Denumirea cartii | 1

Capitol 4.2. Infecții bacteriene cu poartă

de intrare digestivă

4.2.1. Salmoneloze. Febra tifoidă. Febrele paratifoide

Incze Andrea

1.1 Salmoneloze
Etiologie, patogenie

Salmonellele sunt bacili Gram-negativi, cu numeroase serotipuri. Salmonella

typhi și paratyphi produc febra tifoidă, respectiv paratifoidă (discutate mai
jos), iar Salmonelele non-typhi sunt răspunzătoare de producerea
gastroenterocolitelor.

Salmonellele non-typhi sunt prezente în tractul intestinal al animalelor

(rumegătoare, reptile, etc), păsărilor (găini, rațe etc.), pot contamina ouăle sau
carnea de pui. Se transmit la om prin intermediul alimentelor sau apei
contaminate. Sunt agenți etiologici frecvenți ai toxiinfecțiilor alimentare, fiind
transmise prin intermediul ouălor, cărnii insuficient preparate termic.
Alimentele pot fi contaminate pe parcursul prelucrării acestora. Infecția se
poate transmite și de la purătorii de Salmonelle. Infecțiile apar mai frecvent în
sezonul cald.

Persoanele imunodeprimate prin infecție HIV sau alte cauze, cei cu

hemoglobionaptii, cu hipoclorhidrie, colită inflamatorie sau neoplasm de colon
sunt la risc de a dezvolta infecție cu Salmonelle non-typhi asociată cu
bacteriemie, metastaze septice.

Utilizarea antibioticelor în industria alimentară a condus la apariția de tulpini

de Salmonella non-typhi rezistente la antibiotice.
2 | Denumirea cartii sau a sectiunii/capitolului

Salmonellele non-typhi invadează epiteliul intestinal, conduc la fenomene

inflamatorii locale, uneori pot fi producătoare de enterotoxine, afectează
intestinul subțire și gros.

Tablou clinic

Incubația este de 12-48 de ore. Debutul este brusc, cu cefalee, uneori rahialgii,
diaree, cu scaune apoase, sau galben-verzui, fetide, sau rar sanguinolente
(dizenteriforme), febră, grețuri, colici abdominale. Uneori tabloul clinic poate
mima o apendicită acută. Evoluția este autolimitată în 3-6 zile. Portajul
intestinal de Salmonella poate persista câteva săptămâni după vindecare.

Complicații

Poate să apară bacteriemie în 1-4% din cazuri, mai ales la persoanele

imunodeprimate sau vârstnice. Astfel pot să apară metastaze septice – de
exemplu arterite (metastază septică la nivelul plăcii ateromatoase), osteite,
artrite, osteodiscite, meningite, abces cerebral, pneumonii, pleurezii,
endocardite, pericardite, pielonefrite, prostatite.

Rar poate să apară megacolonul toxic.

Deshidratarea poate complica gastroenterocolita cu Salmonella, ea poate fi

importantă în cazul sugarilor, vârstnicilor.

Artrita reactivă apare la câteva săptămâni după vindecarea enterocolitei

acute, mai ales la persoanele cu antigen de histocompatibilitate HLA-B27.

Diagnostic

Salmonellele non typhi se pot izola din materiile fecale (coprocultură), din
hemocultură, sau din prelevatele de la nivelul metastazelor septice (LCR,
lichid pleural, secreție purulentă din abces, etc.).

Tratament

Este necesară rehidratarea, utilizând soluțiile de rehidratare orală, la nevoie

rehidratare intravenoasă.

Se poate administra medicație antidiareică – de exemplu racecadotril.

