2)Leptospiroza reprezintă o problemă globală în cadrul sănătăţii publice datorită incidenţei în

creştere atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare.

Leptospiroza este o boala infecţioasă, zooantroponoză acută, caracterizată prin febră, frisoane,
mialgii, afectare a capilarelor, a ficatului, a rinichilor, a sistemului nervos central. Maladia are o
distribuţie globală, fiind înregistrată atât în regiunile tropicale, cât şi în cele cu o climă
temperată, zonă la care se referă şi Republica Moldova. În ţările dezvoltate incidenţa maladiei
este joasă, cazurile sporadice fiind asociate cu expunerea persoanelor la apa contaminată din
lacurile publice. Pe de altă parte, incidenţa maladiei creşte semnificativ în ţările în curs de
dezvoltare, în special din regiunile asiatice. Anual în lume se înregistrează în jur de 10000 de
cazuri severe care solicită spitalizarea

4)Cazuri de maladie asemănătoare cu leptospiroza au fost cunoscute ca afecţiuni ocupaţionale

ale crescătorilor de orez din China Antică . Înainte de descrierea lui Weil, boala era cunoscută ca
„ icter câmpului de orez ” în textul chinez antic, „febra de toamnă”, „febra de șapte zile”, și
„ febra nanukayami ”în Japonia; în Europa și Australia, boala a fost asociată cu anumite ocupații
și nume precum „boala tăietorului de trestie”, „boala turmei de porci” și „ Schlammfieber ”
(febra nămolului).sau „febra fermei de lapte” în Noua Zeelandă. În 1886, Adolf Weil a prezentat
descrierea unui sindrom clinic caracterizat prin splenomegalie, icter şi nefrită, fiind denumit din
acest moment maladia Weil.

5)În noiembrie 1914 cercetătorii japonezi R. Inada și J. Ido izolează din ficatul cobailor infectați
cu sângele unui bolnav de leptospiroză icterohemotagică agentul patogen Leptospira
icterohaemorrhagiae.
În anul 1916 Ido et al. izolează L. icterohaemorrhagiae din rinichi și urină la șobolani cenușii
(Rattus norvegicus), capturați în minele de cărbune, unde au fost observate numeroase
îmbolnăviri prin leptospiroză icterohemoragică printre mineri, stabilind în așa fel rolul
șobolanului cenușiu în calitate de sursă naturală și rezervor pentru L. icterohaemorrhagiae, fapt
confirmat mai apoi de mai mulți cercetători. L. hebdomadis (Ido et. al., 1918), L. bataviae
(Walen, 1926), L. grippotyphosa (Tarasov, 1928), L. canicola (Klarenbeek, Schiifnar, 1933), L.
pomona (Clayton et al., 1937), L. tarassovi (Ananin, Kiktenko, 1941), care cauzează forme de
leptospiroze mai benigne în comparație cu L. icterohaemorrhagiae

6)Leptospirele sunt incluse în genul Leptospira, familia Spirochetaceae, din care fac parte și
genurile Borrelia și Treponema. Genul Leptospira (leptos – subțire; speira – spirală) include
două tipuri: patogene – Interrogans și nepatogene – Biflexa. Diferențierea între formele
patogene și nepatogene (saprofite) de leptospire se face în baza proprietăților culturale,
biochimice și serologice.
După caracteristicile de antigenitate Leptospira interrogans conține mai bine de 250 de
serovariante, care se unesc în 25 de grupe serologice, patogene pentru animale și om.
În teritoriul Republicii Moldova a fost identificată circulația a 13 serogrupe de leptospire:
Pomona, Tarassovi, Grippotyphosa, Hebdomadis, Icterohaemorrhagiae, Bataviae, Australis,
Javanica, Cynopteri, Autumnalis, Canicola, Ballum, Pyrogenes.

