rumenului care
deplaseaza spre dreapta uterul (vaca) sau a cecumului, care deplaseaza uterul spre
stanga (iapa). Aceste modificari topografice sunt compatibile cu desfasurarea gestatiei
fiind considerate ca fiind fiziologice.
La unele specii, (iapa, vaca), retroflexiunea poate determina tulburari
circulatorii, uneori, incompatibile cu gestatia (NOAKES D. E. -2001).

1.1 Torsiunea uterina

Se caracterizeaza prin rasucirea uterul gestant in jurul axului sau longitudinal.
Aceasta rasucire poate interesa uterului in totalitate (vaca) sau numai unele segmente
(la femelele pluripare). Modificarea poate interesa si giitul uterin (torsiune
postcervicala) sau numai coamele uterine, topografia cervixului fiind normals
(torsiunea antecervicala).
Dupa SEJCIU, Fl., (1965), frecventa distociilor prin torsiune uterina la vaca
reprezinta 28%. Torsiunea poate fi de mai multe grade: 45, 90, 180, 270, 360, unii
autori cornunicand ca in 10% din cazuri torsiunea este de 90°, in 52% de 180°, in 28%
din cazuri este de 270°, iar in 9% din cazuri este de 360° si peste 360°.

- 212 -
 Ca frecventa pe specii, eel mai des este intalnita la vaca, dar a fost
diagnosticata si la oaie, capra, iapa ~i carnivore.
Torsiunea uterina prezinta o frecventa mai mare la rumegatoarele mari tntrucat
pozitia topografica a uterului ~i modul de insertie al ligamentelor (pe partea laterals a
corpului uterin, pe mica curbura a comului uterin, iar partea craniala libera)
favorizeaza acest accident.
La acestea se adauga, in special, diminuarea tonusului general si inclusiv a
ligamentelor largi (SEJCJU §i col. 1989, WILKINS PAMELA and col. -2006).
in afara acestor factori de natura anatomica sau de . dinarnica uterina, la
declansarea torsiunii uterine pot contribui miscarile reflexe ale fetusului in urma
administrarilor de apa sau furaje inghetate (vezi: eforturile premature) sau chiar
modalitatea de adoptare a pozitiei patrupodale caracteristica la vaca (bascularea
abdomenului prin ridicarea la inceput a trenului posterior, care vaccileaza).
Rasucirea uterului in intregime sau numai a unor zone (la multipare)
antreneaza si alte modificari: rasucirea ligamentelor largi, modificarea topografiei
acestora, obstacole in circulatia de intoarcere. Ca urmare, apar infiltratii, edeme sau
fenomene degenerativ -necrotice.

Fig. 111. Torsiunea uterina la vaca

(dupa SE/C/U, Fl. §i col. 1989)

Aceste perturbari in hemodinamica genitals atrag dupa sine si modificari

morfopatologice ale uterului gestant: infiltrarea peretilor uterini, necroza la locul
torsiunii, aderente, ruptura uterului pilna la sectionarea completa (in torsiunea de 360°
si peste 360°), moartea fetusului si emfizemul fetal (SEICJU, Fl. si col., 1989).
La carnasiere, ruptura uterului consecutiv torsiunii uterine se soldeaza cu
moartea fetusilor care cad in cavitatea abdominals. Aici sufera o mumifiere sau

- 213 -
macerare, in primul caz putiind rarnane intraabdorninal fiira semne clinice de boala
(JUBB si col., 1993).
Simptomatologia este reflexul atilt al modificarilor locale, cat si al celor
generale pe care acestea le antreneaza, Modificarile circulatorii, infiltrative si
degenerative locale, determina la inceput o stare de neliniste, femela loveste
abdomenul cu membrele posterioare, adopta des pozitia decubitala, semne de colici,
eforturi de expulzare, apetitul diminuat sau intrerupt. in torsiunile produse la inceputul
gestatiei ~i de grad mic (45°), semnele sunt discrete, iar gestatia se poate dezvolta in
continuare. Torsiunile peste 90° determina aparitia unor semne alarmante, starea
generala se inrautateste, fetusul moare ~i devine emfizematos.
in aceste cazuri intervin importante modificari hepatice, renale ~i cardiace care
complica si agraveaza afectiunea primara.
La multipare, torsiunea uterina apare cu putin timp inaintea parturitiei si se
manifesta prin eforturi de expulzare, unii fetusi putiind fi eliminati,
Diagnosticul presupune o conduita si o succesiune a examenelor clinice
specifice.
Anarnneza si examenul ginecologic vor stabili urmatoarele aspecte:
• Vechimea torsiunii (in apropierea parturitiei sau cu mult timp in urma);
• Sensul torsiunii (spre stiinga sau spre dreapta);
• Gradul torsiunii (45° - 90° -180° - 270° - 360°);
• Locul torsiunii (antecervical, postcervical sau partials la multipare).
Prezenta semnelor descrise anterior - eforturi de expulzare fiirii ca femela sii
fie la termen sau daca este la termen, fllrll ca expulzarea fatului sa aiba Joe, rnodificari
ale starii generale, semne asemanatoare colicilor, impun examenul clinic ginecologic.
Examenul colposcopic (la vaca ~i iapa) pune in evidenta existenta unor pliuri
spiralate ale mucoasei vaginale, mai ales in torsiunea postcervicala. in cazul torsiunii
antecervicale se observa modificarea topografica a cervixului care este deviat in jos si
spre dreapta sau spre stiinga.
Examinarea manuala transvaginald identifica existenta unor pliuri spiralate cu
directie spre dreapta sau spre stiinga.
Coroborarea acestor metode poate determina sensul torsiunii ~i locul in care s-
a produs.
Aprecierea gradului torsiunii se face la examenul transvaginal cand se constata
urmatoarele:
• Ciind torsiunea s-a produs Ia termenul parturitiei, iar miina poate patrunde
in cervix, torsiunea are un grad redus (45° - 90°);
• Cand mana patrunde greu transvaginal (pana la cervix) sau nu poate fi
introdusa, torsiunea depaseste 90° (180° - 360°).
Examinarea transrectala evidentiaza in plus intinderea ligamentelor largi, unul
din ele (dependent de sensul torsiunii) traversiind oblic deschiderea anterioara a
bazinului si pliurile antecervicale (aspect de "rufa stoarsa") in cazul torsiunilor
antecervicale.

- 214 -
 A. B.

Fig. 112. Torsiune uterina la vaca:

A. Antecervicala pe dreapta; B. Postcervtcsle pe stanga
(dupa TAVERNIER, cit de SEICIU §i col. 1989)

Prognosticul este rezervat sau favorabil in cazurile in care diagnosticul este

precizat la timp iar torsiunea are un grad redus ~i grav in torsiunile vechi si peste 90°.
Tratamentul este oriental in functie de timpul la care s-a produs torsiunea
(varsta gestatiei).
Daca torsiunea s-a diagnosticat la termenul parturitiei, se execute detorsionarea
uterului ~i extragerea fetusului. Daca s-a produs cu mai mult timp inaintea parturitiei,
se procedeaza la detorsionare si in unele cazuri gestatia poate fi dusa la termen.
Detorsionarea se realizeaza fie prin anumite manopere nechirurgicale, fie prin
interventie chirurgicala, Pentru a facilita interventia se inoculeaza uterorelaxante:
Hanegrif-Egyt; Efosin-Hoechst; Monzal-Cela (SEICIU, Fl. si col., 1989).
Detorsionarea nechirurgicala directa dli rezultate in torsiunile recente, de grad
mic, aparute in perioada parturitiei, cand cervixul este deschis ~i fetusul poate fi
abordat transvaginal ~i transcervical.
Timpii operatori in aceasta interventie sunt urmatorii:
• Asezarea femelei pe un plan inclinat cu trenul posterior mai sus pentu
evitarea compresiunii viscerelor abdominale pe zona pelvina;
• Anestezia epidural a (procaina 2%, I 0-12 ml);
• Obstetricianul introduce mana transcervical, prinde o regiune a fetusului,
unul din membre, sub spata sau ilium si executa o rotatie a fetusului in
~ sensul invers torsiunii. Concomitent, un ajutor preseaza cu coatele in
~ tlancul spre care se face detorsionarea, iar altul ridica abdomenul femelei
_[ din partea in care s-a produs torsiunea.
Metoda nechirurgicald indirecta se aplica prin manopere asupra parturientei.
\~
Aceasta da rezultate in torsiunile recente de grad mic, cand mana operatorului poate
aborda transcervical portiuni din fetus. Metoda consta in rostogolirea femelei in jurul
axului longitudinal, in sensul torsiunii, cu mentinerea fixa a fetusului.

- 215 -
 a

b
Fig. 113. Reprezentarea schematica a detorsionaril dupa metoda Benesch:
a) in torsiune pe dreapta; b) in torsiune pe stanga

Timpii operatori practicati in acest caz sunt:

1. Femela, dupa muls, se plaseaza cu trenul posterior mai ridicat;
2. Anestezia epidurala cu 20-25 ml procaina 2%;
3. Se contentioneaza femela in decubit lateral (facilitat de anestezie) pe
partea torsiunii, in biped anterior si posterior;
4. Operatorul introduce mana in uter prinzand un membru al fetusului;
5. Rostogolirea femelei se executa in sensul torsiunii, punctul fix fiind
reprezentat de fetusul fixat de catre operator. in torsiunea spre stanga,
femela va fi in decubit pe stanga si se roteste spre stanga, Odata cu
detorsionarea, pliurile vaginale care erau spiralate, se largesc, iar cervixul
se deschide mai mult.
Dupa detorsionare se acorda o pauza care permite dilatarea completa a colului
(stergerea lui).
Metoda Benesch ( 1960) este asemanatoare, doar ca pentru mentinerea uterului
ca punct fix se utilizeaza o scandura care se sprijina cu un capat pe parnant, iar la
celalalt capat se plaseaza $i cornpreseaza un ajutor.
Metoda chirurgicalii de detorsionare consta in laparatomie, detorsiunea
uterului si sau histerotomia.
La animalele mici este singura metoda aplicabila cu sau flira histerectomie.

- 216 -
 1.2. Inversiunea vaginala
Inversiunea vaginala se datoreaza desprinderii peretelui superior al vaginului si
aparitia lui intre labiile vulvare. Este o afectiune lntalnita la toate speciile, dar cu o
frecventa mai mare la vaca,
Atonia generala a organismului si deci ~i a aparatului genital, determinate de
stabulatia permanents, discomfort tehnologic (paturi mult inclinate antero-posterior),
alimentatie cu furaje voluminoase sau fermentescibile in ultima perioada a gestatiei,
alaturi de modificarile inerente morfofiziologice din gestatia avansata, constituie
factori ce pot contribui la aparitia acestui accident.
Simptomul caracteristic ii constituie aparitia intre labiile vulvare a unei
formatiuni globuloase de diferite marimi, in care se evidentiaza mucoasa vaginala
hiperemiata, congestionata, numai atunci cand femela se gaseste in decubit $i se retrage
la reluarea atitudinii patmpodale.
Nuse constata modificari ale marilor functii,
Diagnosticul se precizeaza prin simptomatologia locala numai in decubit $i se
diferentiaza de prolapsul vaginal, chistii glandelor lui Bartholin, tumori, etc.
Tratamentul consta in eliminarea factorilor care predispun la acest acident:
• Asezarea pe un plan inclinat postero-anterior prin utilizarea unei
constructii sub forma de prisma cu dimensiunile: 170 cm lungime; I l O cm
latime; 30 cm inaltime (SEICIUsi col. 1989);
• Alimentatie rationals (excluderea furajelor voluminoase in exces, a eel or
fermentescibile, etc.);
• lgiena vaginului inversat prin aplicarea repetata a unor pomezi cu
antibiotice sau chimioterapice.

1.3 Prolapsul vaginal

Desprinderea peretilor vaginali pe intinderi variabile ~i exteriorizarea acestora
intre sau in afara labiilor vulvare constiuie prolapsul vaginal. Aceasta afectiune a fost
diagnosticata la toate speciile, dar mai frecvent la rumegatoarele mari.
Factorul determinant ii reprezinra cresterea presiunii pe zona pelvina in unna
adrninistrarii unor furaje voluminoase, fermentescibile, allituri de atonia generala
determinata de careutele multiple ~i stabulatia permanenta,
Aparitia prolapsului vaginal in ultima parte a gestatiei este favorizata ~i de
modificarile morfologice induse de statusul endocrin caracteristic acestei perioade:
cresterea treptata a estrogenemiei, infiltrarea consecutiva ~i relaxare, mobilitate a
tesuturilor si adeziune scazuta a peretilor vaginali.
La carnivore, prolapsul vaginal se poate datora mai multor factori:
• intreruperea brutala a coitului;
• cornplicatii ale parturitiei;
• eforturi de expulzare violente.
Simptomatologia locala este caracteristica fiecarei specii. in general se
constata aparitia intre labiile vulvare a unei formatiuni mai mutt sau mai putin

- 217 -
evidente, care prezinta, in functie de vechimea prolapsului, modificari ale vaginului
prolabat. Daca diagnosticul este stabilit precoce nu se inregistreaza semne locale grave
(leziuni, necroze, desirari), dar 'in majoritatea cazurilor se observa eforturi de
expulzare.
in functie de suprafata desprinderii peretilor vaginali, prolapsul vaginal poate
fi:
• partial, cand intre labiile vulvare nu apare si cervixul;
• total cand cervixul este evidentiat intre labiile vulvare, ceea ce
demonstreaza decolarea 'in intregime a peretilor vaginali.
Slmptomatologia generala, in cazurile mai vechi, se manifsta prin rnodificari
respiratorii, neliniste, simptome asemanatoare colicilor. La iapa, vaginul prolabat
induce adoptarea cu violenta a decubitului, ceea ce se soldeaza cu lezionarea (rupturi,
desirari, perforari) organului prolabat care se vor complica apoi cu infiltratii, necroze ~i
prolaps rectal.
La carnivore, adesea, femela rupe cu dintii vaginul prolabat automutilandu-se,
In accidentele mai vechi se produc importante modificari in circulatia de
intoarcere, ceea ce se soldeaza cu edeme, uneori atat de putemice incat repunerea
vaginului in pozitia anatornica nu mai este posibila.
-- Diagnosticu/ se stabileste dupa aparitia vaginului intre labiile vulvare,
diferentiindu-se prolapsul vaginal partial de eel total, iar prognosticul este favorabil sau
rezervat, in functie de inexistenta leziunilor mucoasei vaginale sau de prezenta unor
leziuni.

Fig. 114. Reprezentarea schernatica a producerii prolapsului vaginal

(dupa SEICIU, Fl. §i col. 1989)

- 218 -
 -..::-Trntamentul urmareste repunerea vaginului prolabat in pozrtie anatomica,
Operatiunea este mult usurata daca femela este in statiune patrupodala.
Timpii operatori in remedierea prolapsului sunt: (dupa SEICIU st col., 1989,
BARTOIV A.,SEJCIU FL. -2004)):
I. Asezarea femelei pe un plan inclinat postero-anterior;
2. Anestezie epidurala cu procaina 2% - 8-10 ml.;
3. Toaleta vaginului prolabat si a zonelor perivaginale cu solutii antiseptice
(rivanol I o/oo, entozon I o/oo, permanganat de K 1/3000);
4. Leziunile vaginale se vor sutura, se vor exciza portiunile necrozate;
5. Aplicarea unui unguent antiseptic;
6. Readucerea in pozitia anatomies a vaginului se realizeaza prin
compresiunea bimanuala de la baza, In cazul aparitiei unor edeme, se
aplica banda Esmarch umectata cu alaun 2% sau apii rece; banda Esmarch
se aplica de la extremitatea vaginului prolabat catre baza, iar apoi, pe
masura ce se introduce vaginul, se deruleaza banda. Rezultate bune in
reducerea edemului vaginal se obtin prin inocularea intramurala (in
peretele uterin) in 4-5 puncte a cilte 20 U.l. ocitocina (nu mai mult de 100
U.I. in total);
7. Dupa repunerea 111 pozitie anatomica, se procedeaza la aseptizarea cavitatii
vaginale prin introducerea de antibiotice sau chimioterapice sub forma de
ovule sau bujiuri;
8. Sutura labiilor vulvare este o conditie obligatorie a mentinerii vaginului
repus. Exista mai multe metode de sutura: sutura Wiliams, sutura Flessa
modificata Dagomfski, metoda Mincev, sutura Buchner, alaturi de
vaginorafie, vaginoplastie ~i vaginectomie (amputarea vagimului).
In clinica noastra se utilizeaza o sutura simpla "U", labiile vulvare fiind
protejate de doua tuburi de cauciuc.
La catea, noi am mai practicat laparatomie ~i fixarea cervixului la peretele
abdominal, dupa o tractiune anrerioara a aparatului genital.

1.4 Hernia uterului gestant

Hernia uterului gestant este o modificare topografica prin angajarea organului
genital printr-o bresa a peretelui abdominal. Este un accident favorizat de unii factori
legati de varsta inaintata a femelei, carentele nutritionale, atonia generala datorata
stabulatiei prelungite sau unii factori legati de uter: hidropizia invelitorilor fetale,
alaturi de traumatismele peretelui abdominal.
Prin ruperea peretelui abdominal se creeaza o bresa in musculatura
abdominals, mai ales in zona infero-laterala, in care se angajeaza comul uterin gestant
~i uneori ansele abdominale.
Simtomatologia este caracterizata prin semne locale si generale.
Simptomatologia locala arata la inspectie, o deformare a zonei infero-laterala
stilnga sau dreapta, de obicei aparuta brusc.

- 219 -
 PalpaJia evidentiaza un corp dur, in subcutanat, uneori identificandu-se chiar
parti din corpul fetal.
Simptomatologia generals consta in agitatie, lovirea abdomenului cu membrele
posterioare in momentul producerii accidentului, tahicardie si tahipnee.
La catea, hernia uterului gestant se produce prin traiectul ingvinal (pe unde
poate hernia chiar uterul negestant). La carnivore de obicei, herniaza numai un com
gestant la termen, dar in gestatia avansata, expulzia fetusilor pe cale naturala nu mai
este posibila,
Diagnosticul se stabileste prin inspectie, palpatie (chiar ~i a fetusului in zona
interesata).
La rumegatoare, se impune diagnosticul diferential de hernia rumenului.
La carnivore, diagnosticul tine seama de mai multe elemente:
• Sediul tumefactiei abdominale si cresterea sa regulata;
• Absenta leziunilor inflamatorii;
• Consistenta forrnatiunii.

Fig. 115. Hernia uterului gestant la vaca

(Original L. RUNCEANU)

Prognosticul este defavorabil sau rezervat mai ales pentru femelele speciilor
mari §i rezervat pentru fetusi.
Tratament. Dinamica fortelor de contractie este dirninuata in aceste cazuri de
lipsa fortelor abdominale (presa abdominala). Se impune deci, incercarea de extragere
a fetusului prin manopere obstetricale (cu fernela contentionata in pozitie dorso-
ventrala stanga sau dreapta).
In caz contrar, laparatomia trebuie continua ta cu histerotomia (operatia
cezariana) urmata de restructurarea peretelui abdominal.
La carnivore, histerectomia ingvinala este indicata atunci cand fetusii retinuti
in portiunea ectopica sunt ultimii sau singurii. Tehnicile de anestezie sunt aceleasi ca si
pentru histerotomia normala.

- 220 -
 2. Ruptura uterina
Rupturile uterine apar spre sfarsitul gestatiei, cu o frecventa mai mare la vaca
si carnivore.
Ruperea peretelui uterin poate fi consecinta unor traumatisme puternice
transabdominale cand uterul cedeaza de obicei longitudinal; in cazul torsiunilor peste
360°, ruperea are sens transversal.
Aceste traumatisme pot sa apara ca urmare a interventiei unor corpuri
contondente, alunecari §i caderi violente, colici, interventii incorecte de remediere a
distociilor (manopere inadecvate, manipulare gresita a instrumentarului).
Accidentul poate surveni pe un uter integru sau pe un uter cicatriceal (dupa
operatia cezariana); de asemenea, poate fi consecinta administrarilor intempestive de
ocitocine fi\ra control ginecologic prealabil,
Hipoxia §i anoxia uterina pot determina miscari violente ale fetusului si drept
consecinta ruperea peretelui uterin.
Daca accidentul se produce in gestatiile incipiente, fetusul poate ajunge in
cavitatea abdominals, antrenand si invelitorile, dand nastere astfel la gestatia
extrautcrina.
Simptomatologia se caracterizeaza printr-o stare de neliniste, femelele acuza
dureri abdominale asemanatoare colicilor si stare de anemie, determinata de
intensitatea fenomenelor hemoragice. Uterul gestant, fiind foarte vascularizat, rupturile
uterine sunt urmate de dilacerari vasculare si de hemoragii a carer gravitate este
dependents de intinderea si sediul leziunii, momentul diagnosticului si al interventiei,
starea femelei gestante.
Emisiunile sanguine de gravitate diferita se observa mai ales cand ruptura s-a
produs in timpul interventiilor in distocii, examenul ginecologic transvaginal (la
animalele mari) putand localiza chiar sediul rupturii; in cazul in care accidentul s-a
produs inainte de parturitie, sangele este extravazat in cavitatea abdominala, iar
simptomatologia (abatere, hipotensiune, anemie de diferite grade) este mult mai
stears a.
La carnivore se constata intreruperea parturitiei, iar la examinarea
transabdominala, fetusii pot fi palpati ca niste formatiuni mobile, izolate de uterul
gestant.
Diagnosticul se precizeaza pe seama starii de gestatie si a simptomatologiei
evidente la examenul general si clinic ginecologic.
Prognosticul este rezervat sau grav, dependent de intensitatea rupturii, timpul
cand s-a produs si gravitatea hemoragiei.
Tratamentul. Daca rnptura s-a produs in timpul parturitiei, se extrage fetusul §i
invelitorile prin laparatomie, urmata de sutura peretelui uterin si a peretelui abdominal.
in continuare se administreaza antibiotice local (intrauterin) iar general, saruri de Ca
(gluconat de Ca, clorura de Ca), hemostatice.
La carnivore, metoda cea mai utilizata este laparatomia si extragerea fetusului,
iar in rupturile mari, histerectomia urmata de tratamentul postoperator corespunzator.

- 221 -
 GESTOZE

Gestozele sau "disgravidiile" sunt afectiuni in care boala are ca punct de

plecare gestatia.
Gestozele se manifests prin modificarea unor schimburi metabolice
(fiziologice) din organismul matem, care, in fond, nu sunt decat schimburi adaptative.
Cafactori etiologici, pot ti incriminate "toxinele" (fara origine precizata), care
au ca sursa produsul de conceptie sau anexele Jui. In literatura sunt denumite "toxicoze
de gestatie".
Daca in ginecopatiile omului pot fi distinse disgravidii precoce si tardive; este
greu, la ora actuala, sa distingem aceste doua entitati in ginecopatologia veterinara.
Disgravidiile din medicina veterinara pot ti descrise in cadrul unui complex
eclamptic, ansamblul modificarilor fiind un "sindrom".
Intensitatea manifestarilor clinice depinde de antecedentele patologice renale ~i
vasculare, care pentru medicina veterinara sunt mai greu de depistat.
La viitoarele parturiente, se poate distinge un "complex de simptome
eclamptice" precedat de o "preeclampsie" in care sunt prezente simptomele generale
caracteristice: edeme, proteinurie, hipertensiune.
Manifestarile se incadreaza in patru entitati patologice: edemul de gestatie sau
anazarca gravidica, eforturile premature, hemoragia uterina (metroragia) si paraplegia
antepartum.

1. Edemul de gestatie
Se datoreaza unei retentii de apa ~i ClNa in celulele ~i spatiile intercelulare ale
integului organism. Edemul se poate extinde pe zone mari sau poate interesa numai
anumite regiuni.
Transudatele infiltrate in tesutul conjunctiv si muscular din partile declive ale
abdomenului, glandei mamare si membrelor posterioare constituie edemul de gestajie.
Edemul de gestatie, dezvoltat in limite normale este un fenomen fiziologic la sfarsitul
gestatiei,
Factorii care determina dezechilibrul hidrosalin sunt reprezentati fie de unele
deficiente de alimentatie sau de exploatare, fie de dezechilibrul hormonal prezent in
pregatirea preparturientei. Hormonii estrogeni, in crestere in ultima perioada de
gestatie, maresc cantitatea de acid hialuronic in tesutul conjunctiv ~i rnentin atinitatea
crescuta pentru apa. Hidrotilia tesuturilor se modifica in functie de gradul de
polimerizare a glicozaminoglicanilor, in acest sens fiind citata participarea tireotropinei
care stimuleaza formarea acestora.

- 222 -
 Coroborarea acestor factori - scaderea tireotropinei ~i excesul de estrogeni,
hormoni suprarenali ~i tiroidieni - favorizeaza hidrofilia tesuturilor ~i acumularile
hidrosaline interstitiale (TEODORESCU EXARCU !Ji col. 1977).
Simptomatologia se caracterizeaza prin infiltrari hidrosaline, cu precadere in
regiunea inferioara a abdomenului, dar rnai poate cuprinde ~i alte zone (regiunea
vulvara ~i perivulvara, regiunea perineala, glanda mamara, iar in unele cazuri,
membrele posterioare).
Generalizarea edemului in zonele arnintite se soldeaza cu modificari
comportamentale (locomotie, atitudine de degajare a marnelei, etc.) care pot antrena si
unele disfunctii cardiace ~i respiratorii. In cazul edemelor marnare mari, eel mai
frecvent accident este ruperea ligamentelor suspensoare ale mamelei, ceea ce
compromite cariera productiva a femelei.
Diagnosticul se precizeaza luandu-se in considerare mai multe elemente:
momentul aparitiei edemului (antepartum), precum ~i caracteristicile acestuia (decliv,
rece, nedureros, iar la palpatie lasa amprenta).
Tratamentul este profilactic si curativ. Profilactic se urrnareste asigurarea unui
regim igieno-dietetic specific ultimei perioade de gestatie, tonifierea generala a
organismului prin miscare activa, evitarea alimentatiei care favorizeaza retentia
hidrosalina (borhoturi ~i furaje insilozate, in cantitati mari).
Curativ, in cazurile edemelor multiple, se recornanda comprese reci, miscare,
diuretice (Nefrix, Furosemid 0,5 mg/kg 5-10 ml), frectii cu substante revulsive, dieta
hidrica. Pentru prevenirea ruperii ligamentelor mamare (accident irecuperabil) se va
confectiona un suspensor al mamelei fixat in zona lombara,

2. Eforturile premature (durerile false)

Nasterea presupune in desfasurarea ei si aparitia eforturilor ~i durerii, legate
mai ales de perioada expulziei propiu-zise. in cadrul fortelor, ce constituie aceste
eforturi, se inscrie si presa abdominala.
in unele cazuri, fara a fi vorba de o gestatie la termen ~i fiira aparitia semnelor
prodromale, se inregistreaza aparitia eforturilor asemanatoare cu cele din momentul
expulziei fetusului.
Etiologia acestor manifestari este cornplexa:
• Traumatisme asupra zonei abdominale a mamei;
• Alunecari ~i cazaturi;
• Exploratii transrectale de diagnostic executate brutal;
• Administrarea unor furaje sau a apei reci. in acest caz se produce o
vasoconstrictie abdominala, vasoconstrictie in aria circulatorie matemo-
fetala, miscari reflexe ale fetusului, datorate in mare parte hipoxiei.
Simptomatologia este reprezentata de prezenta eforturilor inafara perioadei de
parturitie ~i fara aparitia semnelor prodromale.
Femela adopta deseori decubitul, uneori cu violenta (la iapa) ceea ce complies
modificarile ce au generat aparitia eforturilor.

- 223 -
 Din aceste cauze, poate apare prolapsul vaginal sau rectal, care sunt la randul
lor o "spina iritativa" in mentinerea acestor eforturi.
Prognosticul este rezervat, fiind conditionat de intensitatea actiunii factorilor
etiologici ~i de eventualele rnodificari in aria materno-fetala,
Diagnosticul se bazeaza pe prezenta eforturilor la femelele care nu au dus
gestatia la termen si nu prezinta semne prodromale. Diagnosticul diferential se face
fata de torsiunea uterina care are o simptomatologie specifica (prezenta eforturilor in
afara stadiului de parturitie propriu-zisa) si mai ales in lunile mici de gestatie,
Examenul colposcopic specific ~i transrectal diferentiaza aceste doua afectiuni (vezi
"Torsiunea uterina")
Tratamentul consta Ill asezarea femelei pe un pat, cu trenul posterior mai
ridicat, in vederea evitarii compresiunilor pe zona pelvi-genitala, plimbari usoare ~i
medicatie specifica diminuarii contractiilor,
in acest scop, la iapa se administreaza 10-15 g Cloralhidrat in 150 ml apa
distilata, la vaca si iapa anestezie epidurala cu 10-12 ml Procaina 2% sau spasmolitice,
tranchilizante (Combelen 2 ml/100 kg i.m. la animalele mici), Diazepam (1-2,5 mg/kg
i.m. la animalele mari, 5-10 mg/kg per os la carnivore) Distonocalm, Lizadon, etc.
(BALAC!, P., 1978)

3. Hemoragia uterlna (metroragia)

Extravazarea sanguina extragenitala antepartum poate fi consecinta ruperii
unor vase capilare sau mai mari, datorata mai multor factori:
• Carente severe ale mamei in vitaminele A si C;
• Carente ~i disproportii ale raportului Ca/P;
• Factori mecanici reprezentati prin traumatisme abdominale, exploratii
transrectale brutale, colici (iapa) cu adoptarea cu violenta a decubitului.
Aceste hemoragii, de mai mica sau mai mare intensitate, pot precede
hemoragiile post partale a carer evolutie o agraveaza (H CERNESCU, 1996,2004).
Hemoragiile mici si putin abundente pot fi consecinta rupturii unor capilare din
zona de insertie a placentei si uneori nu pot compromite gestatia.
Pe masura insii, ce se produc decolari ale placentei pe suprafete mai intinse,
hemoragiile devin mai abundente ~i pot desprinde in totalitate corionul mai ales la
speciile cu tipul de placentatie epitelio-coriala, Ca o consecinta a acestui fenomen se
produce avortul.
Simptomatologia se caracterizeaza prin emisiuni sanguine decelabile la
inspectia vulvara. Cantitatea este dependents de intinderea hemoragiei si calibrul
vaselor afectate.
in cazul decolarilor placentare (mai ales la iapa) apare la inceput iminenta de
avort iar apoi avortul propriu-zis, cu toate rnanifestarile caracteristice.
La nivelul zonei decolate se formeaza un hematom incipient, care pe masura ce
se dezvolta, intensifies ssngerarea. in cazul in care sunt sechestrate cantitati mari de
sange, amniosul si miometrul se infiltreaza si poate apare socul hemoragic.

- 224 -
 Prognosticul este rezervat sau grav fiind functie de severitatea hemoragiei ~i
de timpul scurs piina la diagnostic.
Tratamentul. La hemoragiile foarte mici, se vor aplica comprese reci pe zona
lornbara ~i se administreaza hemostatice.
in hemoragiile de mai mare intindere se recurge la terapia calcica (Gluconat de
Ca 100 mg/kg AM; Clorura de Ca 30-80 ml la a.m.; 0,1 g/kg/zi la carnivore)
vitaminele K (100-300 mg la AM, 10-30 mg la a.m.) si C (0,5-10,0 g/zi), Venostat,
etc.
Daca se produce decolarea placentei (la iapa) se practica avortul mecanic
insotit de terapia corespunzatoare,

4. Paraplegia antepartum
Este o afectiune intalnita mai ales Ia vaci. Se manifesta printr-un complex de
simptome si exteriorizare clinica sub forma imposibilitatii femelei de a se mentine in
statiunea patrupodala,
In etiologia afectiunii sunt incriminati mai multi factori favorizanti si
determinanti.
Paraplegia se intalneste la femelele in gestatie avansata, intretinute in
stabulatie perrnanenta, cu o alimentatie policarentiala in complexul vitamino-mineral si
saraca in principii nutritivi. Toate aceste elemente determina instalarea unor
organopatii cronice hepatice, renale sau pulmonare cu o evolutie insidioasa dar care
complies dezechilibrul metabolic mai ales Ill ultima parte a gestatiei.
Unul din factorii cei mai importanti in complexul etiologic este tulburarea
metabolismului fosfo-calcic, determinat de mai multi factori, printre care eliminarea
unor cantitati de Ca prin lapte in cazul in care femelele nu sunt intarcate la timp,
aportul insuficient de Ca, nevoile crescute ale organismului prin forrnarea scheletului
fetal, tulburari de absorbtie intestinala a Ca, tulburarea calcitoninei care, alaturi de
parathormon, regleaza metabolismul Ca si P, (KARLSON, 1967, SE/CIU si col. 1989).
Au mai fost incriminati si alti factori cum ar fi: autointoxicatia sau toxiemia de
gestatie, dar principalul element etiologic pare a fi tulburarea metabolismului fosfo-
calcic (hipocalcemia). Totalitatea interventiei acestor factori se reflects in cele din
urma in aparitia tulburarilor locomotorii, care se manifesta prin paraplegie.
Simptomatologia se manifests prin aparitia progresiva a unor tulburari
locomotorii incepiind cu mers vaccilant, adoptarea cu greutate ~i la intervale mari a
pozitiei patrupodale pentru ca, in cele din urma sa se instaleze paraplegia. Acesta este
simptomul dominant, intrucat marile functii (respiratie, functiile circulatorii, digestive,
temperatura) sunt in limitele fiziologice caracteristice perioadei de gestatie avansata.
Cu toate acestea, daca afectiunea dureza peste 2 saptamani, apar plagi decubitale care
se pot infecta ~i pot complica starea initials de boala, Totodata, paraplegia indelungata
duce la scaderea tonusului general, amiotrofii si predispune femela la complicatii post
partale (retentii placentare, subinvolutie uterina, endometrite puerperale); aparitia
edemelor de staza este o alta complicatie a paraplegiei.

- 225 -
 Diagnosticul se precizeaza pe seama paraplegiei si a mentinerii marilor functii
in limite fiziologice; sensibilitatea este prezenta.
Diagnosticul diferential se face cu:
• Desmorexia sacroiliacs:
• Fracturi ale membrelor posterioare ~i bazinului;
• Luxatii;
• Paralizii, toate avand o simptomatologie caracteristica.
Prognosticul este favorabil in cazul in care diagnosticul este precizat la timp
iar femela nu are antecedente patologice si rezervat sau grav, daca paraplegia este de
lunga durata ~i apar complicatii intercurente.
Tratamentul profilactic consta in respectarea conduitei tehnologice de
exploatare a vacilor, echilibrarea ratiilor alimentare (administrarea de furaje
corespunzatoare cantitativ ~i calitativ), asigurarea aportului de Ca cu o cantitate de
100-200 g, vitamina D (100 mil. U.I.) in ziua 275 de gestatie, fosfotonic (40 ml la
interval de 30 zile).
Odata instalata paraplegia, femela va fi asezata pe un asternut gros, in locuri
ferite de curenti de aer si se va intoarce de pe o parte pe alta de mai multe ori pe zi
pentru evitarea plagilor decubitale. Se recornanda efectuarea frictiunilor cu alcool
saponat pe membrele posterioare.
Introducerea in furajare a unor nutreturi corespunzatoare, bogate in proteine,
lipide, saruri minerale (in special saruri de Ca si P).
Refacerea echilibrului mineralo-vitaminic se realizeaza prin administrarea de
Gluconat de Ca, Clorura de Ca, vitamina C (10 g i.v.) Veratrina, sol. alcoolica 0,5% (1
ml in 3-4 puncte in muschii fesieri, repetat la 2-3 zile) (SEJCIU, Fl. si col., 1989).
Bune rezultate se obtin prin administrarea unei medicatii complexe:
• IO g clorura de Mg;
• 30 g clorura de Ca;
• 30 g glucoza;
• l O g acetil metionat de Ca.
Se inoculeaza i.v., repetat la 2-3 zile.
Se mai poate utiliza concomitent cu rnedicatia descrisa, stricnina 2%, 10-15
ml, timp de 4 -5 zile.

- 226 -
 AVORTUL

Mentinerea gestatiei pana la termen se realizeaza gratie unui multiplu echilibru

materno-fetal, in cadrul acestui echilibru se produc numeroase adaptari morfologice si
functionale atilt ale mamei, cat si ale fetusului, cu atilt mai complexe, cu cat factorii de
mediu sunt mai corespunzatori.
Ruperea echilibrului materno-fetal se soldeaza prin intreruperea gestatiei, iar
fetusul poate fi expulzat sau retinut. Aceasta intrerupere poarta denumirea de avort.
Avortonul este produsul de conceptie care poate fi expulzat viu dar neviabil,
iar fetusul retinut poate fi macerat, mumifiat, resorbit sau putrefiat.
Aprecierea avortul trebuie sa se faca prin comparatie cu intreruperea gestatiei
si expulzarea unui fetus viabil. In aceste caz este vorba de o nastere premature.
Aceasta are loc la vaca numai dupa 240 de zile de gestatie,
De asemenea, se ia in consideratie lji nasterea intarziata ( depasirea termenului
de gesratie, dar fetusul este matur ~i viabil).
Afectarea dezvoltarii embriofetale poate avea loc inca din perioada de
implantare, sub incidenta factorilor infectiosi, genetici, etc., sau mai tarziu dupa
formarea placentei.
Etiologia avorturilor este complexa, Factorii abortigeni pot fi exogeni
(mecanici, alimentari, hormonali, infectiosi sau parazitari), fie genetici, sau endogeni
(anomalii ale fetusului sau invelitorilor).
Din acest punct de vedere, avorturile pot fi clasificate (dupd SEJCIU, FL. si
col., 1989) in:
• avorturi neinfectioase;
• avorturi infectioase;
• avorturi imunologice.
Delimitarea neta a unei unice etiologii in producerea avortului este greu de
precizat intrucat, in producerea acestuia sunt implicati multi factori, infectiile in
majoritate.
Cauzele nespecifice ale avorturilor sunt reprezentate de: dezechilibrul nutritiv,
factori genetici, endocrini (inclusiv fitoestrogenii), intoxicatii, cauze accidentale.
in functie de etiologia lor, avorturile pot fi idiopatice (avort ca urmare a
actiunii directe a factorului etiologic aspra fatului, anexelor fetale sau uterului) ~i
simptomatice ( avort produs ca efect al unor boli in afara aparatului genital, dar care au
drept simptom intreruperea gestatiei),
Raportat la momentul in care intervin cauzele abortigene, avortul poate fi:
• timpuriu: Ill stadiul de zigot sau embrion;
• tardiv: in stadiul de fetus.

-227-
 Lavaca, pana in ziua a 12-a avort ovular, pana in ziua a 45-a avort embrionar,
dupa ziua a 45-a avort fetal. r .0' \ \~
,~'{C-...., Tabelu/18
Clasificarea avorturi
~1pa SEICIU, Fl. Si col., 1989)
Avorturi
Avorturi Avorturi Avorturi de Avorturi determinate de
neinfecjloase infectioase invazie imunologice factorii
genetici
IDIOPATICE IDIOPATICE Avorturi produse Avort produse Avort produse
Avorturi produse Avorturi produse de: de: de:
de: de: Trichomonas; tutburari ale dezordini
tulburarl ale Brucella; Toxoplasma; tolerantei genetice
gametogenezei; Vibrio fetus; Paraziti imunologice
anomalii Leptospira; endoglobulari; dintre mama ~i
rnorfofuncuonale Listeria; Micoze tat
ale aparatului Salmonella;
genital femel; Corynebacterium;
tulburari la nivelul Rockettsia;
complexului Viroza abortigene
materno-feto-
placentar;
moartea
intrauterina a
produsului de
conceptie:
factori alimentari;
disfunctil
endocrine;
factori traumatici;
toxiemie de
digestie;
sires termic;
avort terapeutic.

S!MPTOMA TICE SlMPTOMA TICE

avorturi care apar in: A vorturi care apar in:
afectiuni cardiace; anemia infectioasa;
boli hepatice; febra aftoasa;
boli digestive. boala lui Aujeszky;
rujet;
pesta porcina;
antrax;
tuberculoza;
- infectii colibacilare.

- 228 -
 Avortul produs la unipare este complet, pe cand la pluripare pot fi avortati
numai o parte din fetusi- avort incomplet. De asemenea, putem considera avort
incomplet, eliminarea produsului de conceptie, dar retentionarea anexelor in totalitate
umai a unora dintre ele.
"'" Simararuutoloaia generalii a avorturilor se caracterizeaza prin doua aspecte:
uri rara manifestari clinice, denumite "avorturi latente'tsi avorturi cu o
simptomatologie clinics specifics.
Avortul rara manifestari clinice se produce in primele faze de dezvoltare ale
produsului de conceptie (zigot sau embrion). in aceasta faza, legaturile feto-matemale
sunt mai slabe, iar moartea produsului de conceptie se soldeaza cu resorbtie sau
degenerare, de cele mai multe ori eliminandu-se odata cu secretiile unui nou ciclu de
calduri,
Avortul cu manifestari clin ice este, de regula, avortul fetal. in acest caz
simptomatologia evidentiaza cele doua faze:
• iminenta de avort
• avortul propriu zis
in faza de iminenta de avort se inregistreaza simptome asernanatoare fazei
prodromale:
Tratamentul'timinentei de avort" consta in asigurarea unui regim dietetic
corespunzator, functie de etiologie ~i a unei medicatii hormonale (pe baza de
progestative), mai ales cand se banuieste un avort pe suport deficitar hormonal.
in a doua faza (de expulzare a avortonului) se inregistreaza, in parte,
modificarile de parturitie: relaxarea ligamentelor sacro-sciatice, deschiderea cervixului,
aparitia fortelor de expulzare si expulzarea propriu-zisa.
Complicatiile cele mai frecvente sunt: retentia anexelor fetale ~i infectiile de
diferite grade ale endometrului.

1. A vorturile neinf ectioase

1.1 Avorturile neinfectioase idiopatice
Pot ft produse in special de doua categorii de factori
• Factori de origine maternala
• Factori de origine fetala (inclusiv anexele)
Factorii abortigeni maternali sunt reprezentati de mai multe entitati patologice:
Hipoplazia uterinii. Dezvoltarea deficitara a organelor genitale femele are loc
fie in cazul unei subdezvoltari generate, fie ca o consecinta numai a hipoplaziei
uterului. Daca totusi are loc conceptia si implantarea, necesitatile crescande ale
produsului de conceptie (dezvoltarea corporala ~i a anexelor fetaJe) nu pot ft asigurate
de organul genital hipoplazic.
Anomaliile de formd $i pozitie ale organelor genitale ( congenitale sau
dobandite) nu impiedica intotdeauna fecundatia sau nidatia, dar tulbura dezvoltarea
ulterioara a gestatiei,

- 229 -
 Modificiirile topograjice ale uterului pot Ji cauze de avort (mai ales
retroflexiunea ~i torsiunea uterina).
Sinechiile uterine, consecutiv traumatismelor, pot ti compatibile cu
implantatia ~i gestatia incipienta, dar pot ti cauze de avort in gestatia avansata care
presupune distensia uterului.
Tulburiirile in secretia ~; nutritia incipientii a produsului de conceptie
(datorate hipoplaziei, atrofiei sau degenerescentei chistice a endometrului).
Factorii abortigeni fetali sunt reprezentati de:
• Anomalii ale lichidelor ~i anexelor fetale;
• Tulburari placentare.
Anomaliile lichidelor ~i anexe/or fetale se manifests drept cauze de avort prin
excesul sau reducerea cantitatii de lichid continut in anexe, precum ~i modificari
morfolo~ice ale anexelor.
In cadrul acestor anomalii distingem:

~· 1. · - · dropiziaanexelor fe
~ Acumularea de 1c 1id amniotic in exces, se datoreaza tulburarilor circulatorii,
care sunt consecinta fie a unor afectiuni cardiace, renale sau hepatice, fie unor
compresiuni pe circulatia de intoarcere (compresiuni pe cordonul ombilical, obliterarea
canalului arterial, anomalii ale cordonului ombilical). Nu sunt exclusi unii factori
genetici (WILLIAMSsi LEWIS citati de SEIC/U, Fl., 1989).
Simptomatologia se caracterizeaza prin mai multe rnodificari sesizabile la
inspectie, percutie si palpatie:
• inspectia efecruata in special asupra zonei abdominale, evidentiaza
dilatarea relativ simetrica a abdomenului (abdomen in butoi), modificari de
atitudine (femela refuza deplasarea), modificari ale frecventei si
amplitudinii respiratiei (tahipnee ~i amplitudine mica din cauza
compresiunii abdominale asupra diafragmei.
• palpatia externa abdominala evidentiaza tensiunea peretilor abdominali;
• percutia abdominals denota o matitate pe zone inrinse;
• palpatia interna transrectala este uneori dificila datorita distensiei mari a
cornului uterin gestant. Din cauza acumularii mari de lichide nu se poate
percepe fetusul (senzatia de "bloc de ghiata in apa").
Diagnosticu/ se stabileste pe baza anamnezei (gestatie avansata), a
modificarilor la inspectie si palpatie externa ~i se diferentiaza de ascita prin lipsa
rnatitatii orizontale.
Prognosticul este defavorabil pentru fetus intrucat presiunea exercitata de
lichidele fetale asupra receptorilor uterini modificii circulatia feto-maternala,
provocandu-se moartea produsului de conceptie.
Tratament. in cazul diagnosticului in stari incipiente ale hidropiziei, se va
recomanda un regim hidric restrictionat, alaturi de miscare, diuretice ~i purgative
saline.

- 230 -
 Daca hidropizia apare la termenul de gestatie, se extrage fetusul prin diferite
metode: inoculare de estrogeni si tunelizare, deschiderea cervixului cu "Romtiazin" si
apoi administrarea de ocitocice, electroterapie locala (un electrod cervical si altul
lombar) (BOITOR, I., 1982).
Rezultate bune se obtin prin inocularea de prostaglandine F2a in doza de 2 ml.,
dupa care deschiderea cervixului se realizeaza in 48- 72 ore, odata cu eliminarea sau
extragerea fetusului.
in situatiile limita, cu modificari importante a marilor functii se recurge la
operatia cezariana. 0 atentie deosebita in acest caz trebuie acordata evitarii eliminarii
bruste a unei mari cantitati de lichid. Se va evacua la inceput, o mica parte din lichidul
alanto-amniotic prin punctia uternlui (adus in plaga).
Paralel, odata cu histerotomia, se incearca refacerea volemiei prin perfuzii
intraoperatorii cu Rehidrosol, Ionoser, seruri glucozate, etc.
Dupa efectuarea operatiei de extragere a fetusului, se va urmari reluarea
dinamicii uterine, intrucat compresiunile pe uterul gestant, exercitate de lichidele in
exces predispun la atonie, ceea ce favorizeaza aparitia altor complicatii in perioada
puerperal a. .. ~. • l_ h
1.1.2 ~ \' I
mt~t-'t'le-ttel'rf,d amniotic, necorespunzatoare stadiului de
dezvoltare fetala constituie oligohidroamniosul.
Factorii care regleaza volumul lichidului amniotic sunt legati de circulatia
acestuia ~i dinamica apei. Se remarca totusi rolul deglutitiei fetale ~i al excretiilor
feta le.
in patogenia oligohidroamniosului se remarca cateva aspecte:
• cauza oligohidroamniosului poate ft o hipofunctie primara a zonelor
secretori i;
• reducerea secundara a lichidului amniotic prin anexele intacte;
• eliminarea prematura a lichidului amniotic din cauza fisurarii sau rnperii
sacului amniotic. in ultimile doua cazuri este vorba de hipofunctie
secundara.
In urma scaderii cantitatii de lichid amniotic, miscarile fetusului devin !imitate,
iar daca se produc, excitatiile pentrn mama sunt putemice, ele nemaifiind atenuate de
lichidul in care se gaseste fetusul. Pe de alta parte, odata cu scaderea cantitatii de lichid
amniotic, foita amniotica se aplica pe anumite parti ale corpului fetal producand
deformari si modificari ale directiei de crestere a oaselor. Uneori gestatia poate fi dusa
la termen, dar fetusul este neviabil.
Slmptomutologia. La inspectie, in a doua jumatate a gestatiei, se constata o
neconcordanta intre dezvoltarea abdomenului si volumul comului uterin gestant
(conturul abdomenului nu este caracteristic).
Examenul ginecologic transrectal pune in evidents mai multe aspecte
caracteristice: palparea directa a fetusului fara "senzatia de bloc de ghiata in apa";
identificarea unor portiuni din corpul fetal datorata mularii foitei amniotice pe fetus.

- 23 l -
 Daca gestatia este dusa la termen, expulzarea este dicifila deoarece
acomodarea ~i tranzitul pelvin nu sunt posibile.
Tratamentul. Extragerea fetusului si a invelitorilor se impune in cazul
diagnosticului de oligohidroamnios. in acest scop se realizeaza in primul rand
deschiderea cervixului (pana la "stergere") prin utilizarea cu predilectie a
prostaglandinelor F2a., urmata de tratamentul stimulator al dinamicii uterine ~i
combaterea infectiilor puerperale.

1.1.3. Edemul invelitorilor fetale

Edemul invelitorilor fetale este o consecinta a tulburarilor circulatorii matemo-
fetale. Ca urmare, schimburile multiple, (placentare), se diminueaza sau nu mai au loc,
consecinta fiind avortul cu fetus viu dar neviabil sau fetus mort.
Diagnosticul greu de precizat pe parcursul gestatiei, apare ca o surpriza de
avort.
Tratamentul consta in extragerea produsului de conceptie ~i a anexelor fetale.
in aceste cazuri, daca diagnosticul a fost precizat antepartum, prin aspectul pastes al
uterului gestant, lipsa lichidelor fetale, se inoculeaza PGF2a., tunelizare si extragerea
fetusului prin manopere obstetricale. Dupa extragerea fetusului ~i a invelitorilor fetale,
se instituie un tratament antiinfectios local si de stimulare a involutiei uterine.

1.1.4biome cordonului ombilical j ~l~'-(__J- 4~

Se refera, in perioada intrauterina, la existenta unui cordon lung, traumatism al
cordonului, hematomul cordonului ombilical.
Dimensiunile cordonului ombilical variaza functie de specie: la manz 70-80
cm, la miel 1/4 din lungimea corpului fetal (GLUHOVSCHI, N., 1983).
in comparatie cu dimensiunile normale, patologia cordonului ombilical poate
provoca distocii de angajare, decolarea placentei ~i avort in ultima parte a gestatiei.
Cordonul ombilical lung, presupune existenta unor circulare de cordon (lanturi
de cordon in jurul gatului fetusului, trunchiului sau membrelor).
in timpul gestatiei circularele de cordon pot produce moartea fetusului si
implicit avortul (GLUHOVSCHJ, N., 1983).
Traumatismele cordonului ombilical pot fi cauze ale hipoxiei intrnterine, care
se pot solda cu avort.
Hematomul cordonului ombilical (infiltrarea sanguina a gelatinei Warton).
Prin intreruperea fluxului sanguin se produce moartea fetusului si implicit avortul.
Tulburarile placentare pot interesa intr-o mare masura dezvoltarea produsului
de conceptie,
Tulburarile circulatorii placentare pot fi cauzele unor avorturi 111 caz de
hemoragii, hematoame sau infarcte (albe sau rosii).
Hemoragiile placentare pot avea mai multe origini: hemoragii capilare sau
hemoragii din vase de calibru mai mare. Daca intinderea hemoragiei este limitata la un
segment placentar (cateva placentoame) la rumegatoare, gestatia poate continua,

- 232 -
intrucat, decolarea partiala a placentei poate fi cornpatibila cu contiauarea dezvoltarii
fetale. Detaliat aceste aspecte ( diagnostic, tratarnent) sunt descrise in capitolul
GESTOZE.
Hematomul intraplacentar descris ca o acurnulare sanguina la capitolul

l"
"GESTOZE", poate fi o cauza de avort prin decolarea masiva a placentei, mai ales la
speciile cu tip de placentatie epitelio-coriala (GLUHOVSCHJ, N., 1983).

1.1.5. tomaliile placentare 1

Cele mai importante sunt: dezvoltarea incompleta a vilozitatilor, placenta
accesoria, mola chistica, mola carnoasa si mola accesoria.