 Denumirea cartii | 3

Tratamentul antibiotic crește riscul de portaj de Salmonelle, astfel nu este

indicat la persoanele fără comorbidități, cu forme clinice ușoare sau medii.
Tratamentul antibiotic este indicat doar la nou-născuți, sugari, vârstnici,
imunodeprimați, persoane cu valvulopatii, proteze endovasculare,
hemoglobinopatii, în formele clinice severe. Se poate utiliza Azitromicina sau
Cefalosporinele de generația a 3-a. Ciprofloxacina poate fi eficientă, însă 15%
din tulpini pot fi rezistente. Durata tratamentului antibiotic este de 3-5 zile,
sau 7 zile în cazul persoanelor imunodeprimate, 7-14 zile în caz de
bacteriemie.

Prognostic

Majoritatea cazurilor evoluează spre vindecare, rata de mortalitate fiind de

0,5%.

Profilaxie

Trebuie respectate măsurile de igienă alimentară, igienă a mâinilor. Lucrătorii

din industria alimentară trebuie controlați periodic, purtătorii de Salmonelle
neavând permisiunea de a lucra în alimentația publică.

Utilizarea judicioasă a antibioticelor la oameni și animale este indicată pentru

reducerea apariției tulpinilor de Salmonella multidrog-rezistente.

1.2. Febra tifoidă

Etiologie, patogenie
Agentul etiologic al febrei tifoide este Salmonella typhi, al cărui rezervor este
strict uman.

Salmonella typhi este un bacil Gram negativ, care are un antigen flagelar (H),
antigen somatic O (endotoxina membranei externe), și în plus față de celelate
Salmonelle anigenul Vi (de virulență, antigen capsular, care se folosește pentru
prepararea vaccinului acelular). Poate supraviețui în fagocitele mononucleare.

Se transmite prin intermediul alimentelor sau apei contaminate. Se elimină

prin materiile fecale. Rezervorul de infecție este omul bolnav sau purtătorul
sănătos. Litiaza biliară favorizează portajul de Salmonella typhi (bacteria
rămâne la nivelul biofilmului de pe suprafața calculilor biliari). Și litiaza renală
poate să favorizeze portajul de Salmonella typhi.
4 | Denumirea cartii sau a sectiunii/capitolului

Din lumenul intestinului subțire Salmonellele ajung prin plăcile Peyer în

ganglionii limfatici regionali, apoi în circulația sanguină. Inițial penetrează
mucoasa intestinală prin celulele M din epiteliul intestinal sau prin enetrocite,
apoi sunt preluate de către macrofagi, nefiind însă distruse de către acestea,
ajung în vasele limfatice, ganglionii limfatici, apoi prin ductul toracic în
circulația sanguină (bacteriemie primară, asimptomatică). Ajunge în sistemul
reticuloendotelial, unde se multiplică (în perioada de incubație a bolii).
Bacteriile sunt eliberate din nou în circulația sanguină, în paralel cu apariția
febrei, și simptomelor specifice. La nivelul plăcilor Peyer apare inițial o
hiperplazie, apoi necroză, ulcerații, eventual perforație sau hemoragie
intestinală.

Endotoxina este eliberată dacă bacteriile sunt distruse, ceea ce se întâmplă la

nivelul tractului digestiv (al plăcilor Peyer), având ca și consecință ulcerațiile.
Endotoxina are rol și în afectarea cerebrală (starea tifică), respectiv cardiacă
(bradicardia relativă), apariția leucopeniei.

Tablou clinic

Incubația este de 10-14 zile.

Boala debutează cu febră, cu creștere progresivă, până la 40⁰ C, ulterior în

platou, apoi scade progresiv (febră în trapez), de durată lungă (aproximativ 4
săptămâni), cefalee frontală, insomnie, astenie marcată, inapetență. Este
prezentă starea tifică - somnolență, chiar obnubilare (somnolență diurnă,
insomnie nocturnă). Uneori se poate manifesta ca și o stare de delir, o stare de
„coma vigil”, pacientul încearcă să atingă obiecte imaginare. Mai pot să apară
meningita, sindromul Guillain-Barre, nevritele. Afectarea tractului digestiv se
manifestă prin: dureri abdominale, borborisme în flancul drept, pacientul
poate fi constipat, sau poate avea diaree (cu scaune verzui, aspect de „piure de
mazăre”), uneori vărsături. Uneori se poate observa angina Duguet (ulcerații
la nivelul pilierilor palatini anteriori). Limba este saburală („limba de
papagal”), este prezentă hepatosplenomegalia, limfadenopatia. Este prezentă
bradicardia relativă. La sfârșitul primei săptămâni a bolii apar rozeolele tifice,
persistă 2-5 zile, apoi dispar fără urmă – elemente maculopapuloase roz, 2-4
mm diametrul, discrete, situate la nivelul toracelui, abdomenului. Alte
simptome care pot să apară: mialgii, artralgii, tuse.

