Competente specifice

1. Identificarea locului afectivitatii in sistemul psihic uman-definirea afectivitatii; 2. Analizarea si identificarea trairilor afective pe categorii de procese pornind de la exemple concrete; 3. Exersarea si recunoasterea proprietatilor trairilor afective in conduite umane; 4. Evaluarea importantei rolului pe care il joaca afectivitatea in viata omului.

Obiective operationale
Obiective operationale:

1. 2. 3. 4.

sa defineasca procesele afective si clasificarea acestora(O1); sa enumere proprietatile proceselor afective(O2); sa caracterizeze comportamentul afectiv in diferite situatii(O3); sa identifice rolul proceselor afective(O4).

Strategia didactica
Metode si procedee-conversatia euristica, explicatia, discutia libera, exercitiul, studiul de caz, expunere.

Scenariu didactic
Nr. Minute Criteriu Obiective Continuntul si activitatea de Activitati pentru elevi si predare resurse necesare Se face o scurta recapitulare la lectia anterioara(motivatia) si se introduce lectia prin intermediul unui citat de la Platon-E mai usor a Ascultare vorbi despre zei decat despre Intrebare-raspuns oameni. Se incurajeaza participarea elevilor la discutiile din timpul orei si sa implice individual sau in grup. -Profesorul prezinta definitia afectivitatii si starilor afective iar apoi ii roaga pe elevi sa identifice situatii din viata de zic cu zi cand Descoperire sunt influentati de catre starile Discutia libera afective facand diferenta dintre afectivitate si motivatie -Profesorul prezinta clasificarea starilor afective facand apel la Discutia libera interventiile elevilor si punand in Studiu de caz valoare experientele lor pentru a Conversatia Euristica putea face o deosebire cate mai Problematizare clara intre starile afective -Profesorul prezinta prorietatile starilor afective folosinduse de Discutia exemplele pe care elevii le-au dat in Problematizare momentul de fata. Se prezinta rolul starilor afective facanduse apel la exemple date Discutia libera pana acuma si se explica relevanta Problematizare legaturii starilor afective cu sistemul psihic cognitiv si cu motivatia Se face o scurta recapitulare si se stabileste tema de acasa. Se cere un Feedback feedback verbal.

10

O1 O3

25

O1 O3

40

O2

45

O4

50

Recapitulare motivatie Introducerea temei prin citatul E mai usor a vorbi despre zei decat despre oameni -Platon Definitia afectivitatii: Procese psihice care reflecta relatiile dintre subiect si obiect sub forma de trairi, uneori atitudinale, poarta denumirea de procese afective Diferenta dintre procesele cognitive si cele afective Cognitiv-centrat pe obiect ca si sine stator, organizare cognitiva(rigida) Afectiv-centrat pe relatia individului cu acel obiect(pozitiva sau negativa) si pe valoarea sau semnificatia emotioanala pe care acel obiect sau individ o reflecta; organizare motivationala a indivizilor, parerea despre obiect Diferenta dintre afectiv si motivational Efectul de camp- care cuprinde mai multe elemente care interectioneaza pe cand la motivare avem in prin plan carcaterul vectorial. Afectivitatea nu este rupta cognitiv si motivatie, ba chiar este elementul care creaza legatura dintre cele 2

Clasificarea trairilor afective in functie de intensitatea, durata, complexitatea, gradul lor de constientizare
n funcie de relaia dintre activitatea scoarei cerebrale i cea a subscoarei cerebrale ( Vasile Pavelcu) exist trei categorii de procese afective : A) Procese afective primare; spontane, carcter elementar, slab organizate, instinctiv. Raportate la obiect : tonul afectiv al proceselor cognitive; reactiile emotionale ce insotesc actele de cunoastere, senzatiile, reprezentarile (senzatiile pe care ni le dau mirosurile sau culoarea preferata) tririle afective de provenien organic ; au in prin plan buna functionare a organismului si starea pe care o avem in acel moment (starile de iritare cand suntem bolnavi, mohoreala in cazul problemelor la stomac) afectele ; procese afective simple, primitive si impulsive, foarte intense(groaza, mania, ras in hohote, plans zgomotos). Sunt foarte expresive si de cele mai multe ori sunt necontrolate.