Dezvoltarea incompleta
La rurnegatoarele mari, vilozitatile coriale angrenate in criptele endometrului
nu-si mai gasesc corespondentul endometrial din cauza fie a unor infectii (endometrite
anterioare gestatiei), fie a ruperii unor carunculi in urrna unor manopere anterioare (in
antecedentele ginecologice ale fernelei) de remediere a unor distocii sau retentii
placentare. in aceasta situatie, aportul crescut al fetusului, in directa relatie cu aria
placentara, nu-si gaseste corespondentul in insertia carunculara. Oxigenarea si
insuficienta nutritie due la moartea produsului de conceptie ~i avort.
Avortul datorat lipsei carunculilor se inregistreaza de obicei in prima parte a
gestatiei, intrucat formarea placentei definitive, dupa implantatie, nu mai poate avea
loc.

Placenta accesoria
Nu constituie, in mod obligatoriu, o cauza de avort. Ea se caracterizeaza prin
prezenta pe cotiletoanele corionului (la rumegatoare) a altor insule de vilozitati care se
insereaza pe carunculi. La parturitie, aceste "cotiledoane accesorii" pot produce, odata
cu eliminarea placentei hemoragii de intensitati diferite.

Mola hidatiformli
Este cunoscuta sub denumirea de mola chistica ~i reprezinta degenerarea
vilozitatilor coriale, absenta vaselor sanguine vilozitare si proliferarea trofoblastului.
Vilozitatile au aspect chistic, cu formatiuni veziculoase de diferite dimensiuni, uneori
grupate sub forms de ciorchine.
in patogenia molei hidatiforrne se iau in considerare posibilitatile de
supravietuire fetala; daca anomalia se produce in prima parte a gestatiei, embrionul
moare, circulatia este abolita, el se resoarbe, dar placenta continua sa se dezvolte, fiind
eliminata la parturitie.
Pe de alta parte, tulburarea poate proveni de la nivelul trofoblastului, cazuri in
care hiperfunctia acestuia face sa se produca mari cantitati de HCG, ceea ce stimuleaza
dezvoltarea pe ovar a cbisturilor luteinice. Proliferarea implica si modificari in
reactivitatea imunologica prin schimbarea "alogrefei" (fetus si invelitori) fa\a de
mama.

- 233 -
 Mola carnoasa
Este o hiperplazie conjunctiva a corionului (si vilozitatilor) ce apare anatomic
ca o masa amorfa, formata pe baza unui hematom din gestatia timpurie, care a fost
organizat.

Mola invazlva
Sau mola distructiva (coriadenomul), se caracterizeaza prin proliferarea in
exces a elementelor morfologice din mola hidatiforrna. In acest caz, tesuturile din
forrnatiune patrund in miometru, determinand modificari structurale, asociate cu
necroza, proliferatie ~i hemoragii in cavitatea pelviperitoneala,

1.2. A vorturile neinfectioase simptomatice

Aceste avorturi pot avea drept cauza boli localizate la nivelul altor sisteme i?i
organe (hepatice, circulatorii, etc.) care pot produce modificari in aria materno-fetala,
Bolile hepatice, desi insidioase in prima parte a gestatiei ~i putin decelabile in
medicina veterinara, pot fi sursa unor avorturi in a doua perioada a gestatiei.
Bolile cardiace, in special insuficienta cardiaca, pot fi cauze de avort prin
perturbarea mecanismelor circulatorii matemo-fetale. Citate la om, insuficienta
cardiaca sau tulburarile circulatorii periferice, nu pot ft decelate in mod curent in
clinica veterinara de rutina,
Bolile aparatului respirator, manifestate prin dispnee, rnodificari de ritm ~i
amplitudine, scaderea pragului de excitabilitate fata de C02 a centrului respirator,
concurs la instalarea unei acidoze in sangele matem. Ca o consecinta, modificarile in
aria materno-fetala sunt cauze de suferinta fetala si implicit avort.
Bolile digestive (indigestiile, sindromul de colici, enterotoxiemiile) prin
modificarile ce pot declansa accidente, in circulatia materno-fetala a unor produsi
toxici pentru fetus, reprezinta cauze ale avortului.
Avorturile alimentare !ji toxialimentare sunt datorate diferitelor carente
nutritionale care influenteaza direct sau indirect echilibrul matemo-fetal.
Astfel, DERIVA UX 1971 semnaleaza influenta alimentatiei deficitare asupra
fenomenelor secretorii ale endometrului, dar si asupra functionalitatii CL responsabil
de mentinerea gestatiei.
La animalele de laborator, carenJa globa/ii proteicii, produce (dupa SEJCIU si
col. 1989) o resorbtie embrionara in procent de 90-95%. De asemenea, sunt semnalate
frecvente cazuri de avort fetal, nastere prernatura, hiposecretie endocrina rnai ales a
hormonilor extrahipofizari. Monogastricele sunt mai sensibile la aceste carente fata de
rumegatoare care poseda o activitate proteinosintetica,
La scroafe, datele semnalate de BECZE, (1962) si PARA/PAN, V., (1977) arata
ca, ratiile ce contin nurnai 40-50% din necesarul proteic, determina un procent ridicat
de avorturi,

- 234 -
 Excesul proteic poate duce, de asemenea, la avort, dar numai in cazuri rar
semnalate, ca intoxicatia proteica la vaci.
Caren/a in lipide influenteaza dezvoltarea produsului de conceptie prin
insuficienta functionals a endometrului (necroze) sau a corionului (hemoragii si
necroze ale vilozitatilor),
Carerqele in Ca # P, determina o schimbare a raporturilor in aceste elemente,
hipofunctie endocrina (valoare scazuta a embriotrofului), moarte ernbrionara sau avort.
Carentele in microelemente (Cu, Fe, Zn, Mn, Co, Se, I) determine mortalitate
embrionara ~i avort la rurnegatoare si scroafa, alaturi de nastere prematura, La ovine
carenta in Cu sta la baza ataxiei enzootice a mieilor nou nascuti.
Carentele vitaminice, manifestate sub forma de policarente, tulbura
functionalitatea placentara ~i predispun la avort.
Hipovitaminoza A, prin procesele de metaplazie endometriala pe care le
induce, poate intrerupe unitatea materno-fetala favorizand aparitia avortului. lnfluenta
hipovitaminozei A trebuie pusa in legatura cu deficienta in vitamina E. Numai
deficienta A+E produce necroza in aria placentara la scroafe (BAILEY si NELSON citat
de PARAJPAN, 1977).
In aceasta situatie, se inregistreaza la produsii de conceptie anomalii oculare,
edem fetal, hidrocefalie.
Hipovitaminoza C produce moartea ~i resorbtia embrionara prin perturbarea
sintezei de progesteron ~i ruperea echilibrului estrogen/progesteron in favoarea
primilor, ceea ce sensibilizeaza endometrul la actiunea ocitocicelor.
Hlpovitaminoza E creaza, de asemenea, un dezechilibru in sinteza
progesteronului ~i potenteaza efectul defavorabil al hipovitaminozei A.
Avorturile toxialimentare sunt produse in urma consumului de alimente ~i
furaje a Iterate, toxinele din aces tea afectand unitatea materno-fetala (congestii,
hemoragii placentare) precum ~i aparitia unor organopatii fetale (degenerari cardiace si
renale).
Fitotoxinele din plante (alcaloizi de tipul atropinei -Atropa belladona, Datura
stramonium, Hyosciamus niger) sau alti alcaloizi, solanina, uleiuri eterice, etc. pot
determina avorturi 111 a doua jumatate a gestatiei,
Micotoxinele (zearalenona, metabolitii grupului tricotecene) reprezinta o
adevarata toxicoza a cerealelor mucegaite, cu consecinte deosebit de defavorabile
asupra schimburilor materno-fetale, reprezentand cauze de avort.
Avortul traumatic este datorat unui complex de factori: traumatisme directe
ale abdomenului, mai ales in a doua jumatate a gestatiei; explorarile transrectale
executate cu brutalitate (la vaca si iapa), trantirea puternica a femelelor sau
traumatisme indirecte (interventii pe viscere abdominale la femele gestante).
Principala cauza de avort sunt hemoragiile de diferite grade la nivelul placentei
sau a fetusului, decolarea placentei (mai ales la speciile cu placenta epiteliocoriala) ~i
consecutiv, avortul.

- 235 -
 in functie de intensitatea factorului traumatic, starea generals a femelei
modificata, aceasta prezentand tulburari digestive, circulatorii (anemie) insotite
expulzare. Avortonul prezinta ~i el echimoze, hemoragii sau chiar leziuni cutanate.
Diagnosticul, prognosticul si tratamentul sunt descrise la capitolul "hernoragia
uterine".
Avortul neuroendocrin se produce atunci cand echilibrul hormonal realizat
intre mama ~i rat se rupe. Dintre hormonii interesati, dezechilibrul
estrogeni/progesteron se pare a fi eel mai important.
Modificarile curbei normale a acestor hormoni in decursul gestatiei ~1 m
special, excesul de estrogeni, asigura un nivel favorabil pentru substanaele ocitocice .
. La vaca, avortul numit habitual (daca se produce eel putin doua gestatii
consecutive), se datoreaza in special unor dificultati in preluarea titrului progesteronic -
la sfarsitul lunii a III-a - de la CL care sufera o usoara regresie, de catre progesteronul
placentar.
Prevenirea avortului hormonal si, in special, a celui habitual, se realizeaza prin
administrarea de progesteron in perioadele in care au avut loc avorturi anterioare.
Avortul imunologic este consecinta interferentei imunologice dintre trofoblast,
embrion si rat si structuri imunologice mateme.
Diferiti factori endogeni sau exogeni pot rupe aceasta "toleranta imunologica"
avand drept consecinta avortul.
Date amanuntite se regasesc la capitolul "lmunologia proceselor de nidatie si
dezvoltare ernbrionara" ("Reproductie ~i patologia reproductiei", RUNCEANU, L.,
1995., UA.MV, Iasi].
Avortul genetic se poate datora fie anomaliilor cromozomiale (trisomia ~i
monosomia, triploidia si tetraploidia), fie translocatiei cromozomiale. Mutatiile
genetice pot produce avorturi prin perturbari in genele de control, operatoare sau
structurale.
Factorii mutageni pot fi: biologici, fizici si chimici. Dintre factorii biologici
sunt citate virusurile ce actioneaza direct asupra celulei gazda, Factorii fizici sunt
reprezentati de radiatiile ionizante ~i cele neionizante (radiatiile ultraviolete). Factorii
chimici sunt reprezentati de analogii bazelor azotate, acidul nitros, unele antibiotice,
(\ . nrtc. 1 - AN, M 1996.
lf\}JI.! • · Avortul artificial (provocat)· (plaining-ul reproductiei), reprezinta o incercare
de evitare a gestatiei nedonte.
in aceasta situatie se recurge la doua actiuni (CERNESCU, H., 1996):
• interferarea gestatiei;
• intreruperea gestatiei,
Interferenta gestatiei se realizeaza in primele zile dupa monta nedorita. in
acest caz, se administreaza estrogeni care prelungesc tranzitul tubar, interferenta
nidatiei si moartea ernbrionara.
Posologia consta in administrarea de benzoat de estradiol (0,1 mg/10 kg corp,
i.m. sau s.c.) in ziua a 3-a si a 5-a dupa monta, Doza poate fi repetata in ziua a 7-a
(daca au fost mai multe monte).

- 236 -
 CERNESCU si col. (1994) realizeaza interferenta gestatiei cu Sintofolin (0,3-
,6 mg/kg corp i.m. sau s.c.) inoculat de 3 ori la interval de 48 ore. in cazurile ce
depasesc a 11-a zi de manta, intreruperea gestatiei se realizeaza cu PGF2a.
Lntreuperea gestatiei are la baza utilizarea, cu predilectie, a prostaglandinelor
(cu unele efecte secundare), dupa 40 de zile de gestatie. Se pot folosi pana la 5
administrari zilnice de PGF2a in doza de 25-50 micrograme/animal. Avortul se
produce dupa un interval de 36-80 ore de la administrare.

2. A vorturile infectioase
Se pot datora unor agenti specifici cu tropism genital - idiopatice (Bruce/la,
Campylobacterfoetus, Leptospira, Salmonella) sau pot fi reflectarea interventiei unor
agenti infectiosi - avorturi simptomatice - la nivelul altor sisteme si organe (anemia
infectioasa, febra aftoasa, boala Jui Aujeszky, rujet, pesta porcina, antrax, tuberculoza,
colibaciloza),

2.1. Avorturile lnfectioase idiopatice

Avortul brucelic
Recunoaste ca sursa de infectie Brucella abortus biotip 1, Bruce/la melitensis
si rar Bruce/la suis la rumegatoare, preponderent - Brucella suis la suine, Bruce/la
melitensis la oi si capre, Bruce/la abortus si Brucella suis la cabaline (PERIANU, T.,
1996).
Patogeneza prezinta elemente comune pentru speciile receptive, mecanismul
de producere fiind dependent de o serie de factori: varsta, conditii de alimentatie si
intretinere, starea fiziologica, etc.
Dupa patrunderea in organism, agentul infectios ajunge in limfonodurile
regionale, unde se rnultiplica si apoi, prin circulatia lirnfatica trece in sange. In aceasta
faza, brucelele sunt prezente in lirnfonoduri, sange, ficat, splina, marnela, dar nu se
regasesc in uter (PERIANU, T., 1996). Mai tarziu, brucelele dispar din sange,
continuand a se multiplica in tesuturile bogate mononuclear macrofagic. De aici, dispar
dupa aproximativ 7 saptamani, ramanand in limfonodurile satelite.
Avand electivitate deosebita pentru aparatul genital, afinitate care dupa
SMITH se datoreaza prezentei unei substante - eritritol - in tesutul placentar al
rumegatoarelor ~i suinelor, germenii se opresc in primul stadiu intre endometru si
corion. De aici, procesul se extinde la endometru, corion si alantoida si in cele din
urma la fetus. Datorita producerii unui exsudat fibrino-purulent, are loc decolarea
partiala sau totala a placentei, intreruperea legaturilor matemo-fetale si avort.
Evoluand lent, exsudatul se organizeaza (placentita cronica) si astfel este
impiedicata expulzarea normala a placentei (retentia placentara) mai ales la
rumegatoare, La scroafii, frecventa avortului 'insotit de retentia invelitorilor este rara.
La taurine, infectia se produce cu Brucella abortus biotip 1, Brucella
melitensis sau mai rar Brucella suis.

- 237 -
 Categoria cu receptrvitate maxima este reprezentata de vacile gestante,
ponderea avorturilor fiind dependenta de factorii de zooigiena si carentele vitaminice
(PERIANU, T., 1996).
Sursele de infectie sunt indirecte, mai ales, prin asternutul contaminat, dejectii,
interventiile obstetricale, tratamente infectante. Este posibila contaminarea prin
insectele hematofage. Aceste surse prezinta importanta epizootologica deosebita
intrucat, in urma avortului, femela elimina mari cantitati de brucele prin lichidele fetale
si invelitori (2-3 saptamani), animalul rlimanand purtator,

Tabelu/ 19
Speciile patogene de Brucella
{duoa PERIANU, T., 199 6)
Nr. SPECIA DE ANIMAL
SPEC IA BIOTIPURI
crt. GAZDA
1
2
1 3
Bruce/la abortus Bovinele ~i bubalinele
4
5
6
1
2. Bruce/la melitensis 2 Oile ~i caprele
3
1 Porcinele
2
3. Bruce/la suis 3
4
5 Murine si rozatoare
4. Bruce/la neotome l;,obolan (Neotome lepida)
5. Bruce/la ovis Oaie
6. Bruce/la canis Caine

Calea de patrundere este pielea de la nivelul membrelor sau mamelei si calea

digestiva (apa sau furaje contaminate).
Simptomatologia apare evidents dupa o perioada lunga de incubatie: 10-239
zile (THOMSEN, 1950 citat de PER1ANU, T., 1996). Aparitia semnelor clinice este
dependenta de data producerii infectiei: dupa 239 zile daca, contaminarea s-a efectuat
prin monta, sau mai repede, daca s-a realizat o contaminare mai tardiva,
intreruperea gestatiei se face intre luna a V-a si a VI-a, fiind prezente semne
prodromale (edem vulvar ~i mamar), dar ~i semne generale (abatere, hipertermie). Intr-
un efectiv contaminat, incidenta avorturilor este foarte mare (80-90%).
in cazul in care nu se produce intreruperea gestatiei, gestatia poate evolua
normal, la termen, dar produsii de conceptie sunt neviabili. ·

- 238 -
 Perioada puerperala, la femelele care au avortat, se traduce prin: retentia
anexelor fetale, endometrite, subinvolutie uterina, si infertilitate.
La o noua gestatie, avortul nu se mai repeta, intrucat intervin fortele de aparare
si formarea de anticorpi in sange (IgM, IgG).
Diagnosticul este clinic, morfopatologic si bacteriologic, serologic si alegic.
Principalul element de diagnostic este examneul serologic din sange si lapte
(seroaglutinarea, R.F.C., aglutinarea rapida ~i antigen acid, proba inelara pentru lapte,
testul imunologic ELISA).
Diagnosticul diferential se face cu alte boli ce se manifests si prin avort:
• Campylobacterioza genitala - avort sporadic in prima jumatate a gestatiei;
• Avortul clamydian ce se produce in ultima treime a gestatiei, avortonul
prezinta focare necrotice in ficat;
• Avortul leptospiric - cu placenta nemodificata, avortonii sunt icterici;
• Avortul salmonelic - insotit de tulburari digestive;
• Avortul trichomonotic - precoce, tulburari intlamatorii uterine ~i pozitiv la
examenul parazitologic.
Projilaxia nespecifica consta in: in efectivele indemne vor fi introduse numai
animalele controlate serologic in ultimile 30 de zile, cu o carantina de 60 de zile. in
fermele de reproductie, controlul serologic periodic este obligatoriu.
La oaie # caprii, avortul este datorat lui Brucella melitensis, biovarietatile 1, 2
~i 3.
La ovine, boala are un caracter enzootic (avorturi la 40-90% din femelele
gestante)
Evoluand rara manifestari clinice, bruceloza la oaie, se manifests prin avort in
luna a Ill-a ~i a IV-a sau prin fatari cu produsi vii dar neviabili.
La scroafii, avortul este produs de Brucella suis, calea de patrundere fiind
digestive sau genitala (de la vierii cu orhita brucelica).
A vorturile se produc la 70-80% din femelele gestante. A vortul brucelic la
scroafa poate avea loc pe tot parcursul gestatiei, dar frecventa cea mai mare se
inregistreaza in Junile II ~i III, cu sau fara semne prodromale.
Ca ~i in bruceloza altar specii, metoda principals de diagnostic este examenul
serologic.
La cabaline, desi este rara, bruceloza apare prin coabitarea acestora cu
bovinele sau porcinele. Sursa de infectie este Brucella abortus ~i Bruce/la suis. Avortul
brucelic este rar si se produce in primele luni de gestatie,
La canide, boala este produsa de Brucella canis, contaminarea efectuandu-se
prin actul montei (germenii sunt localizati in epididim ~i prostata). Cazurile de avort
sunt sporadice, iar diagnosticul este bacteriologic ~i serologic.

- 239 -
 Avortul campylobacterian (vibrionic)
Se caracterizeaza, din punct de vedere al reproductiei, prin avort ~i infertilitate.
La vacii, sursa de infectie este reprezentata de Campylobacter fetus ssp.
Venerealis. Boala afecteaza vacile tinere (2-3 ani), taurii si mai rar femelele impubere
(PERIANU, T., 1996).
Transmiterea se realizeaza prin monta sau I.A., sau de la o femela la alta, prin
asternutul contaminat de secretiile uterovaginale ale purtatoarelor. Dupa produceea
avortului, vacile ramau purtatoare si elimina germeni timp de 3-4 luni,
Desi dinamica epizootica indica o incidenta ridicata in primul an de aparitie in
efectiv, se constata ca, dupa o perioada de regresie a incidentei avorturilor, la baza
infertilitatii vacilor (15-30%) sta forma latents de boala.
Patogeneza. De la nivelul cervico-vaginal, germenii prezinta timp de 5-6 zile o
faza de multiplicare, pentru ca ulterior, sa treaca in uter si oviducte. Daca s-a produs
nidatia, gestatia poate fi dusa la termen sau din cauza unor tulburari morfo-functionale
la nivelul endometrului, sa se produca avortul. Se pare deci, ca avortul este mai curand
consecinta acestor tulburari endometriale decat a actiunii directe asupra produsului de
conceptie,
Cele mai frecvente avorturi se inregistreaza in luna a V-a, urmate de
ginecopatii puerperale (retentii placentare, endometrite, etc.)
Diagnosticul de avort Campylobacterian se precizeaza pe baza examenului
pozitiv al prezentei germenului in cotiledoane, continutul stomacal al avortonului sau
in alte organe.
Tratamentul urmareste prevenirea cornplicatiilor septice postabortum, prin
utilizarea locala ~i generala a antibioticelor.
La 011i11e, Campylobacterioza are un caracter epidemiologic asemanator
taurinelor

Avortul leptospiric
Agentul cauzal al bolii este reprezentat de mai multe tipuri de leptospire:

- 240 -
 Tabelu/ 20
Principalele tipuri de leptospiroze ~i speciile de animale afectate
(dupa PERIANU, T., 1 996)
Nr. crt Specia Serotipuri principale Serotipuri intamplatoare
L. canico/a
L. pomona L. icterohaemorrhagie
1. Taurine L. grippothyphosa L. tarassovi
L. hardjo L. australis
L. hebdomanis, etc.
L. canicola
L. pomona L. icterohaemorrhagie
2. Porcine
L. tarassovi L. tarassovi
L. austra/is, etc.
Nr. crt Soecia Serotiouri orincioale Serotiouri intamolatoare
L. grippothyphosa
L. icterohaemorrhagie
L. pomona
3. Cabaline L. canicola
L. tarassovi
L. australis
L. hebdomanis
L. canicola L. hebdomanis, etc.
4. Carnasiere
L. icterohaemorrhaaie L. oomone

Sursa de infectie este reprezentata de mamiferele domestice ~i salbatice

putatoare ~i excretoare de germeni.
La vacii, modificarile induse de hemotoxina leptospirica se manifests prin
distrugerea unui numar mare de eritrocite, anemie, hemoglobinurie si icter. in acest
mod apar leziuni ale peretilor vase\or sanguine, modificari ale invelitorilor fetale si
avort, prin pierderea echilibrului materno-fetal.
La scroafii avortul leptospiric, alaturi de nasterea unor purcei neviabili, apare
in a doua perioada de gestatie ~i poate fi insotit de modificari ale starii generale (febra,
icter, hemoglobinurie). Consecutiv, se observa endometrite cataral hemoragice, metrita
necrotica, placentita hernoragica, icter. Avortonii au aspect icteric si numeroase
distrofii (hepatice, renale, musculare). Moartea fetusului se datoreaza leptospiremiei
fetale (ELLIS, W.A., MICHOOVA, 1974).

Avortul listerian
Este produs de Listeria monocytogenes. Caile de infectie sunt: digestiva,
nazala ~i oculara. Aparitia bolii este conditionata de scaderea rezistentei organismului
datorata carentelor alimentare indelungate, administrarea unor furaje prea alcaline.
intreruperea gestatiei are loc, de obicei, in lunile IV-VIII ~i este urmata de
complicatii postabortive: retentie placentara, endometrita, mastita. Listeriile se elimina
prin scurgerile vaginale, avortoni, fecale, urina si lapte. Avortonul prezinta numeroase
modificari morfopatologice: hemoragii generalizate in rinichi, cord, seroase; toate
organele avortonului contin listerii.
La ovine ~; caprine evolutia este acuta ~i supraacuta, avortul producandu-se
fara semne prodromale, in ultima parte a gestatiei.

- 241 -
 A vortul corynebacterian
Se produce la vaca mai frecvent in lunile VII-VIII. Corynebacterium pyogenes
patrunde pe cale hematogena sau ascendenta (transvaginal) in uter unde induce o
placentita purulenta sau necrozanta, pe fondul careia se produce moartea fetusului,
avortul si complicatiile postabortive (retentii placentare, metrite, mastite)
(KOZLOWSKI, ST. st col., 1974).

Avortul salmonelic
Este favorizat de rezistenta scazuta a organismului datorata carentelor
alimentare, umiditatii crescute, bolilor intercurente, etc.
La bovine, agentul etiologic este reprezentat prin Salmonella enteritidis,
Salmonella dub/in sau Salmonella thyphimurium. Avortul se produce in a doua parte a
gestatiei (lunile Vl-VIII). Dupa patrunderea pe cale digestiva, germenii raman in
vezica biliara ~i ganglioni, dand in continuare leziuni asemanatoare endotoxinelor
germenilor Gram negativi, perturband circulatia materno-fetala pana la staza,
La ovine, avortul este produs de Salmonella abortus ovis. Leziunile
inregistrate la avortoni se caracterizeaza prin modificari ale ganglionilor mezenterici
(marire in volum si edem), hemoragii in rinichi ~i epicard.
La nivelul invelitorilor se observa ingrosari pe codon. intreruperea gestatiei
are loc 111 ultimele 6 saptarnani de gestatie cu o rata de I 0-60%. Din cauza infectiei
transplacentare, chiar daca mieii sunt nascuti vii, ei sunt neviabili.
Etiologia avortului se precizeaza prin examenul bacteriologic al continutului
stomacal al avortonului si al invelitorilor fetale.
La iapii, avortul este produs de Salmonella abortus equi, infectia realizandu-se
pe cale digestiva, prin furajele contaminate cu secretii vaginale.
Avortul se produce consecutiv bacteriemiei ~i placentitei, in lunile VII-VIII de
gestatie, fiind caracterizat prin aparitia semnelor prodromale si a celor generale (colici,
febra, inapetenta).
Leziunile placentare sunt manifestate prin edem, hemoragii si necroze ale
vilozitatilor. Avortonii prezinta splenomegalie, edem subcutanat, hemoragii
subseroase.
Diagnosticul este bacteriologic ~i serologic fiind pozitiv la titrul 1/100.

Avortul clamidian
Este produs de germenii din grupa Chlamydia ~i are Joe la vaca in ultima
perioada a gestatiei, incidenta putand ajunge la 60%. Avortonul prezinta hemoragii pe
mucoase (conjunctivala, bucala), infiltratii edematoase, degenerescenta hepatica.
Tratamentul se aplica in trei reprize, la 20 de zile interval (SEIClU, Fl. si col.
1989): reverin 0,03 g/kg corp, teramicina 0,03g/kg corp in 100-200 ml sange citratat.
La ovine incidenta avortului clamidian poate atinge 30-60%.
Patogenezii (VOLJNTIR, 1975): germenii care se gasesc in stare latenta in
organism sunt activati in timpul gestatiei, ajung la nivelul corionului pe care ii
lezioneaza, patrund in circulatia fetala si determina moartea fatului.

- 242 -
 in perioada post abortiva, se inregistreaza complicatii septice la care participa
~i Salmonella sau Campylobacter (retentii placentare, endometrite).

Avortul ricketsian
Are o frecventa mai mare Ia rumegatoare, iar calea de infectie este de obicei
aerogena (prin praful contaminat).
in faza de bacteriemie, agentul etiologic se cantoneaza 111 uterul gestant. Aici
produce placentita, afectarea fetusului ~i avort.
Avorturile virotice
Sunt consecinta afectiunilor virotice entero-pulmonare.
Diareea viralii bovind (Boa/a mucoaselor BVDIMD) poate produce avort in
cazul infectiilor in prima treime a gestatiei. Avortul se produce prin pasaj
transplacentar si este: -- ......
• Embrionar in prima treime a gestatiei;
• Fetal in treimea mijlocie, cand fetusii supravietuiesc dar se nasc cu
malformatii (microftalmie, alopecie, hipoplazie cerebrala);
• in ultima treime a gestatie (dupa 180 zile), ferusii devin imunocompetenti
fata de virusul BVD.
Avortul produs de Rinotraheita infecJioasii bovinii (I.B.R.) (Herpes virus tip
I.) are Joe consecutiv unei infectii aerogene sau prin coabitare.
La unele femele contaminate, virusul se localizeaza la nivelul placentei. Daca
reactia intlamatorie endornetriala este slaba, fetusul moare ~i se mumifiaza. Avortul
apare la 3-8 saptamani dupa producerea bolii respiratorii in efectiv.

3. Avorturile parazitare
Cele care intereseaza in mai mare masura speciile de interes economic sunt:
avortul toxoplasmatic si avortul trichomonotic.
Avortul toxoplasmatic este produs de un protozoar, Toxoplasma gondi.
Pierderile prin avort ~i mortalitate pot sa atinga 50%. Daca intreruperea gestatiei are
Joe timpuriu, embrionul va fi resorbit, iar daca gestatia este dusa la termen, nou
nascutul nu este viabil.
Avortul trichomonotic intalnit mai frecvent la vaca, este produs de
Trichomonas foetus sau Trichomonas genitalis bovis. Boala se transmite prin monta
sau IA.
Dupa infectia vaginala, parazitii ajung in uter, se multiplica in mucoasa
uterina, produc liza vilozitatilor coriale si prin intreruparea legaturilor matemo-fetale
se produce un avort timpuriu. Afectarea invelitorilor fetale si embrionului concomitent
cu cervixul inchis va da nastere unui piometru.
Avortul se produce timpuriu (saptarnanile 6-12 de gestatie), in perioada post
abortiva inregistrandu-se frecvent endometrite ~i infertilitate.
Diagnosticul este clinic ginecologic ~i confirmat prin examen parazitologic.

- 243 -
 Tratamentul se face cu fenilbutazona (5 reprize la 3 zile interval; 35 ctg/kg
corp) sau fenobent (45 ctg/kg corp).

4. A vorturile micotice
Pot fi produse fie de miceti de ongme externa - furaje mucegaite
(exosaprofite), fie de origine interna - din tubul digestiv (endosaprofite).
Speciile implicate in producerea avorturilor fac parte din genurile Absidia,
Aspergillus, Candida, Nocardia, Rhysopus, Mucor, etc., cele mai importante si
frecvente fiind Aspergillus si Mucor. (ADAMESTEANU, CONSTANTA, BABA, A.
1973)
Incidenta crescuta a avorturilor micotice in lunile de iarna (75%) se datoreaza
mai ales furajarii in aceasta perioada cu fan ~i furaje insilozate, de multe ori mucegaite.
La acestea se adauga si contaminarea prin rnonta sau IA cu sperms ce contine miceti
(L. RUNCEANU, MARGARETARUNCEANU, 1974, 1992).
Patogeneza avortului micotic se caracterizeaza prin: furajele contaminate
micotic produc microleziuni in tubul digestiv, traverseaza bariera gastrointestinala si
ajung la aparatul genital pe cale lirnfatica ~i hematogena. De aici, traverseaza bariera
placentara, se multiplica in invelitori si produc avort.
in perioada de gestatie produc mortalitate embrionara si nasterea unor produsi
subponderali (PAUL, I., 2000).
Avortul se produce la diferite varste de gestatie (III-Vlll), dar mai frecvent in
ultima parte (VII-VHI).

. Modiflcarile fatului mort ~i retinut I~

intreruperea gestatrei se soldeaza fie cu avort sau nastere prematura, fie cu
retinerea fatului, caz in care acesta va suferi unele transformari, dependente de stadiul
gestatiei in care s-a intrerupt dezvoltarea produsului de conceptie.
in cazul avorturilor precoce (embrionare), produsul de conceptie este resorbit.
in avorturile fetale produsul de conceptie poate suferi mumifierea, maceratia sau
putrefactia.

Mumifierea fetusului
Se produce consecutiv deshidratarii totale a corionului, alantoidei si lichidelor
fetale. Impregnarea cu saruri de calciu formaza un litopedion (de la litos - piatra), care
poate sa ramana mult timp in uter.
La scroafa, avortonii pot fi incomplet mumifiati,
Simptomatologic starea femelei nu este modificata, dar examenul ginecologic
transrectal evidentiaza cornul uterin marit in volum, cu peretele aderent la fetus;
senzatia de val nu se percepe iar arterele uterine medii nu mai prezinta pulsatia
caracteristica,
Diagnosticul se precizeaza prin datele anamnetice ce confirma instalarea
anterioara a gestatiei ~i prin examneul ginecologic transrectal.

• 244-
 Tratamentul are in vedere eliminarea fetusului mumifiat. Dilatarea cervixului
si apoi tunelizarea completa este conditionata de prezenta CL. in aceasta situatie se vor
administra PGF2 al fa (Prosolvin 7 ,5 mg; Oestrophan 500 mcg; Enzaprost 20 mg;
Flavoliz 2 ml) urmata de expulzarea avortonului la interval de 54-60 ore.

Fig. 116. Mortalitate ernbrio-fetala la scroafa. Fetu~i normal dezvoltati ~i

fetusi murnifiati (Original L. RUNCEANU)

Maceratia fiitului
Apare ca urmare a lichefierii lente a tesuturilor fetale, in cele din urma
transformandu-se intr-o masa lichida aseptica.
Tntrucat fatul macerat poate ramane sechestrat in uter, la termen, se elimina o
masa sanguinolenta care contine oasele avortonului. Complicatiile pot rezulta din
pozitia transversala a unor raze osoase sau prin implantarea acestora in peretele uterin.
Diagnosticul se bazeaza pe existenta eliminarii unei mase fluide, cu aspect
murdar, 'in care sunt inglobate oasele fetusului (RUNCEANU L.-2003).
Tratamentul va urmari dilatarea cervixului si eliminarea fragmentelor osoase.
Aceasta se realizeaza prin administrarea de PGF2a ~i tunelizarea rnanuala. In
continuare se aplica tratamentul antiinflamator local si stimularea dinamicii uterine; se
vor administra sifonaje cu solutii de entozon sau rivanol 3o/oo si ocitocice.

- 245 -
 Fig. 117. Uter de scroata cu un singur fetus. Macera tie feta la
( Original L. RUNCEANU)

Putrefactia fetusului
Presupune interventia unor bacterii anaerobe. In cazul torsiunii uterine produse
in prima sau a doua treime a gestatiei, fatul mart ~i retinut constituie un mediu propice
pentru multiplicarea germenilor anaerobi.
In aceaste situatii, starea generals a femelei este profund modificata (abatere,
inapetenta, modificari circulatorii si respiratorii, eforturi de expulzare), iar local
eliminarea unui lichid ihoros, in care se identifica resturi de tesuturi fetale.

Fig. 118. Avert gemelar 9 saptarnani la vaca,

(Original L. RUNCEANU)

- 246 -
 Fig. 119. Expulzarea mumiei fetale la vaca (/. BO/TOR)

Fig. 120. Resorbtie fetala la scroafa, Fetusi normali ~i in diferite faze

ale resorbtiei fetale, in acelasi corn uterin. (Original L. RUNCEANU)

Fig. 121. Diferite faze ale resorbtiei feta le la scroafa, ( Original L. RUNCEANU)

- 247 -
 Tratamentul este de urgenta si consta in extragerea fetusului ~i combaterea
complicatiilor inflamatorii locale ~i generale. in acest scop se utilizeaza:
• Extragerea fetusului;
• Aseptizarea uterului (Negamicina, Teramicina, 5-6 g la o administrare);
• Detoxicarea organismului prin inoculare de Calciu gluconic, Calciu clorat,
etc.;
• Tratament general cu antibiotice.

- 248 -
 PARTURITIA I

Desfasurarea gestatiei in conditii normale este determinata de mai multe

elemente ce se interfereaza reciproc, dintre care, mai importante sunt legate de mama,
de fat ~i de functionabilitatea placentara.
Parturitia - nasterea - reprezinta un complex de transformari morfofiziologice
ce au loc in mod normal Ia termen si care au drept consecinta expulzarea produsului de
conceptie "tolerat" din punct de vedere imunologic si fiziologic.
Determinismul declansarii parturitiei la termen este conditionat de corelatia
celor trei categorii de factori: matemali, fetali ~i placentari (TEODORESCU EXARCU,
1977).

1(,ac~i maternali~ ~
Sunt reprezentati prin modificarile morfologice ~i fiziologice ale organismului
matem: tractusul genital, modificari in hemodinamica utero-placentara, schimbari in
"toleranta imunologica", modificari neuro-endocrine.
- Modificarile morfofiziologice uterine constau in cresterea si maturarea
morfo-functionala a structurilor uterine, schimbarea configuratiei topografice a uterului
si fetusului imediat inainte de parturitie, asociata cu diferentierea repartitiei fortelor de
compresiune intrauterine, un continut crescut de PGF2 alfa in uter si placenta, cresterea
concentratiei mediatorilor chimici capabili sa sensibilizeze sistemul genital la stimuli
(chinine, noradrenaline, histamine).
- Scaderea pragului sensibilitatii imunologice prin diminuarea tolerantei
imune.
- Modificari imunologice
Unele cercetari recente explica declansarea partuntiet printr-un mecanism
imunologic, potrivit caruia, fatul constituie o homogrefa si este tolerat imunologic in
timpul gestatiei datorita imunitatii lui antigenice. Aceasta imunitate antigenica este
determinata de o jumatate din patrimoniul genetic al tatalui, care este semialogenica cu
sistemul imunitar matem. Placenta, prin zona amorfa, are rol de protectie asupra
fenomenului de rejectie (M CARP-CARARE, Al. GREClANU, 1995).
GLUHOVSCHI ~i col. considera ca prin bariera fibrinoida, trofoblastul de
implantare formeaza intre mama si flit o zona tampon, atat anatomica cat si
imunologica, care asigura supravietuirea homogrefei.
Conform acestei teorii, parturitia reprezinta punctul culminant al fenomenului
de respingere, cand homogrefa nu mai poate fi tolerate de organismul matem.

- 249 -
 I A Avant ~avail j

!!,.-- placenta

~'
y Er ...
as deFB
(j
facteur
bloquant (FB)
34kd PG• NK · necrose

'
8----+ pasdeTNF
\Tr
P = progesterone,R·P = recepteur a la progesterone
NK c cellules naturelles tueuses
TNF c tumor necrosis factor
PG K prostaglandine

Fig. 122. Mecanismul imunologic al parturitiei

Ro/ul posibil al modulsiie! receptorilor pentru progesteron asupra limfocitelor TCDB §i a
placentei. lnactivarea receptorilor pentru progesteron (R-P) asupra COB permite
reluarea aclivitatii ce/ulefor NK la un nive/ · "normal" §i secretie TNF, agent
vasoconstrictor. oeclensetor al contrac{iilor muscu/are.
A. fnainte de paruri{ie; a·. Dupa parturitie
P - progesteron; R-P - receptor pentru progsteron; NK - celu/e uciga§e natura/e;
TNF - factor necrozant tumora/; PG - prostaglandine
(dupa TH/BAULT §i LEVASSEUR, 1991)

- Modificari neuroendocrine reprezentate prin restucturari ale horrnonilor

adenohipofizari, extrahipofizari si gonadici.
Modificarea echilibrului hormonal consta 'in esenta 'in:
• o scadere a progesteronului;
• cresterea cantitatii de estrogeni care favorizeaza activitatea contractila a
uterului.
Estrogenii si ocitocina induc forrnarea guanil-monofosfat-ciclic (cGMP) din
guanidin-trifosfat (GTP) in celule, cGMP favorizand formarea in uter a PGF2 alfa, in
detrimentul PGE2 care se descompune repede si are un efect mai slab (TULKJNSKY ~i
RYAN, 1981).
Estrogenii produc o sensibilitate a musculaturii uterului la efectul contractil al
ocitocinei, fenomen demonstrat prin faptul ca la oaie si capra gestanta administrarea de
17-beta-estradiol este urmata de secretia de PGF2 alfa (CURRIE, W.B. si col, 1973,
citat de SEICIU ~i col. 1989).

- 250 -
 100 &_"' £ 0.8
>- E
~c
..,a.
:;o ~
0
'.:_ ';;, 0.6
: E
"'''5
=!= 0.4
\"\ ·----. .sans ocytccoe
: g_
~- - 0.2 •-,t· ......
'•• - ••••• --- ••••• ocylocine (90nM)

-8 -7 ·6 10 15 20 25
- log (Ocytocine) (M) Ca·· (l,M)
Fig. 123. Efectul ocitocinei asupra productlei de inozitolfosfataza ~i contractia
miometrului (dupa MARC, LEIBER §i CARBON, 1986)

Hipotolomus [TI-----,
J G:)
Hipofizci IACTH•?I

1-
,<{
u.. Suprarenale
!e
cortizol

Plocentci

Plocentci

•<! Corp galben

2
<!
:Z: Suprarenole

© e
Hipoflza pos!erioorci

Fig. 124. Mecanisrnul reglarii endocrine a parturitiei

(dupii Fl. SE/CJU, 1989)

- 251 -
 Reglarea nervoasa a parturitiei este asigurata prin corelatia intre receptorii de
la nivelul cervixului si vaginului si neurohipofiza, de la nivelul acesteia eliberandu-se
cantitatile de ocitocina necesare contractiei miometrului.
~20
Con r e, es incepand cu a doua jumatate a gestatiei, la integrarea
acestora in mecanismele parturitiei, Astfel, MAYERS, R.E., 1971; DUMITRJU, 1.,
1976, constata ca la copil, in a doua treime a gestatiei se observa cresterea unor
hormoni adenohipofizari fetali (Gonadotropine, TSH, ACTH), pentru ca, spre sfarsitul
gestatiei sa se remarce scaderea gonadotropinelor si cresterea accentuata a TSH ~i
ACTH.
Semnificatia cresterii TSH ~i ACTH spre sfarsitul gestatiei poate fi corelata cu
raspunsul fetal la viitoarele solicitari de travaliu, contribuind la perfectionarea
mecanismelor de adaptare la viata extrauterina (TEODORESCU, EXARCU, 1977).
De asemenea, in conditii naturale, sub efectul stimulilor nervosi, axa
hipotalamo-hipofizo-suprarenaliana a fetusului secreta si elibereaza cortico-steroizi.
Acestia din urma traverseaza placenta si induc un sistem enzimatic capabil sa
transforme progesteronul in estrogeni la mama (VAISSAIRE, 1977, WATHANlELSZ,
1976).
sires?
hipotalamus j~

hi;x,/fi;a~·:-thipofizectomio cnuzeoz.O
fetalo :..}f p;elung:reo gest3;tei
'\th-,
ACTH

plocentorn

progeslerona
scode

eslrogenii
cresc

Fig. 125. Mecanismul actiunii sistemului hipotalamo-hipofizar-suprarenal fetal

asupra inducerii parturitiei (dupii WATHANlELSZ, 1976)

- 252 -
 Mai mult, corticosteroizii inhiba elaborarea factorului fetal care, in timpul
gestatiei blocheaza activitatea PGF2 alfa (luteolizina).
, C) ,......._
. Factorii placentari L-<...,J
P mu tiplelor functii endocrine ~i de nutntie, intervine in
procesul parturitiei prin schimbarea raporturilor endocrine (hormoni proteici, hormoni
sterolici sau estrogeni - progesteron), prin modificarile morfologice intime de la nivelul
vilozitatilor, sau prin facilitarea declansarii travaliului ~i a proceselor de adaptare
materno-fetala.
Principala activitate placentara endocrina cu rol in parturitie este data de
contributia la schimbarea raporturilor estrogeni/progesteron.
Scaderea progesteronemiei ~i schimbarea raportului in favoarea estrogenilor,
au drept consecinta sporirea excitabilitatii si contractibilitatii miometriale datorata
stimularii activitatii alfa receptorilor. Paralel cu o concentratie mai mica de progesteron
placentar, scade si concentratia de potasiu intracelular, rnodificand in acest fel ~i
potentialul de membrana.
Cresterea concentratiei de estrogeni mai ales in perioada dinaintea parturitiei,
duce la anihilarea, in parte, a efectelor progesteronului. Estrogenii determina de
asemenea, cresterea concentratiei de epinefrina ~i acetilcolina.

4(s"emnele prodromale ale parturii;::::, L 1

Organismul matem sufera spre sfarsitul gestatiei o serie de rnodificari la
nivelul bazinului si organelor genitale care permit expulzarea produsului de conceptie
(FITZPATRICK si DOBSON, 1981).
Alaturi de acesta, se inregistreaza ~i modificari ale glandei mamare (MUSAH si
col. 1986).
Totalitatea acestor fenomene ce pregatesc parturitia poarta denumirea de
SEMNE PRODROMALE. Aceste semne sunt facilitate de interventia neuroendocrina.
La nivelul bazinului are loc o congestie, infiltrare ~i relaxare a ligamentelor
sacroiliace si ale articulatiilor bazinului. Aceste modificari se instaleaza cu 1-2 zile
antepartum si se produc ca urmare a interventiei actiunii congestiv-infiltrativa a
estrogenilor ~i relaxinei (SLOSS, V, DUFFY. l.H. 1988).
Actiunea congestiv infiltrativa se manifesta si la nivelul organelor genitale
exteme, zonelor perigenitale ~i glandelor mamare. Concomitent, mucusul cervical se
lichefiaza, iar cervixul incepe sa se intredeschida (PARRY si ELWOOD, D.A. 1981)
(jig. 111).
Se constata, la unele specii, o scadere a temperaturii corporale cu 0,4-l ,2°C (la
iapa), pe cand la altele (oaie, capra, scroafa) aceste fenomene nu se inregistreaza,
Modificarile comportamentale constau in adoptarea frecventa a decubitului,
neliniste, mictiuni repetate si la unele specii transpiratie.

- 253 -
 Relaxation ot
Sacro sciatic
Ligament

Vulvo r
Edemc -~---+

String of
Mucus --+---+-ii

Udder
Edema---+--\--

STAGE-I LABOR
Fig. 126. Semnele prodromale ale parturitiei
---f~~:.!:1.1!1RY$i ELWOOD, 1981)

Mecams arturitiei se caracterizeaza printr-un complex de rnodificari

matemo-fetale, ca o consecinta a corelatiei dintre activitatea contractila a uterului,
forma conductului pelvin ~i procesele de acomodare ale produsului de conceptie.
Fenomenele mecanice ale parturitiei au la baza legi fizice dintre care cea mai
importanta este legea rezistentei celei mai mici enuntata de GA USS, K.F.
in acest context, rezulta ca fetusul i~i orienteaza diametrele in asa fel, lncat sa
se realizeze o acomodare cat mai buna pentru a fi supus unei cornpresiuni cat mai slabe
(H. MARTIUS, 1966, GROZA l.,2006).
Doua elemente sunt esentiale in mecanisrnul parturitiei:
1. Tendinta spre concordanta formelor. in acest caz fetusul se orienteaza la
nivelul fiecarui segment al conductului pelvin - functie de conformatia
caracteristica speciei - incat sa fie compresat cu forte cat mai putine.
2. Tendinta spre cuncordanta curburilor, se manifests prin modificari in
timpul acomodarii care vor facilita o suprapunere cat mai favorabila
diametrelor feto-matemale.
Astfel, la vaca, fetusul trebuie sa se orienteze dupa o linie franta a axului
conductului pelvin, formata dintr-o portiune ascendenta, o portiune orizontala si apoi,
dependent de conformatia deschiderii posterioare a bazinului, o directie din nou
ascendenta.
La iapa, conformatia bazinului si directia axului conductului pelvin, impun o
orientare dupa o linie curba cu convexitate superioara.

- 254 -
 in complicatele mecanisme ale parturitiei se distinge participareamai multor
forte: contractia uterina, tonusul uterin si contractia musculaturii abdominale {presa
abdominala)
Contractiile uterine se realizeaza prin fenomenele de depolarizare
caracteristice tuturor strncturilor excitabile (MANOLESCU, V. ~i col. 1973;
TEODORESCU, EXARCU, 1977).

Fig.127. Angajarea fatului la vaca in Fig.128. Angajarea fatului la vaca in

prezentarea anterioara, pozitie dorso-sacrala prezentarea posterioara, pozitie
lombo-sacrala

Fig.129. Asezare lonqitudinala prezentare Fig.130. Asezare longitudinala prezentarea

anterioara, pozi\ie dorso-sacrala posterioara, pozi\ie lombo-sacrala

- 255 -
 Fenomenele electice de depolarizare ~i hiperpolarizare sunt corelate cu
mobilizarea calciului. Dupa cercetarile lui ROBERTS (1971) contractia uterina poate
incepe initial fiira cresterea conceutratiei de ocitocina, urmand sa-si mareasca
intensitatea in faza de expulzare propriu-zisa, datorita compresiunilor mecanice asupra
cervixului.
Principalele caracteristici ale contractiei uterine sunt: au caracter peristaltic,
sunt involuntare, ritmice, intermitente ~i progresive.
Actiunea fortelor de contractie se caracterizeaza prin mai multe particularitati:
• propagarea undei contractile de la varful coarnelor spre cervix (mai ales la
femelele unipare);
• relaxarea si diminuarea contractiei de la varful coamelor uterine catre baza
lor;
• intensitatea maxima a contractiilor se manifesta in momentul expulzarii
fetusului.
Ritmul de repetare a "valurilor" de contractii este de 15-20 minute, la inceputul
parturitiei, cu 'o intensitate mai redusa, pentru ca treptat, succesiunea sa devina mai
rapids, la 1-2 minute.
Pentru a explica modul in care uterul, ca organ muscular, intervine in procesul
parturitiei, ca factor de expulzie, el trebuie sa indeplineasca anumite conditii.
in timpul expulziei, uterul prin contractiile peristaltice, in valuri, impinge
continutul spre cervix, care fiind intredeschis reprezinta locul de minima rezistenta si
care in continuare se va dilata pana la stergerea completa.

mmHO 40

c: .{ 30
-~~ 20
ii 10
0-'-+-'- .......... --'--'r--'---,--L-~
2 3 4
(lempsmin)

Fig. 131. Aspectul schematic al orqanizarf contractiei uterine

Amplitudinea contracfiei uterine a fost estimata cu ajutorul unui cateter introdus in
cavitatea uterina pe cale trenscetvicete, permifand inregistrarea variatiilor presiunii
amniotice. contrectine nou produse - localizate tntr-un punct al uteru/ui (reprezentat
punctat) sunt de amplitudine scazuta. Aceasta se mare§te pe masura ce contrscti« se
propaga, apoi diminua gradual odata cu trecerea timpului (dupa ALVAREZ §i
CALDEYRO BARCIA, Gynecologia, 1954, 138, 190-192)

- 256 -
 Contractiile reprezinta principala forta ce participa la declansarea parturitiei.
Centrul de coordonare a contractiilor uterine este la nivelul maduvei dorsale.
Diferiti agenti fizici (caldura, masajul uterin, dilatarea fortata a cervixului) sau
medicamentoasa (ocitocina, ergotina, glucoza, etc.) pot intensifica contractiile, pe cand
atropina sau cloroformul micsoreaza intensitatea contractiilor.

Efectele prostaglandinelor asupra activitatil contractile a miometrului

in momentul parturitiei, PGF2 alfa mareste simultan tonusul de baza ~i freventa
contractiilor fazice, iar acest efect este abolit de un inhibitor al canalelor calcice.
Aceasta sugereaza ca PGF2 alfa diminua acumularea calciului la nivelul situsurilor de
stocaj intracelular. Ea inhiba, de asemeni, Ill functie de concentratie, activitatea ATP-
azei membranare, calciu si magneziu dependenta, reducand astfel efluxul de calciu
catre fibra uterina (jig. 117)

'ii,
., 12 O Jraction microsomale
c
'4i E§l lraclion membranes
ec. 10
plasmiques

"'E
~ 8 '\
I
8
0

6 -.
4 "'-·-..........-._,

C +PG +PG +PG

.
~ 2 4 6 10 12
0,1 !Jglml 1µg/ml 0.3 mg/ml PGFzu (µmol/1)

Fig. 132. Actiunea PGF2 alf~ asupra legarii Ca'+ la o fractiune rnicrosornala
(reticul sarcoplasmatic) a miometrului de vaca; 2b. Actiunea PGF2 alfa asupra
activitatii enzimei membranare ATP-aza Ca2\ Mg2\ dependenta
(dupa CARSTEN, 1986)

Toate aceste efecte, contribuind la marirea concentratiei de calciu citosolic,

favorizeaza aparitia contractiilor (MALTIER, J.P. si col. 1991).

Tonusul uterin reprezinta presiunea minima prezenta in intervalul dintre

contractiile uterine. Tonusul uterin atinge in perioada parturitiei o valoare de 70 mm
Hg, comparativ cu tonusul de 30-40 mm Hg inregistrat in timpul gestatiei,
Daca prin contractiile uterine, fetusul, in lichidele fetale este deplasat spre
gatul uterin, tonusul uterin ii mentine in pozitia castigata, asigurandu-se astfel
progresiunea acestuia spre si prin conductul pelvin.
Contractla muschilor abdominali sau "presa abdominala", la care participa
muschii spinali, are un rol deosebit in faza de expulzare a fetusului.