7)Structura antigenică la leptospire este complexă. Se cunosc două componente antigenice

majore: antigenul de suprafață (antigen P), de natură polizaharidică, care conferă specificitatea
de tip, cea de-a doua componentă este antigenul somatic (antigen S), de natură
lipopolizaharidică, care conferă specificitatea de grup.
Leptospirele se cultivă pe medii de cultură cu conținut de ser de iepure, în aerobioză, la un pH
optim de 7,2-7,4, temperatură 27-30°C și întuneric. Leptospirele patogene degenerează ușor
sau nu se dezvoltă la temperatura de 37°C și își pierd virulența prin treceri în serie pe mediile de
cultură, care poate fi recâștigată prin treceri pe cobai. Nu suportă uscăciunea, mediul acid sau
intens alcalin. Totodată, fiind hidrofile, se păstrează mai mult timp în condiții de umiditate
crescută cu un pH în limitele 7,2-7,4. De exemplu, în apa bazinelor deschise ele își păstrează
viabilitatea până la 30 de zile, în solul umed – până la 279 de zile, în produsele alimentare – de
la câteva ore până la câteva zile. Atât temperaturile ridicate, cât și cele prea scăzute le distrug
repede. La 50-60°C mor în 30-60 de minute, la 65°C – în câteva minute, la fierbere – momentan.
Pier ușor sub acțiunea razelor solare.

8)Rezervorul natural al agentului patogen în leptospiroze este reprezentat de diferite specii de

rozătoare (șobolanul de casă și de câmp, șoarecele de câmp, șobolanul de apă, nutriile și
altele.). După contaminare, leptospirele circulă în sângele rozătoarelor timp de 5-10 zile, după
care se localizează în rinichi, de unde se excretă cu urina toată viața. În focarele antropurgice
rolul de rezervor este reprezentat de animalele domestice – bovine, suine, ovine, câini, mai rar
cabaline
Totodată, aceleași specii de animale pot fi purtătoare ale mai multor tipuri de leptospire, deci
pot avea loc contaminări încrucișate, iar omul poate contracta diferite specii de leptospire.
Omul bolnav de leptospiroză, de regulă, nu reprezintă o sursă de agent patogen, deci nu este
contagios.
În organismul omului leptospirele patogene pătrund de obicei parenteral, prin mucoasa sau
pielea lezată. Astfel, contractarea leptospirelor se produce preponderent în timpul scăldatului
în bazinele cu apă poluată de către animalele domestice sau xenantrope și prin apele reziduale
de la fermele de vite; în timpul îngrijirii animalelor, în special celor bolnave; prin solul
contaminat de dejecțiile rozătoarelor, îndeosebi în timpul cositului în lunci; în timpul sacrificării
animalelor, tranșării și prelucrării cărnii. Transmiterea se poate realiza și pe cale hidrică, la
folosirea apei pentru băut din surse neamenajate, și pe cale alimentară, la folosirea produselor
alimentare contaminate, în special în infecția cu L. icterohaemorrhagiae.
9) Perioada de incubaţie a maladiei durează aproximativ 7-14 zile, cu extreme care variază între
2 şi 30 de zile.
Maladia se caracterizează printr-un debut brusc cu febră în asociere cu cefalee severă,
temperatura corpului ajunge la valori de 39-400 C. Cefaleea severă, persistentă, de obicei
frontală, mai rar retroorbitară, poate fi primul simptom. Sunt caracteristice durerile la nivelul
membrelor inferioare, în special la nivelul gambelor, sub formă de mialgii. Alte semne
nespecifice includ prostraţia, anorexia, greaţa şi voma, uneori în asociere cu constipaţia sau cu
diareea. Simptomele afectării sistemului nervos includ agitaţia, starea confuză, delirul,
halucinaţiile; în cazuri rare stări psihotice.
Pentru leptospiroză este caracteristică o gamă largă a formelor clinice. Formele clinice includ:
maladia febrilă cu icter, splenomegalie şi nefrită (maladia Weil); maladia febrilă acută cu mialgii
severe, maladia febrilă cu hemoragii pulmonare sub formă de hemoptizie, sindromul icteric în
asociere cu hemoragiile pulmonare, sindromul icteric cu hematurie, meningita hemoragică cu
hemoragiile conjunctivale sau cu maladia febrilă cu aritmii cardiace, cu sau fără hemoragii

