REFERAT

Toxiinfecțiile alimentare

Chişinău, 2022
 Toxiinfecţiile alimentare sunt nişte boli acute din grupul infecţiilor intestinale, care apar
sporadic sau epidemic în urma consumării de alimente intens contaminate cu variate bacterii şi
(sau) toxinele lor, caracterizându-se clinic prin disfuncţii intestinale acute cu debut brutal,
fenomene toxice generale şi dereglări hidro-saline.

La agenţii ce provoacă toxiinfecţiile alimentare (TIA) se atâmă multiple bacterii

convenţional patogene, care sunt capabile de a produce exotoxine în diverse produse alimentare.
Printre aceste exotoxine se numără enterotoxinele (termolabile şi termostabile), care intensifică
secreţia lichidului şi a sărurilor în lumenul tractului digestiv, de asemenea şi citotoxinele ce
lezează membranele celulelor epiteliale, ducând la dereglarea în ele a proceselor de sinteză a
proteinelor.

Cei mai frecvenţi agenţi, care provoacă TIA sunt: Clostridium perfringens, Proteus
vulgaris, mirabilis, Bacillus cereus. Enteroxine mai produc microorganismele convenţionale
patogene ca: Klebsiella, Enterobacter, Citrobacter, Serratia, Pseudomonas, Aeromonas,
Edwardsiella, Vibrio parahaemolyticus. De menţionat, că majoritatea din agenţii TIA elimină
enterotoxine termostabile, adică rezistente la temperaturi ridicate.

Enterotoxina St. Aureus se deosebeşte printr-o termostabilitate mai pronunţată. Ea nu se

inactivează la temperatura de fierbere (+100°C) timp de 30 minute (după unii autori chiar şi până
la 2 ore) şi îşi păstrează însuşirea (în lipsa bacteriilor) de a provoca boala.

Printre agenţii microbieni ai TIA capabili să producă citotoxină se numără:

Clebsiellapneumoniae, Enterobacter cloacae, Aeromonas hidrophila, Clostridium perfringens de
tip G şi dificile, Vibrio parahaemoliticus, St. aureus etc.

Agenţii TIA sunt larg răspândiţi în mediul ambiant. Ei se întâlnesc în materiile fecale ale
oamenilor şi animalelor, în sol, apă, aer, pe diverse obiecte etc. Astfel, nu întotdeauna in această
patologie se poate de stabilit sursa de infecţie. in unele cazuri ca sursă de infecţie pot fi lucrătorii
din industria alimentară, care suferă de diverse boli purulente ale pielii (piodermite, plăgi
purulente, panaricii etc), angine, rinofaringite, laringotrahiobronşite, pneumonii.
 În calitate de sursă de infecţie mai pot fi animalele bolnave de mastite (bovine, ovine,
caprine etc). Mecanismul de transmitere a acestor infecţii este cel fecalo-oral, însă nu totdeauna,
deoarece aceşti agenţi pot nimeri în produsele alimentare şi din diverse afecţiuni purulente ale
dermei, căilor respiratorii etc. Răspândirea acestor patologii are loc, de regulă, pe cale
alimentară.

Printre factorii de transmitere a TIA sunt produsele alimentare solide (salamuri, răcituri,
ouă, carne, conserve din earne, peşte etc.) şi lichide (lapte, smântână, supe, sucuri, compoturi,
cVas, limonadă, coctailuri etc). De menţionat, că aceste produse alimentare sunt nişte medii
destul de favorabile pentru multiplicarea florei microbiene, care provoacă maladia propriu-zisă.

Intoxicaţiile cu stafilococi mai frecvent sunt legate de consumul în hrană a laptelui infectat,
a produselor lactate, a diferitor cremuri dulci, a felurilor de bucate din carne, peşte şi legume. La
rândul său Proteus şi Clostridium, de asemenea foarte bine se multiplică în produsele alimentare
proteice (carne, peşte, inclusiv şi în cele conservate; în salamuri, lapte etc).

Mai puţin pretenţios este Bacillus cereus, care se multiplică destul de vertiginos în diverse
produse alimentare ca: salate şi supe de legume, bucate din carne şi peşte. Receptivitatea către
acest grup de infecţii este destul de avansată. Deseori se îmbolnăvesc 90-100% din persoanele ce
au consumat acelaşi produs alimentar infectat.

Pentru TIA este caracteristică infectarea în grupuri cu aspect exploziv, care se răspândeşte
într-un timp scurt (de câteva ore), afectând toate sau aproape toate persoanele care au consumat
produsul infectat.

Morbiditatea prin TIA este destul de sporită în anotimpurile calde (primăvara, vara şi
toamna), însă cazuri sporadice se pot înregistra pe parcursul anului întreg.