- 257 -
 A

Bc1-~~~....,.::'--~~~~~~~~~~~~~~~~_,__,--~

), ;Mlr~r_1,;·1,hrinP
/3; ..e6o'qmin~/.i
Fig. 133. Graficul contractiilor musculaturii abdominale
(dupa GLUHOVSCHJ, N. 1967)

Compresiunea care se exercita asupra uterului, prin intermediul viscerelor,

atinge valori de aproximativ 70 mmHg reprezentand o forta complementara necesara
strabaterii conductului pelvin.
in timpul desfasurarii parturitiei apare si senzatia de durere. Distensia ~i
dilatatia cervicala determinate de compresiunile datorate contractiior uterine,
influenteaza atilt aria de receptare din structurile rniometriale cat ~i cea din zonele
parametrale (ligamente largi).
Cercetarile privind terminatiile nervoase din tesuturile gonado-dependente
releva prezenta in coamele uterine a corpusculilor Meissner in tesutul conjunctiv
subepitelial; in corpul uterin s-au gasit terminatii in cosulet in apropierea glandelor
precum si corpusculi Krause si Meissner 'in corionul citogen intraglandular ~i in
interstitiile conjunctive ale fasciculelor musculare (VICTORIA ZJNCA si col. 1967).
Corpusculii Ruffini, Meissner si Krause au fost identificati de asemenea, la
nivelul cervixului, localizati in profunzimea straturilor musculare ~i in infundibulii
glandulari.
La nivelul "florei involte" si vagin au fost identificati in grosimea straturilor
musculare corpusculii Krause ~i Meissner.
Declansarea durerii este un fenomen complex, in care intervin modificari
hemodinamice, mecanice, biochimice cum ar fi eliberarea locala de bradikinine,
prostaglandine ~i acid lactic care vor declansa reflexul dureros (SAMUEL, J. si col.
1975; ALEXANDRESCU, D. :ji col. 1976).

Parturitia se es a~oara in mai multe etape sau stadii: stadiul de deschidere a

gatului uterin, stadiul de angajare ~i expulzare a fetusului, stadiul de expulzare a
placentei.

- 258 -
 6.1. Stadiul de deschidere a gatului uterin
Fenomenele hemodinamice, infiltrative si morfologice ce se
inregistreaza in faza prodromala, alaturi de scaderea tonusului uterin in prima faza a
parturitiei, fac posibila deschiderea gatului uterin, fenomen variabil de la specie la
specie.
Deschiderea gatului uterin pilna la "stergerea" Jui este posibila gratie
interventiei a doua forte: presiunea executata de fetus prin intermediul anexelor ~i a
lichidelor fetale ce se infiltreaza in orificiul format ~i de contractia musculaturii
longitudinale a uterului care se insera 111 parte la nivelul cervixului.
"Punga apelor" patrunzand treptat in giltul uterin ti dilata uniform,
pana la stergerea completa. Dilatarea uniforma a cervixului este o conditie esentiala a
expulzarii ~i aceasta se realizeaza pe principiul repartizarii egale a fortelor in Jichide.
Contractiile uterine se intensifies treptat datorita excitarii mecanice a receptorilor
cervico-uterini, pe masura avansarii "conului fetal" in prezentarea anterioara sau
posterioara. Din cauza presiunii ridicate, invelitorile fetale se rup iar scurgerea
lichidelor asigura lubrefierea conductului pelvin.

I l -,
~,

Fig. 134. Schema dilatarii cervixului; mecanismul dllatar] gatului uterin

~i formarea "pungii apelor":
1.actiunea contractiilor uterine asupra cervixului §i dilatarea lui; 2. patrunderea pungii
ape/or la nivelul gatului uterin; 3. traversarea gatului uterin §i patrunderea Inveliiorilor
fetale tn cavitatea vagina/a; 4. cresteree tn volum a pungii ape/or §i fnaintarea spre
orificiul vu/var (dupa GLUHOVSCHI, N., 1967)

- 259 -
 in faza de deschidere a gatului uterin se realizeaza acomodarea fatului, La
unipare, contractia musculaturii uterine face sa se micsoreze diametrele transversale ale
uteruJui si astfel, se Indreapta coloana vertebrala a fetusului, acesta adoptand o pozitie
favorabila strabaterii conductului pelvin. Concomitent, fetusul sufera si o rotatie in
jurul axului longitudinal sub unghiuri diferite (180° la iapa sau 90° la vaca) in asa fel
incat sa capete asezarea, prezentarea ~i pozitia eutocica.

a b

c d

Fig. 135. Schema dilatarii cervixului:

a, b, c, d stadii/e dilatarii; 1. extremitatea cervicala a co/u/ui uterin; 2. extremitatea
cauda/a (vagina/a) a colului; 3. amniosul (dupa Fl. SEICIU si col., 1989)

Se indeplinesc astfel, conditiile celor doua elemente importante in parturitie:

tendinta spre concordanta curburilor ~i tendinta spre concordanta formelor, care asigura
in continuare trecerea spre al doilea stadiu al parturitiei,

6.2. Stadiul de angajare ~i expulzare a fetusului

in stadiul de angajare si expulzare, fetusul isi termina acomodarea iar prin
intinderea capului pe membrele anterioare realizeaza "conul fetal" in prezentarea
anterioara, sau, cu membrele posterioare intinse, "conul fetal" in prezentarea
posterioara.
Este stadiul in care fetusul traverseaza conductul pelvin osos, in care
compresiunile pe receptorii cervico-uterini sunt maxime, cand durerile devin mai
accentuate si cand intervine presa abdominals. Momentele dificile sunt reprezentate
prin trecerea centurilor pelvina sau scapulara,

- 260 -
 6.3. Stadiul de expulzare a placentei
Expulzarea placentei, ca parte integrala a actului parturitiei are loc ca
urmare a unui complex de procese de anemie prin mperea cordonului ombilical, a
retractiei vilozitatilor coriale ~i a unor fenomene degenerative.
in perioada deschiderii gatului uterin, presiunea dezvoltata de
contractie permite mentinerea unui grad satisfacator de flux sanguin arterial. Cresterea
valorilor presiunii in perioada de expulzie, cand contractiile uterine ~i ale musculaturii
abdominale sunt maxime, micsoreaza fluxul sanguin in aria utero-placentara permitand
~i favorizand desprinderea placentara,
Procesele degenerative la nivelul vilozitatilor incep prin micsorarea in
volum a vilozitatilor secundare, hipoplazia sincitiala tromboza ~i necroza
(ANDERSON, N.A.D., 1971, BAILLE, P . si col. 1972 citat de TEODORESCU, P.,
1977).
Factoml care conditioneaza insa expulzarea placentei este reprezentat
de contractia si involutia uterina care accentueaza influenta proceselor hemodinamice
si degenerative.
Sintetizand elementele ce caracterizeaza actul parturitiei VAISSAIRE,
J. (1977) comunica urmatoarele date:

Tabelul 21
Actul parturitiel la diferite specii
Durata Faza de contractle Faza de Faza de
Specia parturitiei uterina !ji dllatatia expulzie a expulzare a
(ore) cervlcala (ore) fetusului (ore) placentei (ore)
Vaca 12 0,5-24 0,5-4 0,5-8
Oaie 10 0,5-24 0,5-2 0,5-8
Scroafa 2,4-10 2-12 1-4 1-4
la pa 2-8 1-4 10-30 min. 0,5-3
10-30 min. lntre
Caine 6-7 -
fiecare fetus
-

ted: . c·aracteristicile arturitiei e s ecn

La vaca, urata deschiderii cervixului este de 2-24 ore. Expulzarea produsului
de cone · eaza de la 20 minute pana la 3-4 ore sau mai mult, Pentru a patrunde in
filiera pelvi-genitala, vitelul trebuie sli treaca de pragul pubien inaltat si de insertia
ligamentului prepubien. Angajarea se face imediat la nivelul aperturii pelvis-cranials
datorata pozitiei sale mai putin oblice, canalul natal ingustandu-se la nivelul crestelor
suscotiloide. Forma concava a sacmmului si neregularitatea planseului canalului natal
ingreuneaza progresia fiitului.
in filiera pelvi-genitala la nivelul cervixului dilatat se angajeaza corionul care
se rupe cand ajunge in vagin, dupa care se angajeaza alantoida, o vezicula de culoare
albastruie, ce ajunge intre Iabiile vulvare unde se rupe. Amniosul apare ca o punga de

- 261 -
 culoare galbuie care atunci cand se rupe, de obicei intre labiile vulvei se evidentiaza
parti din rat.
Expulzarea fatului este efectuata de mama in mod obisnuit l;li eel mai frecvent,
in decubit sterno-abdominal, apoi mai rar in postura patrupedala, Expulzarea
secundinelor, in mod normal se face la circa 6-12 ore dupa expulzarea fatului, in mod
spontan. Involutia uterina incepe la 2-3 ore de la expulzarea produsului conceptional,
iar daca si placenta s-a eliminat l;li uterul este normoton si normokinetic, in 3-4 ore
cavitatea uterina se micsoreaza, iar la 3-4 zile de la parturitie cervixul are lumenul de
p
l c · erea completa facandu-se dupa eliminarea losiilor.
() ":) La iapa, urata deschiderii cervixului este de 12-24 ore, iar expulzarea fatului
~ realt in 5-10 minute. Dupa deschiderea cervixului, in vagin apare
alantocorionul care. se rupe de obicei in conductul natal, in mod spontan. Apoi urmeaza
arnniosul care inveleste produsul de conceptie, are o culoare palida si se rupe de obicei
in vagin. Dupa ruperea veziculei alanto-coriale si dupa scurgerea lichidului alantoidian,
incep contractiile putemice mai ales ale musculaturii abdominale. Femela se culca si se
scoala, geme, flexeaza coloana vertebrala.
Bazinul la iapa nu creeaza dificultati fatului in progresiunea sa l;li nu
ingreuneaza desfasurarea parturitiei spontane. Sacrumul este drept, simfiza ischio-
pubiena neteda, iar unghiul format de planul aperturii pelvine anterioare cu sacrul mai
mic de 90°. Fatul care are o forma alungita se angajeaza usor in bazin l;li traverseaza
rapid filiera pelvi-genitala. Expulzarea manzului se efectueaza rareori invelit complet
in amnios, iar cordonul ombilical la manz se rupe la circa 20 cm de peretele abdominal,
spontan. Dupa expulzarea fetusului, iapa se linisteste, contractiile uterului ~i ale
musculaturii abdominale fac o pauza de circa 5-7 minute, dupa care reincep pentru a
expulza placenta. Parturitia normals (expulzarea fatului l;li a placentei) dureaza intre 5-
30 minute. Postura iepei in timpul parturitiei este de cele mai multe ori patrupodala,
mai ra · · r sternoabdominala.
La rumeglitoarele mici dur a deschiderii cervixului se realizeaza in 3-30 de
ore, far e c mice particulare. tadiul de expulzare dureaza 5-30 minute. Datorita
directiei oblice a oaselor iliace, plafonul aperturii pelvis-cranialis este mai inclinat,
sacrumul este drept, cu sincrodoza sacro-iliaca mai mobila.-Gratie acestor conformatii,
angajarea fatului se face relativ usor. Cordonul ombilical se rupe spontan la circa 5-10
cm de peretele abdomenului. in gestatia gemelara dubla sau tripla timpul scurs intre
primul fat expulzat l;li ultimul variaza intre 5 l;li l O minute, iar placenta este expulzata
dupa ultimul fat. Parturitia se produce frecvent in decubit stemo-abdominayrar in
decubit era! · arte rar in statiune patrupodala.
La scroa a durata dilatarii cervixului este de 2-6 ore fara simptome
apreciabt , oar ca rnanifestarile de comportament sunt diferite in sensul ca femela il;li
cauta un culcus. Durata stadiului de expulzare a fetusilor este de 3-6 ore iar cate o data
de 18 ore. lntervalele de expulzare a fetusilor variaza de la 2 la 5 minute pana la 1-4
ore. Bazinul la scroafa are planul aperturii pelvis-cranialis inclinat. !.E,filtr_!l!3!J"lJ,J.iXduL..
~g_rozelor acrn~ice permite mobilizari ale sacrumului, cea ce ~.!<-.ca
parturitia sa fie usoara,
-----·----
- 262 -
 Anexele fetale se rup inca in interiorul coamelor uterine. Uneori fetusii fiind
expulzati in anexele intacte. Ordinea de ex~zare din coamele uterine a fetusilor nu
respects o regula ~i nici placentele nu sunt expulzate regulat dupa fiecaretat; fatul
urrnator, de obicei antreneaza odata cu el ~i placenta· fatului precedent. Uneori sunt
expulzati mai intai fetusii, iar la urma toate placentele lor. Cordonul ombilical la puree!
se rupe spontan la o lungime de 5-10 cm de peretele abdominal, mai ales datorita
greuratii corpului fetal. Parturitia la scroafa se produce eel mai frevent in decubit
a ral.
La carnasiere tadiul de dilatatie a cervixului dureza 3-6 ore, fiira manifestari
c mice melele, in aceasta perioada au grija mai ales de pregatirea
culcusului intr-un loc izolat. Stadiul de expulzare dureaza I0-15 minute, pana la 12 ore.
La aceste specii, planul aperturii pelvis-cranialis tinde mai mult spre orizontalitate;
datorita acestui fapt angajarea fetusilor se face relativ usor. Jnconvenientele la angajare
le prezinta unele rase la care forma deosebita a capului, regiunea cea mai voluminoasa,
poate sa produca tulburari de angajare sau o parturitie distocica.
La unele femele, in perioada de angajare a primilor fetusi apar mictiuni,
defecari repetate, neliniste, tipete. La canide, parturitia se realizeaza in decubit lateral.
La feline mai frecvent fetusii sunt expulzati din decubit sterno-abdorninal. Uneori
produsii de conceptie sunt expulzati in invelitori, pe care mama le rupe cu dintii,
operatiune pe care o practica ~i la cordonul ombilical cand nu se rupe spontan.
Cordonul ombilical are, de obicei, o lungime de 5 cm, de la abdomenul fetusului.
Expulzarea placentei este insotita de o mica hemoragie.

- 263 -
 PATOLOGIA
SI
TERAPIA PARTURITIEI

Parturitia spontana (eutocica) presupune o evolutie normala a acestui act care

are loc la momentul optim, in raport cu specia, pastrand nealterati parametrii fiziologici
matemo-fetali si placentari.
Desincronizarea factorilor matemali, fetali si placentari conduce la
desfasurarea anormala a actului parturitiei, in acest caz parturitiile fiind distocice.
Factorii maternali se refera la: fortele care participa la actul parturitiei,
succesiunea stadiilor parturitiei, conformatia bazinului, adaptarea functionals (cardio-
vasculara, metabolica, neuro-hormonala) (SEICIU, Fl. si col. 1989, RUNCEANU, L.,
1995)
Factorii fetali sunt reprezentati de o dezvoltare armonioasa a fetusului,
adaptarea functionala (vasculara, metabolica, neuro-endocrina) si acomodarea normals
a fetusului in conductul natal in timpul travaliului.
Factorii placentari vizeaza pastrarea integritatii rnorfofunctionale a placentei,
printr-o buna adaptare rnorfologica, biochimica, metabolica, hemodinarnica si neuro-
hormonala.

Frecvenfa distociilo
Fata de alte specii, frecventa distociilor la taurine este mai mare. Femelele
primipare sunt mai predispuse la distocii decal multiparele.
Conformatia bazinului are o influenta deosebita asupra incidentei distociilor la
vaca. Astfel, s-au stabilit relatii invers proportionale intre planul de inclinatie al crupei,
largimea la ischii si dificultatea la parturitie. Crupa inalta (sau bazinul ingust), notate
cu nota 1 (in scara 1-9), corespunde cu o incidenta maxima (14,5% si respectiv 12,7%),
iar crupa joasa si/sau bazinul larg, notate cu nota 9, corespunde unei incidente minime
(7,5% si respectiv 9%) (GERBEN de JONG, 1998).
Sexul produsului influenteaza gradul de usurinta al parturitiei; la fetusii
masculi incidenta distociilor fiind mai mare (9,2%) decal la femele (5,3%). Conditiile
de management nutritional pot constitui factori predispozanti pentru distocii.
ingra~area excesiva sau conditia subponderala a parturientei creste incidents distociilor
(RAZEN, F.M si col., 1994).
Sezonul de parturitie, prin implicarea factorilor de stres termic, produce
dereglari metabolice ~i hormonale ce influenteaza manifestarea distociilor la vaca in

- 264 -
mod semnificativ (P<0,001), in sezoanele de iama si primavara, cand incidenta este
minima (5%).
Lipsa de miscare a animalelor gestante poate de asemenea constitui un factor
favorizant al distociilor.

(2.E~i~gia distociilor_ __.."'--'-u

ta erne: dischinezii uterine sau lipsa uneia din fortele care concura la
partunne; defecte ale bazinului (fracturi consolidate vicios, bazin rahitic,
osteomalacic); disfunctii placentare; nedeschiderea cervixului; slaba infiltrare a
peretilor moi a conductului pelvi-genital, torsiunea uterina, hernia uterului gestant.
Cuazele fetale sunt reprezentate de modificarile rapoartelor feto-matemale
(asezare, prezentare si pozitii), diferite retineri obstetricale ~i malformatii fetale.
Cauzele mixte ale distociilor implica participarea a eel putin doi factori: unul
matern ~i altul fetal. Cele mai frecvente distocii, care au cauze mixte sunt: angustia
pelvina ~i excesul de volum fetal, nedeschiderea colului uterin ~i retinerea unor parti
din corpul fetusului (membre, cap).

~sificar~-st_o_c_iil_o_°2)LA7
in functie de originea lor, distociile pot fi de origine fetala si maternala,

3.1. Distociile de origine fetala

Sunt cauzate de modificari ale rapoartelor fetomaternale ~i retineri ale
diferitelor parti ale fatului in timpul procesului de acomodare. Acestea sunt mai
frecvent intalnite la vaci ~i prezinta urmatoarele aspecte:
A. Distocii in prezentare anterioarii
B. Dlstocii in prezentare posterioard
Diagnosticul si terapia acestor distocii sunt detaliate in: "Reproductie si
Patologia reproductiei" - Practicum - (RUNCEANU, L.; NJCORICI, R.; TANASE, D.,
1996).

- 265 -

o·istocu··
1. Distocii prin tulburari de dinamlca uterina
Tabelul 22
d e ongme materna
1. lnsuficien\a fortelor de contrac\ie
2. Exagerarea fortelor de contrac\ie
1. Conqenitala - bazinul infantil

..
2. Dobandita
bazin insuficient dezvoltat

2. Angustia pelvina .. bazin juvenil

bazin rahitic

..baziri osteomalacic
calusuri vicioase
tumori
Ventroversiunea uterina
Distocii prod use prin modificari topografice ~:
3. Lateroversiunea uterine
uterine
3. Retroversiunea uterlna
Modilicari morfologice:
A. Rigiditatea cervicala
B. Cervixul dublu
4. Distocii produse de cervix
C. Brida cervicala
Modilicari func\ionale
A. Spasmul cervical
1. Subdezvoltarea vulvei ~i vaginului
2. Atrofia vulvovaqinala
5. Distocii produse de anomalii vulvo-vaginale 3. Striuri ale vulvei ~i vaginului
4. Tumori
5. Chi~tii glandelor lui Bartholin

Tabelul 23
Distocii fetale
Distocii in orezentare anterioara
Dorso-iliaca stanga
Dorsc-iliaca dreapta
Distocii cauzate de pozi\ii
1. Dorso suscotitoidiena stanqa
anormale
Dorso suscotiloidiena dreapta
Dorso pubiana
Re\inerea capului pe o latura
Re\inerea capului ~i a gatului pe o latura
Distocii cauzate de Re\inerea capului pe stern (tncapusonarea)
2.
re\inerile capului ~i gatului Re\inerea capului pe spate (prezentarea qanaselor)
Rasucirea capului l?i gatului de-a lungul axului
lonaitudinal
Re\inerea membrelor prin aga\area chi~i\ei -
prezentarea buletului
Re\inerea membrelor prin flexare carpiana a chi~i\ei -
Distocii cauzate de re\ineri
prezentarea genunchiului
3. ale unuia sau ambelor
lncompleta intindere a membrului = aga\area olecranului
membre
Re\inerea membrului in totalitate- prezentarea spetei
Re\inerea membrului sau membrelor prin Incrucisare
duoa ceata

- 266 -
 Tabelul 24
Distocii in prezentare posterioara
Lombo-iliacii stangii
Lombo-iliacii dreaptii
Distocii cauzate de pozitii
1. Lombo suscotiloidienii stanga
anormale
Lombo suscotiloidienii dreaptii
Lombo pubianii
Agatarea copitei - prezentarea chisitei
Retinerea membrului prin flcxare tarsiana - prezentarea
Distocii cauzate de retineri
jaretului
2. ale unuia sau ambelor
Incornpleta intindere a membrului - agatarea rotulei
membre
Retinerea rnernbrului in totalitate - prezentarea fesei
Retinerea membrelor sub cornul fetal

Tabelul 25
Distocii orin anomalii si monstruozitati ale coroului fetal
Distocii prin exces de volum fetal
1. Distocii prin anomalii Distocii prin hidrocefalie
Distocii produse de ascita si anazarca fetalii
Monstri unitari (simpli)
schistosoma reflexum
perosomus elumbus
Monstri cornpust (dubli)
A. Comple\i (heteroizi)
prosopopagi
cefalopagi
2. Distocii prin rnonstruozitati
toracopagi
sternopagi
omfalopagi
iliopagi etc.
B. lncomple\i
ipsiloizi
lambodoizi
3. Distocii prin anomalii ale 1. Polimelia
membrelor

Tabelul 26
Alte distocii
Prezentare
dorso-lornbara
costo-abdominalii dreapta
costo-abdominalii stanga
sterno-abdominalii
1. Distocii prin asezare transversala
Pozi\ie
cefalo-sacrala
cefalo-iliaca dreapta
cefalo-iliacii stanga
cefalo pubiana
2. Distocii prin fiitari oernelare

- 267 -
 <) (); 3.1.1. Distocii prin anomalii de dezvoltare fetala
t?'. J · Distociile rin excesul de volum fetal e datoresc dimensiunilor exagerate a
fetusului cauzate de hiperfunctie adenohipofizara si a timusului si de alimentatie prea
abundenta in decursul gestatiei, Excesul de volum fetal se mai poate datora unor
incrucisari intre masculi de talie mare ~i femele de talie mica sau intre diferite rase mai
ales la carnivore.
Simptomele sunt reprezentate prin eforturi de expulzare, acomodare si
angajarea partials a fatului, fiirli ca acesta sii poata strabate conductul pelvin.
Examneul ginecologic transcervical evidentiaza asezarea, prezentarea ~i pozitia
eutocica, dar o neta disproportie intre conductul pelvin (dezvoltat normal) si volumul
fetusului.
Tratamentul este oriental in functie de fetusul viu sau mort. Daca este viu, se
procedeaza la efectuarea operatiei cezariene; daca este mort si exista spatiu suficient
pentru manipularea intrauterina a instrumentarului adecvat se procedeaza la fetotomie.

'tistocii prin hjdrocefalie. jAnomalia consta in acumularea in exces a

lichidului cefalorahidian, in ventriculii cerebrali ~i cavitatea arachnoidiana, Aceasta
acumulare se soldeaza cu o crestere in volum a capului, constituind astfel un obstacol
in expulzarea fetusului.
Cauza anomaliei poate fi o mutatie genetica sau a unor tulburari de
embriogeneza (GLUHOVSCHI Ji col. 1971)
Marirea in volum a capului are loc nu numai in sens longitudinal dar si
circular, ceea ce mareste greutatea de patrundere in conducutul pelvin.
Simptomatologia se caracterizeaza prin prezenta semnelor prodromale, a
eforturilor de expulzare, fara ca tranzitul fetusului sa aiba loc.
Examenul ginecologic transcervical pune in evidents un bazin pelvimetric
normal, la intrarea in deschiderea anterioara fiind fetusul a carui craniu depaseste
dimensiunile acesteia. in prezentarea posterioara fetusul stabate partial conductul
pelvin, oprindu-se in momentul blocarii capului la nivelul deschiderii anterioare a
bazinului.
Tratamentul consta in reducerea dimensiunilor capului. intrucat fetusul este
neviabil (atrofie cerebrals), se procedeaza la punctia craniana cu un trocar sau chiar cu
un embriotom.
in prezentarea posterioara, se incearca punctia cerebrala introduciind mana pe
langii fetus piina la cap (eventual dupa o usoara respingere).
La animalele mici se practica cefalotripsia cu pense forceps. Daca aceste
manopere nu sunt realizabile, se efectueaza operatia cezariana urmata de tratamentul
antiinfectios adecvat ~i de stimulare a involutiei uterine.

Distocii prin ascita .i anazarca fetala j 1

Ascita eta/a reprezinta o acumulare de lichide in cavitatea abdominals sau
toracica peste limitele normale. in ultimul caz, este vorba de hidrotorax fetal.

- 268 -
 Anomalia este consecinta tulburarilor in circulatia materno-fetala, mai ales prin
compresiuni ~i inflamatii ale cordonului ombilical, dar ~i a unor hepatopatii sau
nefropatii.
Simptomatologic - se observa o dinarnica deficitara a tranzitului pelvin al
fetusului si eforturi de expulzare flira ca produsul de conceptie sa inainteze in
conductul pelvin.
Examneul ginecologic transcervical pune in evidents, in prezentarea anterioara
- angajarea capului si membrelor, alaturi de blocarea in conductul pelvin a toracelui
si/sau abdomenului.
in cazul ascitei fetale se deceleaza o masa elastica, circulara, moale si
fluctuanta, inaintea deschiderii anterioare a bazinului; in prezentarea posterioara sunt
angajate membrele posterioare dar intrarea in bazin este blocata de abdomenul sau
toracele destins de lichide.
Tratamentul consta in reducerea volumului abdominal sau toracic, prin punctia
de eliminare a lichidelor, cu ajutorul unui trocar.
Anazarea feta/a este o infiltrare seroasa (un edem) tn tesutul conjunctiv.
Examenul ginecologic evidentiaza fetusul marit in volum, edematos cu amprenta
tesuturilor la palpare. Neconcordanta pelvimetrica intre deschiderea anterioara a
bazinului si fetus este un test de diagnostic al distociei.

Fig. 136. Anazarca fetala (original, L. RUNCEANU)

Tratamentul consta in reducerea dimensiunilor fetusului prin practicarea - cu

ajutorul unui embriotom curb de deget - a unor incizii longitudinale pe corpul fetal. In
acest mod, volumul fetusului se reduce i poate fi extras prin manopere obstetricale.
Distocii rin monstruozlta ·
Daca monstruozitatile fetale la animalele mici nu pun probleme grave la
parturitie, la unipare (vaca, iapa) monstrii pot produce diferite grade de intrerupere a
parturitiei. .
Monstrii unitari (simpli) sunt reprezentati prin Schistosoma reflexum si
Perosomus elumbus.
Schistosoma reflexum se caracterizeaza prin deschiderea cavitatilor toracale si
abdominale, viscerele abdominale ~i toracice ajungand in cavitatea uterina,

- 269 -
Articulatiile si membrele sunt deviate de la pozina normals ceea ce presupune in
primul rand dificultati de adaptare fetala si in al doilea rand, imposibilitatea adaptlirii
prezentarii, pozitiei si asezarii fetale.
Perosomus elumbus, este o monstruozitate caracterizata prin mobilitatea
excesivli a vertebrelor lombo-sacrale ~i a coxalelor. Ca urmare a acestei mobilitati
exagerate, membrele posterioare pot adopta diferite pozitii fie in perioada de
acomodare, fie pe parcursul expulzarii pelvine.
Diagnosticul pus in urma unui examen ginecologic complet, evidentiaza
prezenta fetusului, a membrelor anterioare sau posterioare in conductul pelvin dar
anormal preglitite pentru "conul" fetal in prezentarea anterioara sau posterioara,
Tratamentul consta in efectuarea fetotomiei anterioare ~i posterioare, sau a
operatiei cezariene.
Distocii prin monsrri compusi
Monstrii cornpusi depasesc de regula volumul normal al unui fetus, iar prin
orientarea !or determina distocii de diferite grade.
in functie de regiunea corporala comunli pot fi:
• prosopopagi (uniti in regiunea fetei);
• cefalopagi (uniti in regiunea capului);
• toracopagi (uniti in zona toracelui);
• ischiopagi (uniti in zona oaselor ischiatice);
• omfalopagi (uniti in regiunea abdominala),
Daca zona de unire este mai intinsa monstrii dubli pot fi toracoomfalopagi,
cefalotoracopagi, omfaloischiopagi, etc.
Monstrii dubli incompleti au corpul dublu, avand forma literei Y (ipsilon).
Acestia prezinta doua extremitati cefalice ~i un singur tren posterior (se mai numesc si
sisomieni).
Daca monstrii prezinta doua trenuri posterioare si o singura extremitate
cefalica se numesc monosomieni.

Fig. 137. Vitel. Schistosoma reflexum (Original, C. ANTON)

- 270 -
Fig. 138. Vitel. Perosomus elumbus (Original, C. ANTON)

Fig. 139. Vitel. Spina bifida (Original, C. ANTON)

Fig. 140. Vitel. Monstru sisomian (Original, C. ANTON)

- 271 -
 Simptomatologic, se constata prezenta eforturilor de expulzare fara ca fetusul
sa strabata canalul pelvin. Examenul ginecologic evidentiaza angajarea unor zone
fetale (anterioara sau posterioara); este necesara precizarea cu atentie a felului
monstruozitatii.
Tratamentul urmareste micsorarea volumului fetusului prin fetotomie urmata
de extragerea protejata a fragmentelor rezultate. Daca fetotomia nu poate fi realizata, se
practica operatia cezariana.

Distocii prin anomalii ale membrelor

Cele mai frecvente distocii prin anomalii ale membrelor se datoresc aparitiei
unor membre suplimentare - polimelie. De obicei, membrele suplimentare reprezinta
alt fetus incomplet format ~i sunt plasate fie in zona scapulara, fie in zona pelvina.
Distocia este produsa prin pozitia anormala a membrelor suplimentare care
modifica paralelismul dintre axul uterin al mamei si eel al fetusului.
Tratamentul consta in fetotomie, cu aparatul Thygessen sau operatia cezariana.

3.2. Distocii maternale

Distociile maternale pot fi generate de tulburari de dinamica uterina, de
angustie pelvina sau de anomalii topografice si morfologice ale tractusului genital.

Distocii prin tulburari de dinamica uterlna

Dinamica uterina recunoaste doua entitati: dinamica intensitatii contractiilor
uterine si dinamica ritmului contractiilor,
Din punctul de vedere al intensitatii contractiilor acestea pot fi:
• normotone;
• hipotone;
• hipertone;
• atone.
Din punctul de vedere al ritrnicitatii contractiilor acestea pot fi:
• normokinetice;
• hipokinetice;
• hiperkinetice;
• akinetice.
BODEN (1969) clasifica distociile de dinamica in:
• distocii hipotonice - contractii uterine cu frecventa mare, amplitudine
mare, propagarea contractiilor uterine slabe, durata lunga a parturitiei;
• distocii hipodinamice - amplitudine scazuta si scaderea contractiilor
uterine;
• distocii polisistolice -frecventa mare, intensitate moderata;
• distocii oligosistolice - frecventa scazuta, tonusul bazal uterin inalt;
• distocii prin incoordonare - variatii mari in forma si ritmul contractiilor
uterine.

- 272 -
 Principalele tulburari de dinamica uterina care insumeaza cele 5 tipuri descrise
de BODEN, sunt distociile prin lipsa sau diminuarea fortelor de contractie si prin
exagerarea fortelor de contractie,
Evaluarea activitatii uterine este un criteriu important in ce priveste stabilirea
diagnosticului §i a terapiei de dirijare a travaliului (MANOLESCU, E., 1973).
in obstetrica veterinara metoda clinica utilizata este partograma (observatia
clinica a desfasurarii travaliului). Metoda consta in stabilirea unor date cum sunt:
• caracterul contractiei uterine ( durata, intensiatea, ritmul). Caracterul
contractiei uterine se stabileste prin palparea externa sau transrectala (la
femelele de talie mare) a uterului;
• modificari prezente in travaliu. in acest sens, se examineaza dilatatia
canalului cervical prin examen ginecologic transvaginal;
• progresiunea prezentei fetale, apreciata dupa gradul de tranzit al fetusului
in conductul pelvin (depasirea deschiderii anterioare a bazinului, angajarea
in conductul pelvin, blocarea la intrarea in bazin, etc.)

Distocii prin Iipsa sau diminuarea for elor de contrac ie ~ ,3:;>

nmea se mta nes e a toate emelele animalelor de ferma, precum si la
carnivore.
Predispozitia aparitiei acestei afectiuni este conditionata de starile de debilitate
generala a femelelor datorate carentelor alimentare, stabulatiei permanente, varstei
inaintate, nasterilor gemelare, etc.
Travaliul in aceste cazuri este hipoton (sau aton) si hiperkinetic (sau akinetic).
Simptomatologic, se constata existents la termen a semnelor prodromale,
inceperea parturitiei, dar fetusul nu progreseaza in conductul pelvin.

Examenul transvaginal si transcervical evidentiaza uneori o acomodare

corespunzatoare, asezare, prezentare §i pozitie eutocica, fiirli ca fetusul sa progreseze in
conductul pelvin.
Partograma inregistreaza la exploratia extern a sau ( dupa caz), interna
transrectala a uterului, inexistenta contractiilor sau diminuarea lor.
Diagnosticul se stabileste prin examen ginecologic complet, excluzandu-se
cazurile de distocii materno-fetale, reprezentate prin retineri, angustie pelvina, anomalii
si monstruozitati, etc.
Tratamentul urmareste extragerea fetusului si placentei, urmata de profilaxia
afectiunilor inflamatorii post partale si stimularea involutiei uterine.
in cazul unor hipotonii, atonii sau hipokinezii, utilizarea substantelor ocitocice
este deosebit de eficienta,
Ocitocicele sunt utile atat pentrn stimularea contractiilor in parturitia propriu-
zisa, dar si in stimularea involutiei in perioada puerperala. Pentru cresterea actiunii
ocitocinei fibra musculara uterina poate fi sensibilizata cu estrogeni (10 mg i.m.,
repetat la 2-3 ore) (MANOLESCU, V, ACH!M, 1973).

- 273 -
Fig. 141. Distensia corpului uterin (A), a colului (B) §i excitarea mecaruca a
mamelonului (C) produc, prin stimularea hipotalamusului, descarcare de ocitocina.
Aceasta, vehiculata de sanqe, i§i exercita efectele stimulatoare asupra miometrului §i
asupra tesutului mioepitelial al glandei mamare (ejectia laptelui)
(dupa v. MANOLESCU, ACHIM, 1973)

In vederea stimularii contractiilor uterine se utilizeaza administrarea de

ocitocina sau analogi in doza de 50-100 U.I. i.m., s.c. sau 30-40 U.I. epidural.
Contraindicatia majors a adrninistrarii ocitocicelor consta in precizarea unui
diagnostic de exces de volum fetal, monstruozitati, angustie pelvina, patologie
cervicala (spasm cervical), epuizarea femelei.
in cazul 10 care nu se inregistreaza reactii la ocitocice se procedeaza la
lubrefierea uterina cu Embriosol ~i apoi extragerea prin mano~erf
1obstetricale.

Distocii prin exagerarea fortelor de contractie

In e o ogia acestei afecfiiifli sunt mcnrm
J1
xistenta diferitelor obstacole in
conductul pelvin, excesul de volum fetal, angustia pelvina, distocii prin pozitii sau
retineri obstetricale. Compresiunile putemice la nivelul receptorilor uterini si

- 274 -
periuterini produc dcclansari frecvente de ocitocina si in consecinta aparitia travaliului
hiperton si hiperkinetic.
Simptomatologia se caracterizeaza prin existenta semnelor prodromale la
termen, eforturi de expulzare fiira ca fetusul sa tranziteze prin conductul pelvin. in
cazul in care travaliul hiperton ~i hiperkinetic se datoreste unui exces de ocitocina fiira
a exista obstacole in expulzarea fatului, partograma inregistreaza la exploratia
transcervicala sau transrectala, un ritm si o amplitudine exagerata a fortelor de
contractie uterina,
Tratamentul consta in reducerea intensitatii contractiilor uterine si extragerea
fetusului. Dael! este posibil, femela va fi plimbata 20-25 minute (in cazul in care
contractiile nu sunt foarte putemice).
Diminuarea contractiilor se poate realiza prin anestezie epidulara (procaina 2%
8-12 ml).
La animalele mici, se poate adrninistra Mialgin care scade amplitudinea ~i
frecventa contractiilor, Mecanismul de actiune este musculotrop.
Extragerea fetusului se efectueaza prin manopere obstetricale la animalele de
talie mare sau prin tractiune cu pense forceps adecvate la animalele de talie mica.

- 275 -
 PERIOADA
PUERPERALA

Modificarile mateme in timpul dezvoltarii produsului de conceptie (adaptative

la nivelul marilor sisteme, metabolice, morfologice), parturitia cu toate schimbarile ce
le produce, impun in perioada post natala, numeroase restructurari. Aceasta perioada
poarta denumirea de PERlOADA PUERPERALA.
Desfasurarea in timp a acestor procese de revenire la statusul fiziologic si
morfologic este conditionata de mai multi factori: conditia fizica si de sanatate a
femelei, modul in care a decurs parturitia, calitatea asistentei Ia parturitie, conditiile
mediului (igiena parturitiei), factorii de stress.
Puerperiumul este caracterizat prin evolutia mai multor elemente:
• involutia uterina post-partum;
• eliminarea losiilor;
• activitatea ovariana post-partum;
. • bacteriologia uterului puerperal. ' '-/

ti. Perioada puerperala la vaca J j~

lnvoluJia post-partum se traduce prin rnodificari anatomice, citologice si
biochimice ale uterului.
Involutia uterina in puerperium este progresiva: dupa parturitie, uterul are o
lungime de aproape Im, 40 cm grosime ~i o greutate de l 0-12 kg. in primele 5 zile
dimensiunile scad intr-un ritm accelerat, a poi rnai lent intre 5-10 zile si se reia ritmul
de involutie intre 10-15 zile, in asa fol incat la 2 saptamani uterul este involuat 50%.
Scaderea in greutate in primele 2 sapatmani post partum se face prin reducerea
apei ~i pierderi de tesut (TA VERNE, MA., 1984), nefiind constatate procese de
necroza; in ziua 31, fibrele musculare ajung la dimensiuni normale.
Reducerea fibrei musculare este rapida, de Ia 750 µ in ziua l-a post partum la
200 µ in urmatoarele zile.
Prin reducerea si a ligamentelor largi, se realizeaza revenirea uterului in
cavitatea pelvina,
La nivelul cervixului, involutia se realizeaza in doua etape (SEICIU, Fl. si col.,
1989):
• reconturarea cervixului in primele 2-4 zile: la 4 ore cervixul arata ca o
protuberanta inelara, la 12 ore este conturat, la 48 ore se pot introduce 1-2
degete;

- 276 -
 • a doua etapa "cervixul intredeschis" se caracterizeaza printr-un ritrn mai
lent de involutie pana la inchiderea cornpleta. Din acest punct de vedere,
involutia morfologica este finalizata la 21 de zile post-partum
(RUCKEBUSCH, 1991, GUJLHERMINO, 1993, CHANDRA, 1994).
La nivelul uterului au Joe procese degenerative, urmate de regenerarea
epiteliului uterin.
Astfel, RUCHEBUSCH, (1991), arata ca incepand cu primele 3 ore post-
partum, criptele uterine se ingusteaza, iar celulele epiteliale devin detritusuri celulare.
in zilele 5-to post-partum stratul superficial caruncular ~i intercaruncular se elimina in
lumenul uterin.
Echilibrarea proceselor uterine de degenerare-regenerare, are Joe intre a to-a si
a 15-a zi.

cm

\
\ ... ..... . .. .
20
\ 2
\.
\
\
\
\
-,
' ' _ --
.
........

0 10 20 30 40

zilep.p.

Fig. 142. Dinamica proceselor involutive postpartum ale uterului

(dupa RUCKEBUSH, 1991)

- 277 -
· ..

':.
I.::

- 278 -
 Regenerarea tisulara se realizeaza la inceput in zonele care au suferit mai
purine modificari in timpul gestatiei, Astfel, la 8 zile zonele intercarunculare sunt
reepitelizate.
Epitelierea carunculului (la vaca) incepe de la baza, pe seama epiteliului
diaplacentar ~i a glandelor de lilnga carunculi. Baza carunculilor este epitelizata la 2
saptarnani post-partum, iar la 20 zile este refacut si epiteliul suprafetei carunculare.

Tabelu/ 28
lnvolutia carunculilor la vaca
(dupa DER/VAUX $i ECTORS, 1980, citat de SEIC/U, Fl., 1989)
Perioada Lungime (mm) Latime (mm) inaltime (mm)
Gestatie 6 saptarnanl 9 4 3
Gestatie 26 saptarnani 78 34 26
Postpartum 7 zile 45 36 13
Postpartum 21 zile 13 11 4

Refacerea fiziologica a sistemului glandular endometrial are loc mai lent si

numai dupa 6 saptarnani el are proprietati secretorii (POPESCU, P. si col., 1968).
Dinamica uterina post partum, se caracterizeaza prin prezenta in prima zi a
unor contractii cu un ritm de o contractie la 4-5 minute, cu o durata de 80-100 secunde.
La 48 ore p.p. ~i 72 ore p.p. ritmul contractiilor scade, iar in zilele 4-8 prezinta
ondulatii neregulate (TAVERNE, 1984).
Contractiile uterine p.p. se realizeaza prin complexul: suport contractil
(proteine fibrilare-actina si miozina), donator de energie (ATP) si fosfocreatina,
glucide ~i ioni de Na+, Ca++, Mg++.
Caracteristic pentru perioada puerperala este eliminarea losiilor. Losiile sunt
alcatuite din fluide alanto-amniotice, resturi de invelitori fetale, epitelii carunculare ~i
intercarunculare, mucus endometrial, bacterii, etc.
Involutia uterina conditioneaza ritmul de eliminare a losiilor, cantitatea lor
reducandu-se treptat. Pe masura desfasurarii puerperiumului, compozitia si aspectul
losiilor se modifies, fiind la inceput rosii-ciocolatii, iar spre sfilr~it capata un aspect
mucos.
Cantitativ, se constata o scadere de la 1000 ml in prima zi, o eliminare
constanra dar mai scazuta dupa 3 zile, o stationare pilna la ziua a 10-a ~i a poi din nou o
crestere cantitativa in perioada 10-12 zile p.p. pentru a dispare complet dupa 21 zile
(RUCKEBUSCH, 1991)
Activitatea ovariand in puerperium urmareste restabilirea complexului
hipotalamo-hipofizo-ovarian.
Sensibilitatea gonadotrofinelor FSH hipofizare la Gn-RH este redusa in zilele
7-10, in cornparatie cu cea din ziua a 5-a post partum, ceea ce demonstreaza
posibilitatea unei influente feed-back negative. Suptul viteilor inhiba axul hipotalamo-
hipofizo-ovarien, fiind un factor frenator al eliberarii de LH-RH; suptul creste

- 279 -
cantitatea de cortizol care inhiba secretiile LH (impreuna cu prolactina, cortizolul poate
bloca direct neuronii LH-RH din hipotalamus).
Desi hipofiza primeste destul de timpuriu stimuli hipotalamici, (Gn-RH)
reactia nu este corespunzatoare, intrucat aceasta este sub controlul inhibitor utero-
ovarian. Fertilitatea normala este posibila numai cand unitatea utero-ovariana ~i
hipotalamo-hipofizara sunt sincronizate.
In puerperiumul timpuriu (primele zile) activitatea ovariana consta in involutia
CL si detectarea primului folicul dominant intre 5- 7 zile (BOITOR, I, 1979) sau 9±0,5
zile (KAMIMURA, 1994), de regula 84,3% din cazuri, contralateral ovarului cu CL.
Durata primului ciclu estral post partum este variabila: 16,9±4,3 zile, dupa
ELDON (1991) ~i se inregistreaza la 40-50% din vaci, sau de 22 zile dupa PLEASANTS
(1993). Pana Ia 30 zile postpartum, 52% din vaci au manifestat estru ~i au prezentat
CL functionali (SHI si col., 1993).
Bacteriologia uterului puerperal are o deosebita importanta atilt in ritmul si
calitatea involutiei uterine, cat ~i in evolutia ulterioara a proceselor de reproductie.
Numarul ~i calitatea colonizarii bacteriilor in uterul puerperal sunt dependente de
evolutia normals sau patologica genitala in aceasta perioada,
Involutia uterina este in corelatie directa cu numarul si calitatea tlorei
bacteriene din uterul puerperal: in primele zile postpartum (4-10 zile), nurnarul de
germeni din losii este maxim, dupa care se constata o scadere, BO/TOR (1984) si
RUCKEBUSCH (1991) arata ca in primele doua zile postpartum NTG este de 105-106,
dupa care creste rapid la 2x107 (ziua 4-5) si o valoare foarte ridicata in zilele 8-12,
dupa care se observa o scadere treptata si chiar o disparitie a germenilor dupa
aproximativ 3 saptamani.
in ce priveste calitatea tlorei bacteriene izolate, se constata prezenta bacteriior
in 5 clase.

Tabelul 29
Frecvenja bacteriilor izolate de la vaci in puerperium normal
si cu tulburari oueroerele (duoa TAVERNE, M.A., 1984)
Vaci cu retentle Vaci cu infecunditate
Bacterii izolate Vaci normale (%)
placentara (%) uterlna (%)
C.pyogenes 40a 58**b 66**b
Gram negativi 31a 59**b 62**b,d
anaerobi
Clostridium p. 1a 11 **b,c 25**b,d
Bacterii coliforme 26a 46**b 46b
Bacterii accidentale 37 44 20
a, b; P<0,01; c,d = P<0,05

- 280 -
 ( ;!:tie rd
';":~~~~
N " 11: ~ !,! C:
Ct1J ... ,,.,,u,,.
Fig. 143. Nurnarul de bacterii/ml lichid uterin, in primele 20 zile postpartum
(dupa RUCKEBUSH, 1991)

Frecventa bacteriilor izolate este dependenta si de evolutia puerperiumului

(normal, cu retentia anexelor fetale sau cu inflamatii uterine).
Tabelul 30
Clasificarea bacteriilor izolate de la nivelul uterului postpartum la vaci
(dupa OLSO N, D. $i col. 1984)
Grupul Bacterii izolate
1. Corynebacteriurn species
Corynebacterium pyogenes
2. Bacterii Gram negative anaerobe
Bacteroides spp. (fragilus)
Bacteroides spp. Nonfragilus
Bacteroides melaninogenius
Bacteroides orallis
Fusobacterium spp.
Veillonella spp.
3. Clostridium species
Clostridium perfringens
Clostridium sporogenes
4. Bacterii coliforme
Escherichia coli (nonhemolytic)
Escherichia coli (beta hemolitic)
Proteus vulgaris
Proteus spp.
Enterobacter spp.
5. Bacterii accidentale
Streptococi (alfa haemolytici)
Staphylococci (nonhemolytici)
Pasteurella haemoliytica
Bacillus spp.

- 281 -
 in general, se considera ca la 4 saptarnani post partum uterul este lipsit de
germeni (OLTENACU Ji col., 1983, OLSON, 1984).

2l Perioada puerperala la iapa \ ~ 9

Aceasta este mai scurta decat la vaca, in acest proces, restructurarile
morfologice ~i fiziologice fiind mai simple. in acest context, un rol important 'ii are
tipul de placentatie.
lmediat dupa parturitie, involutia uterind se realizeaza prin reducerea
dimensiunilor uterului (datorata unei dinamici uterine adecvate), precum si a
regenerarii epiteliului endometrial.
Eliminarea losiilor are Joe intr-o perioada mai scurta decat la vaca, Astfel, in
primele 3 zile post partum losiile sunt abundente ~i au o culoare rosie bruna, apoi scad
cantitativ, se decoloreaza, devenind galbui opalescente, iar la 7-8 zile sunt transparente
(DUMITRESCU, 1., 1986)
Prelungirea eliminarii losiilor este simptomul unei subinvolutii uterine,
premiza unor afectiuni inflamatorii ulterioare.
Activitatea ovariand se reia la inceput prin regresia CL, paralela cu cresterea
foliculara,
Primul estru apare la 6-9 zile post partum. Montata sau IA in acest interval,
iapa poate fi gestanta, desi restructurarea completa a endometrului (mai ales glandular)
nu este terminata, Explicatia (dupii DER/VAUX Ji ECTORS, 1980) consta in aceea ca
pana la nidatie refacerea endometrului este posibila.
Aproximativ 45% din iepe, raman gestante la primul ciclu postpartum.
Bacteriologic, uterul puerperal este colonizat in general prin coci banali si
germeni facultativ patogeni.:...---------

3. Perioada
La scroafa, perioada puerperala este conditionata in exclusivitate de lactatie.
Epiteliul endometrului se regenereaza rapid, procesul terminandu-se la 21 de
zile. Eliminarea losiilor este de scurta durata, la inceput sunt de culoare roz-galbuie, iar
dupa 3-5 zile devin mucoase ~i inceteaza.
Activitatea ovariana, se manifesta prin scaderea in volum in primele 7 zile a
foliculilor ovarieni. Media diametrului este de 4,6 mm in prima zi post partum,
ajungand la 2,7 mm in ziua a 7-a, dupa care se observa o crestere pana la 5,6 mm la
sfarsitul lactatiei ~i 7 ,5- 7 ,6 mm 'in prime le zile dupa intarcare.
Actiunea frenatoare a lactatiei, asupra reluarii proceselor de reproductie este
consecinta antagonismului intre LTH (secretia acestuia fiind stimulata de supt) ~i
hormonul de stimulare foliculara (FSH).
Intarcarea purceilor dupa 35-56 zile de lactatie, este urmata de aparitia
caldurilor dupa 2-3 zile, cu un maxim 111 zilele 6-7, pana in ziua a 11-a. Depasirea
acestui interval intra in sfera unor potentiale afectiuni (MARGARETA RUNCEANU,
1992).

