STAPHYLOCOCCUS

AUREUS
 Staphylococcus aureus (Stafilococul auriu) este o bacterie patogenă din genul
Staphylococcus.
Stafilococii sunt bacterii cu formă de coci Gram-pozitivi, cu dimensiuni de 0,5-1,5 microni
dispuși ca celule izolate, în perechi, tetrade, lanțuri scurte sau, mai des, sub formă de
ciorchine recunoscute a fi cauza diferitelor infecții locale și generale la om.
 Istoric

 Prima descriere a genului Staphylococcus a fost făcută de Rosenbach în 1884, care a

divizat genul în două specii: Staphylococcus aureus și Staphylococcus albus; ulterior
Passet a adăugat la aceste două specii pe a treia: Staphylococcus citreus.
 Istoricul toxiinfecților alimentare stafilococice începe cu mulți ani înainte. Primele
descrieri de îmbolnăviri cu caracter de episoade epidemice apărute ca urmare a
consumului unor alimente, datează din perioda anilor 1860-1880.
 Etiologie

 Genul Staphylococcus face parte din familia Micrococcaceae, împreună cu genurile

Micrococcus și Planococcus.

 S. aureus se dezvoltă bine pe mediile nutritive simple cu pH 7-7,5, la temperatura de 35℃-

40℃. Pe suprafața agarului nutritiv formează colonii de tip S cu diametrul de 1-4 mm, opace,
netede, ușor convexe, cu margini regulate, umede, albe, galbene sau portocalii.
 Se poate dezvolta și pe medii cu concentrații mari de clorură de sodiu , S.a fiind o bacterie
halofilă.
 În bulionul nutritiv produce turbiditate intensă cu depozit necaracteristic, ușor omogenizabil,
iar unele tulpuni formează un inel discret la suprafața coloanei de mediu. Totuși, pentru
izolarea rapidă a bacteriei din alimente sau din materiale patologice contaminate și cu altă
microfloră se impune folosirea unor medii speciale, selective.
 Condiții de multiplicare și rezistență

 S.aureus este sensibil la temperaturi mai mari de 46℃. La 54℃-60℃, în tampon fosfat
neutru și la o densitate de 6 x 106-107 celule/ml, el este distrus în 4-24 minute. Rezistența
la căldură a acestei bacterii este infuențată de pH-ul soluției în care se gășește. După o
tratare la 52℃, timp de 15 minute, mai mult de 99% din celulele supraviețuitoare nu se
mai dezvoltă într-un mediu cu 7,5 % clorură de sodiu, ele fiind cu microleziuni.

 Vârsta celulelor influențează rezistența lor la căldură, cele mai rezistente fiind celulele de
12-60 ore și cele aflate la începutul fazei staționare.

 S.aureus este mai rezistent la temperaturile de congelare decât Salmonella și E.coli.

 Stafilococii au o sensibilitate diferită față de acizi. Sensibilitatea cea mai mare o prezintă
față de acidul acetic și apoi, în ordine descrescândă, față de acizii citric, lactic, clorhidric.
 Tratarea termică este mijlocul cel mai eficient de inactivarea stafilococilor din alimente.

 Tratamentul termic care se aplică conservelor alimentare în recipiente închise ermetic

este suficient pentru distrugerea tuturor stafilococilor eventual prezenți. Laptele crud este
frecvent contaminat cu S.aureus, dar acesta este distrus în mod sigur în timpul
pasteurizării corect aplicate.

 Congelarea și decongelarea au un efect redus asupra viabilității stafilococilor, dar s-a

demonstrat că stocarea cărnurilor contaminate la -22℃ determină distrugerea lor în
proporție de 91%.

 Gălbenușul de ou are o acțiune protectoare pentru S. aureus.

 Epidemiologie
 S. aureus este foarte răspândit în natură, totuși sursele principale de infectare a
omului și de contaminare a alimentelor îl reprezintă:

❖ Oamenii bolnavi sau purtători

Infecțiile cutanate, furunculele, eczemele, panarițiile, piodermitele, tăieturile infectate
și alte leziuni supurative deschise, ca și infecțiile căilor respiratorii și digestive
superioare ( ex.faringite, laringite) sunt deseori cauzate de S.aureus care se elimină în
mediul extern și poate contamina alimentele prin contact direct, prin tuse, strănut și
prin simpla expirație. Oamenii pot fi purtători naso-faringieni sau pot fi purtători
fecali de stafilococi și pot contamina alimentele prin fecale.
❖ Animalele bolnave sau purtătoare de stafilococi
❖ Alimentele, dintre care cele mai des implicate sunt laptele și produsele lactate, carnea și
produsele din carne,cremele care se folosesc pentru diferite prăjituri conservele de carne
sau pește. Pasteurizarea distruge stafilococii, dar nu enterotoxina.
 Șunca este incriminată în mai multe cazuri..
 Conservele de carne sau pește în recipiente închise ermetic pot fi de asemenea, incriminate
în producerea de toxiinfecții alimentare stafilococice, dacă se contaminează cu stafilococi
după tratarea termică, prin apa de răcire, ca urmare a lipsei de ermeticitate a cutiilor.
 Manifestări clinice
 Manifestările clinice ale infecțiilor produse de stafilococul auriu se datorează fie toxinelor
secretate de acesta – intoxicații, fie inmulțirii bacteriene – infecții.