Din săptămâna a 4-a simptomele se remit progresiv, evoluția este lent către
vindecare, însă cu posibilitatea recăderii.
 Denumirea cartii | 5

Complicații

Apar de obicei în a 3-a săptămână de boală: pneumonie, meningită,

osteomielită, perforație intestinală, peritonită, hemoragie intestinală (datorită
hiperplaziei, ulcerației și necrozelor apărute la nivelul plăcilor Peyer),
miocardită, encefalită. Rar: colecistită, osteoartrită (la cei cu talasemie), abces
splenic, hepatic, cerebral, CID (coagulopatie intravasculară diseminată),
sindrom hemofagocitar, pancreatită, colecistită, orhită, hepatită,
glomerulonefrită, pielonefrită, sindrom hemolitic-uremic, bronșită, parotidită,
endoftalmită, șoc septic, ARDS.

Poate să apară recrudescența bolii, la 2-3 săptămâni după scăderea febrei.

10% din persoanele infectate rămân purtătoare de Salmonella typhi pe o

durată de câteva luni (purtători convalescenți). 1-4% din persoanele infectate
rămân purtători cronici, cu portaj al Salmonellei typhi pe durata mai multor
ani. Aceste persoane au frecvent litiază biliară, bacteriile fiind prezente la
acest nivel. Există portaj renal, la persoanele cu schistosomiază, obstrucție a
căilor urinare, litiază renală.

Diagnostic

Suspiciunea de febră tifoidă se ridică în cazul persoanelor care au călătorit

recent în zone cu risc de transmitere, și care se prezintă cu sindrom febril.

Salmonella typhi se poate izola din: hemocultură – pozitivă mai ales în primele
2 săptămâni, coprocultură, urocultură, cultură din secrețiile intestinale, din
măduva osoasă, din rozeolele tifice (biopsie).

Se poate efectua testare serologică (reacția Widal), însă nu se mai recomandă

utilizarea acesteia, fiind posibile reacții fals pozitive. Se evidențiază anticorpii
împotriva antigenelor H și O.

Este prezentă leucopenia, neutropenia. Leucocitoza apare la copii, sau la cei

care dezvoltă perforație intestinală. Rar apare trombocitopenia. AST, ALT,
LDH, CK pot fi ușor crescute.

Diagnostic diferențial

La persoanele care se întorc din zone endemice (de exemplu India, Filipine,
America Latină), și prezintă febră, intră în discuție următoarele: malaria,
6 | Denumirea cartii sau a sectiunii/capitolului

hepatita virală acută, diareea bacteriană, denga, infecțiile date de rickettsii

(tifosul exantematic), leptospiroza, amibiaza, infecția HIV acută. Alte afecțiuni
care trebuie diferențiate pot fi: tuberculoza, bruceloza, septicemia, encefalita,
leishmaniaza viscerală, mononucleoza infecțioasă, gripa, bolile hematologice
maligne.

