GENUL SALMONELLA Taxonomie Deoarece cercetarile mai vechi considerau structura antigenica definitorie pent ru specie, s-a ajuns

ca Genul Salmonella sa totalizeze peste 2000 de specii. Studiile recente fenotipice (Ewing) si genotipice (Le Minor, Popoff) reconside ra nomenclatura veche si propun ca din genul Salmonella sa faca parte 2 specii: - Salmonella enterica cu subspeciile enterica, salamae, arizonae, diarizonae, houtenae, indica ; - Salmonella. bongori. Actualmente serovarurile poarta numele anterior atribuit de schema Kauffmann-Wit he scrise insa cu caractere romane nu italice: Salmonella serovarianta Typhymuri um, Salmonella serovarianta Enteritidis. Istoric Prima specie: Salmonella cholerae a fost descrisa de SALMON si SMITH in 1885. LIGNIERES propune denumirea generica de Salmonella in l900. . 1.Definitie Genul Salmonella cuprinde enterobacterii mobile (exceptie serovarul Gallinarum /Pullorum) care fermenteaza glucoza cu producere de gaz, produc acid din manitol si sorbitol, produc H2S si folosesc citratul ca unica sursa de carbon. Nu produ c indol ureaza, nu degradeaza adonitolul si esculina. 2. Habitat Salmonelele sunt foarte raspandite in natura. Toate serovarurule de Salmonella enterica subsp. enterica sunt parazite pentru om si mamifere, in timp ce celelalte subspecii si Salmonella bongori se intalne sc in special la animalele cu sange rece (pesti, serpi), la pasari si la insecte . Se gasesc frecvent in intestinul pasarilor, mamiferelor, omului bolnav, purtat orilor sanatosi. Se pot izola din mediu de pe alimente infectate, din ape de suprafata, ape rez iduale, unde pot supravietui luni si chiar ani (sol). Multiplicarea in mediul exterior este posibila dar nesemnificativa si fara impo rtanta practica. 3.Caractere morfologice

Sunt bacili Gramm negativi, mobili cu cili peritrichi (cu o exceptie) necapsul ati, nesporulati.

Unele specii prezinta o pseudocapsula - antigenul Vi. Speciile cu pseudocapsula sunt: Sallmonella typhi, Salmonella paratyphi A,B,C, Sallmonella typhimurium.

4. Caractere de cultura

Nu sunt germeni pretentiosi. Se dezvolta pe medii obisnuite lichide sau solide, formand colonii de tip S sa u R. Cultivarea pe mediile cu sange nu determina hemoliza. Avand in vedere ca salmonelele se izoleaza frecvent din materiile fec ale si ca aspectele coloniilor de enterobacterii sunt deseori identice pe medii obisnuite, pentru izolarea salmonelelor si identificarea lor sunt nece sare medii de imbogatire (cu selenit sau mediul Muller Kaufmann) si medii de cultura selective: Leifson, Istrate- Meitert, Wilson Blair Pe mediile de imbogatire coloniile de Samonelle se dezvolta prompt (24 de ore), fara a modifica culoarea mediului pe care cresc. Salmonelele vireaza in caram iziu in 24-48 de ore mediul cu selenit si decoloreaza mediul Muller Kauffmann Pe mediile moderat selective Istrati- Meiter si Leifson apar sub forma c olonii bombate, rotunde, transparente, lactozonegative. Pe mediul inalt selectiv Wilson Blair salmonelele dezvolta colonii mici de culo are neagra, lucioase cu o zona metalica in jur. Pe AABTL este lactozonegativ. 5.Caractere biochimice

Germenii din genul Salmonella sunt aerobi, facultativi anaerobi. Temp eratura optima de crestere este de 37 0C, dar se pot dezvolta si intre 10450 C, la un pH optim intre 7,2-7,6. Salmonella nu fermenteaza lactoza dar descompune glucoza. Salmonella typhi fermenteaza glucoza numai cu producere de acid iar celelalte S almonelle fermenteaza glucoza cu producere de gaz. 6. Rezistenta in mediu, la agenti fizici, chimici si biologici Sunt germeni deosebit de rezistenti. In afara organismului, in apa si sol pot supravietui timp indelungat. L aptele constiuie un mediu de cultura favorabil, salmonelelle putand suprav

ietui 30-35 de zile (toxiinfectii alimentare), rezista 4 ani in pulberea de oua a carei utilizare in alimentatie este interzisa. Culturile de salmonelle sunt distruse prin caldura la 600 C (caldura umeda) in 15-20 minute. Substantele clorigene le distrug in cateva ore (var cloros 20%, cloramina 5%) iar acidul fenic 5% in cateva minute. Isi pot castiga rezistenta la antibiotice. In general sunt sensibile la cloramfenicol, ina, ampicilina si bacteriofagi specifici. 7.Structura antigenica streptomicina, tetracicil