- 282 -
 Tabelul 31
Morfologia ovarelor la scroafe in perioada puerperala §i post-lactanta
(dupa A. 8/RTO/U, 1999
Dimensiunile ovarelor (cm]
Peri- Nr. Para- Ovarul stiing Ovarul drept Media
Zile
oada scroafe metri gene-
Media Li mite Media Limite rala
20 Lungime 2,27 1,80-2,30 2,33 ~.20-2,41 2,3
1-10
Ui\ime 1,10 0,90-1,20 1,26 1,0-1,40 1,8
PUER- 20 Lungime 2,20 1,3-2,30 2:30 1,6-2,4 2,25
11-20
PERALA La\ime 1,05 0,5-1,1 1, 15 0,6-2,0 1, 1
20 Lungime 2,60 1,5-2,70 2,45 2,0-2,7 2,53
20-40
La\ime 1,00 0,5-1,4 1,10 0,8-1,5 1,05
10 Lungime 3,2 2,4-3,5 3,0 2,4-3,4 3,1
POST a 45-a
La\ime 1,20 1,0-1,4 1,30 1,1-1,5 1,25
LAC-
TANT A 10 Lungime 3,6 3,0-3,9 3,9 3,6-4, 1 3,75
a 50-a
La\ime 1,5 1,2-1,7 1,7 1,5-1,9 1,6

Tabelul 32
Frecventa foliculilor ovarieni la scroafe in perioada puerperala §i post-lactanta
(duoa A. 8/RTOIU, 1999
Frecventa foliculilor
Nr.
Perioada Zile Ovarul stiing Ovarul drept Media/
scroafe
Media Limite Media Li mite scroafa
1-2 4 6,5 1-14 6 3-11 12,5
3-10 16 6,5 1-14 5,5 3-9 12,0
PUERPERALA
11-20 20 6,2 2-12 5,5 2-8 11,7
20-40 20 6,7 2-13 6,1 2-9 12,8
POST a 45-a 10 7,6 3-10 7,5 4-8 15,10
LACTANTA a 50-a zi 10 5,66 3-8 10,16 5-18 15,82

Tabelu/ 33
Frecventa corpilor galbeni la scroafe in perioada puerperala §i post-tactanta
(dupa A. B/RTOIU, 19991
Frecventa corpllor aalbeni
Nr.
Perioada Zile Ovarul stiing Ovarul drept Media/
scroafe
Media Li mite Media Li mite scroafa
1-2 4 7 5-9 7 4-12 14
1-10 16 6 4-8 7 6-9 13
PUERPERALA
11-20 20 6,5 3-7 6,5 3-8 13
20-40 20 6,0 3-8 6,5 4-9 12,5
POST a 45-a 10 - - - - -
LACTANTA a 50-a zi 10 5,86 2-11 5,14 2-8 11,36

- 283 -
 Separarea purceilor imediat dupa parturitie, induce la mame aparitia chistilor
ovarieni.
Datorita estrogenemiei ridicate post partum ( care stimuleaza contractiile
uterine si involutia), scroafele pot prezenta calduri la 3-4 zile postpartum (calduri de
parturitie ), dar acest estru este infecund.
Reluarea activitatii sexuale post parturn este conditionata de mai multi factori:
• factori legati de rasa: intre rase sunt variatii mari, mai ales in dimensiunea
intervalului lntarcare-reluarea ciclicitatii sexuale;
• starea de intretinere, legata de nivelul cantitativ ~i calitativ al alimentatiei
scroafelor, influenteaza reluarea mai rapida sau mai tardiva a functiilor de
reproductie;
• temperatura, in cadrul microclimatului joaca un rol important.
Sezonul de vara, este caracterizat printr-o reluare mai tardiva a ciclicitatii
sexuale (MARGARETA RUNCEANU, 1992).
• factorii de stress (transport, lotizari repetate ale femelelor) modifica
statusul neuroendocrin determinand un sindrom deficitar de adaptare;
• genitostimulatorii, au un rol pozitiv in reluarea ciclicitatii sexuale.
Mijloacele de aparare ale uterului, in perioada puerperala sunt diferite si se
realizeaza prin mai multe mecanisme. Principala reactie imunologica (fagocitoza), se
traduce printr-o infiltratie tisulara de histiocite, monocite sau prin trecerea
polimorfonuclearelor in lumenul uterin. Alaturi de aceste modificari intervine si
imunitatea umorala: sinteza imunoglobulinelor specifice (IgG ~i lgA), la nivelul
uterului, ceea ce favorizeaza o activitate bactericida a anticorpilor, anihilarea
bacteriilor prin opsonizare neftind eficienta decat in prezenta IgG si a
polimorfonuclearelor din uter (SCHER/NG,G.G.D., 1975, BOITOR, 1. si col., 1985).
Pe langa mecanismul imunologic, la nivel uterin mai intervin ~i alte
mecanisme de aparare cum sunt secretiile epiteliale si glandulare, contractiile uterine si
involutia uterina. La scroafa, autopurificarea uterului are loc in patru faze: fagocitoza,
activarea macrofagelor, infiltratia limfoplasrnocitara, maturarea mastocitelor.
Apararea antiinfectioasa este dependenta ~i de principalii doi hormoni steroizi
-- progesteronul si estrogenii - prezenta estrogenilor demonstrand la scroafele castrate
o hiperplazie ~i stimulare a macrofagelor precum ~i o cre~tere a productiei de anticorpi.

1:~erioada puerperala la oaie ~i capraJ ~ 0

Aceasta se asearnana in general cu cea a rumegatoarelor mari, dar la parametri
corespunzatori speciei. Astfel, la numai 12 ore post partum uterul i~i reduce
dimensiunile cu 12-15%, involutia completa fiind realizata la 20-25 zile (PETCU, E.,
1974).
Regenerarea histologies este completa Ia aproxirnativ o luna de zile.
Durata de eliminare a losiilor este in jur de 9- lO zile. Un nou ciclu estral poate
sa apara dupa cateva zile post partum mai ales in cazul fatarilor de toamna. Lactatia

- 284 -
influenteaza aparitia estrului: oile care alapteaza prezinta calduri in aproximativ 25%
din cazuri, pe cand cele care nu alapteaza in 95% din cazuri.
Desi ovulatia se poate produce la 20 zile dupa parturitie, manifestarea clinics a
estrului este stearsa. Estrul fecund se instaleaza la 40-50 zile.
Evolutia puerperiumului la capra este asemanatoare cu cea de la oaie.

S Perioada puerperala la carnivorele domestice . ?; f

La ca/ea, involutia cornpleta are toe la 4-5 saptamani postpartum (DERIVA UX
si col., 1980). Se observa totusi aparitia involutiei uterine cu 10-12 zile postpartum.
Culoarea losiilor este rosie bruna cu nuante verzui la inceput, apoi devine roz
si in final se clarifies. Eliminarea losiilor inceteaza la 4-5 zile.
Primul ciclu de calduri este sezonier si dependent de lactatie, alimentatie si
conditii de intretinere.
La pisicii, involutia uterine dureaza aproximativ o saptamana, losiile sunt de
culoare negricioasa, iar eliminarea !or dureaza 2-3 zile.

- 285 -
 PATOLOGIA
PERIOADEI PUERPERALE

in desfasurarea gestatiei, o serie de accidente pot influenta atat parturitia cat si

perioada puerperala, Au fost descrise astfel, rupturi uterine ca urmare a unor
traumatisme, a unor miscari violente ale fetusului, a torsiunii uterine la 360°, care, daca
sunt produse in apropierea parturitiei, vor influenta si desfasurarea perioadei
puerperale.
Leziunile genitale in timpul parturitiei (retentii ale anexelor fetale, accidente
produse de incercarile de extragere a unor fetusi supraponderali sau la femele cu
angustie pelvina, tulburarile topografice) pot surveni imediat dupa parturitie ~i
influenteaza decisiv ritmul involutiei uterine si instalarea unor afectiuni inflamatorii.

1. Afectiunile tractusului genital

Afectiunile tractusului genital pot interesa uterul, cervixul sau regiunea vulvo-
vaginala.

accident ce intereseaza peretele comului uterin in totalitate, ducand la

perforatie, Se poate datora unor distocii, in special prin retinerea membrelor dupa
ceafa, cand, in urma eforturilor de expulzare unul sau ambele membre perforeaza
uterul; tractiunilor fortate pe fetusul supraponderal, manipularii inadecvate a
intrumentarului de remediere a distociilor (mai ales alunecarea din mana operatorului a
respingatorului cracan) etc.
Simptomatologia se caracterizeaza prin emisiune sanguina de diferite
intensitati (in functie de intinderea leziunii), eforturi de expulzare, cifoza, Examenul
ginecologic transvaginal si transcervical poate sli localizeze sediul, intinderea ~i gradul
de infiltrare ale leziunii. In cazul unor rupturi pe intinderi mari, o parte din sange trece
in cavitatea abdominala, femela intrand in soc hemoragic {hipotensiune, puts filiform,
tahipnee, tahicardie). S-au descris cazuri cand prin ruptura produsa in cavitatea uterina
s-au infiltrat anse intestinale.
Prognosticul este rezervat in rupturile de mica intindere si grav in care sunt
urmate de hemoragii masive.
Tratamentulse instituie imediat ~i consta in administrarea de hemostatice si
ocitocice in desirarile peretelui uterin (rupturi de mica intindere ~i neperforante) sau
sutura uterului pe cale vaginala la animalele mari {histerorafia).

- 286-
 iJ

Fig. 144. Histerorafia

a - primul punct de sutura; b - al treilea punct de sutura
,,,,..----__.(..._S=El":'C"""JU §i col., 1989)

1. = ~3
Se uce in situatiile in care se tractioneaza pe fetus, fiirii deschiderea
completa a canalului cervical sau in cazuri de spasm cervical (cand tractiunea pe fetus
produce putemice leziuni), in cazuri de stenoze cervicale (consecutive unor cicatrici
anterioare pe cervix) sau prin manipularea necorespunzatoare a instrumentarului de
interventie.
Simptomatologia evidenta este emisiunea sangelui, de regula masiva, eforturi
de expulzare, desi fetusul a fost extras.
Examenul ginecologic transvaginal evidentiaza sediul leziunii ~i profunzimea.
Tratamentulconsta in administrarea de hemostarice, forcipresura (in masura
in care este identificat un vas mare), tamponament compresiv intracervical. Utilizarea
penselor cu brate lungi de tip Albrechsen da posibilitatea aducerii cervixului in
vestibulul vaginal si apoi a forcipresurii directe.
Tamponamentul compresiv este mentinut minim 24 de ore.

- 287 -
 \\t!~sti:iilai*1ffl!'nrlesin"T1Tterffl'ltyi1'e"cu instrumentar rudimentar.
Leziunile mai pot fi provocate de franghiutele prea <lure si neprotejate, cu care
se efectueaza tractiunea pe fetus.
Sunt cazuri in care infiltrarea ~i dilatarea canalului vagino-vestibulo-vulvar nu
se realizeaza. in aceste conditii fetusul strabate filiera canalului pelvin piina la vagin si
se opreste progresiunea.
Simptomatologia releva o pregatire corespunzatoare, la termen, o dinamica
uterina normala, dar, dupa extragerea sau expulzarea fetusului, apar emisiuni sanguine.
Examenul ginecologic evidentiaza Ieziuni multiple in diferite zone ale
canalului vagino-vestibulo-vulvar, fiind necesara precizarea Jocului, intinderea leziunii
si gradului de infiltrare a plagii.
Tratamentul consta in asigurarea hemostazei prin forcipresura si ligatura
vaselor, aseptizarea cavitatii vagino-vestibulare cu ungunete, cu chimioterapice si
antibiotice (repetat la 24 ore), supravegherea evolutiei eventualelor afectiuni
inflamatorii.

acct ent datorat rupturii partiale a ligamentului sau ligamentelor

sacroiliace. Cauza este, de obicei, tractiunea fortata pe fetusi cu execs de volum fetal
sau angustii pelvine.
Simptome. Dupa extragerea fetusului (viu sau mort) femela ramane in decubit.
Examenul extern evidentiaza la inspectie o atitudine aproape caracteristica: decubit al
mamei, iar membrele posterioare orientate cranial, departate de corp, formiind aspectul
literei "V".
Examenul extern mai releva infiltrare in zona articulatiei sacroiliace,
sensibilitate ~i uneori mobilitatea sacrumului.
Examenul ginecologic transrectal evidentiaza un spatiu evident intre sacrum si
ilium, sensibilitate, mobilitate Ia miscarea fortata a membrelor. in aceste conditii,
uneori, se inregistreaza si crepitatie osoasa,
Prognostlcul este rezervat sau grav si depinde de evolutia in timp a leziunii.
Tratamentul urmareste in primul riind evitarea plagilor decubitale prin
asezarea femelei pe un asternut gros ~i intoarcerea repetata (de 2-3 ori/zi) de pe o parte
pe alta. in cazul in care plagile au aparut, ele vor fi tratate. Administrarea de vitamine
B este indicata in aceste cazuri.
Pe masura ce boala evolueaza, pot apare si alte complicatii: staza pulmonara,
insuficienta .respiratorie, edeme. Prin resorbtia de toxine de la nivelul plagilor
decubitale sistemul defensiv hepatic devine deficitar, intervenind si alte rnodificari
functionale.
in situatiile limita, cand dupa I 0-12 zile nu se inregistreaza o evolutie
favorabila, femela va fi sacrificata, intrucat din punct de vedere economic nu mai este
rentabil tratamentul, iar vindecarea inprobabila,

- 288 -
 Jrrp
Ap · ra uterului intre a iile vulvare, prin dislocarea acestuia ~i invaginarea
"ca un deget de manusa", este un accident intalnit la toate speciile.
Predispozitia la aparitia prolapsului este data de mai multi factori: stabulatia
permanents (cauza unei hipotonii generate, dar ~i genitale), varsta femelelor ~i
rezistenta scazuta la eforturile de parturitie ( cele mai frecvente cazuri se inregistreaza
la femelele in varsta, comparativ cu primiparele), alimentatia deficitara, parturitia
rapida care poate crea o diferenta de presiune (un vid) in interiorul uterului.
Simptomatologia este evidenta dupa parturitie, in primele ore. Dupa cateva
eforturi de expulzare, uneori inainte de eliminarea placentei, se observa evaginarea
uterului si aparitia lui intre labiile vulvare.
La vacii, se observa la inspectie comul uterin prolabat (uneori acoperit de
invelitori). Aspectul uterului prolabat este diferit in functie de conditiile de adapost
oferite femelei. in cele mai multe cazuri se constata existents unui uter murdar, cu
resturi de asternut, congestionat ~i in cazurile mai grave, desirat prin repetatele ridicari
si culcari ale femelei sau prin striviri prin calcarea de catre femelele din apropierea
parturientei.
La oaie, prolapsul uterin este de obicei o surpriza, cand la examinare se
observa uterul prolabat. Este cu atat mai greu de observat la rasele Karakul la care
coada mascheaza apertura vulvara.
La carnivore, prolapsul uterin este insotit de modificari generate, stare de
agitatie si, daca femela nu este supravegheata, se autornutileaza, rupand uterul prolabat
cu dintii.
Diagnosticul se apreciaza prin caracteristicile morfologice ale aparatului
genital prolabat.
Prognosticul depinde de momentul diagnosticului, de existents leziunilor si
gravitatea lor, de eventualele cornplicatii care s-au instalat.
Tratamentul urrnareste readucerea organului prolabat in pozitia anatomica
norm ala.
La vaca, operatia se realizeaza in mai multi timpi operatori:
• anestezia epidurala cu 8-10 ml de procaina 2%;
• toaleta mecanica a uterului prolabat prin indepartarea murdariei sau
resturilor de asternut;
• desprinderea placentei (daca nu a fost elirninata spontan);
• spalarea uterului cu solutii antiseptice (Permanganat de potasiu, Entozon,
Rivanol, Lotaghen, Ostrilan);
• sutura desirarilor uterine, excizarea portiunilor necrozate ~i a carunculilor
lezionati. Carunculii vor fi in prealabil ligaturati transfixic la baza;
• aplicarea unui unguent cu antibiotice sau chimioterapice (Unguent
sulfamidat, Mibazon etc.);
• repunerea propriu zisa. Daca femela nu se ridica, uterul va fi pus pe o
panza curata; operatorul, singur sau cu un ajutor, incepe, prin compresiuni
de la baza comului uterin prolabat, sa introduca treptat uterul mai intdi in

- 289 -
 cavitatea vaginala si treptat, 'in conductul pelvin. Cand uterul a ajuns 'in
aceasta pozitie, operatorul, cu mana facuta pumn, respinge 'in totalitate in
cavitatea abdominala organul prolabat, dupa repunere se introduc 'in uter
bujiuri (Gynobiotic, Gynecoblet, Hibitan, Utocyl, Septimetrin, Utericine,
Ovules UTE FORT).
in cazul 'in care femela sta 'in pozitia patrupodala, uterul este adus (ridicat) la
nivelul deschiderii vulvare de catre doua ajutoare cu ajutorul unei plansete (scanduri)
protejata de o panza curata. Manoperele sunt asemanatoare ca si pentru femela in
decubit.
De mai multe ori, din cauza tulburarilor in circulatia de intoarcere (mai ales in
diagnosticul pus tarziu), se instaleaza un edem care mareste in volum uterul, facand
dificila sau chiar imposibila repunerea. Micsorarea volumtilui se realizeaza prin
aplicarea unei bande Esmarch (o fa~a cu latimea de 20 cm) care se ruleaza progresiv de
la varful comului uterin spre baza.
Repunerea 'in acest caz se face tot bimanual, deruland cate o secventa de la
baza, urmata de introducerea organului prolabat.
Bune rezultate s-au obtinut prin inocularea intra-murala a ocitocicelor, in 5-10
puncte separate, doza totala nedepasind insa 80-100 Ul.
Dupa repunere, se recomanda (SElCIU Ji col., 1989), plimbarea femelei in
timp ce operatorul mentine mana 111 uter.
Sutura labiilor vulvare este necesara intrucat recidiva poate sii apara, Sutura la
vaca utilizeaza tehnica Willians, Dagomfschi sau o sutura simpla in forms de "U",
protejata de doua tuburi de cauciuc.
Sutura se mentine pana cand, la controlul periodic (24 ore), se observa prin
examen ginecologic, reconturarea cervixului.
La acest control periodic se administreaza ~i medicatia antiinflamatorie locala,
La vaca, histerectomia vaginala, prin marea derivatie circulatorie pe care o
realizeaza, nu da rezultate.
La oaie si caprii, repunerea uterului prolabat se face dupa aceeasi conduits
terapeutica utilizatii la animalele de talie mare: anestezie epidurala, toaleta mecanica a
uterului, sutura eventualelor plagi, aplicarea unui unguent cu antibiotice, repunerea
propriu-zisa, femela fiind ridicata mult de trenul posterior. Repunerea se face
bimanual, de la baza uterului prolabat. Dupa repunere, se introduc antibiotice sub
forma de bujiuri si, daca este necesar, se aplica o sutura simpla in forma de "U"
protejata de doua tuburi de cauciuc.
La scroafii, dupa administrarea unui tranchilizant, femela se ridica mult de
membrele posterioare, iar repunerea este efectuata dupa metoda clasica,
Dupa introducerea uterului prolabat, se aseptizeaza cavitatea uterina cu bujiuri
cu antibitoce sau chimioterapice, urmata de sutura labiilor vulvare ~i stimularea
involutiei uterine cu ocitocice. Sutura se mentine cateva zile.
La ciiJea §i pisicii, dupa administrarea unui usor tranchilizant, se face toaleta
mecanica a uterului, indepartarea portiunilor necrozate, sutura eventualelor plagi,
Pentru lubrefiere se folosesc unguente cu antibiotice (Osmatin, Mibazon,
Asocilin).

- 290 -
 Repunerea propriu-zisa se face, dupa suspendarea femelei de trenul posterior,
prin compresiuni la baza conmlui uterin. Dupa introducerea tn cavitatea vaginala,
uterul este repus in continuare atent cu ajutorul unei baghete cu o grosime de 1-2 cm.
Prin masaj transabdominal uterul ajunge in pozitia anatomies.
Aseptizarea se realizeaza prin antibiotice sub forma de bujiuri ( o jumatate de
bujiu de Oxitetraciclina spumanta, Entozon sau Nitrofuran).
Alaturi de antibioterapia locala, se efectueaza o medicatie generala cu
antibiotice.
Pentru stimularea involutiei uterine se folosesc ocitocice, inoculate repetat
cateva zile in doza de 5-10 UI.
In cazurile unor leziuni profunde, desirari pe mare intindere, se practica
hisrerecromia vaginala prin ligaturarea elastics sau prin sutura.
Timpii operatori (SEICJU si col. 1989), prin ligatura elastics sunt:
• sectionarea mucoasei vaginale intre cervix si meatul urinar;
• sectionarea longitudinala a uterului prolabat pentru controlul prezentei
anselor intestinale;
• sectionarea uterului la 4-5 cm, iar marginile bontului se rnfunda.
Prin sutura, procedeul consta in aplicarea unei pense intre cervix ~i meatul
urinar, efectuarea unei suturi la 2-3 cm inapoia pensei, pe toata circumferinta portiunii
prolabate ~i sectionarea uterului inapoia suturii. Bontul ramas se aseptizeaza cu
antibiotice si se infunda in vagin. -t •
Retentia anexelor fetale ~
(retent1a p acentara, RAF sau RP)
0 '1
Neeliminarea 111velitorilor fetale peste limita fiziologica (111 care parturitia se
considers terminata), defineste retentia invelitorilor fetale (RP). Termenul normal de
eliminare la vaca este de 12-24 ore, frecventa afectiunilor poate sll ajunga la 43%
(VUJOVIE, R., 1971), fiind dependents de specializarea pentru productia de lapte sau
de came a femelelor. In general, la vacile cu productii mari de lapte se inregistreaza o
frecventa mai mare fatll de cele cu productii mici.
Varsta este un factor care poate influenta RP. Sub 4 ani, frecventa este intre
4,8-10%, intre 4-6 ani 25%, iar peste 10 ani piinii la 33%.
Parturitiile gemelare inregistreaza o frecventa de 40-50%. Sezonul de parturitie
(dependent evident de factorii alimentari, de exploatare si igiena) influenteaza ~i el
frecventa retentiilor placentare. Cea mai mare frecventa se inregistreaza primavara
(33,9%), iar cea mai mica toarnna (I 5,6%) - ROGEZEEXIEZ, 1976.
Modificarile in durata gestatiei pot influenta si ele frecventa RP.
In 1984, GRUNNJNK, J. W. a presupus ell la vacile cu eliminare spontana a
placentei, in placentoame exista o substanta chemotactica, pe cand la cele cu retentia
anexelor fetale se formeaza o substanta care inhiba chemotaxisul.
O constatare importanta se refera la influenta duratei gestatiei asupra activitatii
chemotactice.

- 291 -
 30

25

20

15

10

0
al-a
Fig. 145. lncidenta afectiunilor puerperale (retentia anexelor fetale, infectii genitale)
in raport cu lactatia
(dupa ELENA RUGJNOSU, 1999)

40 ,·.---·~·-~-~--·-"··--,=======c;---------------·-·----;
o lnfeciji genitale
351,t--------~m~Re~te~n~~a~m~_~ex~e~lo~r!~et~al~ej-------------jri7"5t

0
4000-4500 4501-5000 5001-5500 5501-6000 6001-6500 6501-7000 7001-7500 >7501

Fig. 146 lncidenta afectiunilor puerperale (retentia anexelor fetale, infectii genitale)
la vaci in raport cu productia de lapte
(dupa ELENA RUG/NOSU, 1999)

-292-
 Bazandu-se pe aceasta presupunere, un grup de cercetatori coordonati de
HEUWJESER, citat de GLUHOVSCHI, a fiicut studii la vaci cu retentie placentara, insa
cu o durata normala a gestatiei, pentru a exclude procesele anorrnale de maturare a
placentoamelor.
in urrna studiilor intreprinse, o prima constatare a fost aceea ca, la vacile cu
eliminare spontana a placentei, activitatea chemotactica din omogenatele de carunculi
~i de cotiledoane a fost mai mare decat la vacile cu retentie placentara, In schimb,
activitatea chemotactica a serului sanguin la cele doua gmpe nu a prezentat diferente.
O alta constatare a fost aceea ca, durata gestatiei influenteaza probabil
activitatea chemotactica,

Tabelu/ 34
Activitateachemotacticaa omogenatelorde carunculi recoltate imediat
postpartumde la 65 de vaci cu durate diferite de gesta\ie
(duoa GRUNE RT)
Durata gestatiei in zile Activitateachemotactica% Standard ± sx x
275-285 (n=34) 34,3±58,5.
<275 (n=22) 9,3±22,6°
>285 15,8±38,6c
a-b-p<0,05 a-cp>0,05
b-cp>0,05

Factorii care sunt implicati in producerea RP sunt fie favorizanti, fie

deterrninanti.
In grupa factorilor favorizanti se inscriu conditiile de intretinere, alimentatia
policarentiala, exploatarea deficitara, unii factori legati de rasa, Retentia invelitorilor
fetale se mai poate datora si unor disfunctii 111 dinamica uterina (inchiderea precoce a
cervixului), atonii uterine, hernia utemlui gestant, etc.
S-a mai constatat ca activitatea chemotactica la vacile cu eliminare spontana a
placentei (indiferent daca durata gestatiei a fost mai lunga sau mai scurta) este mai
mare decat la vacile cu retentie placentara.
De asmenea, s-a observat ca intervalul dintre fatare si eliminarea placentei
depinde de activitatea chemodinarnica din placentoame imediat dupa fatare, adica daca
activitatea este buna, eliminarea este mai rapida,
Deficientele privind furajarea femelelor in timpul gestatiei, si mai ales in
partea a doua a ei, diminua rezistenta organismului ~i determina atonia sau hipotonia
uterina care, implicit, due la retentia placentara,
Simptomatologia prezinta unele particularitati in functie de specie:

- 293 -
 • !- ,,

- 294 -

Etiologia retentiei placentare la vaca
Durata fiziologica
Durata patologica a gestatiei
a gestatiei
Tulburari de metabolism (mai Factori de stres
ales cetoza): (Probleme de management),
Boli cronice generale; Perioada de intarcare prea
scurta, transport, schimbarea
locului in grajd in timpul
gestatiei avansate, productii
mari de lapte
Boli infec\ioase care Factori aliementari
provoaca atonie uterina: Caren\e in vitamine,
Cezariene; minerale ~i oligoelemente
(beta- caroten, vit. A,
dezechilibre Ca/P, iod,
seleniu/vit. E
Obturarea prematura a Caren\a alimentara calitativa
vaselor ombilicale; ~i cantitativa; Furajare in
Varsta Inaintata exces;
Alirnentatie urulaterala (ex.
cu sfecla de frunze, rapi\a,
varza)
Tabelul 35
(duoa GRUNERT)
Durata mai scurta
Germeni care provoaca avort
Medicamente ce con\in toxine;
alergii
Tulburari hormonale (ex.
insuficienta de estrogeni, exces de
progesteron la parturi\ie,
insuficienta cronica de progesteron
antepartum);
Factori ereditari;
Gestatie rnultipla ~i hidropizia
invelitorilor cu tendinta spre atonie
uterina;
Traumatisme
Durata mai lungii
Aplazia sau hipoplazia lobului
anterior al hipofizei (sau al
suprarenalei) fetusului;
Factori ereditari

La vaca, prin inspectie, se observa intre labiile vulvare un cordon membranos

de culoare rosie, murdarit de fecale ~i resturi de astemut. in cazul desprinderii partiale
a placentei, numai o parte se elimina, restul fiind retinut in uter, situatie in care se
observa numai scurgerile losiale. Examenul ginecologic transvaginal confirms
existenta retentiei invelitorilor.
Pe masura ce diagnosticul si interventia terapeutica intarzie, pe cale ascendenta
flora bacreriana se multiplica. In aceste cazuri, aspectul losiilor se modifica, au o
culoare brun murdara, cu resturi de invelitori. Totodata, prin resorbtia de toxine, starea
generala se modifica, fiind interferate sistemele antitoxice hepatice si renale. in
continuare, semnele generale devin alarmante (decubit, anorexie, agalaxie),
cornplicatiile evoluand spre septicemie sau piemie.
Examenele paraclinice privind izolarea ~i identificarea microflorei din
secretiile genitale ale vacilor cu retentia anexelor fetale, confirma prezenta germenilor
coliformi, stafilococi, streptococi ~i enterococi. Se remarca, de asemenea, incidenta
ridicata a micetilor (C. albicans, C. tropicalis, Mucor spp., Aspergillus ssp).

- 295 -
 Sursa contaminarii o reprezinta asternutul din spatiul de parturitie, de pe care
germenii sunt vehiculati cu usurinta in organele genitale ale parturientelor
(TIMOCEANU, I., 1998).
La iapii, in conditiile rn care expulzia placentei nu are loc in perioada 30
minute-3 ore, dupa 6 ore, se considera retentie. Neeliminarea dupa aceasta perioada
produce complicatii grave: sindrom de colici, inapetenta, sindrom de febra. Infectia
ascendenta are dezvoltare rapida, producandu-se de obicei o metrita purulenta.
La carnivore, prin implantatia profunda, infectia se poate generaliza prin
septicemie si sapremie.
Factorii determinanti ai retentei placentare sunt reprezentati de tulburarile
mecanismelor de dezancorare a placentei :
• placentoame imature, mai ales ln parturitia prematura;
• involutia avansata a placentoamelor, caracteristica gestatiei prelungite;
in aceste cazuri, apar procese proliferative in tesutul septa! matern care devine
mai compact (GRUNERT, E., 1978)
• edemul neinflamator al cotiledoanelor, membranele ramanand atasate de
suprafata carunculilor;
• hiperemia placentoamelor, cresterea suprafetei capilarelor fetale,
vilozitatile ramanand prinse in criptele carunculilor. Procesul inflamator
poate fi localizat la unele placentoame sau sa curpinda toate
placentoamele;
• hipotonia uterina datorata unei dinamici deficitare post partum, procesul de
desprindere fiind incomplet (GRUNERT, E., 1984)
La iapd, frecventa retentiei anexelor fetale este mai rara, avand si un tip de
placenta mai usor detasabila (epitelio-coriala),
Cauzele retentiei la aceasta specie sunt reprezentate de tulburarile de dinamica
uterina (hipotonia sau atonia), precum ~i diferite inflamatii, Se remarca insa unele
diferente in functie de rasa, cele mai frecvente cazuri fiind intalnite la rasele pur sange,
usoare, fata de cele grele. Dupa SEICIU, Fl. Ji col. (1989), retentia anexelor fetale este
consecutive avorturilor ce se produc dupa luna a VI-a de gestatie.
La oaie §i copra, retentia anexelor fetale apare dupa avort.
La scroafii se inregistreaza de obicei retentii partiale ale invelitorilor din unele
loji.
La carnivore, prin modul profund de implantare (placenta-endotelio-coriala),
retentia are un prognostic rezervat sau grav provocaudu-se frecvent infectii
endometriale.
La aceste specii cauza majora o constituie inertia uterina post partum.

Tratamentul
Tratamentu
hR
p filactic la vaca este oriental spre eliminarea factorilor
favorizanti: instituirea unei alimentatii echilibrate, respectarea conditiilor zooigienice,
asistenta la parturitie,

- 296 -
 Principiile alimentare de profilaxie a retentiilor invelitorilor fetale trebuie sa
aiba in vedere, in primul rand, asigurarea conditiilor corespunzatoare de alimentatie
privind factorii nutritivi necesari, vitamine, minerale si microclimat.
Alimentatia are un rol deosebit in reproducerea animalelor, inclusiv in
prevenirea retentiilor anexelor fetale. Integritatea proceselor metabolice din organism
se mentine intre limite fiziologice normale, atata timp cat factorii de agresivitate
extrinseca ~i intrinseca nu intervin in mod brutal ca intensitate ~i durata si atata timp
cat organismul, prin capacitatea restructurarilor caracteristice, specifice individului, se
poate adapta noilor conditii.
Se intelege deci, ca toate deficientele si carentele alimentare, precum si
diversele afectiuni structurale organice sau functionale se vor traduce prin dismetabolii.
Acestea, chiar daca abaterile de la normal sunt minore, pot sa determine tulburari
metabolice atat la mama cat si la fatul in dezvoltare ~i sa favorizeze sau sa determine
aparitia atoniei uterine sau a retentiilor anexelor fetale. (TIMOCEANU. V., 1998)
Se recomanda vitaminizarea AD3E Incepand cu luna VII de gestatie sau
selenoterapie in perioada de intarcare (50 mg sol. l %), ceea ce reduce rata retentiilor
placentare cu 7% (KOLCHINA, A., 1993).
Rezultatele bune se obtin prin utilizarea de PGF2 alfa. Inocularea de
prostaglandine (Iliren, Planate, Dynolitic, Estrumate, Proliz, Prosolvin ) Ia 4 ore post
partum, reduce incidents retentiilor cu 6,4% (KOLCHINA, A., 1993).
Tratamentul curativ, se bazeaza pe realizarea a trei obiective: extragerea
placentei, combaterea infectiei ~i stimularea involutiei uterine.
Extragerea manuala a placentei se efectueaza la vaca fie in primele 12-24
ore (extragerea timpurie) fie dupa 24 ore (extragerea tardiva).
Extragerea tardiva este o manopera ce se executa mai usor intrucat au
intervenit procese de degradare biologica a placentei. Dezavantajul rezida in cresterea
posibilitatilor de infectie endometriala.
Manoperele ginecologice in extragerea manuala urmaresc mai multe aspecte:
• toaleta regiunii vulvare ~i perivulvare, care se efectueaza cu solutii
dezinfectante de Entozon, Rivanol, Bromocet, etc.
• operatorul identifies transcervical cordonul membranelor fetale, ajungand
pana la carunculii de la baza comului uterin, tractionand usor de invelitori,
• desprinderea cotiledoanelor de pe carunculi urmareste evitarea ruperii
carunculilor. Ordinea de desprindere incepe cu carunculii de la baza
comului uterin, spiralat, pana la varful cornului concomitent cu usoare
tractiuni pe cordonul invelitorilor. Pe masura ce cotiledoanele se desprind
de pe carunculi, incepe procesul de involutie uterina marcat prin mularea
uterului pe mana operatorului.
Dupa desprinderea tuturor placentoamelor, anexele fetale sunt eliminate,
urmand interventia pentru combaterea infectiei (DRUGOCIU D.,2005).
Combaterea infectlei, Intrucat dirijarea terapeuticii pe baza de antibiotice nu
poate fi intotdeauna conforma cu rezultatele antibiograrnei, se utilizeaza o gama de
antibiotice cu spectru larg, in doze de 3-5 g la o administrare (Oxitetraciclinli,

- 297 -
Gynecoblet, Ovules UTE FORT, Lotaghen, Hibitan, Nitrofuran, Clortetrazone,
Utericine) sub forma de suspensii sau bujiuri spumante.
DER/VAUX. J., BO/TOR, I. (1980) recomanda utilizarea unei combinatii Intre
Teramicina ~i Aureociclina in propylenglicol.
BO/TOR, I. (1977) obtine bune rezultate prin administrarea locala a unui
complex terapeutic: Neomicina lg, Teramicina I g, Sulfamida 1 Og, acid boric I Og,
Tripsina 0,5g, Sintofolin O,OlOg, Pilocarpina 0,02g cu repetarea tratamentului la 4-5
zile.
Stimularea involutiei uterine se realizeaza prin plimbari zilnice, masaje
uterine transrectale, sau medicamentos prin ocitocice SOUi, Metilergometrin 5ml s.c.
imediat dupa parturitie sau dupa rezolvarea retentiei,

5~0~
Invo una uterina post partum parcurge diferite etape caracterizate prin
refacerea progresiva atat morfologica cat ~i fiziologica.
Perturbarea ritmului involutiei uterine se datoreaza fie unor factori legati de
conditiile de mediu in care s-a aflat parturienta in perioada de gestatie si dupa parturitie
(stabulatie permanenta, alimentatie necorespunzatoare, adaposturi neigienice), de
factori ai parturientei (distocii matemale sau fetale, retinerea anexelor fetale), de
conditiile de asistenta la fatare si de patologia perioadei puerperale reprezentata prin
endometrite, metrite, boli ovariene.
Prin subinvolutie uterina se intelege deci modificarea perioadelor caracteristice
acestui proces si anume: reducerea dimensiunilor uterului, reconturarea cervixului,
ritrnul eliminarii losiilor, inchiderea cervixului, refacerea endometrului.
Examenul ginecologic de rutina la 7 ~i 14 zile evidentiaza uterul marit, flasc,
areactiv, iar daca ovarele sunt abordabile, CL neinvoluat
Tratamentul consta in echilibrarea conditiilor de alimentatie, habitus,
asigurarea miscarii active, masaje transrectale in scop terapeutic. Se recomanda de
asemenea, utilizarea ocitocicelor si parasimpaticomimeticelor, alaturi de gonadotropine
serice ~i PGF2a·

6. Infectiile in puerperium
6.1. Infectille vulvo, vestibulo, vaginale
Recunosc o entitate patologica din care, in cazuri rare, pot fi distinse separat
vulvitele, vestibulitele sau vaginitele.
In general infectia se produce in urrna unor traumatisme locale, aparute prin
incercarile de extragere a fetusilor, sau prin manipularea inadecvata a instrumentarului
obstetrical. Pe aceste leziuni, se grefeaza o flora polimicrobiana.
Simptomatologia consta in cresterea sensibilitatii locale, eforturi de expulzare,
infiltrare vulvo-vestibulara ~i o secretie cu caracter mucopurulent. Examenul

- 298 -
colposcopic efectuat prin deschiderea bimanuala a cavitatii vestibulare evidentiaza
sensibilitatea marita, congestie locala, echimoze sau false membrane.
In unele cazuri, vindecarea poate fi spontana dar de obicei se cronicizeaza,
complicandu-se cu Gartnerite si Bartholinite.
Tratamentul se efectueaza prin irigatii locale cu Rivanol 2%o precum ~i cu
antibioterapie locala (bujiuri sau ovule cu antibiotice), tapetarea mucoasei vaginale cu
unguente cu antibiotice de tipul Teramicinei 5%, Tetraciclina inglobate de preferinta in
Oleum jecoris.

6.2. Inflamatiile uterului

Se instaleaza prin actiunea conjugata a unor factori predispozanti ~i
determinanti.
Factorii predispozanti pot fi alimentari, metabolici (prin scaderea sistemului de
aparare a organismului), de exploatare (stabulatia permanenta), parturitiile laborioase si
distocice, retentia anexelor fetale sau tulburari de dinamica uterina (MIVIRSEPP,
1984, CHAFFAUX, 1991, SCHEIDEGGER, 1993).
Factorii determinanti sunt reprezentati de flora bacteriana polimorfa formats
din stafilococi, proteus, colibacili, streptococi, Corynebacterium pyogenes etc.
In aprecierea frecventei inflamatiilor uterine se iau in calcul marimea
efectivului studiat, sezonul ~i conditiile de exploatare. in medie, incidenta inflarnatiilor
uterine este cuprinsa intre 25 ~i 39%, putiind insa creste piinii la 50%.
Cele mai frecvente inflamatii puerperale ale uterului sunt: endometritele
catarale sau purulente, metritele necrotice sau gangrenoase, perimetritele si
parametritele.
Endometrita puerperala, Instalarea ~i gravitatea procesului inflamator este
dependents de mai multi factori:
• particularitatile reactive ale organilmului in decursul puerperiumului;
• particularitatile agentului etiologic, I
• lipsa de raspuns sistemic a infectidJr usoare ~i medii.
Factorii care induc aparitia inflamatiei endometriale sunt reprezentati de:
• colonizarea bacteriana vaginala;
• parturitiile prelungite ~i laborioase;
• ruperea prematura a invelitorilor fetale;
• traumatismele obstetricale;
• patologia carentiala ~i metabolica;
• explorarile infectante endovaginale ~i endocervicale efectuate in cursul
parturitiei;
• operatia cezariana executata la un interval mai mic de 12 ore de la ruperea
invelitorilor fetale.
Agresiunea infectioasa la poarta de intrare vaginala trebuie corelata cu o
patologie preexistenta in timpul gestatiei cum ar fi: tulburarile carentiale, metabolice,

- 299 -
dezechilibrele endocrine, toate acestea modificand mecanismele de aparare
antiinfectioasa.
Portile de intrare ramase prin desprinderea placentei, mai ales la speciile cu
implantare mai profunda (endotelio si hernocoriala), reprezinta factori esentiali ai
endometritelor. Flora microbiana exogena antrenata prin mainile operatorului sau prin
instrumentar, contribuie la colonizarea rapids a uterului (DUMITRU, I., 1979).
Extractia manuala a placentei, alaturi de controalele numeroase efectuate pot
~se . enea sa determine a aritia unei en o etrite.
·Jf) Endometrita catarala purperala ste o afectiune Intalnita la toate speciile dar
mai free •.
Simptomatologia localii consta in aparitia unor secretii cu caracter mucos,
rosietic, cu numeroase detritusuri celulare, ce se mentin un interval ce depaseste 10-14
zile post partum.
Examenul ginecologic transrectal evidentiaza subinvolutia uterina (uter marit
in volum si hipoton).
Simptomatologia genera/ii se manifesta uneori prin apetit redus care poate
avea drept consecinta diminuarea lactatiei, sau febra rnoderata.
Prognosticul este rezervat din punct de vedere al reproductiei, intrucat exista
posibilitatea cronicizarii afectiunilor ~i poate determina infertilitatea femelelor.
Tratamentul are in vedere realizarea mai multor obiective:
• - eliminarea continutului inflamator uterin;
• - aseptizarea cavitatii uterine;
• - stimularea involutiei uterine.
Eliminarea continutului inflamator se realizeaza prin masaj uterin transrectal,
prin sifonaj sau prin administrarea de ocitocice ..
Pentru aseptizarea uterului se recurge la inocularea intrauterina de solutii sau
suspensii apoase sau uleioase cu antibiotice sau comprimate si bujiuri spumante. Dintre
antibiotice, rezultate bune s-au inregistrat cu (Criseometrina, Entozon, Exuter M,
Exuter P, Gynecoblet, Gynobiotic, Hibitan, Hostacortin H, Intermicyn.10%).
Se recomanda, de asemena, asocierea intre etilen-estradiol ~i antibiotice in
zilele 3-9 postpartum (NEAGOE, ELENA, 1984).
GRUNNERT, obtine rezultate notabile in tratamentul profilactic si curativ cu
Carbamyl Chinoxalin-di-N oxid, in asociere cu Tardomiocel.
CARIOLI (1993), utilizeaza in tratamentul preventiv Oxitetraciclina si
Tetraciclina.
Efectul antibioticelor poate fi potentat prin adniinistrarea de luteolitice din
~~ £GF2 alfa. ._
"J ' Endometrita purulentii puerperala, apare fie ca entitate primara, cand
ger enii au o viru en a n tea a, re secundar, cornplicatiilor unei endometrite catarale
nediagnosticata si netratata in mod corespunzator.
Pe linga flora polirnicrobiana, comuna endometritelor puerperale, au fost
izolate ~i enterovirusuri (NEAGOE, ELENA, 1984).
Simptomatologia se caracterizeaza, la 5-6 zile post partum, prin semne locale
~i generate.

- 300 -
 Local se constata eliminarea vaginala a unor secretii brun rosiatice, cu
numeroase detritusuri celulare, avand un miros ichoros.
Examenul ginecologic transrectal evidentiaza un uter rnarit in volum
hipokinetic, cu peretii ingrosati §i in unele cazuri (cind secretia este abundenta), cu
caracter fluctuant.
Starea generals a femelei este alterata, constatandu-se reducerea apetitului, a
rumegarii, hipogalaxie ~i hipertermie.
Prognosticul, din punct de vedere al reproductiei, este rezervat sau chiar
defavorabil, intrucit cronicizarea endometritei puerperale purulente se soldeaza cu
modificari importante in histofiziologia endometrului si sterilitate.
Tratamentul urmareste aceleasi obiective ca si in endometritele catarale, dar
este mai de lunga durata si mai complex.
Se recornanda ca evacuarea continutului inflamator sa se faca prin sifonaj,
ocitocice ~i mai putin prin masaje transrectale.
Aseptizarea uterului beneficiaza de introducerea antibioticelor sub forms de
solutii si suspensii. S-au obtinut arneliorari prin instilarea intrauterina de solutii
moderat iritante (Lugol, Lotagen 1-3%). AMBROSE (1994), obtine vindecari in
proportie de 73% prin tratamentul cu Cotrimoxazol.
in general, rezultate notabile se obtin prin administrarea de antibiotice cu
spectrn larg, asociate cu stimularea functiilor generate ~i locale.
In evolutia endometritelor puerperale - mai ales in formele purnlente - se
constata leziuni ce merg de la infiltratii exsudative pana la leziuni necrozante.
Examenul microscopic reliefeaza de asemeoea, infiltratii leucocitare, necroza tisulara,
tromboza vasculara,
Procesul patologic debuteaza cu endometrita necrozanta ce se extinde pe
suprafata si in adancime, afectand structurile endometriale si miometriale.
Grefarea bacilului necrozei, streptococilor si bacililor piogeni, pe fondul
devitalizat al [esuturilnr uterine (prin manopere obstetricale brutale sau instrurnentar),
~ e p nctul de lecare instalarea unei metrite necrotice.
J etrita necrotica crupala sau pseudomembranosa): se caracterizeaza
printr-un debut acut al modificarilor starii generale a femelei. La 4-6 zile post partum,
intervine sindromul de febra (4J-42°C), inapetenta, suprimarea rumegarii, adinamie,
cifoza, tahipnee ~i tahicardie.
Simptomatologia ginecologica evidentiaza tumefactie vestibulara vaginala,
sensibilitate ridicata, edem cervical.
Examenul transrectal se efectueaza cu greutate din cauza sensibilitatii uterului,
acesta fiind marit in volum, cu peretii ingrosati si cu zone de crepitatie.
Scurgerile uterine sunt putin abundente, ichoroase, cu resturi de tesuturi.
Formele clinice ~i sediul leziunilor sunt in functie de specie: metrita necrotica
carunculara la vaca, oaie, capra si metrita necrotica difuza la iapa, scroafa, carnivore.
Afectiunea evolueaza rapid, frecvent sfarsindu-se cu moartea femelei in 4-5
zile. Boala se poate complica cu abcese metastatice in alte organe (piemie).
Prognosticul este grav din punct de vedere al reproductiei si rezervat sau grav
din punct de vedere vital.

- 301 -
 Tratamentul vizeaza sustinerea si stimularea fortelor de aparare a
organismului, alaturi de eel antiinfectios. Astfel, SEICIU (1989) si BOITOR (1991),
recomanda sulfamidoterapia locala ~i generala efectuata cu Sulfametazin ~i Sulfatiazol,
asociate cu antibiotice cu spectru larg (Eritromicina, Septimetrin, Utocyl,
Chlortetrazone, Utericine). Pentru tratamentul local se recomanda inglobarea
antibioticelor in Oleum jecoris sau propylenglicol.
Eliminarea continutului uterin se efectueaza numai prin sifonaj si ocitocice,
masajul uterin transrectal fiind interzis.
O cornplicatie extrem de grava, ce poate apare 'in puerperium, se datoreaza
interventiei germenilor anaerobi sporulati, Acesti germeni pot produce metrita
~ngrenoasa. ___. \
t;'::> ~ 1rnnr:reneJ:ste rezultatul unor asocieri de factori determinanti:
•....{esuturile uterine intens traumatizate ~i flora anaeroba reprezentata de Cl. oedematiens,
Cl. septicum, Cl. hystoliticum, alaturi de colonizarea uterine cu o flora polimorfa
(colibacili, streptococi, stafilococi, etc.)
Bacteriile anaerobe, prin eliminarea de exotoxine, determina alterari profunde
ale rnembranei celulare, hemoliza ~i necroza tisulara (DUMITRU, J979).
Ca ~i 'in cazul metritei necrotice, poarta de intrare este reprezentata de
tesuturile traurnatizate soldate cu devitalizari, Tesuturile traumatizate si fragmentele
tisulare in necroliza sunt premise favorabile dezvoltarii germenilor anaerobi.
Aparitia rnetritei gangrenoase presupune existenta unor conditii care sa permita
germinarea sporilor la nivelul solutiei de continuitate (DUMITRU,1979):
• prezenta tesuturilor devitalizate;
• procese de tromboza vasculara;
• dirninuarea potentialului redox.
in acest mod, este favorizata proliferarea gerrnenilor, eliberarea de exotoxine,
necroza tisulara si eliberarea de C02 si H2 (componente ale rnetabolismului microbian).
Concomitent, se produce.o stare toxico-septica severs.
Simptomatologia se caracterizeaza printr-o stare generala grava: hipertermie si
sindrorn de febra, inapetenta, prostratie, hiperpnee ~i tahicardie.
Secretiile genitale sunt reduse cantitativ, de culoare rosie-bruna, rniros fetid, cu
fragrnente de tesuturi necrozate.
Examenul ginecologic transrectal evidentiaza un uter marit in volurn,
edematiat ~i crepitant, alaturi de edern invadant al vaginului si vulvei.
Prognosticul este grav (atilt vital cat ~i din punctul de vedere al reproductiei),
Tratamentul (In masura in care rnai este posibil) este bazat pe o terapie locala
si generala - ca ~i in metrita necrotica - si completat cu seroterapie antigangrenoasa cu
ser polivalent (la vaca, in doza de 200-300 ml i.v., in prima zi si apoi I 00-150 ml 'in
urmatoarele 3-5 zile, perivulvar). Se recomanda, de asemenea, seruri clorurate,
z te, vitarninotera ie

1l enmetrita uerperala . ste o infectie care are ca punct de plecare

n · ometru sau miometrul ~t ajunge pana la nivelul seroasei uterine, reprezentand deci
complicarea primelor doua entitati patologice.

- 302 -
 Simptomatologia se caracterizeaza printr-o peritonita localizata insotita de
inflamatia endo sau miometriala. Starea generala este alterata, inregistrandu-se sindrom
de febra, tahicardie ~i tahipnee, precum si modificari de atitudine ( cifoza, retractie
abdominala).
Exploratia transrectala evidentiaza o sensibilitate exagerata, de multe ori fiind

;~/"QPar·a~etrita pare cand infectia pe liinga straturile uterului ~i seroasei

cuprm e tesutu penuterin, ligamentele largi, salpinxul, ovarele si vezica urinara
constituind un bloc din care componentele nu se mai pot distinge aparand numeroase
aderente viscerale (HUBA, J., 1997).
Tratamentul recomandat de majoritatea autorilor este in primul rand preventiv
prin evitarea traumatismelor la parturitie, masuri de antisepsie, diagnosticul si tratarea
retentiilor anexelor fetale, evitarea masajelor uterine in primele zile postpartum
(GHJDRYA ~i col., 1976).
Tratamentul curativ este atilt local cat si general, utilizandu-se antibiotice cu
spectru larg, sulfamide ~i chimioterapice administrate sub forma de solutii ~i suspensii
(CONSTANTINESCU, D. si col., 1983).
Rezultate bune au mai fost semnalate prin utilizarea unor scheme
medicamentoase:
• ser colostral si endozol (BOITOR, I. 1975);
• etilen-estradiol + antibiotice (NEAGOE, ELENA, 1984);
• oxitetraciclina intrauterin sau Bezidamida+Tetraciclina (CAIROLI, F.,
1993).
Recent, se utilizeaza tratamentul cu PGF2 alfa, cu efecte satisfacatoare privind
eliminarea continutului uterin, stimularea dinamicii miometriale, luteoliza corpului
luteal si potentarea activitatii ovariene postpartum necesara restabilirii functiilor
uteroovariene (CEREDKOV, S.N., 1984).

6.3. Abcesele anexiale

Complicatiile supurate anexiale reprezinta o afectiune obstetricala ce poate fi
consecinta agresiunii infectioase postpartum.
Colectiile anexiale supurate, peritubare, periovariene sau periuterine se
prezinta ca niste mase tumorale, de dimensiuni variabile, osciland intre 4-5 cm ~i 10
cm, cu pereti neregulati. Colectiile anexiale sunt aderente la structurile pelvine.
Formele clinice pot fi consecinta unei operatii cezariene insuficient protejate
antiseptic, sau unui tratament antiinfectios intraoperator inadecvat. De asemenea, peri-
si parametritele cu punct de plecare endometrial sau pelviperitoneal se pot solda cu
aparitia unor focare supurative anexiale.
Daca 111 medicina omului tratamentul chirurgical este indicat ~i posibil, in
medicina veterinara tratamentul medicamentos pare a fi mai eficient. Se utilizeaza in
aceste cazuri tratament general pe baza asociatiilor de antibiotice: Penicilina +
Kanamicina, Penicilina + Gentamicina, 111 functie de evolutia bolii.