Tratament

Există tulpini de Salmonella typhi rezistente la antibiotice – la cloramfenicol,

cotrimoxazol, amoxicilină, chiar tulpini producătoare de betalactamază cu
spectrul extins (ESBL). Fluorochinolonele sunt recomandate, de exemplu
Ciprofloxacina 2x500 mg/zi, însă în unele zone există tulpini rezistente. Unele
tulpini de Salmonella typhi pot fi multidrog-rezistente (MDR – rezistente la
cloramfenicol, cotrimoxazol, amoxicilină, pot fi tratate cu ceftriaxon,
cefotaxim, cefixim) sau cu rezistență extinsă (XDR – rezistente și la chinolone,
respectiv la cefelasporine de generația a treia). În această situație se poate
folosi doar azitromicina sau carbapenemele. Durata tratamentului este de 5-7
zile în formele necomplicate, și 10-14 zile în cele complicate.

Temperatura pacientului poate să rămână ridicată încă câteva zile după

inițierea tratamentului antibiotic eficient, aceasta nu înseamnă eșec
terapeutic.

Tratamentul antibiotic prelungit (4-6 săptămâni) poate fi eficient în cazul

purtătorilor de Salmonella typhi, cu excepția celor cu litiază biliară.
Colecistectomia este indicată la aceștia.

Corticoterapia (dexametazonă) este indicată în formele cu manifestări clinice

toxice importante (neurologice, cardiace).

În caz de perforație intestinală este indicată intervenția chirurgicală de

urgență, rehidratarea parenterală, și lărgirea spectrului tratamentului
antibiotic (eg. asocierea de Metronidazol).

Transfuziile sunt indicate în caz de hemoragie intestinală. Intervenția

chirurgicală este necesară în caz de hemoragie masivă.

Absența portajului se verifică prin două coproculturi negative, care trebuie

efectuate după terminarea tratamentului antibiotic.
 Denumirea cartii | 7

Prognostic

Mortalitatea este de 1-2% în țările dezvoltate, însă poate fi până la 30% în

țările subdezvoltate. Întârzierea tratamentului antibiotic este asociată cu un
prognostic mai rezervat.

Profilaxie

Febra tifoidă este o boală care necesită declarare obligatorie la serviciul de

Sănătate Publică. Trebuie luate măsurile de igienă individuală și colectivă,
asigurarea apei potabile, a canalizării. Trebuie evitate alimentele sau apa care
ar putea fi contaminată. Purtătorii de Salmonella typhi nu pot să lucreze în
domenii ca și alimentația publică, sănătate, îngrijirea copiilor. Starea de portaj
trebuie eliminată prin tratament antibiotic, la nevoie colecistectomie.

Vaccinurile (inactivat injectabil, sau viu atenuat oral) sunt indicate călătorilor
din zonele endemice (Asia de Sud, Caraibe, America Centrală și de Sud, Africa).
Vaccinul este indicat și persoanelor care sunt contacte familiale cu purtători
de Salmonella typhi, și personalului din laboratoarele în care se prelucrează
tulpini de Salmonella typhi.

1.3. Febrele paratifoide

Sunt produse de Salmonellele paratyphi A, B și C, cu rezervor strict uman.

Bolile produse de acestea sunt asemănătoare, dar de durată mai scurtă, mai
puțin grave față de febra tifoidă. Febra paratifoidă A s-a răspândit în zonele
endemice, unde populația a fost vaccinată împotriva infecției cu Salmonella
typhi. Aceasta poate fi severă, cu simptomatologie superpozabilă febrei tifoide.
Momentan nu este vaccin în uz pentru prevenirea febrelor paratifoide.

1. Ceaușu E – Tratat de boli infecțioase, Volumul 2, 2020, Editura medi-

cală, București, 1193-1196.
2. Cohen J, Powderly W G, Opal S M - Infectious Diseases, Fourth Edition,
2017, Elsevier, 1002-1007.
3. Feather A, Randall D, Waterhouse M - Kumar & Clark’s Clinical Medi-
cine, 10th Edition, 2021, Elsevier, 539-544, 553-555.
4. Kasper D L, Fauci A S – Harrison’s Infectious Diseases, 3rd Edition,
2017, McGraw Hill education, 537-543.
5. Pilly E – Maladies Infectieuses et Tropicales, 25e Edition, 2016, Alinea
Plus, 292-296
8 | Denumirea cartii sau a sectiunii/capitolului

4.2.2. Botulismul

Incze Andrea

Etiologie, patogenie

Agentul etiologic este Clostridium botulinum, un germen anaerob Gram

pozitiv, boala fiind produsă de toxina acestuia. Toxina este termolabilă. Există
7 tulpini de Clostridium botulinum, care secretă 7 tipuri de toxine (de la A la
G). Botulismul uman este produs de tipurile A, B și E, rar F. Tipul E este asociat
cu consumul de pește, fructe de mare.

