Leptospiroza

Autor : Rotaru Valeria,

gr.M2034

Coordonator: Marga Irina,

asistent universitar
 Definiție
Leptospiroza este o boala
infecţioasă, zooantroponoză
acută, caracterizată prin febră,
frisoane, mialgii, afectare a
capilarelor, a ficatului, a
rinichilor, a sistemului nervos
central, cauzată de un grup de
microorganisme din genul
Leptospirae, care include doua
specii – parazitară
(L.interrogans) şi saprofită (L.
biflexa).
 ETIOLOGIE

Leptospirele: genul
Leptospira, familia
Spirocetaceae, strict
aerobe, mobile, formă
helicoidală , structura
elongată extremită ți
îndoite în formă de câ rlig
, filament axial vizibil la
ME.
 Epidemiologie
• Maladia are o distribuţie globală, fiind înregistrată atât în regiunile tropicale, cât şi în
cele cu o climă temperată, zonă la care se referă şi Republica Moldova.
• În ţările dezvoltate incidenţa maladiei este joasă, cazurile sporadice fiind asociate cu
expunerea persoanelor la apa contaminată din lacurile publice.
• Pe de altă parte, incidenţa maladiei creşte semnificativ în ţările în curs de dezvoltare, în
special din regiunile asiatice.
• Anual în lume se înregistrează în jur de 10000 de cazuri severe care solicită spitalizarea.
• Leptospiroza este una dintre cele mai răspândite boli infecţioase zooantroponoze care se
înregistrează în Republica Moldova. Printre particularităţile care determină actualitatea
acestei infecţii pentru ţara noastră pot fi menţionate manifestările clinice severe şi
letalitate înaltă.
• Schimbările social-economice din ultimul deceniu în dezvoltarea secorului zootehnic:
decentralizarea întreţinerii animalelor domestice, sporirea numărului de animale în
sectorul privat în condiţii de reducere a unor măsuri de combatere şi de profilaxie a
zooantroponozelor (studiul activităţii focarelor naturale şi antropurgice, deratizarea etc.)
au favorizat manifestarea unei tendinţe de agravare a situaţiei epidemiologice la
leptospiroză
_x0002_
 Epidemiologia
 Rezervorul de Leptospira este
reprezentat de animalele sălbatice şi
domestice
 L. este eliminată prin : urină, placentă
sau lichid amniotic.
 Omul se infectează în urma penetrării
prin piele sau mucoase a patogenului din
solul contaminat sau din urina
animalului
 În apă sau în sol L. poate supravieţui
săptămâni/ luni.
 Factorii de risc pentru infectarea cu
L.sunt:
 lucrătorii din abatoare, muncitori în
lanuri cu orez;
 contactul cu apele menajere
 activităţi recreaţionale: înot în lacuri
 Epidemiologie
• rezervor: animale (rozătoare, carnivore) salbatice si
domestice, omul infectat.

• cale de transmitere: cutanată-plagi/ mucoase intacte

– contact direct cu urina sau organele infectate
– indirect : apa infectată
• sezonier (vara-toamna) în zonele temperate, calde (inundații!)
• profesional (zone mlăștinoase, orezării, agriculturori, mineri,
persoane în contact cu animale, laboratoare);
• recreational: scaldat, pescuit

Leptospirele: habitat - ape stătătoare călduţe – lacuri, mlaştini,

canale (rezistă luni), rezistă şi la temperaturi scăzute, dar sunt
distruse de căldura uscată.
 Sensibilitatea
• Leptospirele sunt foarte fragile și se distrug repede în
mediu nefavorabil.
• Nu suportă uscă ciunea, mediul acid sau intens alcalin.
• Se pă strează mai mult timp în condiții de umiditate
crescută cu un pH în limitele 7,2-7,4.
• În apa bazinelor deschise ele își pă strează viabilitatea
pâ nă la 30 de zile, în solul umed –pâ nă la 279 de zile,
în produsele alimentare – de la câ teva ore pâ nă la
câ teva zile.
• Temperaturile ridicate, câ t și cele prea scă zute le
distrug repede. La 50-60°C mor în 30-60 de minute, la
65°C – în câ teva minute, la fierbere – momentan.
 Factori favorizanți:

