Familia Enterobacteriaceae.

Genul Escherichia.
Genul Salmonella.
Genul Shighella.
Genul Helicobacter.
 Familia
Enterobacteriaceae
Taxonomie
Familia Enterobacteriaceae cuprinde cel puţin 27 de
genuri şi 127 de specii, la care se mai adaugă 8 grupuri
enterice.

Genuri:
Hafnia
Escherichia
Enterobacter
Shigella
Edwardsiella
Salmonella
Morganella
Klebsiella
Providencia
Proteus
Kluyvera
Citrobacter
Yersinia
Serratia
 Habitat
Enterobacteriile sunt germeni ubicuitari - se
izolează din sol, apă, plante, intestinul omului şi
animalelor. Majoritatea (Escherichia coli,
Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis etc.)
fac parte din flora normală a organismului şi pot
produce infecţii oportuniste. Unele specii ca, ex.
Salmonella typhi - au habitat exclusiv uman
(bolnav sau purtător sănătos).
 Din punct de vedere al patogenităţii,
distingem:

 înalt patogeni (Salmonella, Shigella,

Yersinia)

 condiţionat patogeni (E.coli, Klebsiella,

Enterobacter, Proteus, Serratia,
Citrobacter)

 sau lipsiţi de importanţă în patologia

umană.
Genul Escherichia
 Habitat
Colibacilii sunt foarte răspândiţi în mediul
înconjurător odată cu conţinutul intestinal al omului şi
al animalelor.
Numărul acestor germeni pe unitatea de volum -
în apă şi alimente - reprezintă indicele coli care
este un criteriu de apreciere a gradului de poluare a
apei, mediului şi a alimentelor cu materii fecale.
E.coli face parte din flora normală a intestinului la
om şi animale. Formează aproximativ 80 din flora
rezidentă a colonului cu rol în sinteza unor vitamine
din grupul B şi K şi contribuie la menţinerea unui
echilibru al biocenozei.
 Morfologie. Caractere culturale şi biochimice

 Sunt bacili gram-negativi, scurţi, cu capetele

rotunjite, nesporulaţi, necapsulaţi (rar unele tulpini
pot avea o pseudocapsulă), în general mobili (cu cili
peritrichi).
 Sunt germeni aerobi, facultativ anaerobi,
nepretenţioşi nutritivi.
 Se dezvoltă pe mediile uzuale şi pe mediile
lactozate pe care formează colonii lactozo-pozitive
(în proporţie de 95%)-de tip S, iar tulpinile
pseudocapsulate formează colonii cu aspect mucos.
 Prezintă caracterele comune enterobacteriilor.
Caracterele biochimice se cercetează pe setul de
teste biochimice care permit identificarea genului.
  Factori de virulenţă
 Secretă diverse substanţe biologic active, de
tipul:
- enterotoxine, hemolizine, enzime care asigură
rezistenţa la antibiotice,
- endotoxina, responsabilă de şocul septic;
- capsula (antigenul K1) -de natură polizaharidică,
are rol antifagocitar.
 Structura antigenică
 Structura antigenică la E.coli este complexă,
fiind descrise 165 antigene O, 54 H şi 103 K.
 Semnificaţie clinică şi patogenitate

Sunt germeni condiţionat patogeni (cei mai

izolaţi în laboratorul de bacteriologie). În
anumite condiţii, mai ales când scade
rezistenţa locală sau generală a organismului
sau dacă ajung în zone normal sterile, produc
infecţii cu localizare şi gravitate diferită
grupate în:
infecţii enterale
 infecţii extraenterale.
 Diagnosticul de laborator
 Prelevate: scaunul diareeic, voma, urina,
exudate purulente, spută, hemoculturi, biopsii,
LCR.
1. Izolarea culturii pure
- Preparat Gram Endo
 Răspunsul imun, profilaxie şi
tratament

 Răspunsul imun este în general slab,

nesemnificativ. Profilaxia este nespecifică.
 Tratamentul se face în funcţie de rezultatul
antibiogramei şi de localizarea antigenului
patogen.
GENUL SALMONELLA
 Caractere morfotinctoriale