Clostridium botulinum este un germen sporulat, sporii fiind rezistenți în

mediu, chiar și la fierbere. Sporii sunt prezenți în sol, în intestinele animalelor
(mai ales la porcine, pești). În condiții anaerobe sporii germinează, produc o
neurotoxină răspunzătoare de simptomele bolii. Toxina botulinică se produce
în alimentele conservate contaminate cu sporii de Clostridium botulinum (mai
ales în cazul conservelor preparate în gospodării – botulismul de ingestie sau
alimentar), sau în plăgile care au condiții anaerobe și sunt contaminate cu
Clostridium botulinum (botulismul de inoculare - de exemplu în cazul utilizării
de droguri intravenoase contaminate – heroină, sau a fracturilor deschise),
sau prin germinarea sporilor din tractul intestinal al sugarilor (colonizați cu
Clostridium botulinum datorită florei intestinale normale slab dezvoltate –
infecția poate să apară în urma consumului de miere, siropuri – botulismul
infantil), respectiv foarte rar al adulților (după tratamente antibiotice, sau la
cei cu diverse afecțiuni intestinale – botulismul intestinal al adultului).
Botulismul poate fi iatrogen, în cazul injectării toxinei botulinice în scop
cosmetic sau terapeutic (botulismul iatrogen). S-a descris botulism în urma
inhalării accidentale a toxinei din laborator (botulismul de inhalare).

În cazul toxiinfecției alimentare este consumat alimentul contaminat,

conservat, în care datorită condițiilor anaerobe s-a format toxina botulinică.
Toxina are efect asupra sinapselor colinergice, în care blochează eliberarea de
acetilcolină. Acestea sunt prezente la nivelul joncțiunii neuromusculare, și la
nivelul sistemului parasimpatic. În consecință apare blocarea transmiterii
informației la aceste nivele, manifestată prin paralizii motorii, și afectarea
 Denumirea cartii | 9

funcției autonome. Vindecarea survine datorită producerii de sinapse noi,

durează săptămâni, luni.

Toxina poate să ajungă pe cale axonală în sistemul nervos central, dar nu

apare simptomatologie legată de afectarea SNC.

Epidemiologie

Alimentele incriminate în cazul botulismului alimentar sunt cele conservate în

gospodării, carnea de porc, peștele, legumele conservate, sau șunca, cârnațiul
preparate în gospodăria proprie. Conservele preparate industrial nu
reprezintă risc de a produce botulismul, decât excepțonal.

Tablou clinic

Boala debutează cu simptomatologie digestivă (la aproximativ 8-36 de ore,

până la 10 zile de la momentul ingestiei toxinelor din alimentul contaminat),
cu vărsături, grețuri, diaree, dureri abdominale. Această simptomatologie de
debut lipsește în cazul botulismului de inoculare.

În perioada de stare apar paralizii simetrice ale nervilor cranieni, apoi

paralizii flasce descendente simetrice, care pot afecta membrele superioare,
inferioare, mușchii respiratori, și astfel conduce la insuficiență respiratorie
acută.

Paraliziile nervilor cranieni se pot manifesta ca și: diplopie, dizartrie, disfonie,

ptoză palpebrală bilaterală, simetrică, oftalmoplegie, diminuarea reflexelor
pupilare, midriază fixă, tulburări de acomodare la lumină și distanță, strabism,
rar nistagmus, paralizie facială, diminuarea reflexului faringian. Dacă reflexul
faringian este abolit, se interzice alimentația per orală.

