Procesele de prelucrare-gestionare a informatiilor: Senzatia si perceptia

TEMA:
1.Orice traire si componenta emotionala se caracterizeaza prin anumite proprietati, care sunt
acestea?
2.Procese de reglare: atentia.

1.Orice traire si componenta emotionala se caracterizeaza prin urmatoarele proprietati:

a) polaritatea (semn pozitiv – placere, relaxare, satisfactie, bucurie, sau semn negativ – tensiune,
insatisfactie, repulsie, suferinta);

b) intensitatea (incarcatura energetica pe care o antreneaza cu sine trairea emotionala; aceasta poate fi
slaba, medie sau mare; intensitatea cea mai mare o au afectele);

c) durata sau stabilitatea (scurta, medie, lunga; emotiile sunt de durata scurta, sentimentele sunt de
durata lunga);

d) convertibilitatea (proprietatea structurilor afective de a-si modifica semnul in timp: iubirea poate
trece in ura, iar ura poate trece in iubire);

e) ambivalenta (proprietatea unei structuri afective de a include concomitent trairi de semn opus,
pozitiv si negativ, exemplu: gelozia)..

2.Procesele de reglare: atentia

 Atentia. Pozitia atentiei in structura psihologiei generale a fost puternic controversata: din element
central in psihologia introspectionista devine lipsita de consistenta in behaviorism. De asemenea, s-a
discutat mult daca trebuie considerata un proces, o stare, o activitate sau o conditie facilitatoare.

Prima constatare de care trebuie sa tinem seama in definirea atentiei trebuie sa fie aceea ca ea nu
poseda un continut informational propriu; cea de-a doua constatare trebuie sa fie aceea ca atentia
caracterizeaza toate procesele psihice de cunoastere si toate actele comportamentale finaliste,
constiente. Din cele doua constatari se desprinde concluzia ca termenul cel mai adecvat pentru
definirea atentiei este cel de mecanism psihic de reglare. Astfel, atentia este mecanismul psihic prin
intermediul caruia se potenteaza si se orienteaza selective activitatea perceptiva, activitatea mintala (de
gandire) si activitatea motorie externa, creandu-se conditii psihofiziologice optime de finalizare.

Atentia pune in evidenta o serie de trasaturi sau calitati, care au valori diferite la diferite persoane,
ceea ce face necesara testarea si evaluarea ei. Cele mai importante calitati care se cer a fi determinate si
masurate sunt:

1) concentrarea, care exprima gradul de activare si intensitatea focalizarii constiintei si controlului

voluntar in cadrul perceptiei, gandirii si actiunii; 2) distributivitatea, care consta in concentrarea
simultana a constiintei si controlului voluntar asupra a doua sau mai multor obiecte sau activitati;
3) stabilitatea, proprietate a atentiei de a se mentine la nivel optim de concentrare pe toata durata
desfasurarii unei activitati; opusa ei este instabilitatea, care are influenta puternic perturbatoare atat
asupra invatarii, cat si asupra activitatii profesionale; 4) mobilitatea, proprietatea atentiei de a-si
deplasa punctual optimei concentrari in concordanta cu succesiunea evenimentelor si secventelor
activitatii; opusul ei este rigiditatea sau fixitatea – stagnarea atentiei intr-un punct.
In explicarea atentiei se confrunta doua tipuri de modele: fiziologice si psihofiziologice. Primele pun
accentul pe rolul sistemului reticulat activator ascendent si pe raporturile de inductie reciproca dintre
excitatie si inhibitia centrala de care se leaga in plan comportamental reflexul de orientare si mozaicul
cortical cu crearea succesiva si selectiva a dominantelor functionale. Celelalte (psihofiziologice) pun
accentul pe interactiunea dintre mecanismele neuronale si factorii psihici, cum ar fi: motivatia,
valoarea scopului,dependenta sau independenta de camp, respectiv, introversia siextraversia, forta
vointei, autocomanda si autostimularea verbala.