MODUL BOLI INFECȚIOASE

CLASA 12A
DATA 14.05.2020
BOALA LUI CARRÉ LA CÂINE ( JIGODIE )

Boala lui Carré, cunoscută şi sub alte denumiri ca jigodia, febra catarală malignă sau pesta canină,
este o boală infectocontagioasă care afectează carnasierele şi care se caracterizează prin sindrom
febril, catar al mucoaselor, tulburări oculare, pulmonare, digestive, nervoase şi cutanate. Produce
pierderi mari în crescătoriile de câini şi de animale de blană.

ETIOLOGIE

Boala este produsă de un virus. Este înrudit antigenic cu virusul rujeolei (pojarului), al pestei bovine şi
al pestei rumegătoarelor mici, şi este destul de sensibil la factorii fizici, chimici şi din mediu extern.

Receptivitate. Sunt receptive la infecţia cu virusul bolii lui Carré, canidele (câinele, vulpea, şacalul,
dingo, coiotul), mustelidele (dihorul, vidra, nurca, nevăstuica, jderul), procionidele (bursucul) etc.
Felinele sunt refractare iar omul face infecţie inaparentă cu sinteză de anticorpi.Frecvent boala
afectează canidele tinere la vârsta de 6-8 luni şi până la 2 ani. Sub vârsta de 3 luni boala apare foarte
rar datorită prezenţei anticorpilor maternali iar animalele de peste 2 ani, care se imunizează prin
infecţiile anterioare, practic nu se mai îmbolnăvesc. Astfel, este mai frecventă şi mai gravă la rasele
perfecţionate, la animale importate în faza de aclimatizare, la canide subnutrite sau care prezintă alte
boli.

Sursele primare de infecţie sunt reprezentate de animalele bolnave, cele în faza de incubaţie dar şi
de cele trecute prin boală, care elimină virus prin diverse secreţii, excreţii, inclusiv fecale. Urina
rămâne constant virulentă. Animalele vindecate elimină virusul cel puţin încă 30 zile de la dispariţia
semnelor clinice.

Contaminarea se face direct, prin coabitare şi indirect, prin numeroase posibilităţi pe care le oferă
sursele secundare (apa, alimentele crude, obiecte, persoane care au venit în contact cu animale
bolnave sau purtătoare, clinicile, spitalele, dispensarele veterinare etc). Virusul pătrunde în
organismul animal pe cale respiratorie şi digestivă.

SIMPTOME

Perioada de incubaţie este de 3-7 zile.

Boala debutează printr-un sindrom febril (39.5-41.0C), catar nazal şi conjunctival. După câteva ore de
evoluţie animalul se remite sau, la cele mai multe cazuri, apare o recidivă cu o nouă ascensiune
termică şi manifestări influenţate de localizare. În evoluţia bolii lui Carré se disting patru forme
clinice: supraacută, acută, subacută şi cronică.

Forma supraacută sau catarală. Se caracterizează prin debut brusc cu hipertermie (41.0C), catar
nazal sero-mucos, catar conjunctival, abatere, anorexie, respiraţie şi puls accelerate, congestia
mucoaselor aparente şi moarte rapidă, în câteva ore.

Forma acută. În evoluţia bolii este cea mai frecventă şi se manifestă în funcţie de localizare. Iniţial
animalele bolnave prezintă febră, inapetenţă, depresie, catar oculo-nazal, vomă, apoi febra se remite
după 1-2 zile şi reapare fiind însoţită de simptome mult mai grave în funcţie de localizare,
determinând adevărate sindroame.

• Sindromul cataral sau localizarea pe mucoase. Animalele prezintă prurit nazal, jetaj , strănut, pe
mucoasa nazală apar cruste cenuşii-gălbui. Conjunctiva este inflamată şi congestionată , animalele
prezintă fotofobie, iar globul ocular apare mărit şi lasă să se exprime o secreţie sero-purulentă ca
urmare a leziunilor corneene (cheratită şi ulcere). Crustele perioculare care dau aspect de ochi
rimelat şi cheratita sunt caracteristice.

• Sindromul respirator sau forma respiratorie. Frecvent animalele strănută, prezintă tuse, iniţial
uscată şi apoi umedă, prelungită. Respiraţia este dispneică iar la ascultaţie sunetul este mat şi ralurile
umede. Simptomele reflectă o gravă afectare pleuropulmonară şi a căilor respiratorii posterioare.

• Sindromul digestiv sau forma digestivă. Câinii bolnavi vomită, prezintă constipaţie în alternanţă cu
diaree cu fecale lichide, mucoase şi cu striuri

sangvine Setea este accentuată iar mucoasa cavităţii bucale este inflamată şi congestionată. Fecalele
au miros fetid, abdomenul prezintă sensibilitate, animalele refuză hrana.