10)În toate formele de manifestare se examinează sângele în prima săptămână de boală sau în
cazurile trenante, precum și urina (spontană, nu cea din punga sondei) începând cu sfârșitul
primei săptămâni de boală, în majoritatea cazurilor timp de 6-8 săptămâni. În situații speciale,
ca de exemplu în cazuri cu meningită seroasă, poate fi examinat lichidul cefalo-rahidian, în
abdomenul acut operat – exudatul peritoneal, precum și postmortem – microfragmentele de
ficat, corticala renală, plămâni, glande suprarenale. Prelevatele trebuie să fie recoltate în
recipiente sterile, păstrate și transportate la temperatura ambiantă în decursul a câteva ore de
la prelevare.
Diagnosticul Leptospirozei este foarte important si greu de stabilit, de aceea necesita o investigare
minutioasa.
1. Examenul sangelui arata in leptospiroza un sindrom inflamator:

 VSH-ul este mult crescut;

 fibrinogenul seric este crescut;
 creatinkinaza are valori mari;
 numarul de leucocite si neutrofile este deseori, modificat.

2. Examenul LCR:

 se practica datorita semnelor meningeale;

 este deseori modificat in leptospiroza;

3. Metoda microscopica :

 pe fond intunecat se poate permite vizualizarea leptospirelor, dar e putin specifica;

 imunofluorescenta este mult mai specifica si utila, dar nu e disponibila in toate laboratoarele
clinice;
4. Metoda serologica:

  testul MAT, testul macroscopic de aglutinare;

 ELISA, test care utilizeaza o gama larga de antigeni cu reactivitate

Anticorpii apar în perioada de stare a bolii cu un titru maxim la 3-4 săptămâni de la debut, dar
răspunsul anticorpic este foarte variabil şi este redus sau întârziat la persoanele tratate precoce
cu antibiotice. Anticorpii pot persista câţiva ani la titre joase.

11)Antibioticoterapia este tratamentul de baza la persoanele infectate cu Leptospiroza. Se recomanda ca

odata stabilit diagnosticul sa se inceapa cat mai repede. Se admite o intarziere de maxim 4 zile, in care in
aceasta perioada nu e pusa viata pacientului in pericol.In cazuri severe se recomanda administratrea
intravenoasa a antibioticului. In forme usoare, tratamentul se va efectua cu administrare orala.
Medicamentul de elecţiune este benzil penicilina în doză de 5000000 unităţi pe zi, timp de 5
zile. Ca alternativă, în cazul pacienţilor alergici la grupul penicilinelor, poate fi considerată
eritromicina în doză de 250 mg de 4 ori pe zi, timp de 5 zile. De asemenea, este recomandată
doxiciclina, câte 100 mg de 2 ori pe zi, timp de 10 zile

12)Riscul de infecţie cu bacteria Leptospira poate fi redus semnificativ, dacă sunt urmate
câteva reguli de bază. Prima regulă constă în evitarea înotului în lacuri, râuri sau bazine care pot
fi contaminate. Apoi, este important ca lucrătorii în domenii expuse la contractarea acestei
bacterii să se protejeze cu echipament adecvat (mănuşi, ochelari de protecţie, halat, cizme etc.)
şi să evite contactul pielii cu animalele. De asemenea, muncitorii la risc trebuie să evite
consumul de alimente sau fumatul în timp ce intră în contact cu animalele.
Alte măsuri care reduc riscul de leptospiroză sunt: spălatul pe mâini cu apă şi săpun
antibacterian, purtarea de mănuşi în timpul grădinăritului, evitarea mersului desculţ în solul
umed, îndepărtarea rozătoarelor prin înlăturarea resturilor menajere care le pot atrage,
evitarea pescuitului în ape potenţial contaminate.