CURS DE MICROBIOLOGIE

SEM.II

ASSOCIATE PROFESSOR
CĂTĂLIN CARP-CĂRARE
 GENUL SALMONELLA

Istoric
Istoric
Prima tulpină de Salmonella a fost izolată
de Eberth în 1880 de la un pacient cu febră
tifoidă.
Salmon și Smith (1885) descriu pentru
prima dată o salmonelă: Salmonella
choleraesuis, pe care o consideră în mod
eronat, agentul etiologic al pestei porcine și o
numesc ,,bacteria holerei porcilor”.
Denumirea genului a fost propusă în 1900
de catre Lignieres, în onoarea medicului
veterinar Daniel Salmon.
Taxonomi
Taxonomi
ee

In funcție de prezența anumitor antigene

somatice și flagelare, salmonelele sunt
grupate în:
= 51 serogrupe și
= peste 2800 serotipuri (serovariante).
Asemănător speciilor, serovariantele poartă
denumiri binominale inspirate de:
 numele speciei receptive,
 afecțiunea provocată (sau combinația celor două),
 localitatea în care au fost izolate, ca de exemplu:
S. anatum, S. enteritidis, S. abortusovis, S.
choleraesuis, S. dublin, S. panama.
Subspecia S. enterica include 1435 serotipuri
care se izolează în proporție de 90% de la om și
animalele cu sânge cald.
Celelalte subspecii și S. bongori reprezintă un
procent redus, care se izolează mai ales de la
păsări, animalele cu sânge rece și din mediul
ambiant.
•Ecologie
•Ecologie

Salmonelele au ca nișa ecologică tubul digestiv la om și

animale,
spre deosebire de E.coli care face parte din microbiota
intestinală rezidentă,
prezența lor este legată de starea de boala sau de portaj.
Prin intermediul materiilor fecale de la bolnavi și
purtătorii clinic sănătoși, sunt contaminate mediile
naturale și alimentele, care devin surse secundare de
infecție.
In condiții favorabile de temperatură, umiditate și pH,
salmonelele supraviețuiesc în sol, ape de suprafață și
reziduale, timp îndelungat, de la câteva luni până la
câțiva ani.
 •Infec
•Infecție naturalăie naturală
ție naturalăie naturală
Bolile produse de salmonele poartă denumirea generică
de salmoneloze sau paratifoze,
 afectează toate speciile de mamifere și păsări,
Consumul de alimente contaminate cu salmonele
produce una din cele mai grave toxiinfecții alimentare.
Unele serotipuri de Salmonella sunt monopatogene
(îmbolnavesc o singura specie), de exemplu:
Salmonella abortus ovis (avort la oaie),
 Salmonella abortus equi (avort la iapă),
 Salmonella gallinarum-pullorum (paratifoza
păsărilor),
S. typhi și S. paratyphi (tifoza și paratifoza la om).
Alte serotipuri au o răspândire aproape ubicvitară si sunt
pluripatogene producând infecții la diferite specii de
animale si la om
(Salmonella typhimurium,Salmonella enteritidis etc.).
 Morfologie, caractere culturale

Bacili Gram negativi

Grupare necaracteristică
Mobili (excepție serotipurile S. gallinarum, S. pullorum)ie serotipurile S. gallinarum, S. pullorum)
Fig.Salmonella sp.- col.Gram, MO, x1000
se dezvoltă optim pe medii de cultură uzuale
(geloză nutritivă, bulion, agar-sânge) în 24 ore
la 370C
În medii lichide - salmonelele produc
tubiditate intensă, iar în culturi vechi, un inel la
suprafața mediului și depozit cenușiu;
Pe medii solide uzuale –formează colonii de
tip S, semitransparente, netede, lucioase,
nepigmentate, cu diametrul variabil (1-3 mm).
Pot disocia în variante R
Pe medii selective lactozate= formează
colonii lactozo-negativi iar pe unele coloniile
prezintă centrul negru, datorită producerii de
hidrogen sulfurat;

Fig.10.3 Salmonella spp. pe mediul XLD

http://textbookofbacteriology.net/salmonella_3.html
Salmonella spp. pe mediul Wilson Blair
 Prezintă caractere biochimice comune enterobacteriilor
Testele biochimice permit stabilirea genului
precum și diferențierea speciilor și subspeciilor;
Fermentează glucoza cu producere de gaz
Nu fermentează lactoza
Produc hidrogen sulfurat ( cu unele excepții)
 folosesc citratul ca sursă de carbon, etc

Fig.Mediul Levine: lactoză negativ=

colonii roz; lactoză pozitiv = colonii negre Fig. Mediul Mac Conkey :lactoză (-) – colonii incolore; lactoză (+)
cu sau fără luciu metalic – colonii roz
 Tabelul
Caractere diferenție naturalăiale ale speciilor și subspeciilor de i subspeciilor de Salmonella (după Neguție naturală, 1999)
Salmonella enterica subsp. enterica: diferenție naturalăierea biochimică a serovarurilor
 Structura antigenică și factorii de patogenitate