bacili Gram negativi,

• fără capsulă,
• nesporulaţi,
• prezintă flageli peritrichi care asigură
mobilitatea
– excepţie S. gallinarum şi S. pullorum
 Caractere de cultură
 ➲enterobacterie aerobă, facultativ anaerobă
 ➲poate creste foarte usor pe majoritatea
mediilor de
cultură
 ➲creste pe mediile selective si diferenţiale care
conţin săruri biliare
determină colonii lactozo–negative de tip “S”.
producerea de H2S, evidenţiată prin apariţia
unei
pete de culoare neagră în centrul coloniilor,
 Caractere biochimice
lactozo–negative;
• fermentează glucoza cu formare de acid si gaz.
• nu formează
– indol
– urează
• descompun proteinele cu eliberare de H2S
• folosesc citratul ca unică sursă de carbon
 Habitat
 tractul intestinal al oamenilor şi animalelor
 toate serovarurile de Salmonella enterica subspecia
enterica sunt parazite pentru om şi mamifere
 celelalte subspecii se întâlnesc preponderent la păsări şi
animale cu sânge rece.
 omul şi animalele determină poluarea
 solului,
 apelor reziduale,
 apelor de suprafaţă în care pot supravieţui de la câteva luni până la
câţiva ani de zile, dacă condiţiile de temperatură, umiditate şi pH sunt
favorabile
 Rezistenta
 germeni rezistenţi;
 în solul păşunilor pot supravieţui până la 200 de
zile,
 în apă câteva luni
 în alimente între 10 şi 180 de zile,
 în pulberile de ouă 4 ani.
 sensibile la căldură
 distruse în 5 minute la 100°C;
 dezinfectantele le distrug în 30-120 de
minute
 Boala la om

 Salmonelozele includ 5 sindroame:

 gastroenterite;
 febre enterice;
 septicemie;
 infecţii focale;
 Gastroenteritele determinate de
Salmonella
 pătrund pe cale digestivă
 ingeraţi într-un număr mai mare de 10 pot declanşa
boala la adultul sănătos.
 aciditatea gastrică distruge majoritatea germenilor
ingeraţi.
 contaminarea masivă se realizează :
 prin ingestia alimentelor în care germenii s-au multiplicat ca într-
un mediu de cultură
 de la persoană la persoană pe cale fecal-orală
 Nou născuţii şi copii mici sunt mult mai sensibili la
infecţie care poate fi indusă de ingerarea unui număr mic
de bacterii
 Incubatia
- de la câteva ore până la o zi
 microorganismele se multiplică în epiteliul intestinal,
provoacă un sindrom inflamator intestinal cu diaree
mucopurulentă şi sangvinolentă
 la debut diareea este însoţită de greţuri şi vărsături;
 în perioada de stare a bolii - febră, colici abdominale,
mialgii şi cefalee
 la nou născuţi deshidratarea poate duce la o stare de
toxicoză gravă
 Salmoneloze majore (febre enterale)–febra
tifoidă, febrele paratifoide
 simptomatologie digestivă (datorată agresiunii
intestinale, hepatice şi asupra vezicii biliare)
 anorexie,
 colici abdominale,
 constipaţie sau diaree.
 Plăcile Peyer pot să ulcereze şi să ducă la
perforaţie intestinală şi peritonită
 Salmoneloze majore(febrele
enterale)-febra tifoida

 Eliberarea endotoxinelor
 rol important în patogenia bolii
 pericolul administrării unei doze foarte mari de antibiotic
 distrugere bacteriene masive - deci eliberarea în
cantitate
 foarte mare de lipopolizaharide ale membranei externe
 bacteriene - instalarea şocului endotoxinic
 după vindecarea bolii pacientul poate rămîne purtător
biliar de germeni timp de aproximativ un an de zile.
 Tratament
 În febrele enterice spitalizarea şi administrarea
intravenoasă de antibiotice trebuie să se realizeze cât
mai repede posibil.
 Cloramfenicol
 Ampicilina
 Cotrimoxazol
 Fluorochinolone
 Purtătorii de Salmonella serovar Typhi în vezica biliară
 intervenţie chirurgicală
 tratament cu ampicilină.
 eficacitate de 85%
 Profilaxie
 cele mai importante rezervoare animale
găinile, curcanii, porcii şi vacile;
 se pot întâlni ca rezervoare şi alte animale
domestice şi sălbatice.
 supravieţuiesc în ouă, pulberi de ouă,
carne crudă şi produse animaliere
incomplet preparate termic
 transmitere: produsele animale
 Profilaxie
 reducerea purtătorilor animali reduce semnificativ
expunerea umană.
 schimbarea practicilor de tăiere a animalelor pentru a
reduce contaminarea de pe carcasele acestora;
 protejarea de contaminare în procesele de prelucrare a
 alimentelor;
 asigurarea unui program de învăţare a practicilor igienice
 pentru personalul care manevrează alimentele în
abatoare, fast-food-uri, cofetării, restaurante;
 prepararea şi refrigerarea adecvată a alimentelor în
restaurante şi case;
 Genul Shigella
1. Shigella dysenteriae (Grup A)
2. Shigella flexneri (Grup B)
3. Shigella boydii (Grup C)
4. Shigella sonnei (Grup D)
 Habitat
 bacterii strict adaptate omului întotdeauna
patogene
 întâlnite în intestinul şi materiile fecale ale:
− bolnavilor,
− convalescenţilo
− purtătorilor aparent sănătoşi
 Singurele animale care pot fi gazde accidentale
sunt primatele captive care vin în contact cu
oamenii.
 Caractere morfo-tinctoriale
 bacili gram negativi
 neciliati
 necapsulati
 nesporulati leucocite

