COAGULARE A SANGELUI

Procesul de transformare a sângelui lichid în gel semisolid, urmare a unui sir de

reacţii chimice (diferite substraturi şi enzimeplasmatice) ce duc la transformarea
unei proteine solubile (fibrinogenul) într-o proteină insolubilă (fibrina) care
formează armatura cheagului.

O slaba coagulare conduce la un risc ridicat in producerea de hemoragii si poate

fi cauzata de trombopenii (cantitate insuficientă de plachete), de o carenţa în
diferiţi factori ai coagulării sau urmare a unei anomalii a vaselor sangvine.

Hipercoagularea cresterea riscului de formare a cheagurilor într-o arteră sau

într-o venă, si este cauzata de o creştere a nivelului factorilor de coagulare, de o
diminuare a cantităţii de enzime anticoagulante, de o încetinire a fluxului
sangvin.

Problemele legate de coagulare sunt diagnosticate prin examene ale procesului

coagulării sângelui şi prin numărători ale elementelor constitutive ale sangelui
ce participa la procesul de coagulare.

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Schemă a coagulării, arătând rolul important al trombinei în acest proces

Coagularea este procesul prin care sângele se transformă din stadiul de lichid
într-un gel, numit cheag (sau tromb). Coagularea este rezultatul hemostazei, un
proces foarte complex care implică activarea, adeziunea și agregarea plachetară
(a trombocitelor) dar și formarea unei rețele de fibrină. Stările patologice ale
coagulării pot să se manifeste ori prin hemoragie (sângerare), ori
prin tromboză.[1]
Coagularea are loc, din punct de vedere biochimic, în momentul precipitării
fibrinogenului, care se transformă în fibrină, o substanță insolubilă care
formează o rețea. Până în acest punct, au loc diverse reacții enzimatice în
cascadă, fiecare având un rol important pentru formarea în final a rețelei de
fibrină. Un rol important îl joacă, printre altele, și trombina, rețeaua formându-
se în prezența ei.