- 303 -
 6.4. Infectiile generalizate (septicemia puerperala
si ~ocul septic)
Septicemia puerperala te o infectie generalizata caracterizata prin prezenta
constanta ~1 in can 1 a e ma - gerrnenilor microbieni in sange, existenta unei porti de
intrare, a unui focar infectios primar, precum si a complicatiilor prin diseminare
metastatica la distanta.
Prin afectarea unor importante structuri morfofiziologice afectiunea are un
prognostic grav, moartea survenind in majoritatea cazurilor. Mecanismele
fiziopatologice consecutive invaziei bacteriene sunt deosebit de complicate si se
interfereaza reciproc (DUMITRU, 1979).
In mod frecvent, septicemiile sunt produse de o flora polimicrobiana, pe
primul loc situandu-se streptococul si mai rar stafilococul ~i colibacilul. La acestia se
asociaza bacterii anaerobe sau chiar miceti.
Factorii patogenici irnportanti sunt reprezentati de perturbarea relatiilor intre
organele genitale ~i mijloacele de aparare ale organismului, afectaudu-se astfel
sistemele de aparare antiinfectioasa,

Agresiune septica genitala --------- Mecanismele <le ap3rare locale + Vindecare

l Mccanismc de compensare Crcsterea debitului

Invazie bacteriana Mecanisme neuroendocrine cardiac cu 15-25%
Mecantsme cardio-vasc. Augmentarea metabolicci
Mecanisme respiratvrii cu 15-40%
Mecanisme imunologice f---ti Hiperpnee
Neaozii tisuknii
Mecansime tip S.R.E. Srmturifimc/icma/e A-V
Agen/i toxici circukmti
A,fvdijicifri calorice Hiperc:atabolism proteic
A lterarea fenomenelor de
si Iipidic
membrane fi metabotice
I Tulburiiri digestive
Hipomlemie
A lterarea riisp,msului
Consecinte energetice
cardiovascular
functionale si metabolice
Coagnlore i11travasc11larO

htsuftcienfii pulmonarii lnsuficicnt!i cardiovascularA

!mmficien/6 respiratorie
$,mtm·i AM V µ11/1110,,are
Lezinnt ale sistemului ,tervos
central
!
Insuflcienta energcticA
----,
Im·,!ficienJii respiratorie Hipoproteinemie
J11s11.ficie11Jlireno/a /11s1,fic:ie11Jif cardiacif
+1--- lnsuficie11Jd im,mologictl /11s11.ficienJll re11ali!i
fovazie .septii:d

l
Sciidereo debitului cardiac

1 1
Soc Moarte Moarte tardivil

!
Moarte precoce

Fig. 148. Fiziopatologia ~i evolutia septicemiilor obstreticale

(dupa DUM/TRU, 1979)

- 304 -
 in analiza septicemiei puerperale pot fi luate in considerare mai multe aspecte
(SCHOTMULLER, GASTINEL (ii REILLY):
• poarta de intrare este reprezentata de solutiile de continuitate de la nivelul
organelor genitale;
• focarul septic primar este reprezentat de procesele tromboflebitice de la
nivel endo-miometrial si parametral, unde se realizeaza pe langa
diseminare si multiplicare bacteriana;
• insamantarea circulatorie este rezultanta deversarii de germeni din aceste
focare;
• aparitia de focare septice secundare (piemice) in diferite organe (pulmon,
cord, ficat, etc.).
Perioada de incubatie este foarte scurta, intre 1- 7 zile, dependents de virulenta
germenilor, viteza de diseminare si rezistenta organismului.
Socul septic se datoreaza toxinelor ~i a produselor de metabolism, substantelor
9e dezinte rare i a erturbarilor induse de biochimia plasrnatica si tisulara,
~.q ~ocul septic apare ca urmare a patologiei septice puerperale consecutiv
partim 1e1, m ec 11 or corio-amniotice, endometritelor ~i peritonitelor puerperale.
Modificarile fiziopatologice afecteaza totalitatea organelor ~i a sistemelor, dar
au ca elemente reprezentative tulburari de perfuzie tisulara ~i consecintele rnetabolice
si morfologice ale acestora,
O importanta deosebita o au modificarile microcirculatorii care comports mai
multe etape evolutive (DUMITRU, I., 1977):
• etapa hernodinamica caracterizata prin incetinirea vitezei de circulatie si
tulburarea distributiei laminare;
• etapa celulara, caracterizata prin conglutinarea elementelor figurate ~i
distributie uniforma;
• etapa parietala, caracterizata prin alterarea permeabilitatii capilare.
Staza vasculara ~i capilara determina o alterare capilara prernergatoare
fenomenului de "sludging" (aglomerare intraarteriolara de hematii, cu fragmentarea
curentului eritrocitar axial si incetinirea microcirculatiei, odata cu cresterea vascozitatii
JU capilarele fine) si tromboza.
Toate acestea induc importante tulburari cardiace, pulmonare, hepatice, renale
sau ale SNC.

- 305 -
 A6/f!J/I/.Vt
Jff!IC,(

hQ/Q,flilt fnu'uttui11t

l l
/ ferlvrbil!U meC,1oi.rme/Qr u'e in/ejlr,re /iunlt:QJ",711,·,l
/ '.
I \
I
I \
I
I \
I .Sciileru it1/031urii Vucvlilrfl Ac/iv,;;11,1 f3c/or1lor I
. Vf/110316 pl8sm,;/ici, I
I .Sclr/erea r/e/Jilvlui Tisul.;r~ -CQ;§V/,lfQ
I I

j"'"'".>
C.1J"di,1c
I IJt.rt:/Ji(/m., Sc,):in/Juri - fibrintJliu"
1v11/vnlor11! I
I l'llltilJ In 1nicroeirc. I
I
\
\
<, I
I
i
\ Tuloudri d; ;ur/vtlc I
I

\ . .fl
\ meli1/Julism' lisvlilr /

'\ J I I
\ Hipo.tie li.ru/,1/i/ 1
\, ,h,Jozi' ///
' '~~~~~~~~~/
di
~
fil/Q/11.fil Ofj3D yj/.p/
/

SNC CQ{(f !'ulmon Fii:3! llinic//i

Fig. 149 Schema generala a modificarilor aparute in organism in socul sceptic

(dupe DUMITRU, 1979)

- 306 -
 ft?lu/o,r1r,i---------,

c,,p,,,,,,,m,,;;,/
t,pi/;rt
~ H1poltns1t',-1t
.

, Il
~Hipopttluzit .:
CPrD1Jiri10.f .

f r!tlfl J
miumrlir: lletl11.-rru..1
unsilili/111 II
sli11vlt.
,lQ/'tDll/itl

\
suJsJr;I
entrJth~ ptt:.fl{I
p,r,.mu

Dimimrt
dllrll
;., :
fltPU/llftJ
'
tomphinli
~ //QJ!ti'
'
'ttf:crrt~d,
;j/f/ff;f;~r
Dlininvirt
tll'/rll
lnc11mptltnll ...:·:--------
mi11&1rP'iil.
Fig. 150. Moditicarile fiziopatologice ~i metabolice induse de endotoxina la nivelul cordului
(dupa DUMITRU, 1979)

7 'Afectiuni metabolice ost artale la vaci ¥;, [)

Cetoza (cetonemia, cetonuria). Aceasta afectiune rnetabolica ~re in primele
trei saptamani post partum cu evolutie clinica acuta sau supraacuta, sau cu o evolutie
subclinica.
Cetoza poate fi primara (cauza nutritionala) sau secundara (alte cauze) -
RUGJNOSU, ELENA, 1999.
DUMITRU, M, 1996 ~i GHERGARJU, S., si col. 1990 apreciaza ca frecventa
bolii este curpinsa Intre 10-16% din vacile producatoare de lapte.
Etiologia presupune implicarea unor factori predispozanti: specia, varsta, rasa,
gestatia, conditii de zooigiena necorespunzaroare, stabulatia prelungita si unii factori de
stres (DUMITRU, M, 1996).
Factorii determinanti sunt alimentatia necorespunzatoare atat din punct de
vedere cantitativ cat si calitativ (carente in glucide). Alaturi de acestia, compozitia
furajelor si schimbarea brusca a ratiilor bogate in glucide cu ratii bogate in proteine pot
determina cetoza vacilor.
Starile de solicitare maxima - parturitia ~i lactatia timpurie - fac ca sa existe un
deficit in substante energetice si metabolice, in acest fel organismul apeland la
resursele de acizi grasi si proteine. Prin metabolizarea acestora, apar cantitati mari de

- 307 -
carpi cetonici care fixeaza sarurile alcaline si deterrnina acidoza (DUMITRU, M,
1996).
Simptomatologia este in primul rand de ordin digestiv (inapetenta, pareza
ruminala, salivatie abundenta, fecale uscate, constipatie si diaree). La acestea se adauga
unele semne nervoase (hiperexcitatie sau abatere) si umorale (hipoglicemie,
acetonemie ~i acetonurie).
SEICJU, Fl. si col., 1989 si DUMITRU, M, 1996, constata in plus o scadere a
secretiei de lapte, miros de acetona a Japtelui si aerului expirat, secretii vaginale,
subinvolutie uterina postpartum.
Dozarea glicemiei si a corpilor cetonici precurn si semnele clinice due la
stabilirea diagnosticului.
Tratamentul consta in asigurarea unor ratii echilibrate pentru animate gestante
sau cele din perioada puerperala.
Tratamentul curativ vizeaza cresterea glicemiei prin administrare de ser
glucozat in asociere cu vitamina B1• Gluconeogeneza poate fi stimulate cu
glucocorticoizi (Supercortisol) sau ACTH.
GHERGARJU, S. si col., 1981, recomanda produsul Ruminodigest, administrat
cu sonda timp de 3-5 zile, iar DUMITRU, M., 1996 obtine rezultate bune in combaterea
acidozei cu bicarbonat de sodiu administrat cateva zile.

(~evrozele puerperale__.) G' 1

Nevrozele puerperale sunt stari patologice care apar dupa partuntie,
caracterizate prin tulburari complexe neurovegetative (tulburari functionale ~i
umorale). Sunt mai frecvente la vaca, cunoscute sub denumirea de "sindrorn vituler".
Din punct de vedere clinic, evolueaza sub trei fonne: comatoasa, eclamptica ~i
paraplegica, care in conceptia modems este prezentata ca un sindrom cu 3 structuri
patologice:
a) coma puerperala; b) paraplegia puerperala; c) tetania puerperalli.

G1 t~oma puerperalf (febra vitulera)

Aceasta nevroza este descrisa sub diferite denumiri: febra vitulera, febra
Japtelui, colapsul puerperal, pareza vitulera, hipocalcemia de parturitie etc.).
Caracteristica bolii este aparitia ~i evolutia rapida a unei depresiuni a functiilor
senzoriale ~i motorii piinli la pierderea cunostintei, cu hipotennie ~i hipocalcemie.
Etiologia: Factorii predispozanti sunt: alimentatia (bogata in proteine si
glucide, dar saraca in vitamine ~i minerale), stabulatia indelungata, rasa.
Factorii favorizanti sunt: lactatia (productia mare de lapte).
Factorii determinanti sunt: tulburarile honnonale si disfunctiile hepatice.
Etiopatogenia prezinta mai multe teorii: infectioasa, teoria autointoxicatiei
utero-placentare, mamare sau hepatice; teoria anemiei cerebrale acute, dupa
LAGNEAU citatde SEICJU. Fl. (1989).
in conceptia actuals mecanismul patologic are la baza rnodificari umorale
asociate cu cele hepatice. Hipocalcemia marcanta este constant intalnita, ajungiind la

- 308 -
valori de 30-50 mg la mie de la 80-90 mg la mie, (valori normale la vaci in parturitie).
Se constata de asemenea, o scadere marcanta a calciului ionic (responsabil de
excitabilitatea musculara) de la valaorea normala de 20-30 mg la mie in sange la
valoarea patologica de 4,4 mg la mie.
Mecanismul hipocalcemiei este determinat de eliminarea prin lapte a calciului,
insuficienta de aport (ratii sarace in calciu, asimilarea defectuoasa), deficiente de
ionizare a calciului, ratii bogate in proteine, dezechilibml acido-bazic prin excesul de
amoniac); deficiente in mobilizarea calciului din rezervele organismului (disfunctii
endocrine, in special paratiroidiene).
Uneori sunt constatate ~i alte modificari umorale: hipofosfatemie, hiperkalemie
~i variatii ale sodiului.
Simptome: Boala debuteaza la 12- 72 ore de la parturitie, dupa instalarea
lactatiei, printr-o faza prodromica, manifestata prin neliniste, agitatie, masticatie in gol,
scrasnituri, diminuarea apetitului ~i rumegarii, uneori contractii musculare nistagmus,
puls accelerat. Dupa 20-30 minute animalul trece in faza cornatoasa.
Faza comatoasa (paralitica) se instaleaza brusc. Femela stii in decubit,
sterno-abdominal, cu capul intins spre flancul stang, indiferenta la stimulii extemi,
insensibila la intepaturi, ochii sunt semiinchisi, cu midriaza, comeea este uscata,
cenusie, iar reflexul pupilar este abolit. Temperatura la iuceput este normala, apoi
treptat femela devine hipotermica. Pielea, urechile si baza coamelor sunt reei. Uneori
prezinta tremuraturi musculare.
Toate functiile organismului sunt afectate:
• aparatul digestiv prezinta semnele unei pareze (suprimarea deglutitiei,
ptialism, limba atarna, gura este intredeschisa, timpanism ~i constipatie);
• aparatul respirator prezinta: bradipnee, zgomote ronflante - paralizia
laringelui;
• mictiunea este suprimata; mamela este flasca, palida si rece, mucoasele
sunt decolorate.
Evolutia dureaza 2-3 zile. In 50% din cazuri se poate produce vindecarea
spontana, Moartea poate apare in 10% din cazuri. Complicatiile pot agrava evolutia
bolii (asfixia, pneumonia prin corp strain, prolapsul vaginal ~i rectal).
Diagnosticul se stabileste pe baza semnelor clinice.
Prognostlcul este favorabil daca se face tratament corect.
Tratamentul: DRUGOCIU s! col. (1972) si SEICJU, Fl. si col. (1989) ,
recomanda cu rezultate bune doua metode: insuflarea de aer in marnela si calciterapie
plus magneziterapie.
Insuflarea de aer in mamela are rolul de a suprima secretia lactata ~i deci,
eliminarea de calciu, restabilind calcemia.
in 80% din cazuri, vaca se ridica in urmatoarele 30 de minute. Calci si
magneziterapia este metoda cea mai frecventa care se utilizeaza. Autorii recomanda
saruri injectabile: Clorura de calciu 30-50 g solutie 10% (in solutie 10%); Gluconat de
calciu 25-50 g solutie de 10%; Clorura de magneziu 15 g. Doza de calciu este in medie
de 10 g la 100 kg greutate vie si se injecteaza i.v. lent. Asocierea insuflarii de aer

- 309 -
 2. Tratamentul diuretic: diminua secretia lactata, mai ales cand fenomenul
este important; se utilizeaza Furosemid 4 mg/kg c/zi, oral timp de 5 zile
consecutiv.
3. Tratamentul local: permite reducerea hipertrofiei ~i frecvent a congestiei
tesutului mamar; in plus impiedica femela sa-si lntretina lactatia prin !ins ~i
supt.
Consta in aplicarea de bandaje cu pomezi antiseptice ~i antitlogistice:
unguent camforat, otet, apa rece, gheata, Lactafug crema, Se asociaza cu
tratamentul hormonal sau cu administrarea preparatelor antigalactogene de
tipul: Stopcanilact; Tari-Dog; Opolaitenix etc.
4. Tratamentul hormonal. Se pot utiliza hormoni steroizi (estrogeni,
androgeni, progesteroni) datorita actiunii inhibitoare asupra axei
hipotalamohipofizare, dar pot avea efecte secundare nedorite (rise de
metroragie, metropatii).
Doze: E2 10.000-20.000 UI, Testosteron 5-10 mg sau asociatie de
estrogeni ~i androgeni: Valerianat de estradiol 0,045 g/ml si Enantat de
testosteron 0,002 mg i.m.
Bune rezultate se obtin prin administrarea de Bromcryptina - alcaloid sintetic ---
care spre deosebire de alcaloizii extrasi din comul secarei, nu are proprietati
vasoconstrictoare ~i uterotonice. lnconvenientul major este efectul emetizant pe care ii
determina si care este variabil in functie de individ. Dupa 2-3 zile de tratament poate
dispare, daca nu, se administreaza antiemetice.
Modul de actiune este de a inhiba secretia hipofizara de PRL - inhibitie care
este insa reversibila. Doza: 20-30 µg kg g.c./zi - timp de 14 zile; lactatia dupa primele
4-5 zile de tratament dar se impune continuarea tratamentului timp de 2 saptamani
pentru a evita efectul rebound.
Conduita de tratament este in functie de evolutia clinica (MJALOT, J.P., 1984).
I. Daca lactatia este de mica importanta si glanda rnamara putin modificata -
se face tratament local, igienodietetic si cu Bromcryptina - daca este
necesar;
2. Daca lactatia este importanta cantitativ si mamelele sunt hipertrofiate, se
va aplica tratamentul local combinat cu eel igienicodietetic, diuretic si cu
bromocryptina - dar farli dieta completa - sau cu progestagene.
Important de mentionat este ca in urma tratamentului cu Bromocryptina,
modificarile comportamentale dispar rapid si lactatia se opreste, dar revenirea la
normal a volumului glandei mamare este mult mai lenta.
lnconvenintele tratarnentului cu Bromocryptina pot fi pot fi inlaturate prin
utilizarea preparatelor farmaceutice modeme - special concepte pentru pseudogestatie
si lactactie de pseudogestatie cum sunt: Lactafug, Stopcanilact, Tari-Dog, GesKan,
Opolaiteux, Galastop, Dogalact, Nevrolac, Ovarid, Sesoral D - ce pot fi asociate cu
preparate homeopatie ca: Ovanyl si Pseudogestyl.

- 314 -
 10.2 Placentofagia
Placentofagia reprezinta consumarea placentei de catre o femela, fiind un
comportament normal la unele specii (carnivore), la care, pe masura ce placentele sunt
expulzate, vor fi ingerate.
Acest fenomen devine patologic la celelalte specii, fiind mai frecvent la
scroafa ~i mai rar la vaca si iapa,
Nici o fernela nu manifesta dorinta de a consuma o placenta straina, Aceasta
afectiune poate fi privita ca un dezechilibru alimentar sau ca pervetire a gustului.
Daca la carnivore ~·i suine ingerarea placentei nu produce nici o tulburare, la
rurnegatoare, placenta ingerata determina tulburari digestive foarte grave, chiar mortale
la vaca ~i copra. La aceste specii dupa 2-3 zile de la ingerarea placentei apar
manifestari clinice traduse prin: inapetenta, meteorism, diaree, modificari ale starii
generale: (hipertermie, tahicardie, tahipnee).
in timpul ingerarii se poate produce obstructia farinxului si moartea prin
asfixie.
in cazul in care placenta se poate elimina dupa 6-8 zile apar in fecale resturi
nedigerate din anexele fetale, cu miros caracteristic.
La iapa, alaturi de modificarile starii generale se constata prezenta sindromului
de colici. Dupa cateva zile de evolutie, portiuni de placenta, nedigerate sunt eliminate
odata cu fecalele (invelesc crotinele)
Diagnosticul
Este dificil de stabilit in primele momente de evolutie a bolii, cand din datele
anamnetice nu reiese clar ingerarea placentei, mai ales daca parturienta nu a fost
asistata.
Mai tarziu, cand portiuni de placenta se elimina prin fecale ~i se constata
prezenta tulburarilor digestive, diagnosticul se stabileste cu certitudine, intrucat
placenta se recunoaste mai ales dupa pachetele intregi de vase nemodificate.
Tratamentul consta in administrarea la rumegatoare de acid clorhidric diluat si
pepsins pentru activarea digestiei. Pentru a accelera eliminarea partilor de placenta
nedigerata se administreaza purgative, de preferat cele uleioase sau mucilagii.
Preventiv se im une su ravegherea parturientei ~i indepartarea placentei.

GCp
Este o psihoza grava care consta in ingerarea propriilor pui de catre mama,
care ingera mai intai placenta si apoi fetusii. Se intalneste mai frecvent la scroafele
primipare, pisica si iepuroaica,
in etiologie sunt incriminati unii factori de intretinere.: alimetatia aproape
exclusiva cu came cruds, a femelelor gestante; iritarea ~i durerea provocata prin ranirea
mameloanelor de catre coltii purceilor ~i ghiarele puilor in timpul suptului.
Odata produse aceste agresiuni asupra glandei mamare, femela se apara
muscandu-si puii, apoi trezit de apetitul pentru came cruda ii devoreza (pisici, iepuri).
Psihoza odata instalata, se va repeta de regula si la nasterile unnatoare

- 315 -
 Tratament
Preventiv, se va supraveghea comportamentul femelelor in timpul fatarii si al
primelor supturi.
Daca aceasta psihoza provine din cauza durerilor provocate de lezionarea
mameloanelor, se impune taierea coltilor ~i ghiarelor ~i tratarea plagilor mamare.
Daca apare ca urmare a unui dezechilibru nervos, se vor indeparta fetusii de la
supt, iar femelei i se vor administra calmante (bromuri, tranchilizante). Femelele care
manifesta fetofagie se elimina de la reproductie.

- 316 -
 GINECOPATULE
POST PUERPERALE

1. Afectiunile ovariene ca factor de infertilitate

Activitatea ovarelor este dependents de horrnonii elaborati de la nivelul
etajelor superioare hipotalamice ~i direct de hormonii gonadotropi hipofizari. Doar
concentratii ~i raporturi corespunzatoare ale acestor hormoni, determina o activitate
ovariana normala, altfel, se ajunge la tulburari functionale de intensitate diferita care se
declanseaza sub forma caldurilor incomplete, tulburarilor de ritm ale acestora, a
tulburarilor ovulatorii, a chistilor ovarieni, a corpului luteal persistent si a tulburarilor
trofice ovariene (ERIKSON si col. 1976, FABRE, I.M, 1988; BO/TOR si col. 1989,
1994).
Aceleasi cauze care produc dereglari sau nivele scazute de hormoni
gonadotropi afecteaza functia ~i troficitatea ovarelor ~i cu precadere, zona corticala.
Perturbarea metabolismului activitatii si troficitatii corticalei ovariene, corespunde unei
patologii care initial se traduce prin atrezie foliculara care depaseste limitele
fiziologice, tulburarea mecanismului ovulator cu Intarzierea ovulatiei sau blocarea
acestuia, rezultand in aces! fel, foliculi chistizati sau chisti ovarieni. Ovulatia intarziata
de multe ori, afecteaza capacitatea fecundanta a ovulei, iar pe de alta parte produce o
neconcordanta intre momentul ovulatiei si eel al insamantatii artificiale, In alte cazuri,
ovula pleaca incomplet rnaturata, aparand in acest fel mortalitatea ovulara (HANZEN,
CH., LAURENTY, P., 1944, LAGNEAU, F., 1981, MC, LOED, 1991).
Ciclul ovarian ovulator presupune 'in primul rand prezenta ovarelor cu foliculi
care raspund la stimulii gonadotropi prin modificari morfologice ~i prin productie
variabila de estradiol. Nivelul sanguin al acestuia trebuie sii scada suficient de mult la
sfarsitul fazei progestative a ciclului incat sa declanseze, prin mecanism de feed-back
negativ, secretia hipofizara de FSH care este stimulul pentru debutul unui nou val de
crestere foliculara, si trebuie sa creases suficient de mult si de rapid la sfarsitul fazei
foliculare a ciclului incat sa declanseze, prin mecanism de feed-back pozitiv,
descarcarea varfului pr.eovulator de LH din adenohipofiza (PARA/PAN, V., 1987;
FABRE, I.M, 1988; DRUGOCIU, D., RUNCEANU, L., 1994).
Mecanismul ovulatiei necesita coordonarea dinamica a unor procese complexe
~i de aceea functia anormala a uneia din verigi determina perturbari la toate nivelurile
acestui mecanism integral.
in multe cazuri se constata lipsa de receptivitate a ovarelor la gonadotropinele
hipofizare din organism sau fata de cele administrate parenteral. Perturbarea procesului
de reproductie rezulta ~i ca urmare a tulburarii genezei hormonilor ovarieni, in

- 317 -
principal de la nivelul foliculilor ovarieni pentru horrnonii estrogeni si androgeni, a
tesutului glandular interstitial pentru hormonii androgeni $i a progesteronului de la
nivelul corpilor luteali. Excesul sau insuficienta acestora sunt tot atat de daunatoare
pentrn caile genitale fernele, producand in acest fel, o infecunditate sau sterilitate
secundara ce poate avea origine tubara, uterina sau cervicovaginala,

1.1. Tulburarile trofice ovariene

Tulburarile trofice ovariene sunt intalnite cu o frecventa destul de ridicata,
afectiunea intalnindu-se dupa pubertate, atat la prirnipare cat $i la rnultipare.
Prin dubla sa functie, endocrina ~i gerrninativa, ovarul este un organ cu o
deosebita sensibilitate, la nivelul Jui interferandu-se cele rnai diverse functii.
Tulburarile trofice ale ovarelor sunt consecinta diferitelor carente alirnentare, infectii,
traumatisme, tulburari endocrine, insuficienta secretorie gonadotropa adenohipofizara
(FSH ~i LR) sau tratamente hormonale efectuate gresit (DRUGOCJU, G., 1977;
TAMA$, V., BOITOR, I., 1977; BOITOR, I., 1980, 1981, SEJCIU Ji col .. 1990).
Sterilitatea de origine ovariana se poate datora, in cadrul tulburarilor trofice,
unor perturbari in desfasurarea rnecanismelor metabolice caracteristice, perturbare care
poate antrena importante disfunctii specifice: biochimice, metabolice, de receptie etc.
Modificarea acestor activitati celulare ovariene are ca efect reducerea
volumului celulelor respective, modificarea structurilor deja organizate (ovogeneza,
foliculogeneza, ovulatia) sau a receptorilor unor senmale endocrine de la nivel
hipofizar sau extrahipofizar ( COTEA, C., 1982, COTEA, C. Ji col. 1983, COTEA. C..
1983).
Din aceste considerente, denumirea de hipotrofie ca functionare si
morfostructura sub limitele fiziologice, are intensitati (sau grade) diferite (RUNCEANU
L., 1995).
Simptomatologia hipotrofiei ovariene se caracterizeaza prin anestrn slab
exprimat $i modificari ovariene privind volumul, consistenta ~i evolutia formatiunilor
functionale (corpii luteali ~i foliculii). in acelasi tirnp, tractusul genital sufera ~i o serie
de modificari ce atesta un blocaj ovarian al steroizilor si in special al estrogenilor,
rnanifestat prin hipotonie si atonie uterina (RUNCEANU, L., 1995).
Stabilirea diagnosticului depinde de gradul hipotrofiei ~i de modificarile utero-
ovariene.
Hipotrofia de gradul 1 se manifesta prin anestrn sau estru fiira manifestari
evidente, asociata cu modificari discrete ale tractusului genital.
Examenul ginecologic intern, releva scaderea volumului ovarelor, consistenta
apropiata de normal, precum si existenta unor formatiuni functionale cu evolutie
incompleta: foliculi ce nu au ajuns la maturitate, sau daca ajung rata ovulatiei este
foarte redusa, corpii luteali rezultati in urma unor eventuale dehiscente, caracterizati
printr-o redusa capacitate secretorie.
Hipotrofia de gradul II reprezinta o tulburare mai severa, Examenul
ginecologic intern, evidentiaza ovare de marime normala, consistenta putin crescuta ~i

- 318 -
ca o caracteristica, absenta forrnatiunilor functionale (foliculi sau corpi luteali), aspect
cunoscut sub denumirea de "ovare netede".
Manifestarile vietii sexuale se caracterizeaza prin anafrodizie si unele
modificari morfologice ale altor segmente genitale.
Hipotrofiade gradul Ill denurnita ~i atrofia ovariana prezinta, ca manifestare
de prim ordin, anafrodizia si importante modificari ovariene. La examenul ginecologic
intern se constata micsorarea 111 volum a ovarelor sau ovarnlui, cresterea consistentei
(ovarele aparand ca niste formatiuni mici cu diametrnl cuprins intre 0,5-1 cm ~i dure),
inexistenta forrnatiunilor functionale (ovare netede), alaturi de hipoplazia endometrnlui
(ca o consecinta a insuficientei progesteronice).
Prognosticul este rezervat 'in cazul hipotrofiei de gradul I si ll, cand inlaturarea
mai multor factori favorizanti poate potenta efectul medicamentos de substituire ~i mai
ales cand este unilaterala, si grav in cazul hipotrofiei de gradul Ill care antreneaza
modificari ireversibile ale gonadelor si tractusului genital (RUNCEANU, L., 1995)
Tratamentul hipotrofiei va trebui sa urrnareasca mai multe obiective:
• asigurarea conditiilor oprime de nutritie, intretinere si exploatare;
• troficizarea ovarnlui in care structurile "tints" sunt capabile de a recepta
hormoni gonadotropi (in hipotrofia de gradul I si II).
• Conduita terapeutica ce se poate aplica, este foarte diversa:
• electroterapie, irigatii vaginale cu solutii fiziologice, pensulatii cervicale
cu iod glicerinat sau masaje ovariene timp de 1-3 minute;
• tratamente intravaginale cu spirale impregnate cu progesteron
"Progesteron releasing intravaginal devices" (PRID): o spirala rnetalica
acoperita cu un elastomer siliconizat impregnat cu progesteron, iar la un
capat este atasata o capsula ce contine benzoat de estradiol (CHRONO-
PART) pentru 20 de zile;
• administrarea de Gn-RH (dupa 10 zile post-partum), Receptal, Cistorelin;
• administrarea de honnoni gonadotropi serici: Folligon 1000 UI,
Serogonadin l 000 UI, Chronogest I 000 UI, Gonadotropina serica I 000
UI, Prolan A 800-1000 UI in asociere cu cantitati reduse la jurnatate de
hormoni de rip corionic (Gonacor 500 UI, Chorulon 500 UI, Choriopin
I 000 UI, Prolan B sau E 500 UI). Administrarea se efectueaza 2-3 zile si
se repeta la 10-14 zile. in cazul hipotrofiei ovariene de gradul I se mai
poate efectua un tratament cu Estradiol 2,5 mg ~i Propionat de testosteron
20 mg i.m. (BO/TOR, 1., 1985, CERNESCU, H., 1995,
CONSTANTINESCU,D., 1986, DAUB/ER, K., 1993)

- 319 -
 Cordelette
•
Elastomere silicone recouvrant
une lame d'acier et contenant
11 cm 1. 55 g de progesterone

• Capsule de gelatine
contenant 10 mg de benzoate
d'cestrediot
<J-fl

o~
H-1~-o

uo
tOOH
CH

PROGESTERONE CESTRADIOL 17 p
Fig. 151. Schema constructive a spiralelor PRID
(dupa SANOFI)

• administrarea de CRESTAR sub forma de implant. Produsul contine 3 mg

Norgestomet si 5 mg Valerianat de Estradiol.

A IMPIANTO CRESTAR + RIMOZiONE' INSEMINAZIONE

SQLUZIONE IMPIANTO

PROSOLVIN P.M.S.G:
Fig:' 152. Utilizarea preparatului CREST AR la vaci. Rase de lapte
B (du'pa INTERVET)

IMPIANTO CRESTA!l + RIMOZIONE lNSEMJNAZIONE

SOlUZIONE. IMPIANTO

Fig. 153. Utilizarea preparatului CREST AR la juninci. Rase de lapte

(dupa INTERVET)

- 320 -
 1.2. Tulburarile inflamatorii ale ovarelor
Inflarnatia ovarelor este intalnita la toate femelele si indiferent de originea ei,
aceasta poate evolua acut sau cronic sub forma unor inflamatii seroase, hemoragice,
purulente uni- sau bilaterale. Necropsic, au fost identificate urmatoarele fonne:
• ovarita seroasa; este inflamatia seroasei, fiind forma cea mai usoara care
evolueaza de regula cu salpingintele ~i cedeaza odata cu ele la tratament.
• ovarita hemoragica sau parenchimatoasa; aceasta apare in urma enucleerii
corpilor luteali sau a strivirii chistilor, Daca procesul traumatic ramane
steril, coagulii de sange se resorb treptat, iar daca acestia se infecteaza tree
in forma cronica proliferativa.
• ovarita purulenta; se caracterizeaza prin aceea ca in masa ovarelor apar
abcese cat un bob de mazare sau chiar mai mari. Focarele purulente sunt
diseminate atat in zona corticala cat si in zona medulara, determinand o
crestere in volum, suprafata neregulata, cu o accentuata sensibilitate la
palpare (BO!TOR, I., 1987).
De cele mai multe ori, bacteriile ajung la nivelul ovarelor avand drept punct de
plecare metritele, salpingitele si mai rar, din cavitatea peritoneala. Abcesele se pot
deschide spontan in cavitatea abdominala sau pot sa ramana inchistate in masa
ovariana.
Simptome ~i diagnostic
Prin palpatie transrectala se constata hipertrofia si indurarea ovarelor si un grad
sporit de sensibilitate. 0 sensibilitate exagerata insotita de modificari si consistenta
scazuta, indica forma acuta a inflarnatiei ovarelor, pe cand formele cronice se
caracterizeaa prin modificari de volum, consistenta si lipsa sensibilitatii (RUNCEANU,
L., 1995).
Ciclurile de calduri in ovarite sunt in general dereglate. in ovarita hemoragica
si purulenta ciclurile se intrerup complet. Ovarita acuta se deosebeste de ovarul chistic
prin faptul ca in ultimul caz, ovarul este marit in volum, insensibil ~i cu senzatia de
fluctuatie, in ovaritele acute, datorita sensibilitatii exagerate apar si modificari in starea
generals a femelei. La exploratia transrectala, regiunea salpingo-ovariana este extrem
de sensibila, incat palparea ovarelor se face cu greu sau devine chiar imposibila. In
forma cronica, sensibilitatea dispare, ovarele au suprafata neregulata, Datorita
suprimarii activitatii ovariene se poate palpa, uneori, si corpul Juteal persistent
(BOJTOR, 1., 1987).
Ovaritele se traduc totdeauna prin anafrodizie de lunga durata sau chiar
definitiva, mai ales cand arnbele ovare sunt afectate.
Majoritatea modificarilor endocrine apar datorita multiplelor relatii care exista
pe de o parte intre cele doua formatiuni endocrine ale ovarului - foliculul ~i corpul
luteal- iar pe de alta parte intre adenohipofiza si uter.
Activitatea ovarului este dependenta de hormonii elaborati de la nivelul
etajelor superioare ~i direct de hormonii gonadotropi hipofizari. Doar nivelele si
raporturile corespunzatoare ale acestor honnoni, deterrnina o activitate ovariana
normala. Astfel, se ajunge la tulburari functionale de intensitate diferita care se

- 321 -
declanseaza sub forma caldurilor linistite, tulburarilor de ritm ale acestora, a
tulburarilor ovulatorii, a chistilor ovarieni, a corpului luteal persistent, a mortalitatii
embrionare, etc. (BADINAND, E., 1981, BETTRIDGE, 1988, BOGDAN, AL. si col.
1984, BO/TOR, 1., 1981, BOY, N., 1977).
Excesul sau insuficienta hormonala, sunt tot atat de daunatoare pentru aparatul
genital femel, putand produce In acest fel o infecunditate sau sterilitate secundara
(CONSTANTINESCU, D. si col., 1986, CUNNINGAM, I.G., 1992, DERIVAUX, 1.,
1971, DRUGOCJU, D., RUNCEANU. L., 1994, HAFEZ, E.S.E., 1987).
Prognosticul este rezervat sau grav, intrucat leziunile produse tulbura profund
atat activitatea garnetogena, cat si pe cea endocrina. Starea de anafrodizie prelungita
duce la sterilitatea femelei.
Daca prognosticul Ill ovarita este grav, din punctul de vedere al reproductiei,
din punct de vedere vital, poate fi favorabil. Femela se poate ingrasa, intrucat apare ca
un animal castrat. Tratamentul ovaritelor clinic diagnosticabile este fara nici un
rezultat, pentru ca modificarile tisulare sunt atat de avansate, tncat revenirea la starea
functionals normala este imposibila,
Alte afectiuni care se mai intalnesc la nivelul ovarului sunt: periovarita ~i
sinechia ovariand. La examenul clinic al ovarelor se constata sensibilitate, iar la
palpatie un aspect rugos sau edematos al ovarelor. in alte cazuri, textura ovarului
devine mai densa si acesta nu poate fi examinat decat partial. De multe ori, ovarul este
cuprins intr-un bloc rezultat din aderentele Jui in bursa ovariana, tulburand
functionalitatea acestuia.
Diagnosticul se stabileste pe baza semnelor clinice mentionate, iar
prognosticul este rezervat si mai rar, favorabil.
Tratamentul curativ se face cu antibiotice sau chimioterapice, recomandandu-
se un tratament general. in cazul sinechiilor se poate incerca o terapie pe baza de
Tripsina 500 mg intraperitoneal i?i pe aceeasi cale, Sulfatiazol 111 solutie 5%, 200 ml.
Concomitent, se var administra i.m. si estrogeni. Eficacitatea tratamentului are tnsa
sanse reduse, cu atat mai mult, cu cat procesul este cronic (BO/TOR, I.si col., 1987,
SEJCIU, Fl. si col., 1987, DAUBJNGER. K., AVERDUN. KG., 1993).

1.3. Patologia formatiunilor functionale ovariene

Tulburarile functionale ale ovarelor pot apare fie ca urmare a deficitului sau
excesului de hormoni ovarieni, fie ca reflex al tulburarilor localizate la alte aparate ~i
sisteme, dar cu efect asupra ovarelor.

1.3.1. Patologia corpului Iuteal

(Corpul luteal persistent, chisti ai corpului luteal)
Corpul luteal persistent este o formatiune patologica, care recunoaste un
suport endocrin si este descris in special la vaca, fiind un important factor de
infertilitate.

- 322 -
 Corpul luteal persistent are un diarnetru de 2-2,5 cm , este separat de stroma
ovariana printr-o linie bine marcata. Corpul luteal este considerat persistent daca nu
regreseaza in perioada de 25 zile ~i i~i pastreaza marimea, forma ~i consistenta.
Localizarea este mai frecventa pe ovarul drept, fiind cuprinsa intre 6%
(BOITOR, t. 1987) ~i 49,3% (DUMJTRESCU, t.. 1978).
Corpul luteal persistent este insotit de anafrodizie si poate proveni fie din
corpul luteal gestativ, fie din corpul luteal progestativ (de calduri), Formarea corpului
luteal persistent din corpul luteal progestativ este apreciata in 29,4% din cazuri, pe
cand formarea din corpul luteal gestativ este inregistrata Ill 70,5% din cazuri
(RUNCEANU, L., 1995).
Aparitia corpului luteal persistent este influentata de o multitudine de factori,
din care: disfunctiile endocrine ~i factorii favorizanti.
Dupa majoritatea autorilor, disfunctiile endocrine, reprezinta cauza majora a
instalarii corpului luteal patologic. Dezechilibrul neurohormonal produce o stare de
hiperluteinizare, pe fondul careia involutia corpului luteal, nu mai poate avea Joe.
THIBAULT si LEVASSEUR (1991) considers ca la vaca ~i oaie, exista o predorninanta
a LH-ului (factor luteotrop) si o insuficienta secretorie FSH, in acest fel explicandu-se
incidenta mai mare la aceste specii.
Factorii favorizanti joaca ~i ei un rol deosebit in aparitia corpului luteal
persistent. Acestia pot actiona fie 111 perioada dinaintea fecundatiei, fie imediat dupa
parturitie, in perioada puerperala,
lnstalarea corpului luteal persistent in perioada progestativa (din corpul galben
de calduri) se poate datora mai multor categorii de factori, dintre care mentionam:
• deficiente alimentare grave, alimentatie deficitara in principii nutritivi,
saruri minerale si vitamine (BOGDAN, AL., 1984, BOITOR, I., 1986,
KING, J., 1993);
• stabulatia permanenta, conditii necorespuzatoare de zooigiena si de
exploatare. Mai frecvent, persistenta corpului luteal este lntalnita la vacile
mari producatoare de lapte, la care nu s-a asigurat un aport alimentar
corespunzator potentialului productiv. La aceste vaci elaborarea crescuta
de LH si LTH necesara activitatii crescute a glandei mamare, duce la
blocarea involutiei corpului luteal (BO/TOR,!., 1987, BAUDET, H., 1992,
RUNCEANU, L., 1995).
Un alt grup de factori care concurs la aparitia ~i instalarea corpului luteal
persistent, sunt afectiunile ginecologice care se instaleaza in perioada puerperala,
in literatura de specialitate, majoritatea autorilor sunt de acord asupra
irnportantei deosebite pe care o au retentiile placentare, endometritele, metritele,
mortalitatea embrionara si avorturile prin inhibarea involutiei normale a corpului luteal
gestativ. in majoritatea cazurilor, afectiunile inflamatorii uterine, mai ales cele cronice,
coexists cu prezenta corpului luteal persistent (BO/TOR, 1. si col. 1981, FEREDEAN,
T, MANTEA, S., 1984, PATE, J.L., NEPHEW, KP., 1988, WHATES si col., 1983).

- 323 -
 Se poate, deci concluziona, ca este o conditionare reciproca intre acesti factori,
iar conduita terapeutica trebuie sa se bazeze atilt pe stimularea involutiei corpului luteal
cat si pe tratarea afectiunilor inflamatorii uterine.
in ultirna perioada de tirnp mai multi autori au evidentiat rolul deosebit pe care
il au unele afectiuni uterine in aparitia corpului luteal persistent. Acestia sunt unanirni
in ceea ce priveste faptul ca uterul intervine prin mai multi factori dintre care
rnentionam:
• efectul luteolitic uterin si mecanismul luteolitic prin PGF2";
• sinteza steroizilor la nivelul endometrului;
• retrorelatia uter-ovar in metabolismul estrogenilor (TEODORESCU, E.,
1989, THARCHER, W., 1989, ESPANA, F., 1992, VINTILA,1., 1995).
Principala rnanifestare clinica a corpului luteal persistent este anafrodizia.
Aceasta se poate instala fie dupa perioada de calduri, fie post partum cand ciclurile
sexuale nu se mai reiau in intervalul caracteristic speciei. Anafrodizia se datoreste
blocarii ciclicitatii sexuale de catre progesteronul produs de corpul luteal, a unui exces
de factor luteotrop (ce intretine corpul luteal) si a insuficientei factorilor luteolitici
(KJNDA,L H., 1987; AVAREZ, R.H. si col. 1989, BASU, S., BERNANDJNELLJ,J.G.,
1989).
La exarnenul ginecologic sunt evidente rnai rnulte aspecte caracteristice:
• mucoasa vaginala este palida, iar pe suprafata ei se observa un mucus
vascos, in cantitate mica;
• uterul este plasat la intrarea in cavitatea abdominals sau in cavitatea
abdominals (in cazul persistentei corpului luteal gestativ), fiind aton ~i cu
reactii slabe la masajul transrectal;
• la nivelul ovarului se poate palpa o formatiune care depaseste suprafata
acestuia cu 0,1-1 cm, cu o consistenta buretoasa, iar la baza acestuia se
poate sesiza o gatuitura la locul de implantare pe ovar (ELLINWOOD,
W.E. !fi col. 1979, CHAFFAUX, G., 1982, DRUGOCIU, D., 1989, 1990,
1993).
Histologic, corpul luteal persistent se caracterizeaza printr-o degenerare
vacuolara, insotita de necroliza si hiperplazie fibroplastica cu tendinta spre scleroza
(RUNCEANU,L., 1995).
Pentru precizarea diagnosticului, majoritatea autorilor sunt de acord ca acesta
nu se poate pune pe seama structurii histologice, a formei, marimii ~i consistentei
corpului luteal. Din acest motiv, corpul luteal persistent nu se deosebeste de corpul
luteal progestativ sau gestativ. Principala forma de manifestare clinics, o constituie
starea de anafrodizie, care orienteaza examenul spre investigarea ovarelor.
in vederea stabilirii unui diagnostic corect, se vor lua in considerare mai multe
aspecte:
• examinarea ovarelor si notarea in fisa ginecologica, a formei, marimii,
consistentei ~i a locului unde este prezent corpul luteal;
• reexaminarea ovarelor la interval de 8-10 zile, de inca doua ori, notand
modificarile constatate fata de primul examen.

- 324 -
 Daca se constata micsorarea in volum a corpului luteal, iar santul de la baza de
implantare este mult mai putin sesizabil, se presupune un fenomen de involutie a
corpului luteal. in cazul in care forma ~i consistenta se mentin neschimbate peste 25 de
zile, iar anafrodizia este instalata consecutiv insamantari] artificiale sau montei, exista
posibilitatea ca femela sa fie gestanta. Pentru aceasta, se va face diagnosticul gestatiei
in luna a II-a sau a III-a, in vederea precizarii naturii corpului luteal.
in cazul mentinerii corpului luteal instalat postpartum, fara modificari in cursul
celor trei examinari consecutive, ~i fara sa se confirme gestatia, diagnosticul cert va fi
de corp luteal persistent.
Prognosticul este in general favorabil, deoarece anafrodizia este conditionata
de mentinerea corpului luteal. Tratamentul pentru involutia corpului Juteal persistent,
poate fi nespecific si specific.
Tratamentul nespecific se refera la imbunatatirea conditiilor de alimentatie
(reechilibrarea calitativa si cantitativa a ratiilor) a conditiilor de igiena si exploatare
mai ales la femelele cu productii ridicate de lapte.
O alta modalitate de tratament este folosirea gonatropinelor serice: Prolan A
(1000-1500 UI), Serigon (1000-1500 UI), P.M.S.G., etc.
Tratamentul cu cele mai bune rezultate si care este recomandat de majoritatea
specialistilor, este acela care foloseste PGF2a, pentru efectul sau luteolitic. Astfel, se
pot utiliza preparate ca: Estrumate, Proliz , Oestrophan, in doza de 2 ml, i.m. sau Iliren
si Enzaprost, in doza de 5 ml. Dupa administrarea PGF2a, estml apare intr-un interval
cuprins intre 2-4 zile (GARCIA, W., 1990, GLANVJLL, S., 1991, GUJBAULT, L., 1992,
JUENGEL, J., 1992, KING, G., 1993. CERNESCU, H., 1995).
Corpul luteal chistic reprezinta o alta tulburare functionala. Morfologic,
acesta are un diametm de 1-3 cm ~i prezinta o cavitate centrala, astfel incat tesutul
luteinic este redus la mai putin de jumatate din volumul sau (BO/TOR, I., 1981,
COTEA, C., 1983, FRANZ, N, 1988, DOBSON, H., 1992, JJAZ, A., 1995).
Chistii corpului luteal pot provoca o stare de anafrodizie, numai atunci cand
procesul se gaseste intr-un stadiu incipient. Odata cu ramolirea unei parti a
parenchimului glandular, pot reapare caldurile. Acest lucm se produce datorita
micsorarii in volum a parenchimului glandular central (care secreta progesteron) ~i a
ramanerii portiunii glandulare periferice tecale, care secrets estrogeni.
Chistul corpului luteal poate proveni, fie din eel de calduri (in faza de
dezvoltare) fie mai rar, din corpul luteal gestativ, in urma producerii avortului.
Cauza aparitiei corpilor luteali chistici pare sa fie o scadere a secretiei LH-ului
antehipofizar, precum si o secretie sporita de ocitocina retrohipofizara.
Stabilirea diagnosticului transrectal se face cu mare greutate, mai ales in
stadiul incipient al degenerarii chistice, deoarece nu se poate diferentia un corp luteal
ciclic, de chistul corpului luteal. Ahia intr-un stadiu avansat al chistizarii se poate
sesiza, la palpatie, o membrana sub tensiune, la locul de implantare a corpului luteal pe
ovar. intr-un nurnar insemnat de cazuri, chistul corpului luteal coexista cu piometml,
endometrita cronica, fatul macerat sau mumifiat.

- 325 -
 Tratamentul chistului corpului luteal difera, in functie de faza in care se afla
acesta. Astfel, daca se afla in stadiu incipient al procesului degenerativ, este indicat sa
se administreze o doza de prostaglandina PGF20,. In cazul unui stadiu avansat al
chistului, se poate adrninistra gonadotropina serica, in doza de 1000-1500 UI cu scopul
maturarii unui folicul care sa grabeasca chistizarea si resorbtia lichidului chistic
(BO/TOR,!., 1985, BENNETT, W.A., 1989, HANZEN, CH., 1994).

1.3.2. Chistii foliculari

Chistii ovarieni sunt reprezentati prin cavitati inchise localizate in parenchimul
ovarian, iar suportul anatomic al formarii acestora poate fi reprezentat de foliculii sau
corpii luteali. Din punct de vedere al originii, se deosebesc: chisti ovarieni foliculari si
chisti ovarieni luteinici.
Chistul ovarian este marginit de o capsula captusita in interior de un epiteliu,
iar marimea acestuia variaza de la l-2 mm pana la l 0-12 cm. Chistii ovarieni pot fi
diagnosticati, solitari (uniloculari) sau multipli pe acelasi ovar, uni- sau bilaterali.
Frecventa aparitiei chistilor ovarieni variaza in functie de sistemele de crestere,
de varsta, de alirnentatie ~i productiade ,\apte a vacilor. Astfel, la vacile crescute in
sistem intensiv s-a inregistrat in medie un procent de 11,05%, pe cand la cele din
sistemul extensiv de 4,92% (BOJTOR, t.. 1985).
Chistii ovarieni sunt mai frecventi la femelele adulte ~i cu o productie mare de
lapte (l l,05%), fata de 0,9% la juninci.
in ceea ce priveste factorii care concura la aparitia chistilor ovarieni,
majoritatea autorilor sunt de acord ca acestia pot fi grupati in mai multe categorii:
factori alimentari, de exploatare, ereditari ~i endocrini.
Factorii alimentari. in cadrul dezechilibrelor alimentare se mentioneaza:
• furajarea excesiva, unilaterala, hiperproteica si hiperglucidica;
• furaje mucegaite, prost insilozate, cu un pH acid ridicat;
• dezechilibre in metabolismul Ca ~i P.
Factorii de exploatare. Productiile mari de lapte pot duce la degenerescenta
chistica ovariana, mai ales in cazul in care nu sunt compensate de o furajare
corespunzatoare ~i echilibrata.
in acest sens, HANZEN, CH., LAUTENT, Y., (1994), constata ca in perioada
cuprinsa intre a 20-a ~i a 50-a zi post-partum, frecventa chistilor ovarieni este mai
ridicata la vacile exploatate pentru productia de lapte (9,5%), fata de vacile pentru
came (2,9%).
Cauza se pare ca ar fi efectul inhibitor al lactatiei asupra varfului pulsatil de
LH, nivelul hormonal fiind raspunzator de perturbarea activitatii ovariene post-partum.
Factorii de naturd ereditara. HENRICSON, citat de RUNCEANU, L., (1995)
arata ca exista o corelatie intre mama si fiica in aparitia chistilor ovarieni, incrirninand
in acest fel factorii ereditari sau predispozitia ereditara a anumitor femele.
Factorii endocrini. Factorul determinant in aparitia chistilor ovarieni este
reprezentat de insuficienta peak-ului ("varfului") preovulator de LH sau aparitia
inoportuna a acestuia. Numerosi autori (GROHN Ji col., 1990, MOHAMMED,HO., Ji

- 326 -
col., TEFERA, M si col. 1991) au semnalat o crestere a incidentei chistilor ovarieni in
raport cu varsta, si mai ales la vacile cu productii de peste 8000 l lapte.
Chistii foliculari se formeaza pe suportul unui folicul ovarian si pot fi solitari
sau multipli situati pe suprafata ovarului, atunci cand iau nastere dintr-un folicul De
Graaf, iar in profunzime, cand apar pe suportul unor foliculi pe cale de dezvoltare
(CERNESCU, H., 1995).
Morfologic, chistii ovarieni sunt formati dintr-o cavitate plina de lichid ~i
marginita de un perete chistic conjunctivo-hialin, In interior, peretele chistului este
captusit cu celule degenerate si atrofiate ale granuloasei. Teaca interna este degenerata
~i hialinizata. Continutul chistilor este seros, galbui sau gelatinos, in functie de
vechimea lor. in cazul chistilor multipli localizati in parenchim, se observa mici
compartimente (foliculi chistizati) separati de travee conjunctive ce dau aspect de
fagure parenchimului ovarian (COTEA, C., 1984, RUNCEANU, L., 1995).
Clinic, chistii ovarieni foliculari se caracterizeaza prin doua categorii de
simptome: cornportarnentale si de ciclu estral.
Cornportamental, se observa o stare de agitatie, femela fiind nelinistita, este
rnereu in cautarea masculului si executa salturi pe alte fernele. Daca fernela nu este
tratata intr-un intrval de 3-4 !uni, apare atrofia prin compresiune a celulelor foliculare
~i ale tecii inteme: hormonii estrogeni nu rnai sunt secretati diminuand in acest fel
excitatia genezica, pentru ca 111 final, sa dispara si sa se instaleze o stare de anafrodizie.
Modificarile fizice ale fernelei, se refera la infiltrarea si relasarea ligamentelor
sacroiliace ~i rnodificarilor topografice ale oaselor bazinului. Sacrumul coboara la
nivelul articulatiei sacrolombare si se ridica la nivelul articulatiei sacrococcigiene. in
acest fel se formeaza o creasta la nivelul crupei si doua adancituri in zona ligarnentelor
sacrosciatice.
in cadrul examenului ginecologic intern, se evidentiaza atilt modificari
vaginale cat si ovariene.
La examenul colposcopic se constata ca mucoasa vaginala apare congestionata,
cu o secretie putin consistenta, asemanatoare fazei de calduri, iar cervixul este
intredeschis ~i hiperemiat.
Exarnenul transrectal. Cervixul apare marit in volurn, dur, iar coamele uterine
au o consistenta elastica, fiind contractile la palpatie. in cazul instalarii anafrodiziei,
uterul devine aton, si nu reactioneaza la palpatie,
Examenul ovarelor evidentiaza faptul ca unul sau ambele ovare sunt marite in
volum si pe suprafata !or se palpeaza o formatiune de marimi diferite - chistul ovarian
folicular. Formatiunea apare fluctuenta ~i marginita de o capsula subtire, in cazul
prezentei mai multor chisti la suprafata, ovarul este rugos, cu numeroase vezicule mici,
cu fluctuatie, bine evidentiate, (AL. DAHSH si col., 1977, BADINAND, 1., 1979,
COTEA, C., 1986, DOBSON si col. 1992).
Modificarile ciclului estral se manifesta fie prin prelungirea fazei de estru pana
la starea de nimfomanie, fie prin anafrodizie, in ultimul stadiu de evolutie.
Diagnosticul se poate pune pe seama semnelor comportamentale fizice, ale
activitatii sexuale, coroborate cu aprecierea conditiilor de alimentatie, intretinere si

- 327 -
exploatare. Confirmarea reala a diagnosticului este data de examenul clinic, ecografic
~i de dozarea progesteronului.
Tratamentul femelelor cu chisti ovarieni foliculari, se poate face prin metode
hormonale, chirurgicale ~i fizioterapice.
in cadrul tratamentului hormonal, rezultate bune se obtin prin asocierea de
HCG (hormoni corionici si gestagenici) sau HCG ~i corticosteroizi. Doza de
administrare are o mare importanta: in cazul chistilor mai mari, la vaci, se
administreaza doze majore pana la 10000 Ul de HCG s.c. sau i.m.In cazul administrarii
i.v. doza se reduce la jumatate, iar pentru inocularea intrachistica se recomanda 1/5 din
doza i.v. (IJAZ, A., 1995).
Concomitent se utilizeaza gestageni (10 mg/cap/zi), cele mai utilizate preparate
fiind: Gestafortin. Spiralele PRID recomandate in tratamentul corpului luteal
persistent, pot fi utilizate si in aceste cazuri. Primele caiduri vor aparea in 3-5 zile dupa
incetarea actiunii gestagenilor. Se mai pot folosi si gonadorelinele de tipul Lutal,
Receptal ~i Cystorelin, in dozele prescrise.
Dupa tratamentul hormonal, formarea corpului luteal in locul fostului chist
folicular nu este constanta, dar luteinizarea peretelui chistic, se poate realiza.
Caldurile apar in urma adrninistrarii HCG !?i GNRH la aproximativ 20 de zile.
BOITOR, I. (1994), a incercat pentru tratamentul chistilor ovarieni foliculari
preparate homeopatice ce contin un numar mare de componente rninerale, vegetale si
organice, rezultand in acest fel efecte asociate.
Tratamentul chirurgical consta in ovariectomie.