• densitatea crescută a roză toarelor;

• anotimpul că lduros;
• coeficientul hidrotermic crescut al solului ;
• prezența fermelor și crescă toriilor de
animale;
• bazinele de apă deschisă ;
• suprafețele mlă știnoase;
• plantațiile de ierburi ;
• multianuale;
• cantitatea de precipitații în timpul iernii.
 Patogenie
Leptospira penetrează în organism prin
tegumente, mucoase sau conjunctive,
inhalare aerosoli.
1. Faza septicemică: leptospirele
diseminează în tot organismul prin
intermediul limfaticelor şi a circulaţiei
sanguine. Patogenul determină apariţia
unei vasculite sistemice, cu necroză
tubulară, ischemia cortexului renal,
leziuni hepatice (cu/fără necroză),
hemoragii pulmonare
2. Faza imună: după fagocitarea în
ficat/plămâni L.este eliminată din
circulaţie de către sistemul
reticuloendotelial. Anticorpii circulanţi
sunt reponsabili de : meningita septică,
uveită, irită, iridociclită, corioretinită
 Evoluție clinică
 Boala poate avea o evoluţie variabilă: subclinică, afecţiune
autolimitantă sau formă severă
 Incubaţia: 7 – 14 zile (5-30 zile)
Evoluţia leptospirozei ete bifazică:
1) Faza acută septicemică:
1) Debutul este brusc cu febră, frisoane, cefalee, mialgii,
sufuziuni hemoragice, dureri abdominale, greţuri,
vărsături, erupţii cutanate , tuse
2) Examen clinic : hepatosplenomegalie, dureri musculare
3) Durata : 4 – 7 zile.
4) Leptospire prezente în sânge/ LCR
5) Anticorpii aglutinanţi apar la sfârşitul acestei faze
• Boala începe brusc cu frisoane, febră, cefalee puternică, dureri în
articulații, insomnie și slăbiciune generală. Apar tulburări
hemoragice sub formă de hemoragii nazale, gastrointestinale.
Forma icterică se manifestă prin apariția icterului, pielea și
mucoasele devin galbene. Icteul apare în a 2 -3 zi de boală, apoi
dispare peste 2-3 săptămâni. Forma renală se manifestă prin
apariția anuriei.
 Diagnostic de laborator
Diagnostic specific
1. Izolarea leptospirelor din: sânge, urină,
LCR (primele 5-7 zile)- dificil de
efectuat în practica de rutină
2. Detecţia directă prin ex.microscopic ,
tehnici imunohistochimice, PCR
3. Test de aglutinare (seroconversia) – titru
>1/200
4. IgM ELISA = ex.specific (Ac la 5 zile de
la debut)
5. Testul de hemaglutinare indirectă
Reacţii încrucişate (fals pozitive) pot apare în:
 Sifilis
 Febră recurentă
 Boala Lyme
 Legioneloze
 Prognostic și tratament
 Formele anicterice au o evoluţie, în general uşoară
 Formele severe, ictero-hemoragice : letalitate 15-40% (mai mare la adulţii de
peste 60 de ani, faţă de cei sub 30 de ani) prin fenomene de insuficienţă hepato-
renală.