Prezinta toare cele trei tipuri de antigene. l. Ag.O somatic este de natura polizaharidica si confera specificitat e de grup. S-au identificat 67 de fractiuni antigenice de AgO exista dec i 67 de serogrupuri de salmonele, numerotate de la 1,2,67. Antigenul somatic O are importanta in patogenitate, constituind endotoxina res ponsabila de efectele toxice ale acestor germeni. 2. Antigenul flagelar H este de natura proteica se gaseste la nivelul cililo r peritrichi, este specific de tip. Pe baza sa grupurile serologice se impar t in tipuri serologice, avand posibilitatea unor variatii de faza. Variatia antigenica se poate realiza prin transductie existand mai multe posibil itati: - pot pierde antigenul H si devin imobile, - pot pierde antigenul O si colonile S se transforma in colonii R, - pot pierde partial sau total antigenul Vi. Specificitatea de tip este determinata de cantitatea si calitatea aminoacizil or din flagelina. 3. Antigenele de invelis K. Sub aceasta denumire sunt grupate 3 antigene Vi, M, 5 dispuse in peretele terian, care prin prezenta lor impiedica O aglutinablitatea. Antigenul Vi stimuleaza producerea de anticorpi specifici. Antigenul g Vi al tulpinilor de Salmonella typhi reprezinta substratul de f ixare al bacteriofagilor. Lizotipia tulpinilor de Salmonelle constituie un mijloc de investigatie epidemiologica in vederea stabilirii filiatiei cazurilor. Numarul lizotipurilor cunoscute de Salmonella typhi este astazi de 100. Antigenul M a fost descris initial la tulpinile mucoide de Salmonella. paratyph i B si nu are rol in patogenitate bac

8.Caractere de patogenitate

Salmonella spp. devine patogena prin multiplicare si invazivitate. Este obligatorie colonizarea realizata cu ajutorul unor structuri de aderare (ad ezinele) care induc modificari la nivelul membranei celulare. Studii de fiziopa tologie fundamentala au identificata un receptor hormonal afectat prin atasar e si invazie bacteriana.. De mentionat ca la genul Salmonella a fost pus in evidenta si un grup de gene ( gene de invazivitate) unele din ele fiind asemanatoare cu cele identificate la G enul Yersinia. Salmonella spp. supravietuieste intrafagocitar datorita prezentei unor structuri de suprafata precum si prin prezenta unor proteine (peste 40 ) care apar ca raspuns la fagocitare. Endotoxina (antigenul O LPZ) eliberat dupa distrugerea germenilor are un rol important in patogenitate. 9.Raspunsul imun

Raspunsul imun umoral este detectabil in special dupa infectii extraintestinale . Este certa aparitia raspunsului imun dupa infectiile produse de Salmonella typhi si paratyphi cu punerea in evidenta a anticorpilor circulanti anti -O, anti-H, anti -Vi. Anticorpii anti-O si anti-Vi au rol protector. Aparitia anticorpilor din clasa Ig A secretorii pot impiedica atasarea la nivel ul epiteliului intestinal. 10. Boala la om

Infectiile salmonelozice sunt larg raspandite pe glob, evolueaza endemo-epidemi c si constituie o parte importanta a sindromului diareic in special la copilul s ub 3 ani. Clinic, salmonelozele pot determina: - salmoneloze sistemice sau febre enterice (febra tifoida si febrele paratifoid e) entitati clinice clar definite cu evolutie clinica caracteristica si imu nita te durabila; - salmoneloze enterice - forma comuna - parte importanta a sindromului diareic de etiologie bacteriana, cu rapandire universala si manifestare endemo-epidemic a, care in conditii deficitare de aparare locala si generala, in contextul une i bacteriemii pasagere pot determina infectii extradigestive: urinare, articu lare, meningeale, respiratorii. - septicemiile salmonelozice suint de fapt complicatii ale unor forme enterice