 Intoxicațiile stafilococice sunt:

- sindromul pielii opărite;
- toxiinfecția alimentară;
- sindromul de șoc toxic.

Principalele infecții sunt cele purulente, dintre care cele mai frecvente sunt:
- infecții ale pielii: furuncule, acnee, foliculite;
- infecțiile tesutului subcutanat: mastite, hidrosadenite, abcese;
- infecții respiratorii: faringite, bronșite, pneumonii;
- infecții ale scheletului:artrite, ostiomelite;
- infecții generalizate: meningite,septicemii,endocardite cu diseminari secundare cu
formare de abcese în diferite organe.
 În cazul toxiinfecțiilor alimentare perioada de incubație este de obicei scurtă și cuprinsă între 1 și 6
ore, cel mai des întâlnită fiind cea de 3-4 ore. Durata de incubație depinde de cantitatea de toxină
ingerată, de tipul ei și de sensibilitatea individuală a persoanelor afectate.
 Aspectul clinic este dominat de tulburările gastrointestinale dintre care pe primul loc se situează
starile de voma
 Toxiinfecția debutează cu grețuri însoțite de crampe abdominale și urmate la scurt timp de voma, de
regulă severe, repetate la intervale de 5-21 minute și care durează 1-8 ore. În unele cazuri vomele
sunt striate cu sânge (13%).
 Diareea este prezentă la ~90% din cazuri, dar numai la 15% îmbracă forme grave. În cazurile grave
diareea este însoțită de tenesme, se manifestă prin scaune numeroase, caracter sangvinolent și
determină deshidratarea organismului.
 Cefaleea este moderata și de scurtă durată. La majoritatea cazurilor apar crampele musculare, mai ales
la flexorii piciorelor. Deshidratarea corpului, semnalată uneori, este moderată. Simptomele acute
dispar după aproximativ 4 ore, dar starea de slăbiciune durează două zile. Cazurile grave necesită
spitalizarea de câteva zile.
 La copii a fost descris sindromul șocului toxic (TSS) cu simptome de toxemie și prezența S.aureus în
secrețiile naso-faringiene.
 Infecţii la nivelul pielii - care se manifestă prin roşeaţă, eczeme sau vezicule pline
cu lichid. Infecţia cu stafilococ se poate manifesta şi sub forme unor pustule care,
aparent, seamănă cu muşcătura de păianjen.

 Abcesele cutanate sunt un alt simptom frecvent al infecţiei cu stafilococ auriu.

Dacă igiena este deficitară, poate lua forma unui furuncul.
 Diagnostic
➢ Diagnostic clinic
Diagnosticul clinic se bazează pe caracterul manifestărilor clinice dintre care semnificația
cea mai mare o au: apariția bruscă și alarmantă a semnelor, predominanța starilor de voma,
durata scurtă a semnelor, recuperarea rapidă. Ancheta epidemiologică este foarte utilă și ea
trebuie să stabilească cât mai corect și cât mai rapid alimentul care a stat la originea
îmbolnăvirilor

➢ Diagnostic de laborator
Diagnosticul de laborator urmărește izolarea, numărarea, caracterizarea S.aureus și detectarea
enterotoxinelor stafilococice.
 Profilaxie și Combatere
 Pentru prevenirea toxiinfecțiilor alimentare se impun următoarele măsuri principale:
 alimentele trebuie mentinute la temperaturi de refrigerare, indiferent de faza de prelucrare în care se
găsesc, excepție făcând alimentele care se servesc imediat;
 alimentele incriminate, cum este laptele provenit de la animalele cu mastite, trebuie scoase din
consumul uman, indiferent de prelucrările la care s-ar supune;
 evitarea contaminării alimentelor de către oamenii care participă la obținerea, prelucrarea și servirea
lor. Vor fi excluse din productie persoanele care prezintă leziuni cutanate la mâini sau la față sau
afecțiuni ale căilor respiratorii superioare. De asemenea, purtătorii naso-faringieni de stafilococi sunt
excluși din productie anumite perioade, timp în care sunt supuși unor tratamente care să excludă
strea de purtător.
 se impun măsuri de igienă riguroasă în unitățile de productie;
 tratamentul prompt al tuturor infecțiilor stafilococice, chiar și a celor superficiale, ale pielii și
țesuturilor moi.