Shigella
hematii
 Shigella spp.
ADCL
colonii lactozo-negative

colonii L(-) Shigella

Salmonella-Shigella (SS) agar
 Caractere de cultură
 bacterii aerobe, facultativ anaerobe se
dezvoltă bine la 37°C
 pe medii slab şi moderat selective şi
diferenţiale: − Istrati – Meitert − ADCL
 formează − colonii S, − lactozo-negative,
− transparente
 Caractere biochimice
 oxidazo-negative
 reduce nitraţii la nitriţi
 fermentează glucoza, fără producere de gaz
 fermentează doar câţiva carbohidraţi după
prezenţa sau absenţa fermentaţiei manitei,
shigelele pot fi împărţite în două mari subgrupe
biochimice: − Grupul manito-pozitiv (grupele
B,C,D); − Grupul manito-negativ (grupul A).
 Caractere biochimice
 nu produc indol − Excepţie Shigella
flexneri care este indol pozitivă
 nu formează hidrogen sulfurat,
 nu descompun lactoza,
 nu metabolizează urea
 nu folosesc citratul ca unică sursă de
carbon
 Rezistenţa
 rezistă − 10 zile în praf uscat, − 9 zile în
ape la 7-10°C, − două săptămâni pe
lenjerie, − 1-2 săptămâni în alimente, − 2
luni în gheaţă.
 inactivate în 10 minute la 50-60°C.
 Sunt sensibili la − antagonismul microbian
− la bacteriofagi specifici.
 Răspuns imun
 răspuns imun neprotectiv;
 imunitatea în dizenterie are un caracter
predominant local, la nivelul colonului, cu
o durată de 6-12 luni
 După administrare de vaccin Shigella
dysenteriae − IgA vor reacţiona cu tulpina
omologă
 Caractere de patogenitate
 Virulenţa - exclusiv prin multiplicarea ei în
epiteliul colonului gazdei umane
 Factorii de virulenţă − codificaţi plasmidic
− au funcţii identice la toate speciile
Shigella
 Boala la om
 Mecanismul patogenic al shigelozei este
complex Implică: − prodromul diareic
enterotoxic şi / sau citotoxic; − inflamaţia
colonului mediată de citokine; − necroza
epiteliului colonului
 Shigeloza este o boală diareică acută
care apare ca urmare a infecţiei pe cale
orală cu Shigela spp.
 Boala la om
În cazul infecţiei cu Shigella dysenteriae 1 avem în vedere
efectele exotoxinei (toxina Shiga), acestea fiind de trei
tipuri: neurotoxic, citotoxic şi enterotoxic.
 Efectul enterotoxic constă în aderarea toxinei Shiga de
receptorii intestinului subţire şi blocarea absorbţiei
electroliţilor, glucozei şi aminoacizilor din lumenul
intestinal.
 Efectul citotoxic constă în inhibarea sintezei proteinelor,
cauză a morţii celulare => apariţia abceselor parietale în
ileonul terminal, apoi a necrozei, ulceraţiei şi hemoragiei.
 Efectul neurotoxic are ca semne febra şi crampele
abdominale
 Boala la om
Shigeloza = dizenteria bacteriană
 boală diareică acută,
 evoluţie autolimitantă datorită capacităţii regenerative a
epiteliului intestinal.
 apare după 2-5 zile de la ingestia a 100-1000 de bacterii.
 Debut brusc cu febră, diaree apoasă, colici abdominale
intense.
 perioada - 30-40 scaune nefecaloide, cu mucos, puroi şi
sânge.
 deshidratare
 tenesme rectale
 starea generală alterată
 Tratament
 tratamentul antibiotic al dizenteriei − doar
în cazurile severe de boală − la pacienţii
vârstnici − la copii − tratamentul antibiotic -
conform antibiogramei
 se reduce durata bolii de la aproximativ 5-
7 zile până la aproximativ 3 zile şi
perioada excreţiei de Shigella în
covalescenţ
 Profilaxie
 controlul şi siguranţa rezervelor de apă,
 controlul standardizat al sanitaţiei generale,
 igiena alimentară, comunitară şi personală.
 profilaxia specifică
− vaccinului dizenteric viu „Vadizen”, − produs de
Institutul „Dr. I. Cantacuzino” din Bucureşti,
− constituit dintr-o suspensie de bacili S. flexneri 2a
(varianta apatogenă – T32),
− administrare orală
− imunitatea durând 6-12 luni.
Genul Helicobacter
Incadrati initial în genul Campylobacter
 habitat natural omul si animalele
 Mai multe specii: – H. pylori - biopsiile de mucoasă
gastrică – 1982 –gastrita si ulcer gastric
 stomac: H.heilmanni, H.nemestrinae, H.acinonyx,
H.mustelae, H.felis, H.bizzozeronnii etc;
 intestin: H.cinaedi, H.fenneliae, H.canis, H.hepaticus,
H.pullorum, H.bilis, H.muridarum
 Habitat
colonizează mucoasa gastrică, îndeosebi zona
antrală (ureaza f. activa)