Toxiinfecţille alimentare au un debut acut, chiar brutal, care urmează imediat după
perioada de incubaţie. Această perioadă este destul de scurtă, variind între 30 min şi 24 ore (mai
frecvent 2-6 ore). Tabloul clinic al T1A, provocat de diferiţi agenţi patogeni, este mult
asemănător, având multiple simptome comune. De regulă, maladia se începe cu greţuri, la care
peste un timp scurt se asociază voma.
 Ultima, de regulă, este repetată, uneori chinuitoare şi devastatoare. Aproape în acelaşi timp
sau puţin mai târziu la vomă se asociază scaunul lichid. El este în volum sporit, cu o frecvenţă de
10-15 ori în nictimer şi caracter enteritic, fără mucus şi striuri de sânge. La o parte din pacienţi se
mai determină dureri sub formă de crampe în abdomen, ascensiune termică, frisoane, cefalee,
vertijuri, slăbiciune generală şi moleşeală.

Temperatura atinge limitele de 38-39°C în primele ore de boală, ulterior pe parcursul a 12-
14 ore normalizându-se. De menţionat, că la o parte din bolnavi se determină o paliditate a
tegumentelor, uneori, mai ales în cazuri grave, ele capătă o culoare pământie, fiind însoţite de
leşinul pacienţilor sau de o stare de colaps.

Dacă voma este repetată, iar scaunul abundent şi frecvent, pot apărea semne de
deschidratare şi demineralizare a pacienţilor. La ei se ivesc crampe musculare destul de
dureroase, se micşorează turgorul pielii, care capătă o culoare cianotică, se micşorează diureza,
tensiunea arterială etc. În majoritatea cazurilor maladia decurge timp de 1-3- zile.

Cu toate câ TIA provocate de mai mulţi agenţi microbieni au un tablou clinic asemănător,
unele din ele mai au şi particularităţi. Spre exemplu, în tabloul clinic al TIA provocate de Cl.
perfringens predomină simptomele gastritei sau a gastroenteritei.

Mai frecvent se intâlnesc forme grave, care sunt însoţite de o enterită necrotică şi
septicemie anaerobică. in TIA provocate de protei, scaunul are un miros fetid, iar la o parte din
pacienţi se dereglează văzul. Intoxicaţiile stafilococice mai frecvent decurg fără diaree, cu
temperatură normală sau subfebrilă şi cu predominarea semnelor de gastrită acută.

Complicaţiile în TIA, de regulă, sunt legate de adresarea tardivă după ajutorul medical.
Dintre ele fac parte şocul hipovolemic sau toxiinfecţios, insuficienţa cardiovasculară acută,
enterită necrotică acută şi septicemia anaerobică. De menţionat, că dacă în TIA se dezvoltă
complicaţii şi bolnavii nu se adresează imediat la medic, la ei boala poate avea un final tragic.

Diagnosticul și tratamentul TIA, în dependență de gradul de gravitate, poate fi efectuat în

secțiile de boli infecțioase sau în condiții de laborator (domiciliu). Este important de menţionat,
că succesul în tratamentul TIA depinde de aceea, cât de rapid pacientul se adresează după
ajutorul medical. Până la sosirea medicului la domiciliu e necesar de efectuat pacientului
spălături gastrice cu apă fiartă şi răcorită, sau cu solutie de 2% bicarbonat de potasiu.

Profilaxia TIA constă în efectuarea controlului sanitar şi veterinar al produselor

alimentare, respectarea regulilor de sanitarie şi igienă la prepararea, transportarea, păstrarea şi
prelucrarea termică a acestora.

Pentru prevenirea infectării camea trebuie supusă sistematic examenului veterinar şi

sanitar, începând cu sacrificarea animalelor şi până la realizarea produselor fabricate din ea.

Pentru a evita infectarea laptelui şi a produselor lactate trebuie efectuate un control

veterinar al stării sănătăţii animalelor atât obşteşti, cât şi din sectorul privat; respectarea igienei
mulsului animalelor şi a igienei personale de către mulgătoare.

Lucrătorii întreprinderilor alimentare, cantinelor, magazinelor alimentare de stat şi private

trebuie să respecte cu stricteţe condiţiile sanitaro-igienice de păstrare la rece a produselor, să
asigure livrarea lor în stare proaspătă şi de calitate superioară.

Carnea, peştele, laptele şi derivatele lor trebuie să fie păstrate în frigider, la temperatura de
+2° - +4°C conform termenilor de păstrare. Pentru profilaxia TIA un rol important îl are
controlul medical al lucrătorilor din alimentaţia publică şi privată pentru a lua măsurile de
rigoare cu bolnavii şi purtătorii de germeni depistaţi.