Salmonella posedă o structură antigenică complexă:

Antigene somatice „O”- de natură
lipidopoliglucidică, sunt termostabile și
alcoolorezistente; determină serogrupa;
Antigene flagelare „H”- de natură proteică, sunt
termolabile și alcoolo-sensibile; determină serotipul.
Lipsesc la serovarul Salmonella pullorum –gallinarum.
Salmonelele produc alternativ două categorii de
antigene flagelare, fenomen numit variație de fază:
antigene de faza I – notate cu litere mici ale alfabetului
latin (a, b...); sunt responsabile de aglutinarea specifică cu
serul omolog; determină serotipul.
antigene de faza II – notate cu cifre arabe; sunt comune
mai multor serotipuri, determinând aglutinări încrucișate.
Antigene de suprafație naturalăă „Vi” - termolabile dar
rezistente la alcool și formol. Sunt antigene de i formol. Sunt antigene de
suprafație serotipurile S. gallinarum, S. pullorum)ă, prezente doar la 3 serotipuri (S.typhi, S.
paratyphi și formol. Sunt antigene de i S.dublin) care, prin poziție serotipurile S. gallinarum, S. pullorum)ia lor, maschează
antigenele somatice împiedecând aglutinarea cu serurile
de grup, anti,,O”.

Antigene „M” – descrise iniție serotipurile S. gallinarum, S. pullorum)ial la speciile cu tulpini

mucoide (S. paratyphi B), ulterior și formol. Sunt antigene de i la S.typhimurium,
S. choleraesuis, S.enteritidis etc. Unele specii de
Salmonella prezintă mai multe tipuri de antigene M dar
care deție serotipurile S. gallinarum, S. pullorum)in cel puție serotipurile S. gallinarum, S. pullorum)in o fracție serotipurile S. gallinarum, S. pullorum)iune antigenică comună. S-a
semnalat înrudirea antigenică între antigenul M de la
Salmonella și formol. Sunt antigene de i antigenul K de la Klebsiella
 Clasificarea salmonelelor pe baza
antigenelor somatice și subspeciilor de i flagelare ( după
schema Kauffman-White) (Țogoe I., 2012)ogoe I., 2012)
 Identificarea de certitudine se realizează prin:

•reacția de seroaglutinareia de seroaglutinare folosind ser antisalmonelic

polivalent și formol. Sunt antigene de i cu seruri de grup AO, BO, CO, DO și formol. Sunt antigene de i EO;
•reacția de seroaglutinareia de seroaglutinare lentă în tuburi;
•lizotipia- tipizarea fagică prezintă un grad înalt de stabiliate
și formol. Sunt antigene de i specificitate;
•tipizarea prin metode moleculare: tiparea plasmidică,
ribotipia (care identifică profilul de restricţie pentru genele
responsabile de sinteza ARN ribozomal (operonii rrn), gel
electroforeza în câmp pulsatil (PEGE).
Factorii de virulență: multiplicarea intracelulară la nivelul
macrofagelor

 Toxinele identificate sunt:

endotoxine:
LPS (lipopolizaharidul)- antigenul
„O” și
 antigenul „Vi”;
exotoxine:
 enterotoxina,
 citotoxina;
 Infecție experimentală
Speciile monopatogene de Salmonella sunt
nepatogene pentru animalele de laborator.
 Pentru speciile cu spectru larg de patogenitate, infec ție serotipurile S. gallinarum, S. pullorum)ia
experimentală se realizează pe și subspeciilor de oarecele alb, pe cale
intraperitoneală.
Boala durează de la câteva zile la câteva săptămâni, în
funcție serotipurile S. gallinarum, S. pullorum)ie de patogenitatea tulpinii.
Pentru testarea tulpinilor de Salmonella imobile,
infecție serotipurile S. gallinarum, S. pullorum)ia experimentală se poate realiza pe puii de găină.
 Sensibilitate la factorii de mediu
și substanțele antimicrobiene
Salmonelele sunt rezistente la acțiunea factorilor de mediu.
Timpul de supraviețuire în mediile naturale variază în limite foarte largi:
în sol, 28-280 zile, în apă, 2-45 zile.
 În alimente supraviețuiesc între 10 și 180 zile dar în praful de ouă
rezistă 4 ani.
Salmonelele sunt sensibile la căldură, fiind distruse în 5 minute la 100 0C
 manifestă sensibilitate față de antisepticele și dezinfectantele uzuale.
Aceste bacterii sunt sensibile la numeroase antibiotice
= streptomicina,
= tetraciclina,
= ampicilină,
= cloramfenicol,
= kanamicină,
= cefalosporine,
= sulfamide etc.)
! se izolează tot mai frecvent tulpini rezistente la antibiotice (MDR)
 Preparate imunoprofilactice
vaccinuri vii, obținute din
mutante R, nepatogene și
imunogene
(tulpina 9R, de S.gallinarum și tulpina
Sm/237 de S. choleraesuis);
vaccinuri inactivate.
Vaccinurile pot fi numai
antisalmonelice sau vaccinuri
mixte, cu pasteurele și colibacili.