Caractere morfotinctoriale
 bacterii Gram negative, încurbate sau
spiralate,
 4-6 flageli localizati la un pol.
 la microscopul electronic pot avea forma
literei S sau pot fi cocoide
 Caractere de cultură

 Medii suplimentate cu sânge 10% si agenti

antimicrobieni pentru a preveni
contaminarea fungică si bacteriană.
 37ºC, în microaerofilie (CO2 10%, N 85%,
O2 5%), peste 7 zile, prima citire la 3 zile.
 •colonii de tip S, translucide, de 1-2 mm.
 Caractere biochimice si de
metabolism
 •Produc urează în cantităti mari, rapid -test
screening
 Oxidaza pozitivi
 Nu descompun zaharurile

Rezistenta la agenti fizici si chimici

 Rezistenta scăzută în mediul extern
 Rezistent la pH-ul acid din stomac
 Caractere de patogenitate
Enzimele
- ureaza – neutralizarea aciditătii gastrice, stimulează
chemotaxia neutrofilelor si producerea de citokine inflamatorii;
- fosfolipaza A si proteaza – digeră mucusul;
 Proteina socului termic – creste activitatea ureazei;
 Factori de colonizare, adezine - mediază legarea la celula
gazdă;
 Flagelii care asigură penetrarea în mucusul gastric protejând
bacteria de pH-ul acid;
 Citotoxinele
– Citotoxina vacuolizantă - vacuole în celulele mucoasei.
– Citotoxina asociată genei A determină celulele gastrice
săsecrete factori chemotactici pentru neutrofile.
 Patogenie. Boala la om

 Gastrita si ulcer gastric

 Limfom gastric
 Alte afectiuni extragastrice: anemie feriprivă, boli dermatologice si
reumatice.

MECANISME DE COLONIZARE A MUCOASEI GASTRICE

 producerea de urează în cantitate mare. Ureaza hidrolizează ureea cu
eliberare de amoniac care tamponează pH-ul acid;
 forma spiralată si flagelii care permit traversarea stratului de mucus
cu localizarea bacteriei la nivelul celulelor mucoasei gastrice unde pH-
ul este neutru;
 prezenta de adezine care realizează legarea specifică de celulele
epiteliului gastric.
 DIAGNOSTIC DE LABORATOR
Metodele invazive

 Recoltare: - gastroscopii cu recoltarea mai multor fragmente de mucoasă

gastrică
 Transport – 4o C 4 h, sau in mediu de transport 24 h
 Identificare prin:
 – Testul ureazei;
 – Microscopie - frotiu colorat Gram sau pe sectiune histologică colorată
Giemsa sau Imunofluorescenta
 – Cultivarea bacteriei – fragment bioptic omogenizat, insamntat pe medii
selective si neselective, 37ºC în microaerofilie, 3-7zile
Metode neinvazive:

Testul respirator cu uree marcată cu 13C

 Diagnosticul serologic IgG – ELISA
 Detectarea antigenelor H. pylori în materiile fecale –imunocromatografic -
în stadiile initiale ale infectiei si în apreciereaeficientei tratamentului
 TRATAMENT
 triplă asociere - 10-14 zile
– Inhibitori de pompă de protoni(omeprazol),
– Amoxicilină
– Macrolide (claritromicină)
 sau
- Subsalicilat de bismut
- Metronidazol
- Tetraciclină.
 Rezistenta bacteriei la macrolide determinată de
mutatii punctiforme ale ADN-ului bacterian
 EPIDEMIOLOGIE.
PREVENIRE. CONTROL
 Sursa de infectie - omul
 Calea de transmitere : fecal-orală si
oralorală
 Receptivitatea generală

Cea mai frecventa infectie pe glob - infectia cu

H. pylori
O infectie diagnosticată trebuie întotdeauna
tratată