Simptomatologia legată de afectarea funcțiilor parasimpatice se manifestă

clinic ca și: uscăciunea mucoasei orale, faringiene (dureri faringiene) datorită
scăderii secreției salivare, constipație, ileus paralitic, retenție urinară,
tulburări de ritm cardiac, hipotensiune arterială, vertij.

Toxina nu are efect asupra sistemului nervos central, astfel pacienții sunt
conștienți, orientați temporo-spațial.
10 | Denumirea cartii sau a sectiunii/capitolului

Insuficiența respiratorie acută apare datorită paraliziei mușchilor respiratori

accesori, sau a diafragmului, sau a musculaturii faringiene. Glota poate să se
închidă în timpul inspirului.

Apare o slăbiciune musculară descendentă, care afectează mușchii cervicali, ai

brațelor, toracici, ai membrelor inferioare. Reflexele osteotendinoase sunt
normale sau pot fi diminuate.

Pacientul nu dezvoltă febră.

Botulismul infantil se manifestă prin dificultăți în actul suptului, la deglutiție,

constipație, voce slabă, ptoză palpebrală, pupile slab reactive, hipotonie,
slăbiciunea mușchilor cervicali, apoi paralizii flasce generalizate, insuficiență
respiratorie acută, retenție urinară. Poate cauza moarte subită la sugar.
Botulismul infantil apare mai ales sub vârsta de 6 luni.

Diagnostic

Metoda de referință este evidențierea toxinei din materiile fecale, sau din ser,
(rar: aspirat gastric, clisme efectuate cu apă sterilă), sau din aliment. Probele
biologice se recoltează înaintea inițierii seroterapiei.

Toxinotipia se efectuează prin inoculare la șoareci de laborator. Se folosesc

perechi de șoareci, imunizați, respectiv neimunizați anterior față de diversele
tipuri de toxine. Șoarecele imunizat față de toxina în cauză va supraviețui
inoculării produsului patologic.

Alte metode de diagnostic: detectarea toxinei prin latexaglutinare, metoda

ELISA sunt mai puțin sensibile față de toxinotipia pe șoareci. Detectarea
toxinei prin PCR a fost utilizată recent.

Diagnosticul poate fi confirmat și prin izolarea Clostridium botulinum din

materiile fecale, sau plăgi (în cazul botulismului de inoculare, sau infantil, sau
botulismul intestinal al adultului). Secreția din plăgi sau abcese se recoltează
în tuburi cu medii de cultură în condiții de anaerobioză.

Electromiografia evidențiază blocarea conducerii presinpatice la nivel

neuromuscular, fără să fie afectate potențialele senzitive.
 Denumirea cartii | 11

Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial se efectuează cu următoarele: accidente vasculare

cerebrale, sindrom Guillain-Barré, miastenia gravis (testare cu edrophonium
pozitivă în acest caz), intoxicații.

Tratament

Toate cazurile de botulism trebuie raportate la Direcția de Sănătate Publică.

Pacienții cu botulism trebuie internați în spital, monitorizați privind funcția

respiratorie, unii pacienți necesită suport respirator, internare în secție de
terapie intensivă. În cazul insuficienței respiratorii acute este necesară
administrarea de oxigen, în unele cazuri chiar ventilație mecanică.

În primele 24 de ore de la debut este indicată spălătura gastrică și clisma,

pentru evacuarea alimentelor, toxinelor (în cazul botulismului alimentar) .

Se administrează ser antibotulinic ecvin, sau antitoxină botulinică

(imunoglobuline specifice). Serul antibotulinic utilizat este doar împotriva
toxinelor de tip A, B și E. Se recomandă folosirea serului polivalent, care
cuprinde cele 3 tipuri, dacă alimentul sursă nu este identificat, respectiv în
absența rezultatelor toxinotipiei. Serul monovalent E se poate folosi dacă
alimentul sursă este peștele. În cazul serului se testează sensibilitatea
organismului prin administrare subcutanată de ser diluat, în caz de
hipersensibilitate trebuie efectuată desensibilizarea, ulterior serul se va
administra intramuscular, eventual intravenos (conform prospectului
preparatului). Pot să apară reacții alergice severe, șoc anafilactic, sau reacții
tardive (boala serului).