2. Bolile oviductelor
in instalarea infecunditatii ~i sterilitatii, oviductele au un rol important. Orice
modificare in integritatea morfologica si functionala a acestora se soldeaza cu afectarea
starii de reproductie,
Cele mai frecvente cauze de infertilitate se datoresc inflamatiilor, ce poarta
numele de salpingite.
Salpingitele sunt de natura septica, Ele pot sa apara fie ca urmare a unei
infectii ascendente cu punct de plecare uterul, fie descendente, consecutive unor
afectiuni septice peritoneale.
Incidenta cea mai mare a fost diagnosticata la taurine. Factorii septici ce
concura la instalarea salpingitelor pot fi specifici (salpingita TBC, salpingita
actinomicotica) sau nespecifici (stafilococi, streptococi, pseudomonas).
Simptomatologia salpingitelor imbraca, in general, un caracter mai sters, mai
ales ca sunt diagnosticate de obicei formele cronice.
Examenul ginecologic transrectal indica unele modificari, mai ales de volum.
fn mod normal, salpinxul nu poate fi palpat transrectal la animalele mari. In salpingite
organul apare dur, sinuos, cu un diametru de pana la l cm, cu deformari nodulare din
loc in loc.
Morfologic se pot deosebi mai multe tipuri de salpingite (PAUL, J:, 1976):

- 328 -
 • salpingite catarale, de obicei descendente, consecutive reticulo-
peritonitelor. Se caracterizeaza prin distrofie, turnefiere si pliere a
rnucoasei urmata de desprinderea ~i elirninarea epiteliului;
• salpingite purulente, dilatari ale salpinxului - piosalpinx - si acurnularea de
puroi. Ca agenti etiologici ai salpingitelor purulente pot fi incriminati
stafilococi, streptococi, Corynebacterium pyogenes.
Salpingitele cronice -continuarea celor acute, se pot manifesta morfologic si
clinic fie printr-o indurare - salpingite hipertrofice, fie printr-o sclerozare a oviductelor
- salpingite atrofice.
Diagnosticul este destul de dificil si se bazeaza pe modificari clinice, cand
acestea sunt decelabile. In cazul in care nu pot fi decelabile semnele clinice se recurge
la insuflatia tubara sau la cromodiagnostic (GLUHOVSCHI, N. si col.).
Insuflatia tubara consta in introducerea aerului transcervical si aprecierea
iesirii acestuia prin palparea transrectala a deschiderii proximale a salpinxului.
Crornodiagnosticul consta in perfuzia utero-tubara ~i inocularea intrauterine a
8 ml solutie de fenolsulfonftaleina in 72 ml ser fiziologic. Apoi se colecteaza urina prin
cateterism vezical si se exarnineaza dupa adaugarea de 10-15 picaturi de solutie de
hidroxid de sodiu 10%. Daca urina se coloreaza in roz, oviductele sunt permeabile.
Prognosticul este grav din punct de vedere al reproductiei. Indiferent de forma
clinics sub care este diagnosticata salpingita, lumenul oviductului este obturat, tranzitul
spermatozoizilor este blocat ~i se instaleaza starea de sterilitate.
Tratamentul este dificil si nu este specific. Se va urmari tratarea leziunilor
primare (endometritele si metritele) sau a inflamatiilor peritoneale.

3. Afectlunile uterine ca factor de infertilitate

in determinarea sterilitatii, bolile uterului joaca un rol deosebit de important.
intrucat rnodificarile uterine ce apar in timpul dezvoltarii embriofetale au fost inserate
in capitolul sterilitatii congenitale, ne vom referi in special la inflarnatiile uterine ca
factor de steri Ii tate.
Etiofogia inflamatiilor localizate la nivelul uterului este foarte complexa, fiind
incriminati atat factori favorizanti cat si factori determinanti.
in cadrul factorilor favorizanti se includ tulburarile hormonale, carentele
alimentare, factorii traurnatici consecutiv fatarilor distocice sau interventiilor de
rernediere a acestora, conditiile favorizante ale mediului (zooigiena necorespunzatoare)
retentiile placentare, tulburarile de dinamica uterina etc.
Factorii determinanti sunt reprezentati de o flora bacteriana polimorfa, in
general se evidentiaza o mare varietate de gerrneni predominand stafilococii, Proteus,
Colibacilii (20-30% din asocierile bacteriene diagnosticate).
Ca .germeni specifici sunt semnalati Corynebacterium pyogenes,
Camphylobacterfoetus sau bacilul tuberculozei (RUNCEANU, L., 1982).
in conditii defavorabile de mediu rezistenta organismului scade, bacteriile i~i
exacerbeaza virulenta ~i se poate produce starea clinica de boala.

- 329 -
 Unele cercetari (RUNCEANU, L. si col., 1975) au aratat ca o mare cantitate de
bacterii sunt introduse prin insamantarea artificiala, intrucat sperma contine in stare
bruta un numar de bacterii ce poate ajunge pana la 600.000 - 800.000 germeni/ml.
Cantitatea de germeni scade prin folosirea unei aparaturi de recoltare ~i prelucrare a
spermei cat mai bine sterilizate, prin adaugarea de antibiotice conform sensibilitatii
bacteriilor ~i prin conservarea la temperaturi foarte scazute, Acest fapt este cu atilt mai
important, cu cat germenii ce contamineaza sperma sunt rezistenti la antibioticele
uzuale, iar stafilococii, colibacilii ~i unii germeni din genul Bacillus i~i pastreaza
virulenta chiar dupa 90 de zile de congelare in azot lichid, la temepratura de - l 96°C.
In functie de modul de localizare a inflarnatiei se pot distinge mai multe
entitati patologice:
• endometrite - cand leziunile sunt localizate la nivelul mucoasei;
• metrite - cand \eziunile sunt loca\izate si la nivelul straturilor submucoase,
inclusiv miometru;
• perimetrite - inflamatia intereseaza ~i seroasa aparatului genital;
• parametrite - inflamatia cuprinde atilt segmentele genitale cat ~i organele ~i
tesuturile invecinate (ligamentele largi, salpinxul, seroasa rectala) cu care
formeaza un adevarat bloc.

3.1. Endometritele
Endometritele pot apare ca o consecinta a unei infectii instalate in perioada
puerperala, sau ca o consecinta a insarnantarilor artificale infectate.
Din punctul de vedere al instalarii sterilitatii dobandite, intereseaza in special
endometritele cronice, soldate de cele mai multe ori cu modificari morfologice ale
mucoasei uterine incompatibile cu migratia spermatozoizilor spre salpinx, cu nidatia
sau mentinerea gestatiei.
Importanta lor pentru reproductie este deosebita, avand in vedere ca 30-40%
din vaci sunt reformate ca urmare a infectiilor endometriale (BOITOR, 1., 1985).
Descriind patogeneza infectiilor endometriale ce stau la baza sterilitatii
femelelor, se <listing trei gmp(l_de cauze (BOITOR, 1., 1985):
• cauze ce apar in perioada periparturiala ~i puerperala;
• cauze ce apar in perioada puerperala;
• cauze datorate infectiilor, IA sau montei.
Literatura de specialitate descrie lnsa mai multe entitati clinice in
endometritele cronicizante, care au ca punct de plecare, in majoritatea lor,
endometritele acute: endometrita catarala (de gradul 1), endometrita catarala purulenta
(de gradul II), endometrita purulenta (de gradul III), piometrul (endometrita de gradul
IV).
Intrucat punctul de plecare in instalarea unor endometrite ce au drept
consecinta sterilitatea ii constituie infectiile puerpera\e, vom descrie principa\ele
entitati patologice din aceasta perioada: endometrita catarala puerperala si endometrita
purulenta.

- 330-
 3.1.l. Endometrita catarala cronica
Endometrita catarala cronies se caracterizeaza prin semne, in general, discrete.
Simptomatologia se bazeaza mai ales pe aspectele locale, decelabile prin
examenul ginecologic. Nu sunt inregistrate (in majoritatea cazurilor) simptome de
ordin general.
Simptomatologia locala este de multe ori mascata de secretiile fiziologice
estrale. Aceasta forma oculta este deosebit de importanta intrucst boala nu poate fi
descoperita decat in momentul estrului, cand de altfel se recomanda ~i efectuarea
tratamentului.
Simptomul eel mai obiectiv ce orienteaza diagnosticul ii constituie scurgerile
estrale: secretiile au o culoare alburie cu striuri formate din detritusuri catarale. Aceste
secretii apar in perioada estrala ~i dispar dupa terminarea caldurilor. In ciclul urmator,
simptomatologia este asemanatoare, aspect care se intalneste in mai multe cicluri la
rand. Precizarea sediului scurgerilor se face prin examen intern vaginal cu speculumul,
observandu-se gatul uterin inrredeschis din care se elimina secretiile catarale.
Examenul transrectal releva uncle modificari privind consistenta crescuta a
uterului, usoara fluctuatie ~i o contractilitate redusa.
Ciclicitatea sexuala este pastrata cu ritmicitatea normala la primele cicluri,
cand se observa numai modificari in secretiile estrale si devine neregulata la
urmatoarele cicluri, daca nu se intervine cu tratament adecvat.
Mentinerea ciclicitatii sexuale este posibila (in aceasta forma clinica) intrucat
leziunile morfofiziologice uterine nu sunt atilt de profunde incat sa blocheze sinteza de
PGF2a, unul dintre cei mai importanti factori luteolitici. La femelele ce manifesta
endometrita se constata cresterea indicelui de insamantare (numarul mediu de
insarnantan pentru obtinerea unei fecunditati),
Prognosticul este in general rezervat ~i dependent de durata inflamatiei, de
reactivitatea organismului. Infertilitatea ~i sterilitatea se datoresc modificarilor
mediului in care sunt depusi spermatozoizii, acestia neputand sa supravietuiasca pe
parcursul migratiei lor catre salpinx.
Tratamentul. Indicatia majora este ca tratamentul sa fie aplicat in faza estrala.
Recomandarn aceasta indicatie din doua motive: in primul rand este singura faza a
ciclului cand cervixul este intredeschis si putem introduce diverse medicamente, iar in
al doilea rand, in faza estrala uterul este deosebit de activ si dispune de importante forte
de aparare, in cazul in care deschiderea cervicala este insuficienta pentru introducerea
medicamentelor, se recomanda inocularea de estrogeni (Sintofolin) in doza de 10-20
mg/vaca, Aceasta medicatie stimuleaza totodata si contractilitatea uterului.
Tratamentul medicamentos consta in introducerea, intrauterin cu ajutorul unui
tub de cauciuc sau material plastic adaptat la o seringa, a unor solutii de antibiotice sau
sulfamide. Dintre cele mai utilizate formule terapeutice amintim:
• l g Streptomicina ~i 400.000 UI Penicilina, dizolvate in 100-150 ml ser
fiziologic;

- 331 -
 • Sulfatiazol 5 g, Penicilina 400.000 UI, Streptomicina 1 g, Glicerina 100 ml
(DERIV AUX);
• Lotagen sau Berenil in cantitate de 100-120 ml. solutie 1 %;
• preparate pe baza de antibiotice si hormoni (Metrijet, Ostrilan,
Tardomiocel): 1,25 Dihydrostreptomicina, 1 milion UI Penicilina, 10 mg
Dietylstilbestrol inoculat intrauterin;
• bujiuri (cu nitrofuran sau antibiotice: Exuteren, Hibitan, Criseometrina) in
cazul in care cervixul este suficient de deschis.
Tratamentul se repeta la 24 ore, efectuiind inaintea fiecarui tratament masajul,
pentru vidarea continutului inflamator.

3.1.2. Endometrita purulenta cronica (latenta)

Endometrita purulenta cronica se caracterizeaza prin inflarnatia mucoasei
uterine si acumularea de secretii in cavitatea uterina.
Simptomatologia. Datorita acumularii de muco-puroi in cavitatea uterina,
secretia este intermitenta, dar se observa mai frecvent ciind femela sta culcata,
La examenul intern, vaginal, se constata giitul uterin intredeschis, din care se
scurge un continut purulent. Uneori, se observa cervicita purulenta cronica,
Examenul transrectal scoate in evidents ingrosarea cervixului, flascitatea
coarnelor uterine si lipsa de reactivitate la palparea acestora. in cornul uterin se percepe
o fluctuatie mai mult sau mai putin accentuata, in functie de cantitatea de puroi sau
muco-puroi.
La examenul intern vaginal, se constata giitul uterin inflamat ceea ce
demonstreaza posibilitatea aparitiei unei cervicite instalata pe cale descendenta,
in marea majoritate a cazurilor, pe ovar se diagnostics existenta corpului luteal
persistent.
Ciclicitatea sexuala este absenta, femela manifests anafrodizie sau pot apare
cicluri dar de mai mica intensitate, inaparente l,ii la intervale foarte mari,
Starea generals a femelei nu este rnodificata, dar se constata o slabire
progresiva l,ii scaderea productiei de lapte.
Examenul histopatologic arata o infiltrare lirnfocitara sau polinucleara la
nivelul stromei, piina la microabcese in epiteliu de suprafata. Se constata de asemenea,
degenerescente, necroze, descuamari epiteliale, tendinta de sclerozare (BO/TOR, I.,
1985).
Diagnosticul se pune pe baza datelor clinice ginecologice l,ii a manifestarilor
vietii sexuale (anafrodizie). ·
Prognosticul este rezervat, Cu ciit boala treneaza mai mult, cu atiit modificarile
histopatologice sunt mai intense. Se instaleaza o stare de infecunditate fie prin mediul
impropriu ce se creaza pentru spermatozoizi (daca apar caldurile si pot fi depistate), fie
prin imposibilitatea nidatiei si gestatiei.
Tratamentul. Aplicarea tratamentului respecta rnai multe etape si anume:

- 332 -
 • vidarea continutului inflamator. Acest deziderat se realizeaza prin masaj
transrectal (1-3 minute), inocularea de ocitocice (Synpitan, Postusine,
Nocitocyne, Ocitovem, Oxitocina, Oxytocin 10 etc.) in doze de 50 UI la
vaca, 30-40 UI la iapa, 10-15 UI la oaie, 20-30 UI la scroafa sau prin
sifonaj in cazul in care puroiul are o consistenta crescuta. Sifonajul se
practice prin introducerea unui tub de cauciuc transcervical in uter,
inocularea unei cantitati de 150-200 ml ser fiziologic sau hipertonic caldut,
solutii antiseptice cu efect moderat iritant ~i hiperemiant (Lugol), solutii
apoase coloidale (preparatul Marckojod), solutii sub forma de "iodoform"
(asociatii de iodura de polivinil-pirolidona), Lotagen 3-4% sau solutii de
Entozon, Nitrofuran ~i Rivanol, si apoi refularea solutiei introduse care
antreneaza si continutul inflamator;
• aseptizarea cavitatii uterine, prin introducerea de chimioterapice sau
antibiotice. Este recomandabil ca aplicarea antibioterapiei sii se faca in
conformitate cu rezultatele antibiogramei, efectuate pe flora totals. Se
folosesc antibiotice cu spectru larg de activitate: Criseometrina, Interpen-
vet, Metrijet, Metrisept, Orbenin A.R., Septimetrin, Tetraciclina,
Oxitetraciclina, in doze de 3-5 g pentru o administrare. Daca deschiderea
lumenului cervical este suficienta, antibioticele pot fi introduse sub forma
de drajeuri. Pentru o mai intensa activitate doza se poate introduce sub
forma de solutii (100-200 ml) sau sub forma de hemopansament cu
antibiotice sau hemopansament sulfamidat. Bune rezultate se obtin prin
utilizarea penicilinoterapiei locale, in cazul infectiilor cu Corynebacterium
pyogenes sau a cocilor Gram pozitivi.
in tratamentul endometritelor la iapa s-a demonstrat ca Manoza ~i Na cetyl-D-
galactosamina, faciliteaza adeziunea pentru S. zooepidermicus ~i E. coli in endometrul
iepelor (SHERYL, S., KING ~i col., 2000).
Asocierile de antibiotice (2-3 antibiotice eel mult) vor fi administrate folosind
doza totala fiira fractionare, Se pot infuza intrauterin Penicilina 0,5 mil. Ul, Neomicina
0,5-1 g, Tetraciclina 0,5-1 g. Antibioticele sunt decelate in lapte la 2-4 ore de la
tratament.
Medicatia antiinfectioasa se asociaza cu stimularea involutiei CL (corpus
luteum) prin administrarea de prostaglandine asociate cu estrogeni. Dozele de PG
variaza: 25-30 mg Dinolytic (produs natural) sau 500 mg Estrumate, sau dupa anumite
scheme terapeutice Enzaprost, Prosolvin, Oestrophan, Iliren, Planate etc.
Estrogenii se adrninistreaza pe cale intramusculara 10-20 mg/animal in 24 ore.
Enucleerea CL este uneori dificila,
Tratamentul se aplica zilnic, timp de 5-6 zile, panli la reducerea si normalizarea
caracterului secretiilor.
• stimularea dinamicii uterine ~i refacerea morfologica a endometrului.
Involutia corpului galben persistent reprezinta indicatia majora a reluarii
dinamicii uterine.Tratamentul este completat cu masaje efectuate zilnic
timp de 1-3 minute in scopul eliminarii continutului inflamator.

- 333 -
 Refacerea morfofiziologica a endometrului se realizeaza prin inglobarea
chimioterapicelor sau antibioticelor in vitamina A ( oleum jecoris ).
intrucat endometrita purulenta cronica este tnsotita si de modificarea moderata
a epiteliului uterin, scaderea productiei ~i slabirea animalului, se recornanda ~i o terapie
generala stimulatoare nespecifica (calciterapie, extract spenic sau hepatic),
imbunaratirea furajarii, regim de exploatare rational ~i plimbarea zilnica a femelelor
bolnave.

3.2. Piometrul
La vaca, piometrul reprezinta o endometrita cronica purulenta. in aceste cazuri
se constata acumularea puroiului in cavitatea uterine datorita inchiderii complete a
cervixului. Piometrul apare, deseori, ca o cornplicatie a unei endometrite purulente,
netratate, soldata cu inchiderea cervixului precum si instalarea anafrodiziei prin
persistenta corpului luteal.
Simptomatologia trece de multe ori neobservata; la nivelul uterului se
instaleaza o oarecare toleranta fa\a de bacterii, fapt ce nu influenteaza starea generala a
animalului. Sernnele generale (slabirea, lipsa apetitului, scaderea productiei de lapte)
survin ceva mai tarziu,
Principala manifestare clinica este anafrodizia. Examenul ginecologic releva
mai multe modificari:
• cervixul inchis, floarea involta putin hipertrofiata, fara modificari
congestive;
• transrectal, la vaca se constata marirea in volum a coamelor uterine,
plasate in cavitatea abdominals. Peretii uternlui sunt subtiri, se percepe o
fluctuatie pe ambele coame uterine, atonie. La nivelul ovarului se remarca
in majoritatea cazurilor, existenta corpului luteal persistent.
Diagnosticul se bazeaza pe starea de anafrodizie, modificari de topografie si
marime a coamelor uterine, prezenta unui continut uterin lichid, existenta corpului
luteal persistent.
Diagnosticul diferential se face cu gestatia in luna a III-a de care se deosebeste
prin faptul ca, 111 caz de piometru nu se poate pune in evidenta fetusul, nu pot fi
percepute placentoamele sau carunculii, lipsa pulsatiei caracteristice a arterei uterine
med ii.
Prognosticul din punct de vedere al reproductiei este rezervat sau grav,
sterilitatea instalandu-se ca urmare a leziunilor produse la nivelul mucoasei uterine, ce
nu permit nidatia si dezvoltarea produsului de conceptie.
Tratamentul urmareste urmatoarele deziderate:
• deschiderea cervixului. Aceasta se realizeaza prin utilizarea PGF2a sau
analogilor (Cloprostenol) care vor produce regresia CL ~i contractii uterine
in decurs de 24 de ore. Enucleerea CL nu da rezultate constante ~i este
traumatizanta, dar poate fi insotita de administrarea de estrogeni.
• eliminarea continutului purulent prin masaje uterine sau sifonaje;

- 334 -
 • aseptizarea cavitatii uterine prin introducerea antibioticelor sau
sulfamidelor dupa posologia descrisa la tratamentul endornetritelor.
• reluarea contractibilitatii uterine, prin rnasaje transrectale, regirn de
miscare sau ocitocice.
• refacerea morfofunctionala a endometrului prin faglobarea
medicamentelor in vitamina A ~i vitaminoterapia generala,
Piometrul la carnivorele domestice
Piornetrul este o infectie acuta sau cronies supurativa a uterului, cu acumulare
de puroi in lumenul acestuia.
Aceasta afectiune este diagnosticatii la catelele in rnetestrn, aparitia ei fiind
deci strans legata de ciclul sexual (MJALOT, J.P., /984).
in etiologia bolii intervin rnai multe grupuri de factori:
• circumstantele aparitiei, rolul agentilor infectiosi, rolul terenului, rolul
estrogenilor si rolul progesteronului. in acest sens se rernarca o frecventa
rnai mare la femelele in varsta de 6-8 ani si in special la cele care nu au
fatat niciodata.
• unele terapii hormonale se pot complica cu piometrul: adrninistrarea de
progesteron in scop contraceptiv sau utilizarea estrogenilor pentru
intreruperea gestatiei.
• factorii infectiosi sunt reprezentati cu prioritate (peste 70% din cazuri) de
enterobacterii, izolandu-se Ill proportii mai reduse ~i streptococi sau
stafilococi. In 10% din cazuri nu a fost pusa in evidents nici o bacterie, iar
reproducerea experimentala prin inocularea intrauterina a enterobacteriei
nu a dat rezultate.
• infectia bacteriana a endometrului irnpregnat cu progesteron produce atat
piometrul, cat si hiperplazia endometriala chistica (JUBB, K. V.F. si colab.,
1993).
Simptomatologia este reprezentata prin abatere, anorexie si de deshidratare.
Din cauza distensiei abdominale, femela se deplaseaza greu sau refuza deplasarea. Sunt
prezente diareea, vornisrnentele ~i un sindrorn poliuro-polidipsic (MIALOT, 1984,
JUBB, 1993).
Dupa semnele locale, se pot distinge doua tipuri de piometru:
• piometru inchis, cand nu se observa scurgeri, ci doar distensie abdominala;
• piometru deschis, cand scurgerile pot fi intermitente sau permanente.
Evolutia clinica poate fi acuta sau cronica, Forma acuta este rapida ~i tara
interventie, moartea survine in mai putin de 8 zile. Forma cronica, observata intre 3 ~i 6
saptamani dupa estru, evolueaza intotdeauna cu complicatii renale (insuficienta renala),
digestive (gastroenterita) ~i cardiace (rniocardoze).
Diagnosticul se bazeaza pe sernne clinice si paraclinice:
• alterarea starii generate;
• sindrom poliuro-polidipsic;
• scurgeri vulvare (in piometru deschis)

- 335 -
 • distensie abdorninala;
• examenul radiologic evidentiaza o masli omogenli circumvolutionata in
partea decliva a abdomenului;
• leucocitozli, leucocite imature, anemie.
Prognosticul este rezervat sau grav, Ill functie de semnele locale sau generale ~i
de alterarile functionale instalate.
Tratamentul
Tratamentul chirurgical ramane terapia de baza. in acest sens se instituie o
terapie preoperatorie Ill vederea:
• restabilirii volemiei ~i echilibrului electrolitic si acido-bazic.
• diureza fortata,
Timpii operatori sunt asemanatori ca si in operatia de histerectomie:
• laparatomia;
• exteriorizarea uterului;
• histerectomia.
Alte tehnici chirnrgicale presupun cateterismul colului fixat la vulva sau
marsupializarea inciziei uterine la peretele abdominal.
Dupa interventie se practica un tratament cu antibiotice pe cale generala ~i
sustinerea functiilor hepatice, cardiace si renale.

3.3. Metrita necrotica

Formele clinice pe care aceastli afectiune le imbraca sunt legate de specie.
Astfel, metrita necrotica poate ft caruncular ii la vaca, oaie, capra si difuza, forma cea
mai frecventa la iapa, scroafa si catea. Metritele necrotice au drept agenti etiologici,
germeni patogeni ce se grefeazli pe leziunile carunculilor, ale mucoasei uterine sau ale
rniometrului.
Simptomatologia este locala si generala, La exarnenul ginecologic se constata
aparitia unei secretii rosii brune sau cenusii, cu rniros fetid. Exarnenul transrectal relevli
o marire in volurn a cervixului, consistenta crescuta, sensibilitate moderatli. Coamele
uterine sunt de asemenea mlirite in volum (din cauza subinvolutiei) si edematiate.
Starea generala, gravli in forma puerperala, se arnelioreaza in formele cronice,
mentinandu-se o hipotonie de lungli durata, diminuarea apetitului, scaderea productiei
de lapte, slabirea animalului.
Boala se cornplica in multe cazuri cu perimetrite si pararnetrite la vaca sau cu
metroperitonite la celelalate specii.
Prognosticul, din punctul de vedere al reproductiei, este grav intrucat se
instaleazli sterilitatea datoratli rnodificarilor de la nivelul mucoasei uterine, a leziunilor
carunculare si leziunilor miometrului. Aceste leziuni sunt incompatibile cu fecundatia
(sperrnatozozizii mor in mediul uterin nefavorabil), cu nidatia sau gestatia.
Tratamentul urmareste trei deziderate rnajore: evacuarea continutului uterin
inflamator, numai prin sifonaj, aseptizarea uterului, refacerea endometrului ~i reluarea
contractiilor uterine.

- 336 -
 3.4. Metrita gangrenoasa
Metrita gangrenoasa reprezinta o complicatie a plagilor uterine profunde pe
care s-a grefat o flora patogena specifics gangrenei. Aceasta entitate patologica nu are
un corespondent clinic in evolutia cronica deoarece de obicei in aceasta forma moartea
animalelor survine rapid, in 2-3 zile prin toxiernie.

3.5. Perimetrita
in cazul perimetritei, inflamatia cuprinde toate straturile peretelui uterin,
inclusiv seroasa. Perimetritete sunt complicatii ale metritelor cu extinderea inflamatiei
la seroasa uterina sau complicatii ale pelviperitonitelor.
Simptomatologia este atat locala cat si generala.
Examenul ginecologic releva o sensibilitate exagerata a tractusului genital
(cervix ~i coame uterine), scurgeri in formele acute, purulente in cantitate variabila, dar
uneori acestea pot lipsi. Starea generals a femelei este modificata, animalul adopta o
pozitie cifozata, refuza anumite miscari bruste sau aluri rapide. Mictiunea ~i defecarea
sunt dureroase.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor generate ~i locale coroborat cu datele
antecedente privind existenta unor endometrite care constituie sursa primara a
perimetritei. Prognosticul este grav, intrucat procesul inflamator difuzeaza de obicei in
zonele invecinate si se poate complica cu peritonite.
Sterilitatea se istaleaza in urma complicatiilor ce afecteaza si salpinxul
(metroanexita), inflamatiile la acest nivel impiedicand migratia spermatozoizilor si a
ovulei fecundate.
Tratamentul este local - pentru combaterea metritelor purulente ce stau la baza
aparitiei afectiunii - ~i general pentru prevenirea aparitiei peritonitei ~i ameliorarea
starii generate.

3.6. Parametrita
Prin parametrita se intelege inflamatia uterului, a ligamentelor largi ~i a
salpinxului. De multe ori inflamatia difuzeaza ~i la organele invecinate, rectum sau
vezica urinara. Boala mai este cunoscuta sub denumirea de metroperitonita,
Simptomatologia parametritelor cronice este repreznetata de aspectul de bloc
ce cuprinde ovarul, salpinxul, uterul, ligamentele largi, cu formarea de abcese sau
tlegmoane. Acest bloc poate produce modificari in topografia rectumului si vezicii
urinare impiedicand defecarea si mictiunea.
Tratamentul este asemanator ca in metrita si perimetrita, Se aplica atilt un
tratament local, pentru cornbaterea metritelor purulente cat si general pentru limitarea
difuziunii procesului inflamator.

- 337 -
 4. Afectiunile cervixului ca factor de infertilitate
Inflamatiile gatului uterin - cervicitele
Desi in general, cervicitele sunt considerate de unii autori mai putin importante
decat endornetritele, totusi multitudinea formelor clinice de manifestare si frecventa cu
care apar, le situeaza ca unele dintre cele mai importante afectiuni ale uterului. Prin
topografia sa (la trecerea din cavitatea vaginala in uter) cervixul este supus unor
multiple influente iar afectiunile pot lua nastere fie pe cale ascendenta, fie pe cale
descendenta prin scurgerile inflamatorii endometriale. in afara de aceasta, cervixului i
se recunosc multiple valente in fiziologia reproductiei, fapt pentru care afectiunile
localizate la acest nivel dau o deosebita importanta instalararii infecunditatii, mai ales
la taurine.
Din punctul de vedere al debutului lor clinic, cervicitele pot fi primare si
secundare.
Cervicitele primare, apar in perioada puerperala ~i sunt de cele rnai multe ori
cu debut acut. Intre factorii cei mai importanti incriminati in etiologia acestora sunt
traumatismele cervicale in timpul parturitiei distocice sau a incercarilor de remediere a
distociilor. Pe aceste leziuni se grefeaza o flora bacteriana patogena sau saprofita dar
conditionat patogena care declanseaza starea de boala clinica.
Cervicitele secundare sunt caracterizate prin extinderea procesului inflamator
fie la nivelul endometrului, fie de la nivelul vaginului. Din punct de vedere clinic,
cervicitele se pot clasifica in cervicite acute ~i cervicite cronice.
Cervicitele acute cu debut in faza puerperala, evolueaza in cateva zile dupa
parturitie si nu pot fi incriminate, in aceasta scurta perioada, ca reprezinta factori de
infecunditate. Importanta lor este insa deosebita, intrucat in multe cazuri ele se pot
transforma in inflarnatii cronice ce treneaza, modifies timp indelungat fiziologia
cervixului ~i constituie adevarati factori ai sterilitatii.
Cervicitele cronice
inflama\ia cronica a cervixului este trenanta, poate trece uneori neobservata si
numai examenul intern, vaginal, cu ajutorul speculumului, reliefeaza date obiective in
vederea diagnosticului. Se constata in aceste cazuri, scurgeri, muco-purulente prin
canalul cervical congestie a faldurilor florii involte, sensibilitate moderata.
Anatomo-clinic, se pot distinge mai multe forme de cervicite cu rol in
instalarea infecunditatii ~i sterilitatii (GLUHOVSCHI, N., 1970):
1. Cervicita eritematoasa. Manifestarile clinice intalnite in cadrul acestei
entitati patologice sunt reprezentate prin hiperemie, marirea in volum a faldurilor florii
involte, aparitia unei secretii de culoare albicioasa si de consistenta mucoasa.
Examenul ginecologic transrectal releva rnodificari de volum datorate hipertrofiei
tisulare inflamatorii.
2. Cervicita erozlva, forma diagnosticata mai ales la vaca.
Simptomatologic, la examenul clinic intern vaginal, efectuat cu speculumul, se
pun in evidents modificari congestive ~i erozive ale mucoasei cervicale. Marginile
eroziunii sunt rugoase, sangerande, iar secretiile au un aspect mucopurulent sau
purulent. Floarea involta este marita in volum, congestionata, Examenul intern

- 338 -
transrectal pune in evidents sensibilitate la nivelul cervixului, marirea acestuia in
volum.
3. Cervicita hipertroflca, este forma cea rnai frecventa de manifestare a
inflamatiilor gatului uterin. Se recunosc doua forrne clinice bine distincte:
• cervicita hipertroficii localizatii ce nu intereseaza cervixul in intregime ci
numai un anumit segment ale acestuia. Clinic, se constata o edernatiere si
congestie a unui grup de falduri ale mucoasei cervicale, Secretia este in
cantitate redusa si are un caracter muco-purulent.
• cervicita hipertroflca generalizata, cuprinde cervixul in intregime,
Simptomatologia cervicitei hipertrofice generalizate este mult mai
evidenta decat in cazul cervicitei hipertrofice localizate. Semneie clinice
sunt observate atilt la examenul ginecologic vaginal cat ~i la examenul
ginecologic intern, transrectal. Se constata astfel, marirea in volum a
cervixului, cresterea consistentei acestuia, prolabarea evidents a mucoasei
cervicale In lumenul vaginului. Examenul transrectal pune in evidents
hipertrofia cervicala, sensibilitate moderate, duritatea cervixului ~i
consistenta cauciucata a acestuia. Secretia endocervicala este destul de
redusa cantitativ si reprezinta un element de diagnostic numai dupa certa
localizare a acestuia in urma examenului ginecologic vaginal.

- 339 -
 MEDICATIA UTILIZATA
le

iN GINECOPATII

CHORIONIC GONADOTROPHIN
- solutie injcctabila -
Compozitie: 1 flacon contine:
• Gonadotropina corionica 3000 U.I.
• Fiola cu solvent excipient pana la 5 ml
Actiune farmacoterapeuticd: gonadotropina corionica este un hormon
glicoprotidic eliberat de placenta, care este secretat in cantitati mari Ill perioada de
gestatie. Actiunea sa predominanta este cea luteotrofa si in mai mica masura cea
foliculostimulenta.
Indicatii: se recornanda la toate speciile de mamifere cu tulburari de
reproductie de origine endocrina (calduri anovulatorii, corp luteal persistent,
nimfomanie), in criptorhidie, subdezvoltarea gonadelor, inducerea ovulatiei si
sincronizarea caldurilor.
Mod de administrare si doze: se inoculeaza i.m. sau i.v. dozele fiind:
• animate de talie mare: 3000-6000 U.l.
• animale de talie mijlocie: 1000-3000 U.I.
• animale de talie mica: 500-1000 U.I.
Contraindicatii: nu sunt cunoscute.
Incompatibilitdti: nici una.
Efectesecundare: nu au fost descrise.
Timpul de asteptare: nu este necesar.
Prezentare: flacoane cu gonadotrofina pulbere alba, fiole cu 5 ml solvent.
Producdtor: CHEM/NOVAINTERNACIONAL, Spania.

CHO RULON
- pulbere alba -
Compozitie: un flacon contine:
• 1500 sau 5000 U.I. gonadotropina corionica (HGC).
Actlune farmacoterapeuticii: componenta activa este gonadotropina corionica
(HGC), glicoproteina complexa cu activitate de hormon luteinizaut (LH).
Poate fi utilizatd pentru:
• a stimula dezvoltarea foliculului si a induce ovulatia ;
• a determina luteinizarea celulelor granuloase ;
• a mentine faza functionala a corpului luteal ;

- 340 -
 • a mari secretia de progesteron la nivelul celulelor luteinizate ;
• amplificarea actiunii FSH asupra cresterii ovarului.
La mascul, gonadotropina corionica, stimuleaza productia de testosteron,
influentand dezvoltarea ~i mentinerea caracterelor sexuale masculine primare si
secundare.
Indicatii: Chorulon poate fi utilizat pentru controlul tulburarilor de fertilitate la
animalele domestice:
• ameliorarea ratei de conceptie la femele (bovine);
• inducerea ovulatiei la femele (cabaline, caini) ;
• ovare chistice cu ciclul estral neregulat, nimfomanie, sau absenta estrului
la femele (cabaline);
• anestru la femele (cabaline, caini) ;
• ovulatie intarziata, estru prelungit la femele (caini) ;
• deficienta libidoului ~i criptorhidism la masculi (caini),
Containdicatii: nu sunt
Efecte secundare: in cazuri rare, la scurt timp dupa inoculare pot surveni reactii
de tip anafilactic, ca in cazul oricarui preparat proteic. in asemenea situatii se indica
medicatia prompts cu adrenalina (1 :1000 i.m., sau i.v.), sau glucocorticosteroizi.
Mdd
0 ministrare §l·a oze:
e a dmini
Specia lndlcatla Dozarea Administrare
Ameliorarea ratei de 1500 U.I. la I.A. sau la montii i.m. sau i.v.
Vaca, conceptie
junincii Ovare chistice (anestru, 3000 U.I. i.v.
estru prelungit, nimfomanie)
Anestru (foliculi > sau 1500-3000 U.I. cu repetare, i.m. sau i.v.
2 cm in diametru) daca este necesar, dupii 2zile
lapa
lnducerea ovula\iei (foliculi > 1500-3000 U.I., 24 ore dupii i.v.
sau 2,5 cm in diametru) I.A. sau monta
Anestru dupii pretratamentul cu i.m. sau i.v.
Folligon: 500 U.1. ln prima zi a
estrului
Cii\ea
Ovulatie intarziata, estru 100-800 U.1./zi cu repetarea i.m.
prelungit tratamentului pana la
dispari\ia scurgerilor vaginale
Criptorhidism 100-500 U.1. de 2 ori pe i.m.
siiptamana timp de pana la 6
Calm saptaman]
Deficien\a libidoului 100-500 U.I. la 6-12 ore i.m.
inainte de imperechere

Perioada de asteptare: came O zile, lapte O zile.

Incompatibilitiiti§i interactiuni: trebuie evitat amestecul cu alte substante,
Piistrare: liofilizat: la frigider ( 2-15° C) ~i la intuneric. Reconstituit: 12 ore la
temperatura de 8- l 5°C ~i la intuneric.

- 341 -
 Prezentare:
• cutie cu 5 flacoane x 1500 U .I. ~i 5 flacoane solvent ;
• cutie cu 5 flacoane x 5000 U.I. ~i 5 flacoane solvent.
Producdtor: INTERVET INTERNATIONALB. V BOXMEER -HOLLAND.

CHRONO - GEST
- pentru ovine -

Compozitie: sunt disponibile doua tipuri de bureti:

• Bureti cu 40 mg Cronolon (fluorogeston acetat): pentru oi adulte in cursul
sezonului de reproductie,
• Bureti cu 30 mg Cronolon (fluorogeston acetat): pentru oi adulte in afara
sezonului de reproductie.
Actiune farmacoterapeuticii. in vagin, buretele elibereaza Cronolon
(progestagen sintetic). Acesta este absorbit si supune astfel organismul unei actiuni
progestative comparabile cu faza luteala a ciclului sexual. Aceasta faza impusa
artificial se intrerupe la extragerea buretelui. lnjectarea de Folligon (PMSG) in
rnornentul extragerii buretelui, determina un start simultan al fazei foliculare la
anirnalele tratate. Rezultatul consta in dezvoltarea foliculilor, aparitia estrului
sincronizat si ovulatia.
Indictuii: pentru inducerea sincronizarii estrului si ovulatiei la ovine.
Contraindicatii. Chrono-gest nu se utilizeaza la oile cu scurgeri vaginale sau la
cele care tocrnai au avortat. Chrono-gest nu se utilizeaza mai devreme de 60-75 zile
dupa paturitie.
Efecte secundare: nu sunt.
Mod de administrare # doze: se introduce in vagin un singur burete, cu
ajutorul aplicatorului si se lasa in situ 12-14 zile. Este preferabil ca extractia buretilor
sa se faca dimineata, astfel ca imperecherea sau I.A. sa poata avea loc in cursul zilei.
La extragerea buretelui se administreaza Folligon (PMSG) 400-750 U.I.,
intramuscular.
Pe parcursul sezonului de reproductie, se recomanda repartizarea unui berbec
la 10 oi.
In anestru se recomanda repartizarea unui berbec la 5 oi.

- 342 -
 PrOff._Nllll de tratament
a) In sezonul de reproductie:
Mielute Oi
Tipul buretelui burete - 40 mg Burete - 40 mg
Ziua 0: introducerea bure\ilor Ziua 0: introducerea bure\ilor
Chrono-gest Chrono-gest
Schema de
tratament Ziua 14: extragerea bure\ilor Ziua 14: extragerea bure\ilor
Chrono-gest + injectarea de Chrono-gest + injectarea de
Folligon 400-600 U.1., i.m. Folligon 400-600 U.1., i.m.
De doua ori, la 48 ore 9i la 60 ore dupa extragerea buretelui.
Monta sau I.A. Unica, la 55 ore dupa extragerea buretelui

b) In extrasezon:
Mielute Oi
Tipul buretelui burete - 40 mg Burete - 30 mg
Ziua 0: introducerea bure\ilor Ziua 0: introducerea bure\ilor
Chrono-gest Chrono-gest
Schema de
tratament Ziua 14: extragerea bure\ilor Ziua 12: extragerea bure\ilor
Chrono-gest + injectarea de Chrono-gest + injectarea de
Folligon 400-600 U.I., i.m. Folligon 400-750 U.I., i.m.
De doua ori, la 48 ore 9i la 60 ore dupa extragerea buretelui.
Manta sau I.A.
Unica, la 55 ore dupa extragerea buretelui

Cele mai bune rezultate se obtin prin aducerea oilor una cate una la berbec.
Dupa fiecare manta berbecul se va odihni 10 minute.
Perioada de asteptare: lapte O zile, camea pe perioada tratamentului ~i 5 zile
dupa indepartarea buretelui.
Incompatibilitati $i interactiuni: nu sunt.
Prezentare: punga cu 25 bureti.
Produciitor: INTERVET INTERNATIONALB. V. BOXMEER - HOLLAND.

CHRONOGEST PMSG
- pelete Iiofilizate -

Compozltie: Gonadotropina din ser de iapa gestanta sub forma de pelete-

Liofilizate de 6000 U.l ..
Actiune farmacoterapeuticii: Chronogest PMSG 6000 U.I. este destinat a fi
folosit in sistemul Chronogest utilizat 111 reproductia oil or ~i a caprelor.
In timp ce buretele impregnat introdus IIl vagin elibereaza progestagenul,
absorbtia sa declanseaza o actiune asemanatoare fazei luteale a ciclului sexual. Aceasta
faza provocata artificial dispare odata cu indepartarea buretelui intravaginal. in acest
moment injectia cu Chronogest PMSG induce, la animalele tratate, aparitia foliculilor
care odata dezvoltati sincronizeaza oestrul insotit de ovulatie.

- 343 -
 Indicatii: inducerea si sincronizarea oestrului si a ovulatiei la oi, mielute si
cap re.
Mod de administrare §i doze: peleta liofilizata se dizolva 111 solventul
Chronogest si se administreaza i.m. 2 ml. din solutie.
Concentratia de PMSG variaza in functie de rasa, sezon etc. in tabelul de mai
jos este specifics cantitatea de solvent care trebuie folosita.
Doza necesara (U.I.) 400 428 461 500 545 600 666
Cantitatea de solvent (ml)
necesara pentru reconstituirea 30 28 26 24 22 20 18
solutiei
Nurnarul de animale 15 14 13 12 11 10 9

Prezentare:
• Cutii cu 5 flacoane de 400, 500, 600 si 700 U.I. + solvent;
• Flacoane cu 5000 ~i 6000 U.I. + solventul.
Produciitor: INTERVET INTERNATIONALB. V., Olanda.
NOTA": Chronogest/PMSG 6000 U.I. poate fi de asemenea folosit la dirijarea
ciclului oestral al vacilor, in combinatie cu implantele Syncro-mari B.

COVINAN (DELVOSTERON)
- suspensie -
Compozitie:
• Proligestone 100 mg/ml
Actiune farmacoterapeuticd: Covinan are un efect progesteronic de durata, la
caini si pisici, cu efecte minime secundare asupra endometrului si ovarelor.
Indicatii: se administreaza atat 111 faza de anoestru, cat si Ia inceputul
proestrului.
Mod tie administrate §i doze:
Controlul oestrului
I. Schema de dozare pentru animalele care nu au fost tratate anterior cu
progestagene:
o primul tratament se aplica in anoestru sau la prima manifestare a
proestrului; .
o al doilea tratament se aplica dupa 3 luni de la prima injectie ;
o al treilea tratament se aplica dupa 4 !uni de la al doilea, iar
urmatoarele Ia intervale de 5 !uni ;
2. Schema de dozare pentru animalele care au fost anterior tratate cu
progestagene:
o doua sau mai multe tratamente precoce: se adrninistreaza Covinan
la intervale de 5 [uni ;

- 344 -
 o un singur tratament precoce: prima injectie de Covinan se face
dupa 3 !uni de la administrarea anterioara, iar urmatoarea dupa 4
luni ~i apoi la intervale de 5 !uni.
Daca administrarea medicamentului se intrerupe din cauza oestrului sau
proestrului, se va aplica schema 1.
Manifestarile proestrului vor disparea 1n cateva zile de la inoculare, daca
aceasta s-a facut imediat dupa aparitia Jui.
La catele normalizarea ciclului se produce in interval de 9 luni de la ultimul
tratament.
Dozele folosite pentm controlul oestrului:
Caine 5kg 1-1,5ml s.c.
5-1 O kg 1,5-2,5 ml s.c.
10-20 kg 2,5-3,5 ml s.c.
20-30 kg 3,5-4,5 ml s.c.
30-45 kg 4,5-5,5 ml s.c.
>45 kg 6 ml s.c.

Pisica <3 kg 1 ml s.c.

3-5 kg 1-1,5ml s.c.
>5 kg 1,5-2,5 ml s.c.

Alte recomandiiri: recomandarea administrarii dupa o tuna a unei doze, o data

sau de doua ori, pentru controlul oestrului cat ~i a urmatoarelor, trebuie sa se bazeze pe
rezultatele clinice.
Cainii ~i pisicile tratate in faza de proestm pot rarnane fecunde eel putin o
saptamana.
Avand in vedere varstele diferite la care apare primul proestru este
recomandabil sa se anuleze tratamentul daca el se manifests. La fel se va proceda ~i in
cazul unor tratamente alternative, pana la faza urmatoare de anestru.
Daca tratamentul se efectueaza la inceputul gestatiei sau mai tarziu, parturitia
poate fi ingreunata de insuficienta relaxare a cervixului.
in putine cazuri, supresia estrului dupa tratamenul cu Covinan poate fi
definitiva.
Dupa inocularea s.c. pe latura gatului se va masa locul respectiv. Uneori se
poate observa o decolorare ~i caderea parului la locul inocularii, precum ~i endometrita,
Nu s-a semnalat ca produsul afecteaza performantele cainilor de curse.
Prezentare: flacoane de 20 ml.
Producdtor: INTERVET INTERNATIONALB. V., Olanda.

- 345 -
 CYSTORELJN
- injectabil -

Compozitie:
• Gonadorelina (GnRH) tetrahidrat 50 mcg.
• Excipient pana la 1 ml.
Actiune farmacoterapeuticd: Cystorelin este o gonadorelina sintetica
(Gonadotrophin Releasing Hormone GnRH), identica, fiziologic si chimic cu
gonadorelina eliberata de hipotalamus. Nu are efect antigenic, iar injectarea repetata nu
duce la formarea de anticorpi anti GnRH.
Formarea chistilor ovarieni este cauzata de o insuficienta secretie de hormon
LH epifizar.
Cystorelinul stirnuleaza eliberarea de hormoni gonadotropi, in special LH,
determinand inlaturarea corpului luteal persistent ~i reluarea normals a ciclului ovarian.
Indicatii: este recomandat cu rezultate favorabile in tratamentul chistilor
foliculari, la vaca, cu sau fara manifestari de nimfomanie, si reglarea ciclului estral.
Mod de administrare ~i doze: se adrninistreaza i.m. sau i.v., 2 ml. (lOO mcg.
de gonadorelina), pentru o vaca, numai cu avizul medicului veterinar.
Prezentare: cutii cu l O flacoane a 2 ml.
Producdtor: SANOFI - Sante Animate-Fran/a.

CREST AR
- injectabil ~i implant -
Compozitie:
• Crestar implant contine 3 mg Norgestomet (progestagen sintetic)
• Crestar injectabil (2 ml) contine 3 mg Norgestomet si 5 mg estradiol
valerat.
Actiune farmacoterapeuticii:
Crestar injectabil:
Estrogenul impreuna cu componentul Norgestomet scurteaza faza luteala daca
tratamentul este administrat intr-un stadiu de inceput al ciclului. Concomitent,
cornponentul Norgestomet provoaca o supresie a estrului si a ovulatiei, prin inhibitie la
nivelul hipofizei.
Crestar implant:
Eliberarea continua de Norgestomet mentine supresia estrului ~i a ovulatiei.
Dupa extragerea implantului, efectul de blocare a hipofizei inceteaza ~i se
declanseaza o noua faza foliculara. La animalele care nu prezinta cicluri sexuale,
efectul combinat al extragerii implantului urmat de injectarea intramusculra a PMSG,
va conduce la stimularea dezvoltarii foliculare.
Indicatii: controlul estrului, atat la bovine cu ciclu estral, cat si la cele aciclice
(vaci si juninci).
Contraindicatii: vacile nu trebuie tratate timp de 45 zile dupa ultima parturitie.

- 346-
 Efecte secundare: nu sunt.
Doze st 1110 d iIe a d1111111strare:
..
2 zile inainte Momentul
Ziua 9
Specificare Ziua O de extragerea I.A.*
sau 10
implantului (una singura)
Juninci lntroducerea Extragerea 48 de ore
de came implanului implantului Crestar; dupa
Crestar; lnjectarea a 400-6.00 extragerea
lnjectarea a U.I. Folligon (PMSG) implantului
2 ml Crestar,
i.m.
Vaci lntroducerea Extragerea 56 de ore
de came implantului implantului Crestar; dupa
Crestar lnjectarea a 500-700 extagerea
lnjectarea a U.I. Folligon (PMSG) implantului
2 ml Crestar,
i.m.
Juninci lntroducerea Extraqerea 48 de ore
de lapte implantului implantului Crestar; dupa
Crestar; lnjectarea de Folligon extragerea
lnjectarea a (PMSG) in general implantului
2 ml Crestar, nu este necesara
i.rn,
Vaci lntroducerea 2 ml Prosolvin, Extragerea 56 de ore
de lapte implantului i.m. implantului Crestar; dupa
Crestar; lnjectarea a 300-400 extragerea
lnjectarea a 2 UJ. Folligon (PMSG) implantului
ml Crestar, i.m.
I.A.= lnsarnantare artificiala

NOTA. Vacile si junincile pot fi insamatate fara detectarea estrului, Daca se

efectueaza doua I.A., acestea vor fi efectuate la 48 de ore si la 72 de ore dupa
extragerea implantului. Doza de Folligon (PMSG) depinde de varsta, rasa, sezon,
perioada post-partum, management etc.