• Sindromul cutanat sau forma cutanată. În această formă de evoluţie se constată un exantem
pustulos în special pe faţa internă a coapselor şi inferoposterior abdominal, uneori pe bot şi piept.
Pustulele sunt de mărime mică şi deseori înconjurate de o zonă hiperemică. Rareori, exantemul
poate fi generalizat. În mod obişnuit exantemul este discret astfel că, numai după câteva zile,
pustulele se usucă şi se detaşează fără să lase urme. Dacă forma este generalizată, infecţiile de
supraadăugare pot prelungi perioada de vindecare.

• Sindromul urinar sau forma urinară. De obicei în această formă evoluţia este clinic inaparentă. În
urină se constată prezenţa albuminei, celulele renale şi cilindrii hialini, care exprimă leziuni ale
organelor renale.

• Sindromul nervos sau forma nervoasă. După 2-3 săptămâni de la infecţie la 10-75 % din câini apar
simptome nervoase. Simptomatologia este variată în funcţie de localizarea leziunilor nervoase. Când
localizările sunt variate, se observă mioclonii, în special la un membru posterior, aspect cunoscut sub
numele de „paralizie ritmică”, „dansul lui Saint-Guy” sau „coreea jigodioasă”. Evoluţia este lentă şi
lungă iar câinii mor prin epuizare. La unele animale se constată paralizii ale trenului posterior,
rectumului, vezicii urinare, muşchilor feţei, oculare, maxilare, care duc la moartea animalului într-o
perioadă de 2-4 zile sau după mai mult timp. În cazul în care leziunile sunt meningoencefalice,
semnele sunt variate. Se constată hiperestezie, contracturi musculare tetanoforme, astazie şi ataxie,
rostogoliri, mişcări în manej. Deseori apar crize epileptiforme, opistotonus iar animalele mor prin
epuizare, când crizele se intensifică.

• Boala călcâiului tare sau forma plantară. Cuzineţii plantari prezintă o hipercheratoză proliferativă
consecutivă unor inflamaţii de tip reumatoid şi a sensibilităţii exagerate a regiunii plantare. Local
apar crăpături, stratul cornos se elimină iar la membrul afectat se constată coree şi mioclonii.

Forma subacută. Se caracterizează prin aceleaşi semne clinice, dar evoluţia este mult mai lungă, fiind
influenţată şi de infecţiile supraadăugate.
Forma cronică. Animalele care prezintă diferite localizări pot trece în forma cronică. Se constată tare
pulmonare, oculare, nervoase, îşi pierd simţurile, sunt depreciate, epuizate şi devin inutilizabile . În
forma cronică, animalele bolnave sunt surse foarte bogate de virus, pe care pot să-l elimine perioade
lungi de timp.

TABLOUL MORFOPATOLOGIC

Leziunile sunt foarte variate, corelate cu tabloul clinic. În forma supraacută se constată inflamaţia
catarală a mucoaselor, leziuni de tip septicemic şi exsudate seroase în cavităţi. Se constată laringită,
faringită, bronşită, bronhopneumonie şi pleuropneumonie catarală sau purulentă, gastrită,
gastroenterită catarală uneori ulcerativă, nefrită şi cistită.

DIAGNOSTIC

Se presupune pe datele clinice şi se confirmă prin examen de laborator. În laborator se urmăreşte

izolarea şi identificarea virusului din materiale patologice

PREVENIRE

Deoarece măsurile generale de prevenire a bolilor infecţioase sunt greu de aplicat în cazul
carnasierelor, cea mai corespunzătoare măsură este vaccinarea. Animalele din crescătorie trebuie
ferite de contactul cu câini vagabonzi sau cu status imun necunoscut. În cazul declarării bolii în
vecinătate, se va institui zona de protecţie de 10-15 km şi se vor efectua examene clinice
permanente. Se vor efectua dezinfecţii şi deparazitări şi se vor impune restricţii de circulaţie pentru
animale, oameni, vehicule.

COMBATERE

După declararea bolii se instituie carantina de gradul II. În focar se interzice scoaterea sau
introducerea de alţi câini. Incinta se supune măsurilor de dezinfecţie şi dezinsecţie. Toate cadavrele şi
materialele virulente se incinerează. Se impun măsuri de reglementare a circulaţiei atât a oamenilor
cât şi a câinilor. Cei bolnavi se izolează şi se supun tratamentului specific cu ser hiperimun anti-Carré,
simptomatic şi igienico-dietetic. Toate tratamentele medicamentoase vor fi aplicate în funcţie de
localizare. Se folosesc rehidratante, pansamente gastrointestinale, colire, calmante, antipiretice,
antitoxice, tonice cardiace şi generale, antibiotice, vitamine. Adăpostul trebuie să fie cald, curat, fără
curenţi de aer.
 HIPERCHERATOZA

CATAR NAZAL