care se generalizeaza pe fondul unei agresiuni puternice la organismele imunode ficiente ( copii, varstnici debilitati prin boli cronice, maligne,etc). Conditia de baza a pacientului imprima gravitatea bolii care de obicei inregistreaza pr ocente ridicate de mortalitate (10%-20%) l. Salmonella typhi determina febra tifoida, iar Salmonella paratyphi, fe brele paratifoide, considerate boli sistemice denumite si febre enterice . Se p reteaza ladiagnostic imunologic, dau o imunitate durabila. 2. Restul Salmonellelor pot determina la om; - toxiinfectii alimentare de tip infectios in urma ingerarii de alimente inten s contaminate. - colite, enterocolite in cazul consumului unei cantitati mai mici de germe ni. TOXIINFECTIA ALIMENTARA de tip infectios Agent etiologic: cel mai ades Salmonella.typhimurium sau Salmonella enteritidis in urma consumului oualor de rata. Boala apare in urma consumului de alimente masiv contaminate cu Salmonelle, pr ocesul infectios manifestandu-se dupa 48-72 de ore. Toxina eliberata de bacterii este endotoxina. Simptomatologia se manifesta prin: greturi, varsaturi, colici abdominale, peris taltism exagerat, scaune diareice apoase, pierderi electrolitice. Diagnosticul bacteriologic si antibiograma sunt obligatorii in stabilirea con duitei terapeutice. Se efectueaza obligatoriu si reechilibrarea hidroelectroliti ca a bolnavului. FEBRA TIFOIDA Determinata de Salmonella. typhi alimente contaminate. (10 3 Salmonelle) in urma ingerarii de

Salmonella patrunde pe cale digestiva ajunge in placile Payer si se multiplica i n profunzime. Dupa primele 7 zile de la contaminare apre bacteriemia primara determinata de multiplicarea germenilor din organele limfoide (ganglioni solitari intestinali , ganglionmi mezenterici, canal toracic apoi invadeaza si alte organe limfoide) . Boala debuteaza cu un circulatie. Bacteriemia secundara ei, iar febra creste. acces febril datorat patrunderii germenilor in

apare la o saptamana de la aparitia simptomatologi

Perioada de stare dureaza 2-3 saptamani, timp in care simtomatologia obiectiva a re intensitate maxima. Febra atinge in platou 39-40 0 C. Starea generala a bolnavului este alterata. Endotoxina cu tropism vascular, permeabilizeaza aterializat clinic prin starea tifica. vasele, producand edem m

Prin hiperpermeabilizarea vasculara apar pete hemoragice, se produce leucop

enie. Simptomatologia digestiva se manifesta prin: - ulceratii spre lumenul intestinal, dar si spre profunzimea peretelui eterminate de cantitatea mare de germeni din intestin), - colici puternice, - peristaltism accentuat. Dupa 2 saptamani de boala, titrul anticorpilor creste mult determinand o fagocitoza masiva (numarul germenilor scade). Dupa aparitia Atc antiO si a Atc antiH, simptomatologia se amendeaza, bolnavul intrand intr-o etapa noua - convalescenta. Dupa vindecarea clinca, unii bolnavi pot ramane purtatori sanatosi de germeni, care localizati in colecist se vor multiplica lent si se vor el imina in cantitati mici. (d

11.Epidemiologie

. Sursa este repezentata de om pentru Salmonellele exclusiv umane, sau de om si a nimale pentru celelalte. Calea de transmitere este digestiva. Receptivitatea este generala. Intensificarea relatiilor comerciale intertari, posibitatea calatoriilor cu avio nul la mari distante, migratiile populationale, industrializarea alimentatiei si a cresterii animalelor de consum (porci, pasari) in ferme unde consuma hrana cu adaosuri proteice deseori contaminate (fainuri furajere de carne, oase, sang e) au contribuit decisiv la raspandirea larga a serovarurilor de Salmonella si d eci la cresterea morbiditatii si chiar mortalitatii prin salmoneloze. Factorii sezonieri, clima calda, un mod de viata neigienic favorizeaza in condi tii precare nivelul morbiditatii. Profilaxia nespecifica consta in depistarea sursei si anihilarea ei , iar profilaxia specifica se aplica doar febrei tifoide ( vaccinul antitific este un vaccin microbian omorat).