Perioada de asteptare: lapte O zile, came 2 zile dupa extragerea implantului.

Precautii: Crestar nu este un produs terapeutic, de aceea trebuie aplicat numai
la animalele sanatoase, Greutatea junincilor care necesita tratament trebuie sa fie de
65- 70% din greutatea de adult la o varsta de 15-20 !uni, in functie de rasa,
Prezentare: folii continand materiale pentru 5 tratamente (5 implanturi + 5
flacoane).
Producdtor: INTERVET INTERNATIONALB. V. BOXMEER-HOLLAND

- 347 -
 DINOLYTIC
- solutie injectabila -

Compozitie: 1 ml contine:
• Dinoprostum (dinoprost trometamolum) 5 mg.
• Alcool benzilic - solutie de inoculat piina la 1 ml
Actiune farmacotrapeuticii: Dinoprost (prostaglandina F2 alpha) se gaseste in
mod natural in produsul seminal, in endometru la sfarsitul ciclului sau in cotiledoane si
lichidul amniotic la sfarsitul gestatiei, si are doua functii specifice:
• luteolitica ;
• stimuleaza musculatura neteda $i in special miometru.
Indicatii, mod de administrare ~i doze: datorita efectului ei, prostaglandina
F2Alpha, se recomanda pentru regularizarea ciclului la vaci ~i iepe. Ea i$i manifests
actiunea in perioada activitatii functionale a corpului luteal, cuprinsa intre zilele 5 si 16
ale ciclului la vaci ~i intre zilele 5 si 13 la iepe. Un efect similar nu este obtinut la
scroafe, in schimb se aplica pentru inducerea parturitiilor,
Bovine:
• Suboestru. Administrand 25 mg. de Dinolytic, bovinele intra in calduri
dupa 2-4 zile, se produce ovulatia, animalele putand fi date la monta sau
insarnantate artificial ;
• Sincronizarea oestrului. Dinolytic este eficace 'in obtinerea sincronizarii
oestrului, in acest scop doza pentru o vaca este de 5 ml, adica 25 mg.
Tehnica recornandata este de a efectua doua administrari la interval de 10-
20 zile. in cazul acesta animalele trebuie sii se monteze sau insamanteze
artificial cand apar primele semne de calduri sau se insamateze sistematic
la 80 ore dupa tratament.Animalele la care apar calduri dupa prima
administrare pot fi montate sau insamantate in ace! moment dupa cum s-a
specificat mai sus;
• Inducerea avortului sau intreruperea gestatiei. Se folosesc 5 ml Dinolytic,
administrarea facandu-se intre 5 si 100 zile de la gestatie, avortul se
declanseaza la 4 zile de la inoculare. Rezultatul este mai putin sigur intre
aceasta perioada si a 270-a zi de gestatie;
• Inducerea parturitiei, Folosind doza de 5- 7 ml de produs dupa cea de a
270-a zi de gestatie se provoaca parturitia, care poate surveni in prima
pana 'in a 8-a zi, dar de regula in primele 3 zile. Se mai recomanda in caz
de fetusi rnumifiati sau hidropizia membranelor fetale;
• Piometrita. La vaca, piometrita este practic in majoritatea cazurilor
asociata cu persistenta corpului luteal, liza acestuia este insotita de
eliminarea colectiilor purulente. Se recornanda ca dupa administrarea de
Dinolytic sa se aplice si un tratament pe baza de antiseptice al uterului.
Cabaline:
• lnducerea oestrului. La iepe, Dinolytic se rcornanda intre zilele 4 si 13 ale
ciclului, iar monta trebuie sa se efectueze la primele semne ale oestrului.

- 348 -
 Utilizarea lui trebuie evitata la iepele gestante, deoarece prostaglandina
provoaca avort la doza de 1,25-2,5 mg.
Porcine:
• Declansarea parturitiei. in acest scop, perioada medie de gestatie pe
crescatorie trebuie sa se determine anterior adrninistrarii, stint fiind ca
aceasta varieaza intre 111 si 115 zile. Administrarea a 2 ml, adica 10 mg
de Dinolytic cu 2-3 zile inainte de sfarsitul perioadei de gestatie, provoaca
parturitia, semnele respective apar in medie dupa 33 ore de la inoculare.
Perioada de gestatie este influentata de fiecare animal in parte.
in general, dozele preconizate sunt:
• juninci ~i vaci: 5 ml Dinolytic;
• iepe: 1 ml Dinolytic;
• scroafe: 2 ml Dinolytic.
Efecte secundare:
La bovine nu s-a constatat nici un efect secundar;
La cabaline se constata ca efecte secundare transpiratie, usoara diaree si
accelerarea pulsului. Aceste simptome de obicei apar in prime le l O minute, dar ele sunt
temporare si dispar in decurs de 1 ora;
La porcine se produce salivatia ~i cresterea temperaturii, se accelereaza ritmul
respirator ~i defecarea, apoi incontinenta urinarii si semne de anxietate. De obicei,
semnele respective apar in primele 15 minute, fiind similare si cu semnele care se
constata la parturitia indusa spontan, si dispar dupa 1 ora,
Contraindicati:
Bovine si cabaline. Dinolytic nu are nici o eficienta timp de 5 zile dupa
ovulatie,
Este contraindicat (exceptand cazul de inducere a oestrului) datorita efectului
Jui abortigen la femelele gestante. Aplicarea Jui trebuie sa fie evitata la animelele cu
tulburari acute sau subacute gastro-intestinale, respiratorii ~i genitale;
Porcine. Inducerea prematura a parturitiei poate conduce la parturitia de purcei
neviabili. 0 crestere a numarului de purcei neviabili poale aparea cand Dinolytic este
inoculat mai inainte de 2-3 zile de la data parturitiei,
Nu se administreaza intravenos.
Precatqii: femeile gravide ~i persoanele care sufera de astm sau au dificultati
respiratorii nu trebuie sa manevreze acest produs.
Animalele nu trebuie sa fie sacrificate pentru consum uman in primele 24 ore
de la ultima administrare.
Valabilitate: pe ambalaj este specificata data expirarii.
Produciitor: UPJOHN, Belgia.

- 349 -
 FERTAGYL
- solutie injectabila -
Compozitie: 1 ml contine 100 mcg gonadorelina.
Actiune farmacoterapeuticii: componenta activa a produsului Fertagyl este
gonadorelina, un decapeptid identic hormonului natural de eliberare a gondotropilor.
De aceea, Fertagyl exercita actiune identica cu GnRh-ul endogen: GnRH controleaza
productia si secretia hormonului luteinizant (LH) ~i a hormonului foliculostimulator
(FSH) de catre glanda hipofiza. lnjectarea de Fertagyl deterrnina in scurt timp cliberea
simultana de LH si FSH. Atat LH cat ~i FSH exercita un efect direct asupra ovarului.
FSH stimuleaza dezvoltarea foliculara, iar LH induce ovulatia ~i luteinizarea,
Indicatii:
Bovine. Fertagyl poate fi folosit pentru:
• Terapia ovarelor chistice.
Atat chistii foliculari cat si cei luteali raspund la tratamentul cu Fertagyl.
Chistii ajung la dehiscenta, sau continua sa se luteinizeze panli la
transformarea in corp luteal. in interval de 18-23 de zile, cele mai multe
dintre animale revin la estru si pot fi insamantate. Rata de conceptie la
aceasta prirna insamantare este fiziologica.
• Ameliorarea fertilitatii,
Unele animale necesita eel putin 3 insamantliri pentru realizarea
conceptiei, chiar daca sunt clinic sanatoase, Acest dezechilibru poartli
numele de "calduri repetate". Pentru ameliorarea ratei de conceptie,
Fertagyl poate fi administrat la momentul insamantarii, sau la mijlocul
ciclului (intre zilele 11-14 dupa estru).
• Ameliorarea fertilitatii post-partum.
Bovine - Fertagyl administrat in perioada post-partum timpurie (intre
zilele 15-40 post-partum) stimuleaza reluarea ciclurilor estrale fiziologice,
reduce incidenta aparitiei ovarelor chistice ~i scurteaza intcrvalul dintre
parturitie ~i primul estru,
Iepuri - Fertagyl poate fi utilizat la inducerea ovulatiei necesare pentru
insamantare artificiala.
Contraindicatii: nu sunt.
Efecte secundare: nu sunt.
Doze st. mo dd e admtnistrare:
..
Snecia lndicatia Doza Mod de administrare
Ovare chistice 5ml i.m.
Ameliorarea ratei de conceotie 2,5-5 ml i.m.
Bovine
Ameliorarea fertilita\ii post-partum
1-2,5 ml i.m.
It< ziua 40)
leouri lnducerea ovulatiei 0,2 ml i.m.

- 350 -
 Perioada de asteptare: came O zile, lapte O zile.
Supradozare: bovinele tratate cu echivalentul a o suta de doze terapeutice nu
au manifestat reactii adverse.
Prezentare: flacoane 5 ml.
Producdtor: INTER VET INTERNATIONALB. V. BOXMEER - HOLLAND.

FLAVOLIZ
- solutie-

Si11011ime: Cloprostenol, Reglandin, Proliz.

Compozitie: solutie sterila continand 0,236 mg/ml Cloprostenol sub forma de
sare de sodiu, echivalent cu 0,250 mg/ml Cloprostenol.
A ctiune farmacoterapeuticii: Flavoliz este un preparat luteolitic specific foarte
putemic. Administrat 111 faza luteala a ciclului sexual determina regresia morfologica si
functionals a CL, urrnata de aparitia estrului ~i ovulatiei,
Spre sfarsitul perioadei de gestatie, el poate ft utilizat in scopul inducerii
parturitiei la taurine. Flavoliz are un efect luteolitic asupra CL functional ~i anume:
• CL progestativ intre zilele 5-16 ale ciclului sexual;
• CL gestativ intre 5-150 zile ~i dupa 260 zile de gestatie;
• CL persistent.
Indicatii:
• in scop terapeutic:
o Subestru sau caldurile sterse (linistite), Taurinele cu subestru au de
obicei ciclul ovarian normal, dar cu manifestari estrale foarte slabe sau
absente. Dupa diagnosticarea prezentei CL pe unul din ovare, acestor
animale Ii se adrninistreaza Flavoliz 2 ml i.m., si se urmareste aparitia
estrului pentru I.A. Animalele care nu intra in calduri se trateaza cu
inca o doza de Flavoliz (2 ml) in a 11-a zi dupa prima injectie ~i apoi
I.A. la 72 ~i 96 ore, indiferent daca manifesta estru.
o CL persistent. La vacile sau vitelele cu anestrie prelungita la care se
constata prezenta unui CL pe ovar, se adrninistreaza Flavoliz, 2 ml
i.m., dupa care se urmareste aparitia caldurilor ~i efectuarea I.A.
o Chistul ovarian luteal cu membrana groasa, insotit de anestrie va fi
lizat prin administrarea de Flavoliz 2 ml i.m.
o Chistii foliculinici ( cu peretii subtiri ~i insotiti de repetarea caldurilor la
intervale din ce in ce mai scurte, pana la nimfomanie) vor ft mai intai
luteinizati cu gonadotropina coriomca (HCG) sau
gonadoreline(GnRH), iar dupa 10-17 zile lizati cu o doza de Flavoliz 2
ml i.m .. Dupa tratament, I.A. se va practica la primul estru,
o Endometrita cronica, piometru. Doua adrninistrari de Flavoliz 2 ml la
interval de 11 zile. Dupa 24 ore de la prima administrare in cazul
piometrului se observa eliminarea de secretii mucopurulente care

- 351 -
 dureaza 2-3 zile. I.A. se va practica doar la estrul cu mucus de aspect
normal.
o Expulzia fatului mumifiat sau macerat. Eliminarea fatului mumifiat sau
a resturilor de fat macerat se produce dupa cca 54- 72 ore de la
administrarea a 2 ml Flavoliz. Este necesara uneori si interventia
manuala pentru a extrage fragmentele retinute 'in vagin.
o Intreruperea gestatiei nedorite: Flavoliz 2 ml i.m., intre zilele I 0-150
de gestatie. Avortul se produce la 2-7 zile de la tratament.
• In biotehnica reproductiei:
o Bovine:
1. Sincronizarea caldurilor:
• La femelele cu ciclul sexual cunoscut - tratamentul se aplica
intre zilele 5 16 ale ciclului, cu Flavoliz 2 ml i.m., iar I.A. se
practice la manifestarile estrului.
• La femele cu cilclul estral necunoscut - se adrninistreaza doua
doze de Flavoliz 2 ml i.m, la interval de 11 zile, apoi se practica
I.A. ,,dublu orb" la 72 si 96 ore de la a dona administrare.
2. lnducerea parturitiei: dupa 270 zile de la gestatie se
administreaza Flavoliz 2 ml i.m. Parturitia se declanseaza in
aproximativ 36 ore de la injectare. Un neajuns al acestei interventii
este frecventa mare de retentii placentare.
o Cabaline: Flavoliz este activ doar in caz de CL functional si se
recomanda pentru tratarea cazurilor de anestrie. Se administreaza
Flavoliz I ml i.m. (0,25 mg Cloprostenol) . caldurile apar, de regula,
dupa 3-6 zile de la tratament.
o Suine: - Sincronizarea parturitiei - 'incepand cu a 113-a zi de gestatie
(prima zi de gestatie se considera a fi ultima zi cand femela a fost
montata). Doza este de 0,7 ml Flavoliz, i.m. Parturitia se produce in
urmatoarele 48 ore, cu gruparea maxima in intervalul 24-36 ore.
o Ovine:- Sincronizarea caldurilor - Flavoliz 0,5 ml, de doua ori la
interval de 9 zile.
Caldurile apar la 48- 72 ore dupa ultima administrare. I.A. sau monta se
executa dupa 48 ~i 72 ore de la ultima administrare. Nu se adrninistreaza la gestante
deoarece induce avort.
Precautii generate:
• nu se adrninistreaza pe cale intravenoasa;
• persoanele suferinde de astm bronsic sau femeile gravide nu vor manipula
acest produs;
• evitati contactul pielii cu Flavoliz.
Prezentare: cutii cu 100 fiole a 2 ml.
Produciitor: produs romdnesc.

- 352 -
 FOLLIGON
- pulbere alba -
Compozitie: fiecare flacon continelOOO U.I. sau 5000 U.l. de gonadotropina
series de iapa gestanta (PMSG). Volumul solventului este de 5 ml respectiv 25 ml.
Actiune farmacoterapeuticd: PMSG este componenta activa a Folligon ~i este
o glicoproteina complexa, cu activitate de FSH (hormon foliculostimulator) si de LH
(hormon luteinizant).
La femele, PMSG stimuleaza cresterea si maturarea foliculilor.
La masculi, PMSG stimuleaza dezvoltarea tesutului interstitial testicular si
spermatogeneza.
Indicatii: Folligon poate fi utilizat pentru reglarea tulburarilor de fertilitate la
animalele domestice:
• Anestrul (inducerea estrului si intensificarea activitatii ovariene, care due
la o fertilitate crescuta) la vaca, iepuroaica, catea si nurca,
• Superovulatia (ceruta in transplantul embrionar) la vaca, iepuroaica si
caprioara,
• Cresterea ratei fertilitatii dupa tratamentul cu progestageni (inducerea si
sincronizarea estrului, intensificarea activitatii ovariene) la vaca, oaie,
capra si caprioara,
• Spennatogeneza alterata la masculi.
Contraindicatii: nu sunt.
Efecte secundare: la scurt timp dupa injectare pot surveni reactii de tip
anafilactic.
In aceste cazuri se indica medicatia prompts cu adrenaline (I: 1000 i.m. sau
i.v.) sau cu glucocorticosteroizi.
D oze ~,. mo d de admtnistrare:
..
Specia lndicatia Doze §i mod de administrare
Anestru/inducerea estrului" 500-1000 U.I.
Superovula\ia 1500-3000 U.I., o administrare i.m.,
intre zilele 8-13 ale ciclului. Dupa
Vaca tnca 48 ore se administreaza 3 ml
Prosolvin
Cresterea ratei fertilita\ii dupa 300-750 U.I., i.m., la sfar$itul
tratamentul cu progestageni tratamentului cu progestageni
Anestru/inducerea estrului 500 U.1./animal sau 20 U.1./kg
Ca\ea corp/zi timp de 10 zile, i.m. In ziua a
10-a se injecteaza 500 U.I. H .G.C.
Cresterea ratei fertilita\ii dupa 400-750 U.I., i.m. la sfiir$ilul
tratamentul cu progestageni (in cursul tratamentului cu progestageni
Capra
sezonului de reproduc\ie $i in
extrasezon)
Anestru/inducerea estrului 40 U.I. i.m. sau s.c.
lepuroaica
Superovula\ia "

Oaie Cresterea ratei fertilita\ii dupa 400-750 U.I. i.m., la sfarsitul

- 353 -
 tratamentul cu progestageni (in cursul tratamentului cu progestageni
sezonului de reproduc\ie ~i in
extrasezon)
Nurca Anestru/inducerea estrului 100 U.I. i.m.; se repeta dupa 1-2 zile
Cresterea ratei fertilita\ii dupa 200 U.1. i.m .• la star~itul
tratamentul cu progestageni tratamentului cu progestageni
Caprioara
Superovula\ia 200 U.I. i.m., in combina\ie cu
0,5 U.I. FSH
*Anestrul este cauzat frecvent de condi\iile inadecvate de furajare ~i adapostire. De aceea,
pentru reusita tratamentului, aceste insuficien\e trebuie corectate in prealabil.

Perioada de asteptare: came O zile, lapte O zile.

Incompatibilitiui $i interaqiuni: trebuie evitat amestecul cu alte substante.
Supradozare: la doze duble nu apar semne cliniee.
Prezentare:
• Cutie cu 5 flacoane x I 000 U.J. 5 flacoane solvent.
• Cutie cu l flacon x 5000 U.l. 1 flacon solvent.
Producator: INTERVET INTERNATIONALB. V. BOXMEER - HOLLAND

GYNOBIOTIC
- pesarii efervescente -
Compozitie: un pesar de 15 g. contine:
• Neomycin sulphate 350000 U.I.
• Oxytetracycline hydrochloride 500 mg.
Actiune farmacoterapeutidi: Neomycina este un antibiotic aminoglicozidic
foarte activ contra germenilor Gram negativi ca: E. Coli, Enterobacter, Klebsiella,
Salmonella, Shiegella si Proteus, precum ~i a unor germeni Gram pozitivi.
Oxytetracyclina este un antibiotic cu spectru larg din grupa Tetraciclinelor,
fiind activa contra unui numar mare de bacterii Gram negative si Gram pozitive ca:
Staphylococus, Streptococus, Micrococus, Bacillus, Corynobacterium pyogenes,
Campylobacter fetus, Haemophilus, Pseudomonas aeruginosa si enterobacterii.
Indicatii: prevenirea si tratamentul infectiilor post-partum la vaci ~i scroafe.
Mod de administrare si doze:
• Vaci; 1-3 pesarii efervescente intrauterin;
• Scroafe: 1-2 pesarii efervescente intrauterin.
Administrarea pesariilor se face la intervale de 48 de ore, iar 111 formele grave
de boala la 24 ore.
Contraindicatii: la animalele cu hipersensibilitate la neomycina sau
alteantibiotice aminoglicozide.
Prezentarea: cutii cu 18 tablete.
Producdtor: Lek, Ljubliana, Slovacia

- 354 -
 ILJREN C
- injectabil -

Compozitie: 1 ml. contine:

• Tiaprost - Trometanol 0, 196 mg
(corespunzand la 0, 196 mg. De tiaprost)
• Clorocrezol (cu adaos antimicrobian) 2 mg
Actiune farmacoterapeuticd: lliren C este un analog al prostaglandinei F2 alfa
care actioneaza cu eficacitate numai in cazul unui Corpus luteum capabil sa
functioneze, avand un efect de reglare a disfunctiilor reproductive la diferite specii de
animale.
Indlctqii: Iliren C se recomanda la vaci, iepe, scroafe si oi pentru inlaturarea
dereglarilor ciclului ovarian (suboestru, anoestru, chistizarea corpului luteal si a
foliculilor luteinizati), endometrite, declansarea parturitiei,
La vacii, in starile de suboestru ~i anoestru, succesul tratamentului presupune
existenta unui corp luteal palpabil rectal. intrucat prostaglandinele devin eficiente in
perioada corpului luteal functional (cam din a 6-a pana in a 16-a zi a ciclului ovarian),
conduita de aplicare este urmatoarea:
a. Dupa prima injectare, vacile care prezinta semne clinice exterioare ca s-ar
afla la sfarsitul ciclului de calduri, se insamanteaza. Toate celelalte trebuie
examinate ginecologic in a 4-a zi dupa tratament si daca se diagnostica
faza de oestru, pot fi ~i ele insamantate.
Animalele care nu au intrat in calduri pana in a 11-a zi se inoculeaza a
doua oara (conform punctului b) ~i se insarnanteaza dublu.
b. Dupa o prima injectare se tnsarnanteaza femelele care manifests semne
evidente de oestru, in general in a 3-a sau 'in a 4-a zi dupa inoculare. Daca
nu se manifests caldurile, se va repeta tratamentul dupa a 11-a zi, printr-o
noua injectare.
Insamantarea dubla trebuie facuta in a 3-a zi si in a 4-a zi dupa a 2-a
injectare, chiar 111 lipsa caldurilor,
in cazul chistizarii corpilor lutealii ~i a corpilor luteinizati,
Dupa primul tratament aplicat se face un examen de control ~i daca este cazul
se recomanda un al doilea tratament dupa IO zile, daca pana atunci nu au aparut
caldurile, Intrucat chistii tesuturilor invelitoare ale foliculilor nu pot fi diferentiati
clinic de chistii foliculilor luteinizanti, se recomanda administrarea Receptalului(G.N.··
R.H).
Pentru intreruperea gestatiei, Iliren C trebuie administrat intre a 10-a ~i a 15-a
zi de gestatie, deoarece in afara acestei perioade nu are efect abortigen cert. Dupa IO
zile animalele se controleaza ~i daca este cazul se repeta tratamentul.
Declansarea parturitiei. Este posibila in faza finala a gestatiei, in maximum 36
de ore de la tratament, intrucat insa apar frecvent retentii ale invelitorilor fetale,
administrarea Ilirenului C in acest scop se recomanda numai in cazuri speciale (de ex.
in gestatiile prelungite).

- 355 -
 Sincronizarea ~i reglarea caldurilor la vaci si juninci. in functie de cunoasterea
ciclului ovarian un singur tratament cu Iliren C intre a 6-a ~i a 16-a zi a acestuia poate
regla declansarea caldurilor.
Daca nu se cunoaste stadiul ciclului ovarian, pentru sincronizare trebuie sa se
faca 2 administrari intr-un interval de 11 zile .
La iapa, utilizarea produsului este indicat in cazul persistentei corpului luteal
(anestru, diestru prelungit, dupa moartea embrionului ~i resorbtia sa, gestatie falsa,
anestru in timpul lactatiei), la tineretul femel ajuns la varsta de monta cat si la iepele
infecunde.
Efectul Ilirenului C este demonstrat de aparitia caldurilor dupa 3-6 zile, numai
daca corpii luteali sunt functionali, Lipsa de rezultat la tratament se semnaleaza si cand
utilizarea medicamentului s-a facut, in faza de repaus (4-5 zile dupa ovulatie),
Pentru inducerea caldurilor care nu au aparut dupa parturitie,
Se recomanda utilizarea Ilirenului C intre 6-10 zile dupa ovulatie post-partum,
sau dupa a 20-a zi dupa parturitie,
Sincronizarea caldurilor se poate face eel mai devreme intre a 5-a ~i a 6-a zi
dupa ovulatie.
Declansarea parturitiei se produce in majoritatea cazurilor dupa 1-4 ore de la
injectare.
La scroafa, lliren C nu trebuie administrat inainte de a 111-a zi de gestatie
(stiut fiind ca prima zi de gestatie se considers ultima zi in care scroafa se monteaza),
peutru a declansa parturitia prernatura,
Aceasta se produce dupa 2 l-30 ore de la injectare.
La oaie, pentru sincronizarea caldurilor, lliren C trebuie injectat de doua ori la
interval de 12-14 zile (declansarea caldurilor se face dupa 2-3 zile).
Mod de administrare ~i doze: calea de administrare ~i dozele sunt dupa cum
urmeaza:
vacii: 3-5 ml i.v.
5ml s.c. sau i.m.
iapii: 3ml i.m.
scroafii: 2-4 ml i.m.
oaie: 1-1,5 ml s.c.

La vacii este de preferat injectarea i.v. Este posibila insa ~i administrarea s.c.
sau i.m. pe latura gatului sau in muschii anconati.
La oi este de preferat injectarea s.c.
Administrarea in tesuturile adipoase poate conduce la o absorbtie incompleta,
in fiecare domeniu de utilizare este indicata repetarea tratamentului dupa 10-14
zile.
Iliren C trebuie injectat in conditii de asepsie locala spre a se evita
neconditionat infectiile cu germeni anaerobi.

- 356 -
 Timp de asteptare: dupa ultima administrare dupa tesuturi comestibile
• la vaca, scroafa, oaie: 2 zile;
• la iapa: 4 zile;
• pentru lapte: l zi.
Precautii: femeile lnsarcinatc, copii, persoanele asmatice si bolnavii cu
afectiuni respiratorii, nu vor veni in contact cu Biren C.
in cazul unor contacte ale llirenului C cu pielea, aceasta trebuie imediat sa fie
spalata abundent cu apa si sapun.
Prezentare: cutii cu 5 flacoane x l O ml.
Producator: HOECHSTGmbli, Germania.

INTERTOCINE - S
- solutie apoasa injectabila -
Compozitie: l ml contine 10 U.I. de oxitocina sintetica,
Actiune farmacoterapeuticd: lntertocine - S provoaca contractii ale
muschiului neted uterin si ale glandei mamare, intensifica aceste contractii si
stimuleaza involutia uterina. Nu exercita actiune vasopresoare sau antidiuretica,
Indicatii:
• Stimularea contractiei uterine pentru accelerarea travaliului.
• Stimularea involutiei uterine post-partum, desprinderea placentei si
eliminarea detritusului.
• In prevenirea hemoragiei post-partum.
• Tratamentul agalaxiei (pentru reluarea productiei de lapte).
Contraindicatii: in dilatatii insuficiente ale cervixului ~i In orice forma de
distocie obstructiva.
Doze de administrate:
Specia Doza Calea de administrare
lapa 0,5-5 m1(5-50 U.I.) s.c. sau i.m.
Vaca 1-5 ml (10-50 U.I.) s.c. sau i.m.
Oaie, capra, scroata 0,5-3 ml (5-30 U.I.) s.c. sau i.m.
Ca\ea 0,2-1 ml (2-10 U.I.) s.c. sau i.m.
Pisica adulta 0, 1-0,5 ml (1-5 U.I.) s.c. sau i.m.

Se injecteaza i.m. sau s.c., cu repetare dupa 40 minute daca este necesar.
Pentru un efect foarte rapid, se injecteaza lent intravenos Y. din doza indicate
mai sus, diluata 1/10 cu ser fiziologic.
Cand se utilizeaza in cursul parturitiei, se folosesc doze mai mici care permit
repetarea, cand este cazul.
in perioada post-partum se pot folosi doze mari.
Perioada de asteptare: came O zile, lapte O zile.

- 357 -
 Incompatibilitiqi si interactluni: Adrenalina reduce efectul oxitocinei asupra
uterului sau glandei mamare. De aceea, pentru a nu fi speriat, animalul va fi
contentionat cu blandete de stapan sau ingrijitor.
Supradozare: dozele in exces provoaca contractii uterine necoordonate, care se
opun expulziei fatului,
Prezentare: flacoane de 10, 25 ~i 50 ml, cu 10 U.I. oxitocina sintetica/I ml.
Producdtor: INTERVET INTERNATIONALB. V. BOXMEER - HOLLAND.

METRIJET (METRICURE)
- unguent-

Compozitie: un injector de 19 g contine:

• Oxitetraciclina hidroclorica 500 mg
• Furazolidona 500 mg
• Clioquinol 500 mg
• Ethinylestradiol 0,5 mg
Actiune farmacoterapeuticii: produsul are un putemic efect bactericid asupra
unui mare numar de genneni care cauzeaza endometrite. Clioquinolul din compozitia
Metrijetului este fungicid. Ethinylestradiolul a fost inclus in formula pentru a mari
rezistenta mucoasei uterine fata de infectie, fara sa afecteze insa ciclul estral normal.
Indicatii: tratamentul metritei acute ~i cronice la vaca,
Mod de ·administrare $i doze: continutul unei seringi se introduce intrauterin in
perioada estrului. in cazurile mai usoare se administreaza 'in prima zi dupa insamantare,
iar in cele grave se va repeta tratamentul dupa 24 ore ~i 48 ore.
Monta sau I.A. se va face numai la ciclul estral urmator,
in cazul endometritei/metritei post-partum se va administra zilnic pe aceeasi
cale continutul unei seringi, timp de mai multe zile. Tratamentul formelor grave se va
face si cu antibiotice pe cale parenterala.
Prezentare: cutii cu 8 seringi, 8 catetere ~i 8 manusi.
Produciitor: INTERVET INTERNATIONALB. V., Olanda.
NOTA: in scopul eliminarii continutului uterin si reducerii distensiei sale,
cauzata de piometru, este recomandabil ca tratamentul sa inceapa cu administrarea
prostaglandinelor (Prosolvin). Pentru introducerea in uter a Metrijetului se va folosi
cateterul fixat la capatul seringii, care va fi dirijat prin palpare rectala.

NEUTRA - PMSG
- injectabil -

Compozitie: solutie apoasa de anticorpi monoclonali contra PMSG

(gonadotropina din serul de iapa gestanta), complet purificat.

- 358 -
 Actiune furmacoterapeuticii: anticorpii au fost produsi in totalitate in vitro,
folosindu-se un hibridom de origine murina. Anticorpii neutralizeaza actiunea PMSG
imediat dupa administrarea intravenoasa.
Indictqii: neutralizarea PMSG reziduala circulanta la vaci. Neutra PMSG
constituie un element ajutator in declansarea superovulatiei la vacile donatoare. Dupa
initierea supraovulatiei de catre PMSG, anti-PMSG neutralizeaza resturile circulante
ale acesteia, care este urmata de o crestere a numarului de embrioni transferabili.
Mod de administrare si doze: continutul unui flacon de .5 ml care reprezinta o
doza, a fost calculata sa neutralizeze cantitatea reziduala circulanta de PMSG Ia vaca,
3-5 zile dupa administrarea de pana Ia 3000 U.1. de PMSG (Folligon). Se adrninistreaza
I.V.
Prezentare: flacoane de 5ml (l doza).
Produciitor: INTERVET INTERNATIONALB. V., 0/anda.
NOTA: Uneori pot aparea reactii anafilactice la scurt tirnp de la inoculare,
fiind necesara administrarea de adrenalina 1 % pe cale i.v. sau i.m. Este de asemenea
indicata administrarea de corticoizi.
Pentru obtinerea unor rezultate optime se recomanda folosirea numai a PMSG
produsa de INTERVET, care a efectuat cercetarile ~i testarile respective.

OCYTOCJNE
- injectabil -

Cotnpozitie: Oxytocina pura 10 U.I./ml

Actiune farmacoterapeuticd: Ocytocine este un hormon proteic pur, obtinut
prin cromatografie, liber de orice actiune hipertensiva. Acest hormon determina
contractii puternice ale fibrelor musculare netede, intestinale ~i uterine, precum si ale
acinilor mamari, timp de I 0-20 minute dupa administrare
Indicatii: Ocytocine se recomanda in urmatoarea cazuistica:
• atonie uterina, parturitii rncete, distocii (dozele sa fie moderate, sub
supravegherea stricta a medicului veterinar);
• intarzierea parturitiei, cat si 111 interventiile manuale pentru desprinderea si
eliminarea completa a invelitorilor fetale;
• metrite si piometrite;
• mamite;agalaxie post-partum la scroafe;
• coprostaza la diferite specii.
Mod de administrare $i doze: Ocytocine se poate administra s.c., i.m., i.v. ~i
epidural in functie de rapiditatea impusa de situatie,
La iapa ~i in special la vaca, administrarea pe cale epidurala asigura o actiune
progresiva ~i de durata,
La cabaline se recomanda ca administrarea i.v. sa se faca lent in doze
moderate.

- 359 -
 Dozele de Ocytocine sunt:
Calea de administrare
Specia s.c.~ii.m. i.v. ~i
epidurala
Vaca 4-6 ml 2-4 ml
la pa 4ml 4ml
Cal 2ml 1 - 2 ml
Scroafa 2ml
Oale 1 ml
Ca\ea 0,2-1,0 ml
Pisica 0,2-0,5 ml

Contraindicatii: Ocytocine nu se adrninistreaza la femelele cu clistocie prin

exces de volum si in toate cazurile in care cervixul nu este deschis, fiind pericolul de
ruptura a peretelui uterin.
Prezentare: cutii cu 50 flacoane x 50 ml.
Produciitor: RHONE- MERIEUX- Franta.

OCYTOVEM
- injectabil -

Compozitie:
• Ocitocina sintetica JO U.l.
• Solvent tamponat pana la I ml
Actiunea farmacoterapeuticii: Ocytovem este o ocitocina sintetica purificata
si deci se poate administra si i.v., actionand selectiv asupra musculaturii netede a
uterului, intestinului, vaselor sanguine, cat ~i a canalelor galactofore, eliberand laptele
retinut,
Indicatii: se reomanda in tratamentul agalaxiilor ~i mamitelor, declausarea
lactatiei, retentii ale invelitorilor fetale si atonia uterina.
Mod de administrare §i doze: se administreaza i.m. si i.v. dozele fiind:
• Vaci: 30-50 U.l.
• Oi: 15-20 U.l.
• Scroafe: 20-40 U.I.
• Cate le: 5-10 U.I.
Dozele recomandate se pot repeta din 2 in 2 ore, daca este necesar. in caz ca se
adrninistreaza i.v. dozele se reduc la jumatate.
Precautii: la scroafe, Ocytovem se administreaza numai in cazul in care
parturitia stagneaza dupa expulzarea doar a 1-2 purcei.
Prezentare:
• cutii cu IO flacoane x JO ml;
• Flacone de 50 ml.
Produciitor: SANOF! - Sante Animate -Franta.

- 360 -
 OESTRUS SYNCHRONIZER
- solutie injectabila -

Compozltie: l ml contine:
• Cloprostrenol 250 mcg
• Excipient pana la 1 ml
Actiune farmacoterapeuticii: Cloprostenol este un produs de sinteza, similar
din punct de vedere structural cu prostaglandina F2alfa. Poseda o actiune luteolitica
marcanta, inducand reactii morfologice ~i functionale identice cu cele produse de
corpul luteal (luteoliza) la vaca,
Indicatii: se recornanda conform celor mentionate:
• Vaca: intreruperea gestatiei, tratamentul endometritei cronice, controlul
luteolitic al perioadei estrale;
• Scroafa: inducerea fatarii.
Mod de administrare ~i doze: se injecteaza strict i.m., dozele fiind:
• vaca: 2,0 ml (5oo mcg Cloprostenol);
• scroafii: 0, 7 ml (175 mcg Cloprostenol);
Dam urmatoarea schema de utilizare:
1. Vaca:
a) intreruperea gestatiei: o doza de 2 ml in primele 5 luni de gestatie,
urmata de o jumatate de doza (1 ml) dupa 24 ore, produce avortul cu
expulzarea fatului in a 5-a zi de tratarnent;
b) tratamentul endometritelor cronice: o doza de 2 ml produce luteoliza, cu
manifestarea caldurilor si evacuarea secretiilor purulente. Dupa 10 zile
se va administra o a doua doza (2 ml), iar la intrarea femelei in calduri se
vor examina cu atentie secretiile, In cazul cand acestea sunt normale, se
va proceda la monta sau insamantare;
c) controlul caldurilor: dupa examenul transrectal si diagnosticarea
corpului luteal se va administra o doza (2 ml). Femelele intrate in calduri
se vor insarnanta la 72 ore, sau de doua ori, la 72 si respectiv 96 ore de la
administrare.
d) in cazul in care dupa prima administrare, femela nu a intrat in calduri,
este necesara o a doua administrare (2 ml) la 11 zile. Femelele intrate in
calduri vor ft insamsntate o data sau de doua ori ca mai sus;
2. Scroafa: inducerea fatarii: administrarea unei doze (0,7 ml), intre a 111-a si
a 113-a zi de gestatie, induce fatarea. Tratamentul este indicat la scroafele
cu multe parturitii sau cu parturitii laborioase.
Administrarea produsului inainte de data rnentionata anterior are drept
consecinta parturitia de purcei prematuri, neviabili.
Contraindicaiii: produsul nu se adrninistreaza femelelor gestante decat in
cazul in care se doreste intreruperea gestatiei.
Nuse injecteaza i.v.
Efecte secundare: nu au fost constatate.

- 361 -
 Timpul de asteptare: came 24 ore, lapte nu este cazul.
Prezentare: cutii cu 5 sau IO fiole de 2 ml.
Producdtor: CHEMINOVA INTERNACIONAL,Spania.

ORASTHIN
- injectabil -
Compzitie: l ml contine:
• Oxytocina sintetica (echivaland cu 10 U.I.) 0,046 mg
• Chlorobutanol 0,5 H20 ca aditiv antimicrobian 5 mg
Actiune farmacoterapeuticii: efectul Orasthinului este acelasi cu al oxytocinei
naturale extrasa din lobul posterior al hipofizei si actioneaza tn mod specific asupra
uterului si glandei mamare.
Oxytocina nu produce contractii uterine decat in perioada cand acesta trebuie
sa inceapa sa se contracteze, adica exact la termenul parturitiei. Daca insa prin
administrarea Orasthinului apar contractii necoordonate $i prea violente sau daca
parturitia este insotita de complicatii de natura spastics, se recomanda utilizarea unui
spasmolitic uterin. ·
Indicatli: Orasthin este recomandat in cazurile:
• atonie uterina primara $i secundara in stadiul expulzarii fatului la vaci, oi,
capre, iepe, scroafe, catele $i pisici;
• accelerarea parturitiilor normale la catele si pisici;
• delansarea parturitiei la iepe, scroafe, iepuroaice;
• asociat in tratamentul mastitei locale la vaci;
• prolaps uterin recent la vaci, iepe, scroafe, oi, capre, catele si pisici;
• agalaxie ~i ruastita ca urmare a nedeclansarii lactatiei post-partum la: oi,
scroafe, vaci, iepe, catele ~i pisici;
• atonie uterina puerperala, hemoragie post-partum, retentia invelitorilor
feta le;
• troficizarea uterina la vaci si scroafe, pericolul aparitiei febrei pueperale la
caini ~i pisici.
Mod de administrare $i doze: cantitatile care se administreaza sunt:
Specificare Caleade administrare
s.c. sau i.m i.v. epldurala"
lepe,vaci 4-6ml 1,5-4ml 1,5-3ml
Scroafe pana la 250 kg 1 - 2 ml 1 ml
Scroafe peste 250 kg 3 ml 1 - 2 ml
Vulpoi, oi, capre, pisici, catete 0.3 - 1,5 ml 0,2 - 1 ml
lepuri de casa 0,25 ml
*Administrareaepiduraia se face concomitentcu injectarea unui anestezic, de exemplu
HOSTACAIN, pentrudeclansarea contrac\iilor uterine $i facilitarea repunerii In pozitie normala.

- 362 -
 Se fac urrnatoarele precizari:
a. injectarea s.c: daca in mod exceptional nu apar contractii uterine dupa 20-
30 minute de la administrarea Orsthinului, se va repeta injectia s.c. cu doza
crescuta sau se inoculeaza i.v. o doza micsorata;
b. injectarea i.m. la iepe a Orasthinului nu trebuie facuta inainte de a 340-a zi
de gestatie, cand glanda mamara este pregatita pentru lactatie;
c. administrarea la iepuroaice se face in a 31-a zi de gestatie, adica atunci
cand apar semnele evidente ale gestatiei (pregatirea cuibului).
Orasthin determina un aflux de celule in glanda mamara si astfel se creeaza o
presiune asupra laptelui care ta~ne~te prin canalele galactofore. Dupa primul muls se
injecteaza i.m. 2 ml, apoi dupa 5-10 minute se mulge ~i restul de lapte acumulat in
uger. lnjectarea i.v. a 1,5 ml asigura intr-un timp mult mai scurt acelasi bun rezultat.
Tratamentul va fi insotit de o terapie specifica.
La iepe ~i vaci administrarea pe cale epidurala este de preferat chiar dupa ce au
fost eliminate manual invelitorile fetale; la depasirea unui interval de 7 zile se face
numai injectarea i.v.
Timpul de asteptare: Nu sunt prevazute restrictii privind consumul carnii ~i a
laptelui de la anirnalele tratate cu Orasthin.
Prezentare: cutii cu 5 x 50 ml.
Producdtor: HOECHST, GrnbH, Germania.

OXYTOCIN
- solutie injecrabila -
Compozitle: 1 ml contine:
• Oxitocina sintetica (unitati Voegtlin) 10 U.I.
Actiune farmacoterapeuticii: Oxytocin de uz veterinar este un hormon
sintetic, care administrat produce contractii ale fibrelor musculare netede din organism.
Indicatii: Oxytocina, stimuland contractia musculaturii netede, este indicata la
nasteri pentru declansarea ~i stirnularea contractiilor uterine ~i facilitarea expulzarii
fatului. Este recomandata de asemenea in inertia si atonia uterina primara sau
secundara sau retentii placentare. La femelele multipare, stimuleaza la parturitie
angajarea fatului 111 canalul pelvin. In tratamentul metritelor se recornanda ca
administrarea oxitocinei sa fie asociata cu antibioterapie.
Se intrebuinteaza ~i in agalaxie datorita contractiilor tesutului mioepitelial
mamar pe care le produce, stimuland in acest fel eliberarea laptelui.
Mod de administrare 5i doze: doza recomandata este in functie de calea de
administrare astfel:
i.m. i.v.
lapa, vaca 4-6 ml per animal 1-2 ml per animal
scroata 2-4 ml per animal 1 ml per animal
oaie, capra 1-2 ml per animal 0,5-1 ml per animal
catea, pisica 0,2-1 ml per animal 0, 1-0,4 ml per animal

- 363 -
 Repetarea dozei este posibila, La animalele mici este de preferat ca
administrarea sa fie efectuata i.v., in asociere cu alte solutii injectabile.
Contraindicatii:insuficienta deschidere a cervixului la parturitie,
Timpul de asteptare: nu exista dupa folosire.
Prezentare: flacoane de 10 si 50 ml.
Produciitor: BREMER PHARMA, Gmb H Germania.

PROGESTERONE
- solutie

Compozitie: 1 ml contine:
• Progesterona 25 mg
• Excipient pana la I ml
Actiune farmacoterapeuticd: Progesterona este un hormon steroid, sexual,
produs de corpul luteal, fiind un produs specific gestagen. Actioneaza asupra mucoasei
uterine, pregatita in prealabil de estrogeni ~i determina trecerea din faza proliferativa in
faza secretorie a ciclului genital. Pregatirea mucoasei uterine pentru nidatie consta in
mentinerea troficitatii oului fecundat inainte si dupa nidatie.
In perioada de gestatie, progesterona, actioneaza protejand embrionul si
stimuleaza dezvoltarea placentei si a glandei mamare.
Indicatii: se recomanda in monte infecunde, prevenirea avortului habitual sau
iminenta de avort in urma unor interventii chirurgicale traumatizante, inducerea
caldurilor, metroragie si eczema miliara la pisica ~i cotoi, consecutiva castrarii,
Mod de administrare si doze: se administreazli i.m., dozele fiind:
• vaca: 5-10 ml, in nimfomanie se repeta doza la 15 zile;
• iapa: 5-10 ml
• scroafa: 4 ml
• oaie, capra: l ml
• catea: 2 ml
• pisica: 2 ml
Contraindicatii: nu sunt.
Incompatibilitdti: nici una.
Efecte secundare: nu au fast constatate.
Timpul de asteptare: nu este necesar.
Prezentare: flacon de 10 ml.
Produciitor: CHEM/NOVA INTERNACIONAL,Spania.

- 364 -
 PROST AP AR
- solutie-

Compozltie: I ml contine 1,5 mg luprostiol (analog sintetic al PGF2alfa) in

70% propilen-glicol ~i 30% apa.
Actiune farmacoterapeuticii: Prostapar se asearnana din punct de vedere
farmacologic cu PGF2alfa inducand regresia corpului luteal activ, rezultatul fiind
dezvoltarea foliculilor, estrul si ovulatia. La scroafele si scrofitele gestante, activitatea
luteolitica a luprostiolului are ca efect inducerea parturitiei. Prostapar are o activitate
luteolitica pronuntata iar actiunea sa pe muschiul neted este redusa.
Indicatii: Prostapar este indicat pentru inducerea parturitiei la scroafele si
scrofitele gestante cand este utilizat cu 2 zile inainte de data parturitiei. in acest mod
parturitiile vor ft sincronizate si programate la ore convenabile.
Contraindicatii: nu se administreaza la scroafele si scrofitele gestante decat cu
intentia de a produce avortul sau parturitia,
Efectesecundare: daca parturitia este indusa mai devreme de 48 de ore inainte
de data presupusa a fatarii, exista riscul de a reduce viabilitatea purceilor. De aceea se
va calcula cu atentie data parturitiei.
Doze $i mod de administrare: fiecare scroafa sau scrofita se injecteaza
intramuscular cu 2 ml (echivalent cu 3 mg luprostiol) Prostapar.
Se va administra o singura doza de 2 ml cu eel mult 2 zile inainte de data
presupusa a parturitiei.
Perioada de asteptare: came O zile.
Incompatibilitiiti:nu se amesteca cu alte substante.
Supradozare: la doze duble nu apar simptome clinice. Supradozarea de> de 3
ori poate accelera parturitia cu riscul viabilitatii reduse a purceilor.
Prezentare: flacoane de 20 ml pentru IO doze.
Producdtor: INTERVET INTERNATIONALB. V. BOXMEER - HOLLAND.

PROSOLVIN
- injectabil -

Compozitie: l ml contine 7,5 mg luprostiol.

Actiunefarmacoterapeuticii: Prosolvin este o prostaglandina sintetica
asemanatoare PGF2 alfa, actiunea sa farmacologica antiluteolitica fiind mai
pronuntata asupra musculaturii netede.
Produce o rapida regresie a corpului luteal, urmata de estru si ovulatie,
Indicatii: Prosolvin se foloseste in principal pentru efectul sau luteolitic asupra
corpului luteal si tonusului uterin.
Mod de administrare ~i doze:
La vacii se utilizeaza in tratamentul piometrului, al endometritei cronice, fetusi
mumifiati sau macerati. Dupa cateva zile de la administrare se observa eliminarea

- 365 -
secretiei purulente si/sau a resturilor invelitorilor fetale. Induce parturitia numai cu o
siiptiimanii inaintea tennenului fatarii.
Pentru producerea avorturilor in cazul unor gestatii nedorite, Prosolvin
declanseaza Intreruperea gestatiei in 2- 7 zile cand se inoculeaza in interval de o
siiptiimanii ~i pana in tuna a V-a de la monta.
Uneori, in cazul gestatiilor gemelare este nevoie de repetarea tratamentului;
La iepe se foloseste pentru resorbtia corpului luteal, luteoliza fiind urmata de
estru fertil dupa 2-4 zile de la tratament.
Prosolvin se utilizeaza la iepe si in cazurile de moarte prematura a fetusului,
urmata de resorbtia sa, in persistenta corpului luteal, cat ~i pentru inducerea caldurilor
ovulatorii la 20 de zile de la parturitie;
La scroafe, o singura administrare efectuata dupa a III-a luna de gestatie,
induce parturitia.
La oi, pe langii efectul saau luteolitic, Prosolvin se utilizeaza in programul de
reproductie insa fecunditatea este in general mai redusa comparativ cu sistemul
Chronogest.
Dozele recomandate ~i calea de administrare sunt:
• iepe, scroafe ~i oi: l ml (7,5 mg luprostiol) i.m.;
• Vaci: 2 ml (15 mg luprostiol) i.m.;
• Juninci: I ml (7,5 luprostiol) i.m.;
Contraindicatii: nu se va administra la femelele gestante decat pentru efectul
sau abortigen.
Nu se injecteaza i.v. Se va evita contactul cu pielea. In cazurile accidentale,
pielea se va spala bine cu apa, imediat. Se vor lua masuri de precautie cand produsul
este manipulat de femeile cu copii mici ~i persoanele asmatice.
Nu se prevad restrictii de consum pentru lapte, iar pentru came perioada de
asteptare este de 24 de ore.
Prezentare. cutii cu l sau 10 flacoane x 5 ml.
Producdtor. INTERVET INTERNATIONALB. V, Olanda.

RECEPTAL
- injectabil -

Compozitie: l ml contine:
• Acetat de burserelin 0,0042 mg
• Alcool benzilic (ca antimicrobian) 10 mg
Actiune farmacoterapeuticii: Receptalul este un honnon sintetic, care
provoaca secretia unui honnon de luteinizare (LH) si a unui honnon de stimulare
foliculara (FSA) de catre lobul anterior al hipofizei.
In interval de 8 zile de la administrarea Receptalului poate fi detectat, de obicei
bine conturat, un corp luteal,

- 366 -
 Concomitent se poate produce luteinizarea sau obliterarea chistilor ovarieni.
Rezultatul tratamentului poate fi constatat in 10-14 zile, in caz contrar se repeta doza.
Indicatii: se recomanda pentrn tratamentul tulburarilor de reproductie de
origine ovariana la vaci, iepe, iepuri de casa.
Mod de administrare $i doze: Receptal se adrninistreaza o singura data,
preferabil i.m.La iepele cu aciclie ovariana sunt necesare 2 inoculari la interval de 24
de ore.
Lavaca, cu tulburari de reproductie, doza difera in functie de cazuistica, astfel:
• chisti foliculari cu sau fara nimfomanie: 5 ml;
• anestrie, cu sau farii manifestarea ciclurilor: 5 ml;
• atrezie foliculara: 2,5 ml;
• dehiscenta foliculara intarziata: 2,5 ml;
• pentru imbunatatirea procentului de fecunditate: 2,5 ml;
• profilactic impotriva tulburarilor de fertilitate la inducerea
timpurie a ciclului post-partum: 5ml;
La iapii, doza difera in functie de afectiunea respectiva, astfel:
• tulburari chistice ovariene cu sau fara prelungirea
sau permanentizarea starii de estru IOml;
• anestrie rara manifestarea ciclurilor 2 x 5 ml;
a doua doza de 5 ml se repeta la 24 ore;
• inducerea ovulatiei pentru stabilirea mai exacta
a momentului ovulatiei si a interventiei in scopul
imbunatatirii procentului de fecunditate 111 starea
de estru prelungit sau permanent: 10 ml
La iepurii de casa:
• imbunatatirea procentului de infecunditate: 0,2 ml;
• inducerea ovulatiei dupa parturitie: 0,2ml.
Prezentare: cutii cu 15 flacoane x 10 ml.
Producator: HOECHST GmbH, Germania.