Tratament
Etiologic – se recomandă antibioticele:
• Penicilină 4-6 mil UI/zi – 7 zile pentru formele severe
• Ampicilină 4-6 g/zi, amoxicilină 3 g/zi, tetraciclină 2 g/zi pentru formele uşoare
şi medii
Tratament suportiv : glucoză, vit.B, K, eventual hemodializă
Regim igieno-dietetic de protejare a funcţiei hepatice şi renale
 Pentru evitarea îmbolnăvirii, medicii
recomandă :

- evitarea scăldatului;
- evitarea contactului prelungit cu apa.
Pentru cei care muncesc la refacerea caselor, în construcții,
etc. este recomandat să poarte cizme și mănuși de cauciuc;
- păstrarea normelor de igienă –spălatul pe mâini cu săpun,
consumul de apă îmbuteliată sau fiartă și răcită, păstrarea
igienei individuale și a condițiilor de păstrare a alimentelor;
- evitarea automedicației în situația apariției unor simptome
de boală diareică sau viroză respiratorie.
 Măsuri de prevenire
• evitarea scăldatului în bazinele de apă cu risc de a fi contaminate cu leptospire
provenite de la animalele domestice și xenantrope sau poluate prin scurgerea
reziduurilor de la fermele de vite sau porcine;
• evitarea consumului de apă pentru băut din surse neamenajate aflate pe câmpuri;
• asigurarea condițiilor sanitare pentru lucrătorii din sectorul zootehnic, de la
întreprinderile de prelucrare a produselor animaliere, pentru cosașii care muncesc
în lunci;
• asigurarea lor cu echipament de protecție (încălțăminte și mănuși de cauciuc,
salopete, ochelari), spălătoare, dezinfectante, antiseptice, cum ar fi tinctura de
iod, pentru tratarea precoce a leziunilor cutanate;
• protejarea produselor alimentare de accesul rozătoarelor; educația sanitară a
populației cu privire la cunoașterea riscurilor de contaminare, a manifestărilor
clinice și măsurilor de prevenire.
• În condiții epidemiogene poate fi efectuată vaccinarea contingentelor de risc cu
vaccin corpuscular inactivat polivalent, care conține antigenul celor mai
răspândite grupe serologice de leptospire:
Icterohaemorrhagiae, Grippotyphosa, Pomona, Sejroe.
 Măsuri antiepidemice în focarele de leptospiroze

În urma diagnosticării sau suspectării cazului de leptospiroză la om lucrătorii medicali informează

Serviciul de Sănătate Publică. Totodată, este informat Serviciul Veterinar.
• Bolnavii de leptospiroză sau cu suspecție de leptospiroză sunt spitalizați în staționarul de boli
infecțioase.
• Ancheta epidemiologică a focarului se efectuează de către specialiștii CSP și serviciul de medicină
veterinară. În cadrul anchetei sunt elucidate condițiile de contaminare, prezența animalelor-purtătoare de
leptospire, aflarea bolnavului în focarele naturale de leptospiroză, este stabilită legătura posibilă cu
activitatea profesională a bolnavului etc.
• Persoanele suspectate că au contractat infecția în aceleași condiții cu bolnavul se află sub supraveghere
medicală timp de 14 zile. Sunt depistate persoanele cu febrilitate și persoanele care au contractat maladii
infecțioase în ultimele 3-4 săptămâni. Aceste persoane sunt supuse investigațiilor de laborator pentru
confirmarea leptospirozei.
• Decizia cu privire la profilaxia de urgență este luată de epidemiolog, reieșind din condițiile concrete. În
acest scop se recomandă indicarea doxicilinei: 0,1g, o dată în zi, pe parcursul a 5 zile.
• Izolarea persoanelor care au fost în contact cu bolnavul de leptospiroză nu se aplică.
• Animalele bolnave de leptospiroze sunt supuse tratamentului. În cazul omorâriianimalelor bolnave sau
purtătoare de leptospire se efectuează dezinfecția încăperii, utilajului, instalațiilor.
• Carnea și laptele provenite de la animalele bolnave sau purtătoare de leptospire pot fi utilizate în
alimentație numai după prelucrare termică.
• Deratizarea în focarele de leptospiroză, în special în focarele cu leptospiroză icterohemoragică, este
obligatorie.