Antitoxina sau serul trebuie administrate cât mai repede pe parcursul bolii, de
preferat în primele 24-48 de ore de la debut, astfel ele sunt indicate în cazul
suspiciunii de botulism, fără a se aștepta rezultatele tuturor investigațiilor
care infirmă diagnosticele alternative.

Antitoxina sau serul sunt eficiente doar față de toxina care se află încă în
circulație, nu pot influența însă cea legată deja de sinapse, astfel paraliziile
deja instalate nu vor fi influențate de administrarea acestora. Rolul lor este
oprirea evoluției către agravare a bolii. Vindecarea durează săptămâni, ea se
datorează refacerii terminațiunilor nervoase afectate.
12 | Denumirea cartii sau a sectiunii/capitolului

Antibioticele pot fi administrate, însă cu utilitate incertă. Ele nu sunt indicate

în botulismul alimentar. Se pot utiliza Penicilina G și Metronidazolul.
Tratamentul antibiotic este contraindicat în botulismul infantil (se eliberează
cantitate mai mare de toxină prin distrugerea bacteriilor). Este contraindicată
utilizarea aminoglicozidelor, colimicinei fiindcă acestea pot accentua blocarea
joncțiunilor neuromusculare.

Uscăciunea mucoaselor trebuie contracarată prin utilizare de lacrimi

artificiale, aerosoli.

Dacă există tulburări de deglutiție, se oprește alimentația enterală, se va

administra alimentație pe sondă nazo-gastrică sau parenterală (în caz de ileus
paralitic).

În caz de retenție urinară se va efectua cateterizarea urinară.

Intubarea și ventilația mecanică este indicată în cazul tulburărilor respiratorii,

dar și a tulburărilor de deglutiție (pericol de aspirare).

În cazul botulismului de inoculare se efectuează toaleta și drenajul plăgii sau

abcesului.

Complicații

Poate să apară pneumonia de aspirație, pneumonia asociată ventilației

mecanice.

Prognostic

Mortalitatea este ridicată datorită insuficienței respiratorii acute. Vindecarea

survine cu restitutio ad integrum, de obicei după luni de zile.

Prevenție

Conservarea alimentelor la domiciliu trebuie efectuată în condiții igienice

adecvate, cu proceduri adecvate.

Sporii sunt distruși la temperatura de 121⁰C, în 2,5 minute. Aplicarea presiunii

înalte facilitează distrugerea sporilor din conserve.

Sporii Clostridium botulinum pot fi prezenți în miere, de aceea este

contraindicată administrarea acesteia la copii cu vârsta de sub 1 an.
 Denumirea cartii | 13

Toxina botulinică fiind termolabilă, fierberea corectă a alimentelor conduce la

distrugerea acesteia.

Trebuie evitat consumul conservelor care au capacul bombat, sau modificări

ale caracterului alimentului conținut – în majoritatea cazurilor însă aspectul
conservelor este nemodificat.

1. Ceaușu E – Tratat de boli infecțioase, Volumul 2, 2020, Editura medi-

cală, București, 1157-1170.
2. Cohen J, Powderly W G, Opal S M - Infectious Diseases, Fourth Edition,
2017, Elsevier, 208-213.
3. Feather A, Randall D, Waterhouse M - Kumar & Clark’s Clinical Medi-
cine, 10th Edition, 2021, Elsevier, 546.
4. Kasper D L, Fauci A S – Harrison’s Infectious Diseases, 3rd Edition,
2017, McGraw Hill education, 456-459.
5. Pilly E – Maladies Infectieuses et Tropicales, 25e Edition, 2016, Alinea
Plus, 315-316.