REGUMATE
- solutie=-
Compozitie:
• Altrenogest 0,4 g
• B.H.A 0,007 g
• B.H.T. 0,007 g
• Excipient uleios pana la 100 ml
Actiune farmacoterapeuticd: Regumate actioneaza ca un corp luteal,
rnentinand un nivel plastic de progesterona, Blocheaza descarcarile ciclice de
gonadotrofine ~i deci impiedica aparitia estrnlui in timpul tratamentului, Imediat dupa
intreruperea tratamentului se produce o dezinhibitie rapida a secretiilor hipofizare,

- 367 -
debutul fazei foliculare, dezvoltarea si maturarea foliculilor, ceea ce antreneaza estrul
si ovulatia (80% din cazuri, la 5- 7 zile de la intreruperea tratamentului).
Indicatii: Regumate se utilizeaza pentru programarea ~i utilizarea caldurilor la
scroafele pubere, ceea ce asigura eel mai bine conditiile de introducere a !or In turma
de baza, o fertilitate si prolificitate sporita.
Mod de administrare ~i doze: produsul se administreaza pe cale orala (furaj
macinat, granulat) in doza de 5 ml, timp de 18 zile consecutiv, indiferent de momentul
ciclului ovarian al scrofitelor primipare.
Din scrofitele care au fost eel putin o data in calduri se constitue un lot in
apropierea caruia se aduce un vier pe toata durata tratamentului ~i dupa efectuarea
acestuia.
Este necesar si suficient ca a 18-a si ultima zi a tratamentului sa coincida cu
ziua de intarcare a scroafelor multipare.
Eliberarea dozei zilnice de 5 ml se face usor si imediat dupa o simpla presare
cu degetul pe capatul flaconului.
Timpul de asteptare de la ultima administrare este de 14-21 de zile, cu variatii
in functie de reglementarile fiecarei tari.
Prezentare: flacon metalic presurizat de 360 ml, suficient pentru tratamentul a
4 scrofite.
Producdtor: ROUSSEL UCLAF, Fran/a.

REMO PHAN
- injectabil -
Compozitie: D-cloprostenol sodic 0,075 mg/ml.
Actiune farmacoterapeuticd: este un preparat luteolitic sintetic, care induce
regresia corpului luteal in faza luteala a ciclului estral, urmata de declansarea caldurilor
ovulatorii Ill interval de 48-60 ore dupa administrare.
Momentul eel mai potrivit pentru insamatarea artificiala este in jur de 76 de
ore de la administrarea Remophanului.
Indicatii: se recomanda pentru:
• sincronizarea si inducerea caldurilor la juninci si vaci, precum si a ciclului
estral al vacilor donatoare in cadrul programului de transfer de embrioni;
• intreruperea dorita a gestatiei, normala sau patologica (in a 2-a jumatate a
perioadei);
• declansarea parturitiei la scroafe;
• tratamentul tulburarilor de ordin functional al ovarelor dupa partunne
(calduri sterse, cicluri ovariene neregulate, persistenta chistilor Juteali),
endometrite, piometru;
• terapia combinata a chistilor ovarieni in intervalul de 10-14 zile de la
administrarea de LH-RH (Dirigestran) sau H.C.G.

- 368 -
 Mod de administrate si doze:
La vaci: doza de 2 ml/O, 15 mg substanta activa se injecteaza i.m.
Pentru sincronizara caldurilor, dupa detectarea corpului luteal (in ziua 6-18-a
ciclului), se face tnsamantarea artificiala a vacii la interval de 70-120 ore de la
administrarea medicamentului, corelata cu aparitia primelor sernne de calduri,
in caz ca nu apar caldurile, se va repeta inocularea in ziua 11-a dupa prima
administrare.
Pentru tratamentul afectiunilor postpuerperale uterine, administrarea
Remophanului se va repeta in interval de 10 zile, insamantarea se practica exclusiv
dupa cea de a 2-a inoculare;
La scroafe: doza unica de l ml (0,075 mg substanta activa) se administreaza
incepand din ziua 111-a de gestatie, majoritatea lor fatand in urmatoarele 40 ore.
Contraindicatii: nu se va administra femelelor gestante.
Timpul de asteptare este de 24 ore pentru consumul uman al camii si organelor
~i de 4 ore pentru lapte.
Prezentare: cutii a 10 x 2 ml si l x 10 ml.
Produciitor: SPOFA-PRAGA.

TABLE-GEL
- pesarii uterine -

Compozitie: Table-Gel este alcatuit din Tetraciclina, Neomicina si

Sulfadiazina.
Actiune farmacoterapeuticii: produsul actioneaza sinergic, avand o activitate
antibacteriana datorita celor doua antibiotice cu spectru larg, fiind completat si de
prezenta derivatului de sulfamilamida,
Activitatea antibacteriana este manifestata la nivelul mucoasei vaginale si
uterine care sunt afectate de germeni Gram-pozitivi ~i Gram-negativi, responsabili
pentru afectiunile comune de la nivelul organelor genitale, care provoaca in special
retentiile placentare.
Datorita cornpozitiei sale, prezinta avantaje terapeutice, fiind introduse in
cavitatea uterine se transforma rapid intr-o masa spurnanta si efervescenta, exercitand o
actiune persistenta penetrand adanc in faldurile mucoaselor.
Indicatii: se recomanda in retentiile placentare, metrite, rnetroperitonite,
vaginite etc.
Mod de administrare si doze: se introduc in cavitatea uterina 1-2 pesarii
imediat dupa parturitie, in cazul infectiilor septice se introduc zilnic in cavitatea uterina
1-2 pesarii sau dupa recomandarea medicului veterinar.
Timpul de asteptare: came 48 ore dupa ultimul tratament.
Valahi/itate: 4 ani.
Prezentare: blistere cu 8 pesarii sau 96 pesarii arnbalate intr-o cutie speciala,
Producdtor: FARMACEUTJCI GELLINISip.a., Italia.

- 369 -
 VERAMIXTM
- burete intravaginal -

Compozitie: 1 burete contine:

• Metroxyprogesteron acetat 60 rng
Actiune farmacoterapeuticd: Verarnix ™ asigura prin folosire inducerea si
sincronizarea caldurilor la ovine. Oestru este provocat cu ajutorul efectului de recul.
Indicatii: se foloseste pentru inhibarea ovulatiei prin actiunea progestativa,
pentru controlul ciclului estral la ovine prin sincronizarea in sezonul normal de rnonta,
obtinandu-se urmatoarele rezultate:
• parturitia se produce in acelasi tirnp;
• se realizeaza un control rnai bun al actului parturitiei;
• la rniei se obtine o rnortalitate rnult rnai mica;
• creste eficienta economics in cadrul productiei,
Cand produsul este folosit in afara sezonului de calduri, se recornanda sa se
adrninistreze o doza de PMSG, la fiecare oaie.
Mod de administrare §i doze: buretele se introduce intravaginal pentru o
perioada de 13 zile continuu, apoi se extrage, iar caldurile apar dupa 1-4 zile.
Daca Verarnix este utilizat in afara sezonului, berbecii trebuie sa fie pregatiti in
prelabil pentru monta,
La folosirea buretelui se procedeaza astfel:
Ziua I. Toate oile din turma se trateaza cu Verarnix in aceeasi zi. Oaia este
introdusa si tinuta la standul de monta de un operator. Buretele se acopera cu un strat
subtire de crerna antiseptics si se aseaza in speculum, care astfel pregatit se introduce
in vagin, iar cu ajutorul tijei se impinge buretele in vagin;
Ziua a 14-a. Buretii (pesariile) se scot deoarece o perioada mai rnare de 16 zile
de insertie poate reduce rata de conceptie. Buretele se extrage cu ajutoml firelor care
sunt prinse de el.
Oile tratate vor prezenta calduri din ziua a 15-a, cu varful estmlui in zilele
16, 17 ~i 18. In aceasta etapa se indica de a se introduce turrna intr-un padoc cu o
suprafata rnai mica (20-25 oi).
In timpul perioadei de monta, berbecii trebuie sa descopere ~i sa monteze oile
111 calduri, Dupa 17 zile aproximativ de la primul oestm sincronizat acele oi care nu au
exprimat caldurile, vor fi tratate cu un alt pesar cu Veramix. in acest ca vor fi necesari
rnai putini berbeci.
Ca o alternativa, berbecii pot fi introdusi in turrna intre prirnul ~i al doilea
oestm sincronizat, aproximativ 10-12 zile dupa scoaterea pesariilor, astfel ca poate fi
inregistrata o mai buna rata de conceptie la eel de al doilea estm.
Pentru a obtine rezultate maxime prin folosirea Veramix-ului, este esential ca:
• oile sa fie mature sexual si sa aiba o stare de intretinere ~i furajare
corespunzatoare;
• berbecii sa fie fertili si sa se furajeze suplimentar cu 4 saptamani inainte de
monta;

- 370 -
 • numarul de berbeci sa fie repartizati in proportie de l pentru 10 oi, ca o
regula obligatorie. Numarul berbecilor solicitati este influentat de variatia
individuals si de turma;
• starea de intretinere la berbeci este de cea mai mare importanta in vederea
obtinerii unei rate de conceptie optima la primul oestru, dupa tratament.
Trebuie mentionat faptul ca la manta ,,la mana" (dirijata) a dat cele mai bune
rezultate, reducand simtitor numarul de monte repetate la aceleasi oi.
Precautii: Veramix nu se va administra la oi infecunde sau bolnave.
Prezentare: cutie din carton cu 20 sau 100 bucati bureti. Crerna antiseptica, 20
pachete si aplicator.
Producdtor: UPJOHN, Belgia.

- 371 -
 BIBLIOGRAFIE

ADAME~TEANU, CONSTANTA, BABA, A., 1973 - Unele observatii asupra

avortului micotic la vaca, Revista de zootehnie si medicina veterinara nr.8.
ALVAREZ, R.A. ~i col., 1989 - Introductions of oestrus and hetephpsis in heifers
treated with a small inramuscular or cloprostenol. Boletin de Industria Animal,
46.
AL DAHASH, S.I.A., DAVID, J.S.E., 1977 - Anatomical features of cystic ovaries in
cattle fonnd duving on abbatoir survey. Vet.Rec. 101.
AMBROSE, J.D., 1994 - Specific antimicrobal tratament of puerperal uterine
infections based on in vitro antibiogram in bovines. Vet.Bull 1.
ANTON, C., 2000 - Date bibliografice asupra principalelor modificari in perioada
prenatala. Referat 111 cadrul tezei de doctorat U.S.A.M.V. lasi,
ARDELEAN, V., 1998 - Reproductia animala, Ed. Agroprint, Tirnisoara.
AUSTIN, C. R., SHORT, E. V., 1972 - Reproduction in mammals. Editura
Cambridge.
AUSTIN, C.R., 1982 - Fecundatia. Editura Agro-Silvica Bucuresti,
BADINAND, E., 1981 - L'involution uterine. Compte redus de la Societe Francaise de
Buiatrie.
BALACI, P., 1978 - Fanncoterapie veterinara. Editura Ceres, Bucuresti,
JBANKROFT, J. D., STEVENS, A., 1990 - Theory and practice of hystology, 2nd ed.
Churchill Livingstone.
BANKS, W. J., 1992 - Applied veterinary histology. 3-rd Edition. Willliams Wilkins
Baltimore, London, Los Angeles, Sydney.
BARELIUC, LUCIA, NEAGU, NATALIA, 1981 - Elemente de embriologie
comparata, Editura Medicals, Bucuresti,
IBASU, S., KINDAHL, H., 1987 - Prostaglandin biosynthesis and its regulation in the
bovine endometrum. Theriogenology 28.
BECZE, J., 1981 - A noivarii allatok szaporoads biolofiaja. Nezogazdasagi Kindo
Budapest.
BERNANDINELLI, I.G., ADAIR, R., 1989 - Effect of PGF2 dosage and stage o
oestrus cycle on the estrus response and corpus luteum function in beef herfers.
Teriogenology 82.
BETTERIDGE, K.J., FLECNON, I.E., 1988 - The anatomy and phypsiology of pre-
attachment bovine embrios. Theriogenology 29.
BIRTOIU, A., 1999 - Cercetari asupra infecunditatii dupa intarcare la scroa:fa si
studiul unor metode de imbunatatire a fecunditatii ~i prolificitatii. Teza de
doctoral U.S.A.M.V., Bucuresti,
BIRTOIU, A., 2004 - Tratat de reproductie la animate. Ed. ALL. Bue.

- 372 -
BOGDAN, A.T., BISTRICEANU, M., MAJINA, C., 1981 - Reproductia animalelor
de ferma.Editura Scrisul Rornanesc, Cluj Napoca.
BOGDAN, A.T., TIRNOVEANU, I., SALANTIU, DORINA, 1984 - Fertilitatea,
si prolificitatea in zootehnie. Vol. I Editura Dacia, Cluj Napoca.
natalitatea
BOGDAN, A.T., MANTEA, ST., DORINA, BOGDAN, 1999 -Tratat de reproductie
~i insamantari artificiale la suine. Editura Tehnica Agricola, Bucuresti,
BOID, H., 1977 - Anoestms in cattle, Vet.Rec. 100.
BOITOR, I., 1987 - Diagnosticul ~i tratamentul bolilor obstetrical-ginecologice ale
glandei mamare la bovine. Editura Dacia, Cluj-Napoca,
BOITOR, I., 1979 - Endocrinologia reproductiei la animalele de ferma. Ed. Dacia,
Cluj Napoca.
BOITOR, I. ~i col., 1981 - Sterilitatea la femelele animalelor de ferma, Editura Dacia,
Cluj Napoca.
BOITOR, I., 1985 - Fiziologia si fiziopatologia reproductiei la animalele de ferrna,
Ed. Ceres, Bucuresti,
BOITOR, I., SEICIU, Fl., MUNTEAN, M., BOGDAN, A.T., 1989 - Actualitati si
perspective in diagnosticul si tratamentul bolilor obstetricale si ginecologice la
taurine. Tipo Agronomia Cluj Napoca.
BOITOR, I., BOGDAN, L., CHITULESCU, CATALINA, GROZA, I., MOISE,
D., MORAR, I., INGEBORG, BOGDAN, 1994 - Cercetari privind
eficacitatea unor produse homeopatice in unele tulburari de reproductie la
vaca, Clujul medical veterinar, m.4.
BOT AREL, S., COTEA, C., GABOREANU, M., 1982 - Histologie si Embriologie.
Ed. did. si ped. Bucuresti.
BROUILLET, P. 1993 - Intervention veterinaire dans de cadre du suirvi de
l'infecundite dans Jes trapeux laitieres en France. Regional Alpes Rhone.
BULMAN, D. ~i col., 1978 - Milk progesterone levels in relation to conception, repeat
breeding and factors influenting acyclicity in dairy cows. J.Reprod. Fertil. 54,
447-458.
CARIOLI, E. ~i col., 1993 - Endocrine profiles of cows given hormonal trataments in
the postpartum period. Ref.in ABA m.5.
CARP-CA.RARE, M., GRECIANU, Al., 1995 - lmunologie ~i imunopatologie.
U.A.M.V. lasi.
CARSTEN, M.E., 1979 - Calcium acumulation by human uterine microsomal
preparation: effects of progesterone and oxitocin. Ani.I.Obst. Gynecol.133.
CEREDKOV, S.N., 1984 - Estrofan pre endometrite veterinaria U.S. NR.9.
CERNESCU, H., 1995 - Ginecologie veterinara, Ed. Helicon, Timisoara,
CERNESCU, H., 1989 - Patologia reproductiei si clinica obstetricala. Lito I.A.,
Timisoara.
CERNESCU, H., 2004 - Ginecologie veterinara, Editia a-II-a. Ed. Cecma, Timisoara.
CHANDRA, P., 1993 - Milk progesterone in postpartum cows. Ref.ABA Nr.8, 62.
CHARBONIER, J.L., 1993 - Infertilite de la vache laitiere GVT. Regional Rhone
Alpes.

- 373 -
CHAROUAT, G., 1985 - La defense du foetus control sa mere. La Recherche 17.
CHARPIGNY ~i col., 1988 - Ovine trophoblast protein (trophoblastin) inhibits
"basal" and oxitocin induced secretion of PGF2u by ovine endometral cells.
I.Reprod. Fert. 1991, 43CUNINGAM .J.D. 1992 - Textbook of veterinary
Physiology. W.B. Saunders company Philadelphia, SUA.
CISER, L., GALIANO, C., 1992 - Indexul produselor de uz veterinar din import. Ed.
Ceres, Bucuresti
CIRLAN, M., 1996 - Elemente de genetica animals normala, Polirom, Iasi.
CONSTANTINESCU, M.D., si col., 1999 - Cercetari clinice ~i de laborator privind
rezultatul folosirii unor imunostimulatori in puerperium precoce la vaca,
Simpozion U.S.A.M.V. Iasi.
COMAN, I., POPESCU, D., 1984 - Micoze si micotoxicoze. Ed. Ceres, Bucuresti,
COMAN, T., CORNILA, N., 1999- Embriologie veterinara. Ed. Fundatiei "Romania
de maine", Bucuresti.
COMAN, 1., MARE~, M., 2000 - Micologie medicals aplicata, Ed. Junimea, Iasi.
CONSTANTINESCU, D., RADU, GH., PALICICA, R., 1986 - Metode practice
pentru irnbunatatirea fecunditatii vacilor la prima insamantare artificiala dupa
parturitie, Rev. de Crestere a Animalelor nr. 10, Bucuresti,
CONSTANTIN, N., COTRUT, M., ~ONEA, Al., 1998 - Fiziologia animalclor
domestice. Editura CORAL SANIVET, Bucuresti,
CONST ANTIN, N., 2003 -Tratat de medicina veterinara, Ed. Tehnica Bucuresti.
CORNILA, N., MANOLESCU, N., 1995 - Structura si ultrastructura organelor la
animalele domesticc. Editura Ceres, Bucuresti,
CORNILA, N., 2000 - Morfologia microscopica a animalelor domestice, vol. I. Ed.
Bicall, Bucuresti.
COTEA, C., 1973 - Morfofiziologia glandei interstitiale in ovarul de oaie. Teza de
doctorat. Inst. Agronomic, Timisoara,
COTEA, C., 1979 - Histologie - Embriologie, vol. I. Inst. Agronomic Iasi,
COTEA, C., 1980 - Histologie - Embriologie, vol. II. Inst. Agronomic Iasi.
COTEA, C., RUNCEANU, I., DRUGOCIU, G., 1983 - Cercetari morfologice si
histochimice ale fazelor de chistizare foliculara in ovarul de taurine. Seminar
Cluj-Napoca.
COTEA, C., 1983 - Aspecte morfologice ~i citochimice in axul hipotalamo-hipofizo-
ovarien la taurinele cu chisti foliculari ovarieni. Rev. Cert. Agron. in Moldova,
vol. III.
COTEA, C., 1984 - Lucrari practice de Histologie - Embriologie. Inst. Agronomic
Iasi,
COTEA, C., 1990 - Biologie celulara. Inst. Agronomic Iasi.
COTEA, C., COSTANDACHE, I., AXENTE, D. F., DIMITRIU, V., 1991 -
Morfologia compartimentului exocrin al testiculului suinelor din rasa Landrace
in varsta de I - 280 zile. Luer. st., vol. 34, seria Zoot. Med. Vet., p. 119- 121.
COTEA, C., 1992 - Biologie celulara, histologie ~i embriologie. Inst. Agronomic Iasi,

- 374 -
COTEA, C., COSTANDACHE, I., AXENTE, D. F., TANASE, E., 1992 ·-
Morfologia si histochimia glandei interstitiale Leydig din testiculul suinelor
din rasa Landrace in varsta de I - 280 zile. Luer. st., vol. 35, 36, seria Zoot.
Med. Vet., p. 339- 341.
COTEA, C., PINTEA, V., 1992 - Citochimia glandei interstitiale in explante de
foliculi ovarieni de oaie in estrus, dupa stimularea "in vitro" cu LH ovin.
Simpozionul stiintific cu participare internationala "Probleme de patologie
animala", p. 39, Timisoara, 5 - 7 nov.
COTEA, C., 1992 - Morfologia si citochimia glandei interstitiale in explante de corpi
luteali de oaie in metestrus, dupa stimularea "in vitro" cu LH ovin. Sesiunea
stiintifica anuala de Medicina Veterinara, p. 2 - 3, Iasi, 26 - 27 nov.
COTEA, C., COSTANDACHE, I., TANASE, E., 1993 - Dinamica celulelor
glicoprotidice gonadotrope beta-FSH in adenohipofiza masculilor din rasa
Landrace in varsta de I - 280 zile. Luer. st., vol. 36, seria Zoot. Med. Vet., p.
336- 338.
COTEA, C., COSTANDACHE, I., 1993 - Investigatii histologice ~i histochimice in
glandele anexe ale aparatului genital la masculii din rasa Landrace in varsta de
1 - 280 zile. Luer. st., vol. 36, seria Zoot. Med. Vet., p. 345 - 347.
COTEA, C., 1993 - Morphology and cytochemistry of seminiferous tubules of the
testis in the con-elation with the dynamics of the glicoprotidic cells in the
adenohypophysis of the Large white at the age of 1 - 280 days. Patologia
animalelor domestice, vol. XX, p. 65. Simpozionul Cluj-Napoca.
COTEA, C., 1994 - Dinamica celulei eta-PRL din adenohipofiza ovinelor in lactatie,
Luer. st. Univ. Agr. ~i de Med. Vet., seria Med. Vet., vol, 37, p. 12- 13.
COTEA, C., 1994 - Aspecte morfologice ~i histochimice in glanda tecala ovariana in
corpul chistilor hemoragici la suinele din rasa Landrace. Al VI-lea Congres
National de Medicina Veterinara Sinaia, 25 - 26 oct., p. 183.
COTEA, C., 1994 - Cu privire la morfologia si histochimia neuronilor secretori din
nucleii hipotalamici ai ovinelor femele. 22- 24 sept. 1994. Chisinau ,,20 de ani
de inva\amilnt superior veterinar in Republica Moldova", p. 19 - 20.
COTEA, C., RUNCEANU, L., 1994 - Aspectele morfologice si citochimice ale
gametogenezei la ovinele femele stimulate normal. Simp. Iasi, 25 - 26 nov., p.
18.
COTEA, C., ARSENI, 0., 1994 - Hipotalamusul la suine. Luer. st, Med. Vet. Iasi,
vol. 37, p. 25 - 27.
COTEA, C., OTILIA COTOFAN, RUNCEANU, L., ARSENI, 0., 1994- Structuri
vestigiale Rathke in lobul anterior al adenohipofizei la oaie. Luer. st, Med. Vet.
Iasi, vol. 37, p. 21 - 24.
COTEA, C., RUNCEANU, L., 1995 - Morphological and histochemical aspects of
the ovarian follicular cysts of the hormonal stimulated sheeps. Simpozionul
"Actualitati in patologia animalelor domestice", 11 - 12 oct., Cluj-Napoca,
vol. XXI, p. 8.

- 375 -
COTEA, C., COSTANDACHE, I., CARMEN ~ERBAN, TA.NASE, E., ARSENI,
O., MIHAi, V., 1995 - Aspecte functionale ale celulelor ri-PRL in
adenohipofiza scroafelor din rasa Marele alb. Luer. st, Med. Vet. Iasi, vol. 38,
p.16-20.
COTEA, C., 1996 - Morfologia si histochimia epifizei la suinele femele din rasa
Landrace in fazele ciclului sexual. Luer. st, Med. Vet. Iasi, vol. 38, p. l l - 14.
COTEA, C., 1997 - Unele aspecte morfologice ale foliculogenezei 'in ovarul vacilor
cu structuri vestigiale Rathke in lobul anterior al adenohipofizei. Luer. st, Med.
Vet. Iasi, vol. 40, p. 3 - 8.
COTEA, C., ARSENI, 0., 1997 -- Morfologia si histochimia epifizei la suinele femele
din rasa Landrace 'in varsta de 3 - 310 zile. Luer. st. Med. Vet. Iasi, vol. 40, p.
9-15.
COTEA, C., 1997 - Morfogeneza structurilor vestigiale Rathke in lobul anterior al
adenohipofizei la taurine. Luer. st. Med. Vet. Iasi, vol. 40, p. 16- 19.
COTEA, C., SOLCAN, CARMEN, ARSENI, 0., 1997 - Structuri foliculare in lobul
intermediar al hipofizei la femelele suine din rasa Landrace. Luer. st. Med.
Vet. Iasi, vol. 40, p. 20- 22.
COTEA, C., 1997 - Structuri vestigiale Rathke in lobul anterior al adenohipofizei de
taur. Al VII-lea Congres National de Med. Vet. Voineasa, pag. 72.
COTEA, C., ARSENI, 0., 1998 - Foliculogeneza in ovarul suinelor femele. Luer. st,
Med. Vet. lasi, vol. 41, pag. 13 - 23.
COTEA, C., ARSENI, 0., SOLCAN CARMEN, 1998 - Glanda tecala ovariana la
suinele femele. Luer. st, Med. Vet. Iasi, vol. 41, pag. 6 -12.
COTEA, C., 1998 - Structuri vestigiale Rathke in lobul anterior al adenohipofizei la
oaie. Luer. st. Med. Vet. Iasi, vol. 41, p. 24- 28.
COTEA, C., CARMEN SOLCAN, ARSENl, 0., 1999 - Unele aspecte morfologice
ale glandei Harder la suine. Luer. §I. Med. Vet. Iasi, vol. l (42), p. 17 - 23.
COTEA, C., ARSENI, 0., 1999 - Hipofiza la suinele femele. Luer. st, Med. Vet. Iasi,
vol. I (42), p. 24 - 31.
COTEA, C., SOLCAN, CARMEN, COTEA I., ARSENI, O.V., 2000 - Zona
pellucida in cadrul ovogenezei din ovarul suinelor femele din rasa Marele
alb.Luer.st.Med.Vet. Iasi, vol. 2 (43), p.8-13.
COTEA, C., COTEA, I., 2000 - Vestigii Rathke 'in lobul anterior al adenohipofizei la
vaca, Luer. §t. Med.Vet. lasi, vol. 2 (43), p.14-19.
COTEA, C., COTEA, I., 2000 - The middle group of the neurons (Nuc
infundibularis) in the estrus sheep hypothalamus.First International Congress
of the Romanian Society for Cell Biology, lasi 7-10 iunie .2000, pag, 17.
COTEA, C., COTEA, I., 2000 - Some aspects of the oogenesys in the sheep ovary
with Rathke's vestigial structures in the anterior lobe of the
adenohipophysis.The VIII-th National Congress of Veterinary medicine, 17-20
octombrie, Baile Felix.
COTEA, V. C., 2001 - Biologie celulara, embriologie generals, histologie generals,
Ed. Tehnopress, Iasi.
COTEA, C., CO TEA, I., 2006 - Atlas of Histology, Ed. Tehnopress, Iasi,

- 376 -
COTO FAN, OTILIA, 1992- Morfopatologie generala.Curs. Univ. Agr. lasi.
COTOFAN, V., PALICICA, R, HRITCU, VALENTINA, ENCIU, V., 1999 -
Anatomia animalelor domestice, vol. I, Ed. Orizonturi Universitare Tirnisoara.
DELLMANN, D. H., 1971 - Veterinary histology an outline text-atlas, Lea Fibiger,
Philadelphia.
DELLMANN, D. H., BROWN, E. M., 1993 -Text book of veterinary histology. Lea
and Febiger, Philadelphia.
DEMOULIN, A., 1985 - Analysis of follicular growth in the ovary. Research in
Reproduction, vol.17, nr.2.
DERIV AUX, J., ECTORS, F., 1980 - Physiopathologie de la gestation et obstretique
veterinaire. Editura Point Veterinaire, Paris.
DEWEL, D., R., ~i col., 2006 - ,,Association of neonatal serum imunoglobulin G.I.
concentration with health and performance in beef calves". I.A.V.M.A., vol.
228, Nr. 6.
DICULESCU, I., ONICESCU, DOlNA, POPESCU, MIRCEA, LAURENTIU,
POPESCU, MIHAi, VIDULESCU, CRISTINA, 1987 - Histologie
medicals, vol. I. Ed. Medical, Bucuresti,
DRIANCOURT, M.A., 1991 - Follicular dinamics in scheep and cattle.
Theriogenolgy 35, 1, 55-59.
DRUGOCIU, G. 1971 - Cresterea ponderala a ficatului ~i cordului in dezvoltarea
fetala, LA.I.
DRUGOCIU, D., 1998 - Cercetari privind ovopatiile la vaca ~i influenta acestora
asupra desfasurarii proceselor sexuale. Teza de doctoral.
DRUGOCIU, D., 2005 - Bolile obstetrical ginecologice la animate. Ed. ,,Ion Ionescu
de
la Brad" Iasi.
DRUGOCIU, G., SEICIU, FI., BOITOR, r., BILCEA, P., 1977 - Patologia
reproductiei ~i clinics obstetricala. Editura didactica si pedagogica Bucuresti.
DUMITRU, I., 1979 - Infectia in obstetrics. Ed. Medicals Bucuresti.
DUMITRU, M., 1996 - Boli de nutritie si metabolism la animate. Editura Ceres
Bucuresti.
DUMITRESCU, I., 1986 - Reproductia la cabaline. Editura Ceres, Bucuresti.
ELDON, J., 1991 - The postpartum ovarian activity of dairy cows. Ref. in. ABA Nr.5,
62.
ELLINWOOD, W.E. ~i col., 1979 - Maintenance of the corpus luteum of early
pregnancy in the ewe II prostaglandin secretion by the endometrium in vivo
and in vitro. Biol. Reprod. 21.
ELLIS, W.A., MICJOVA, S.M., 1974 - Experimental leptospiral abortion in cattll.
Vet.Bull.7.
ERIKSON, B.H., REYNOLDS, R.A., MURPHAREE. R.L., 1976 - Ovarian
characteristics and reproductive performance of the aged cow. Biolog. Reprod.
15.
ERNO, E., 1981 - Haziallatok szorettana. Mezogazdasagi Kiad6. Budapest.

- 377 -
FABRE, J.M., 1988 - Approche epiddemiologique des troubles de la reproduction
travers le suivi de fertilite en elevage de bovin laitier. Thes vet. Ton louse.
FARLEY, I.H., ~i col., 1992 - Increase in uterine peroxidaze activity in the vat uterus
during oestrogen hyporaemia. J.ofReprod. fertil.. vol 95, nr.2.
FEREDEAN, T., MANTEA, A.C., 1984 - Prostaglandine in reproductia animalelor.
Ed. Ceres, Bucuresti,
FITZPATRICK, R.J., DOBSON, H., 1981 - Softening on the ovine cervix at
parturition. Churetrill Livingstone, Edimburg.
FLINT, A.P. KRZYWINSKJ, A., SEMPERE, A., MAUGET, R., LACROIX, I.,
1994 - Luteal oxitocin and monoestry in the rol Capreolus capreolus. l.Reprod.
Fertil. 101.
FORTUNE, I.E., 1986 - Bovine theca and granulosa cells interact to promote
androgen production. Biol. Reprod. 35, 295-299.
GERBEN de JONG, 1998 - Process maternal-calving index. Veepro Holland, nr. 1.
GHERGARIU, S., 1981 - Profilul metabolic la vaci; semnificatie clinics in stari de
infertilitate. Rev. crest, anim. 2.
GLUHOVSCHI, N., 1970 - Ginecologie veterinara, Ed. Ceres, Bucuresti,
GLUHOVSCID, N., 1973 - Patologia reproductiei animalelor de ferma. Ed. Facla,
Timisoara.
GLUHOVSCHI, N., 1977 - Prevenirea avortului la animale. Ed. Ceres, Bucuresti,
GLUHOVSCHI, N., 1983 - Biologia ~i patologia placentei la animale. Ed. Ceres,
Bucuresti.
GODKIN, I.D., LIFSEY, A., BAUMACK, G.A., 1988 - Caracterization of protein
production by bovine chorionic and alantoic membranes. Biol.Reprod. 39.
GOSLING, J.P. ~i col., 1978 - Preliminary studies on the HEG binding properties of
bovine granulosa cells. In control reproduction in the cow, Hagne.
GROZA, I., 1996 - Activitati si perspective in biotehnologia transferului de embrioni
la specia ovina. Ed. Ceres, Bucuresti.
GROZA, I., St., 2004 - Andrologie veterinara. Ed. Griphon Bucuresti
GROZA, I., St., 2006 - Ginecologie, Andrologie ~i Obstetrica Veterinara. Ed.
Academiei, Bucuresti.
GRUNERT, E., 1994 - Despre etiologia ~i patologia retentiei placentare la bovine.
Ghidul Medical Veterinar, 4.
GUILHERMINO, M.N., 1993 - Uterine involution and first postpartum oestrus in
cows selected and managet for milk production. Bull. oflnd. Anim. Brazil.
GUIBAULT, L.A., DUFOUR, J.J., THATCER, W.W., DROST, M., HAIBEL,
G.K., 1986 - Ovarian follicular development during early pregnancy in cattle.
J.Reprod. FertiL 78, 127.
GURAYA, S., 1985 - Biology of Ovarian follicles in Mammals. Springer-Verlag,
Berlin.
BAFEZ, E. S. E., 1975 - Scanning Electron Microscopic atlas of Mammalian
Reproduction, New York Springer Verlag.
HAFEZ, E.S.E., 1987 - Reproductin in farm animals. Lea and Febinger 507-517.

- 378 -
HANZENICH, C.H., LAURENTY, P., 1994 - Edutes des patologies puerperales et
du postpartum dans l'espece bovine: comparaison entre la vache laittiere et la
vache viandense. Rev. C ... Mdical vet. nr.4.
HENDRICKS, D.M., DICKEY, J.F., NISWEDER, G.D., 1970 - Serum luteinizing
hormone and plasma progesterone levels during the estrus cyele and early
pregnancy in cows. Biology ofReproducton 2.
HUBA, J., 1997 - Corelation between milk yield and fertility of dairy cows. Zivocisna
Vyroba 282 - Slovakia - Ref. ABA vol. 65.
HUMBLOT, P., 1981 - Physiologic de la reconnainsance embrio-maternalle chez la
vache. Rec. Med. Vet. nr. 157.
IJAZ, A., FAHNING, M.L., JEMJANIS, R., 1995 - Treatment and control of cystic
ovarian disease in dairy cattle. A. review Br.Vet.J. 37.
IONESCU, S., ~i col., 2006 - Diagnosticul gestatiei prin ecografie transrectala la vaca,
Revista Romana de Buiatrie.
JUBB K.V.F., KENNDY, P.C., PALMER, N., 1993 - Pathology of Domestic
Animals, vol. 3. Acad. Poes., California.
JUNQUEIRA, L. C., CARNEIRO, J., HELLEY, R. 0., 1998 - Basic Histology. 9
ed., Appleton and Lange, Stamford, Connecticut.
KAMIMURA, S. ~i col., 1994 - Tournover of dominante follicles prior the first
ovulation and subsequent fertility post partum dairy cows. Reprod. in
Domestic Animals Ref. ABA nr.2.
KING, G.J., 1993 - Reproduction in domestical animale. Elsevier Science Publichers,
Olanda.
KIRCHLOFF, C. ~i col., 1990 - Cloning and ovalysis of mRNA, expressed
specifically in the human epididymis. Intern J.Androl 13.
KOZLOWSKI, S.T., 1974 - Avortul la taurine provocat de Corynebacterium
pyogenes. Med.Vet. Polonia.
LAGNEAU, F., 1981 - Infertilite des vachea a chaleurs normales. J.Reprod.Fert. 82.
LARSON, R.C., MATTON, P., DUFOUR, J., 1987 - Growth rates of follicles in the
ovary of cow. J.Reprod. Fert. 81, 301-307.
LIEBICH, H. G., BOCK, P., BUDRAS, K. D., MAIERL, J., REESE, S., 1999 --
Funktionelle Histologie der Haussaugetiere, Lehrbuch und Farbatlas fiir
Studium und Praxis. Schattauer Stuttgard, New York.
LONERGAN, P., 1994 - Growth of preimplantation bovine embrions. Acta Vet.
Scandinavica, 35 (4), 307-320.
MALTIER, J.P. ~i col. 1991 - La reproduction chez \es mammiferes et l'homme, cit.
THIBAULT, C.
MANN, T., 1972 - Advances in male reproductive physiology. Fert.Steril, 23.
MANOLESCU, E., ACHIM, V., 1973 - Medicatia dinamicii uterine. Ed. Medicala,
Bucuresti.
MANOLESCU, N., DICULESCU, I., COTOFAN, V., 1982 - Histologie comparata
111 scanning (SEM). Ed. Ceres, Bucuresti,

- 379 -
MANOLESCU, N., MORARU, I., 1985 - Histopatologie comparata in scanning
(SEM). Ed. Ceres, Bucuresti.
MARCU, ELENA, PAVEL, GETA, 1999 - Fiziologie, Ed. Vasiliane, Iasi.
MARQUANT, BRIGGITE, 1991 - La fecondation in vitro (F.I.V.) l'exemple des
bovins. Rec. Med. Vet. 167 (3/4).
Mc. LOED, B.J., WILLIAM, M.E., 1991 - Incidence of ovarian dysfunction in post
partum dary cows and the effectiveness of its clinical diagnosis and treatment.
Vet. Rec. 128.
MERZ, E.A. ~i col., 1981 - Ovarian function in the cycling cow; relationship between
gonadotropin binding to the theca and granulosa and steroidogenesis in
individual follicles. J. anim. Sci. 52, 1457-1468.
MIALOT, J.P., 1989 - Pathologie de la Reproduction chez les carnivores
domestiques. Ed. du Point Veterinaire,
MINZATU, B., 2003 - Dictionar de Biotehnologie. Ed. Global, Bucuresti.
MIRCU, C., CERNESCU, H., ARDELEAN, V., BONCA, GH., IGNA,
VIOLET A, ~ERBAN, C., 1999 - Potentialul imunocontraceptiv al zonei pellucida.
Revista Romana de Medicine Veterinara, vol. 9, p. 347-362.
MIUISEPP, I. ~i col., 1984 - Profilaktika metrita Veterinarya, 11 U.S.
MOOR, R.M., ROWSON, LE.A., 1996 - Local maintenance of the corpus luteum in
sheep with embrio-transfered to various isolated portions of the uterus.
J.Reprod. Fert. 12, 539-550.
MORAR, I., 2004 - ,,Manual practic de insamiinµiri artificiale la cabaline. Proiect
Biotech.
MUNTEAN, M., GROZA, J., 1998 - Elemente de fiziologia reproductiei la animale.
Ed. Genesis Tipo, Cluj-Napoca.
MUSAN, A.1., SCHWABE, C., ANDERSON, L.L., 1986 - Pelvic developement as
affected by relaxin in three geneticaly selected frame sizes of beef haifers.
Biol.Reprod., 34.
NODEN, D. M., DE LA HUNTA, A., 1985 - The embriology of domestic animals.
Editura Williams and Wilkins, Baltimore, MD SUA.
NOAKES, D., E., ~i col., 2001 - ,,Arthur's Veterinary Reproduction and Obstetrics".
Ed. W.B. Saunders, London.
OPREAN, 0. Z., 1998 - Morfopatologie generala veterinara. Ed. ,,Ion Ionescu de la
Brad", Iasi.
PARRY, D.M., ELLWOOD, D.A., 1981 - Ultrastructural aspects softening in the
sheep. Theriogenology, 25.
PARAIPAN, V., 1977 - Diagnosticul infertilitatii suinelor. Ed. Ceres, Bucuresti,
PARAIPAN, V., 1982 - Hormonoterapia si reproductia anirnala. Ed. Ceres, Bucuresti.
PARAIPAN, V., 1987 - Propuneri pentru unifomizarea titulaturii diagnosticului
ginecologic la vaca. Rev. Cres, Anim. nr.10.
PATE, J.L., NEPHEW, K.P., 1988 - Effects ofin vivo and in vitro administration of
prostaglandin F2n on lipoprotein utilization in cultured bovine luteal cells.
Biology ofReprod. 38.

- 380 -
PAUL, I., 1982 - Diagnostic morfopatologic veterinar. Ed. Ceres, Bucuresti,
PAUL, I., 2000 - Etiomorfopatologia veterinara, Ed. ion Ionescu de la Brad, lasi.
PETERS, A.R., LAMMING, L.E. 1984 - Endocrine changes during postpartum
period in dairy cows. IO'h lnt.Congr ofReprod. and Art. Ins. Illinois, USA.
PERIANU, T., 1996 - Bolile infectioase ale animalelor. Bacteriozele- virozele. Ed.
Fundatiei Chemarea, Iasi, vol. I si IL
PINTEA, V., COTEA, C., ARSENl, 0., 1987 - Consideratii morfologice, citochimia
si biochimia asupra glandei interstitiale ovariene la ovine, taurine si suine in
fazele ciclului sexual. Simpozion Timisoara,
POPESCU, P., VINTAN, A., LUNCA, N., GLUHOVSCHI, N., 1968 - Reproductia
animalelor domestice. Ed. Agro-Silvica, Bucuresti,
POPOVICI, M., BUDANTEV, Al., 2000 - Reproductie normals §i patologia
reproductiei la animate - Chisinau.
PREDA, V., 1969 - Biochimia dezvoltarii embrionare. Editura Academiei R.S.R.
RAMSEY, E. M., 1982-The placenta: human and animal, Praeger Publ., New York.
RAO, B.R. ~i col., 1973 - Seasonal trend in reproductive behaviour of Surti Buffaleos.
Indian vet. J. 50.
RAZEN, F.M. ~i col., 1994 - Enviromental factors that influence normality of calving
on dary herds. Ref. Vet. Bull. nr.12.
RADULESCU, C., 1988 - Fiziologia hipotalamo-hipofizara, Ginecologie. Ed.
Medicala, Bucuresti,
ROBERTS, S.J., 1971 - Veterinary Obstretics and genital diseases. Ed. Ithaca, New
York.
ROGERS, B. J., BENTWOOD, B. J., 1982 - Capacitation acrosome reaction and
fertiliation, In Zaneveld L. J. D., Chatterton R. T. (eds) Biochemistry of
hammalian Reproduction, New York wiley, SUA, 203-230.
ROGEZEEWICZ, M.S. ~i col., 1976 - Observation on the indice and possible cases
of retained placenta in cows. Int. Congr. of Anim. Reprod. Krakow Poland.
ROSCA, P., 1996 - Afectiunile chirurgicale ale aparatului reproducator la femelele
carnivorelor domestice. Abordarea chirurgicala a d.iferitelor segmente genitale.
Teza de doctorat U.S.A.M.V. Iasi.
ROSCA, P., 2004 - Reproductia animalelor domestice - fiziologie si patologie. Ed.
Tehnopress, Iasi.
ROSCA, P., 2005- Ginecologia animalelor de companie- piometrul la catea si pisica.
Ed. Tehnopress, Iasi.
RUCKEBUSCH, Y., DUNLAP, PANEUF, 1991 - Physiology of small and large
animals. Ed. Ithaca, New York.
RUGINOSU, ELENA, 1999 - Cercetari asupra desfasurarii perioadei puerperale a
fertilitatii vacilor. Teza de doctorat - Iasi.
RUNCEANU, MARGARETA, 1992 - Cercetari asupra infecunditatii la suine. Teza
de doctorat. U.S.A. Iasi,
RUNCEANU, L., TA.NASE, D., NICORICI, R., 1991 - Cercetari clinice §i
terapeutice cu preparatul Estrustim. Rev. Rom. de Med. Vet.

- 381 -
RUNCEANU, L., TA.NASE, D., 1994- Incidenta si influenta metropatiilor puerperale
asupra functiei de reproductie la vaca, Simpoz. Intern, Chisinau,
RUNCEANU, L., BOGDAN, DORINA, RUNCEANU, MARGARET A, 1994 -
Biotehnici utilizate in reproductia animals. Ses. St. de Med. Vet., Iasi.
RUNCEANU, L., DRUGOCIU, D., ROSCA, P., KEABAR, J., FRA.TILA, G.,
1994 - Observatii asupra utilizarii produsului PLUSET (FSH-LH) in
superovulatia donatoarelor pentru transferul de zigoti la vaca, Ses. St, de Med.
Vet. Iasi.
RUNCEANU, L., DRUGOCJU, D., ROSCA, P., NASSAR, S., NICORICl, 1994 -
Observatii privind influenta diferitelor produse P.M.S.G. utilizate in
superovulatia donatoarelor pentru transferul de embrioni la oi. Ses. St. de Med.
Vet. Iasi,
RUNCEANU, L., CARP-CARARE, M., GRECIANU, Al., 1995 - Infertilitatea prin
ginecopatii la vaca. Simp. cu part. intern., Timisoara,
RUNCEANU, L. 1995 - Reproductia ~i patologia reproductiei U.$.A.M.V. Iasi
RUNCEANU, L., RUNCEANU, MARGARETA, 1996 - Investigatii asupra
endometritelor la scroafa, Simpoz. St. Cluj-Napoca.
RUNCEANU, L., ANTON, C., ANTON, RAMONA, 1997 - Cercetari privind
variatia sezoniera a unor parametri spermatici la berbec. Al VII-lea Cong. Nat.
de Med. Vet. Voineasa, 21-24 oct.
RUNCEANU, L., ANTON, RAMONA, HANCU, MIHAELA, 1997 - Cercetari
asupra variatiei sezoniere a parametrilor de reproductie la vier. Ses. St, de
Med. Vet. Iasi,
RUNCEANU, L., ANTON, C., DRUGOCJU, D., R0$CA, P., MORO$ANU, L.,
1998 - Cercetari privind influenta produsului Romergometrin 1 °loo asupra
evolutiei perioadei puerperale la vaca. Ses. St, de Med. Vet. Iasi.
RUNCEANU, L., 2003 - Principalele probleme ale reproductiei : LA., transferul
embrionar, infertilitatea. Congres. Medicina Veterinara.
SAUMANDE, J., THIBIER, M., 1976 - Niveaux hormoneaux chez la vache
nymphomane. 9-eme Congr. Mond. de Buiatrie, Paris.
SAUMANDE, J., 1991 - La folliculogenese chez Jes ruminants. Rec. Med.Vet. 167,
314.
SCHATTEN, H., SCHATEN, G., 1898 - The Molecular biology of fertilization.
Acad.Press New York.
SEGUIN, B., 1980 - Ovarian cysts in daury cows. Current therapy in Therionology
Morow Ed. Philadelphia.
SEICIU, Fl., DRUGOCIU, G., BOITOR, I., 1987 - Reproductia normals ~i
patologica la animalele domestice. Ed. Ceres, Bucuresti.
SEICIU, Fl., BLIDARIU, T., 1977 - Terapia chirurgicala a aparatului genital ~i a
glandei mamare. Ed. Ceres, Bucuresti.
SEICJU, Fl. ~i col., 1990 - Lucrari practice de patologia reproductiei si clinica
obstetricala, I.A. Bucuresti.

- 382 -
SETCHELL, B.P., BROOKS, D.E., 1988-The physiology of reproduction, KNOBIL
E., NEIL J.D. Raven Pres, New York.
SHERLY, S., KING si col., 2000 - Use of specific to inhibit bacterial to equine
endometrium in vitro. J. Amer. Vet. nr.4.
SLOSS, V., DUFFY, I.H. 1988 - Handbook pf Bovine Obstretriks. Williams and
Wilkins, Baltimore, M.D.
STEPHEN, T.J.R., 1971- Veterinary obstetrics and genital diseases. M.S. New York.
STEVEN, D. H., 1975 - Comparative Placentation. Academic Press, New York.
$0NEA, Al., 1997 - Cercetari asupra desfasurarii puerperiumului normal si patologic
la iapa, Teza doctorat, Bucuresti.
TA VERNE, M.A., 1984 - Uterine motility in the postpartum cows. 10'11 Int.Congr. on
Reprod. and Animal Artificial Ins. Illinois, SUA.
TA.NASE, D. ~i col., 2000 - Biotehnici ~i biotehnologii de reproductie in zootehnie.
Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iasi.
TA.MA$, V., BOITOR, I., 1977 - Hormonii si functiile lor biochimice. Ed. Ceres,
Bucuresti.
TELEFORD, N.A. ~i col., 1990 - Transition from maternal to embryonic control in
early mammalian developement: a comparison of several species. Mot.
Reprod. Der. 26.
TEODORESCU, EXARCU, 1977 - Fiziologia si fiziopatologia reproducerii umane.
Ed. Medicals Bucuresti.
THACHER, W.W. ~i col. 1989 - Antiluteolitic effects of bovine trophoblast protein
J.Reprod. Fert. 37.
THIBAULT, C. LEVASSEUR, M.C., 1991 - La reproduction chez les mammiferes
et l'home. Ed. Marketing, Paris.
THIBIER, M., 1976 - Le cycle sexuel des Mammiferes domestiques. Description du
cycle sexuel de la vache. Econ. et Med. Anim., 17.
VAISSAIRE, J.P., 1977 - Sexualite et reproduction des mammiferes domestiques et
de laboratoire. Ed. Maloine S.A. Paris.
VELEA, C. ~i col., 1983 - Cresterea bivolilor. Ed. Ceres, Bucuresti,
VOICESCU, S., SEICIU, Fl., MOLDOVAN, H., BIRTOIU, A., DIACONESCU,
Al., CA.PA.TANA,Fl., 1997-Reproductia normala si insarnantarile artificiale.
Ed. Fundatia Romania de maine, Bucuresti.
VOLINTIR, V., 1975 - Bolile infectioase ale animalelor domestice. Ed. Did. si pedag.
Bucuresti.
VUJOVIE, R., DAVIDOVIC, D., 1971 - The study of relationship between milk
production and cows reproduction. Veterinaire Sarajevo, 2.
W ATHES, D.C. ~i col., 1983 - Caracterization of oxytocin, vasoperesin and
neurophysin froom the bovine corpus luteum. Endocrinology, 113.
WINTERBERGER-TORRES, S., FLACHON, J. E., 1974 - Ultrastructural
evolution of the trophoblast cells of the preimplantation sheep blastocyst from
day 8 to day 18. J. Anat., 118, 143-153.

- 383 -
WILKINS PAMELA, ~i col., 2006 - ,,Congenital vulvar deformity in 6 alpacas".
l.A.V.M.A., vol. 229.
ZAMFIRESCU STELA, 2005 - Biotehnologii de reproductie la rurnegatoarele mici.
Ed. Ex Ponto, Constanta.
ZINCA, VICTORIA, 1966 - Curs de Histologie, vol. I ~i II, Lito. Instit. Agronomic
Iasi, 1966.
ZIN CA, VICTORIA, 1967 - Histologie. Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
ZINCA VICTORIA, COTEA, C., 1972 - Researches biochimiques sur le liquide
folliculaire. XV Congressus Morphologicus. Brno, Czechoslovakia, p. 264.
ZINCA, VICTORIA, COTEA, C., 1972 - Influenta unor honnoni asupra
mecanismului ovulatiei "in vitro". Luer. st. inst. Agr. Iasi, II, Zoot. Med. Vet.,
p. 161 - 164.
ZINCA, VICTORIA, COTEA, C., 1973 - Ultrastructura foliculilor preovulatori la
suine. Luer. st. Inst. Agr. Iasi, II Zoot. Med. Vet., p.96 - 99.
ZINCA, S., ZINCA, VICTORIA, COTEA, C., 1974 - Nouvelles orientations clans
l'Hormonologie de !'ovulation. Folia Morphologica nr. 2, vol. XXII, p. 134 -
136.
ZINCA, VICTORIA, COTEA, C., PETICA, M., 1975 - Ultrastructura lichidului
folicular de suine si taurine. Luer. st, Inst. Agr. Iasi, II Zoot. Med. Vet., p. 64 -
65.
ZINCA, VICTORIA, COTEA, C., 1976 - Arborizatia specifics a lichidului folicular
la suine si taurine. Luer. st, Inst. Agr. Iasi, II Zoot. Med. Vet., p. 47 - 48.
ZIN CA, S., 1971 - Biochimie animala. Ed. Did. ~i Ped., Bucuresti.
** G.T.V. REGIONAL AHONE ALPES, 1991.
** ANIMAL HEAL TH PRODUCTS, 1992.
** SMlTHKLINE BEECHAM ANIMAL HEALT, 1993.
** THE MERCK VETERINARY MANUAL, 1994.
** A WORLD OF BIOMEDICAL PRODUCTS, 1995.
** COMPENDIUM ANIMAL REPRODUCTION, 1997.
** CATALOG PENTRU PRODUSE DE UZ VETERINAR-INTERVET, 2000.
** THE MERCK VETERINARY MANUAL ; 1998 ; Ed. A. MERCK and Aneutis
Company.
** COMPENDIUM OF ANIMAL REPRODUCTION ; 1998 ; Ed. INTERVET
INTERNATIONAL B.U.
** GUIDE TO VETERINARY ANTIMICROBIAL THERAPY ; 2003 ; Ed.
ALFASAN NEDERLAND B.U., INTERVET INTERNATIONAL, B.U.

- 384 -