B) Procesele afective complexe au un grad mai mare de constientizare si intelectualizare. Raportate la activitate

emoiile curente ; de scurta durata, intense(bucuria, tristetea, simpatia, antipatia, entuziasmul, admiratia, etc). Se diferentiaza de afecte prin faptul ca se manifesta printrun comportament mai nuantat si controlat avand ca si influenta tiparele si convetiile socio-culturale. emoiile superioare ; sunt mai mult legate de activitate decat de obiecte si presupun evaluari, acordari de semnificatie valorica. Ele genereaza stari de emotionale concordante in momentul cand intre emotiile superioare si situatiile de viata exista coincidente. La polul opus avem socul emotional cand exista conflict mare intre asteptari si obisnuitele emotionale(pot aparea in activitati intelectuale, reflectarea frumosului din realitate, in realizarea comportamentului moral) dispoziiile afective ; intensitate variabila, durabilitate relativa si stari difuze. Sunt vagi, individul nu are idee din ce motiv sunt cauzate aceste dispozitii. Daca ele persista pentru mult timp acestea pot devenii trasaturi de caracter(firiile inchise au avut dispozitii negative pentru mult timp si viceversa)

C) Procesele afective superioare raportare valorica si restructurare mare care sunt situate la nivel de personalitate. Sentimentele ; intense, de lunga durata, stabile,conditionate social-istoric. Se pastreaza multa vreme, chiar toata viata si chiar si rezista schimbarilor de situatie. Modeleaza personalitatea omului (dragoste, ura, gelozie, admiratie, indoiala,) sentimentele poti fi : intelectuale(curiozitatea, mirarea, indoiala,etc-reflecta relatia dintre ideile proprii sau altora) estetice(admiratia, extazul-reflecta sentimentul pe care il avem fata de natura, societate), morale(patriotism, datoria viziunea fata de bine si rau si de conduitele altor persoane). Mai exista si sentimentele Eu-lui(amorul propriu, sentiment de inferioritate/superioritate) si sentimente sociale si psihosociale(vanitatea, demnitatea sociabilitata). Pasiunile ; au orientare, intensitate, grad de stabilitate si generalitate foarte mare. Durabila, complexa si organizata. Sunt impartite in 2 categorii : pasiuni oarbe(sunt organizate pe centre de interes-eul(pasiuni posesive : avaritia, cupiditatea, fanatismul), altul(gelozia,ambitia), lumea(pasiunea pentru anumita jocuri-de noroc, intelectuale, sportive). Poate duce la psihoze pasionale) si pasiuni lucide sau nobile.

Proprietatile proceselor afective 1.Polaritatea proceselor afective Polaritatea trairilor afective se manifesta n functie de particularitatile situatiei, dar mai ales dependent de particularitatile personale si exprima caracterul placut sau neplacut al starilor afective. Procesele afective sunt cuplate doua cte doua n perechi cu elemente contrare: bucurie-tristete, simpatie-antipatie, entuziasm-deprimare, iubire-ura etc. (ii las pe ei sa le spuna). Este eronata opinia ca trairile afective ar fi perfect, exclusiv sau absolut polare. In realitate, o traire afectiva este predominant placuta, dar la gndul ca se va termina, consuma, ea genereaza si o usoara unda de regret sau de tristete. De asemenea, nu este obligatoriu ca ceea ce este placut pentru o persoan s fie la fel de placut si pentru o alta. 2. Intensitatea proceselor afective Indica forta, taria, profunzimea de care dispune la un moment dat trairea afectiva. Din aceasta perspectiva, vom ntlni unele stari afective intense si chiar foarte intense si altele mai putin intense. Este n functie att de valoarea afectiva a obiectului, de semnificatia lui n raport cu trebuintele subiectului, ct si de capacitatea afectiva a subiectului. Se stie ca unii oameni vibreaza afectiv mai intens, chiar si la evenimente comune, fara prea mare importanta, pe cnd altii raman oarecum reci, impasibili sub raport afectiv, chiar si n fata unor evenimente dramatice. Cresterea intensitatii starilor afective se obtine nu prin repetarea stimulului (ca la memorie), care ar duce la tocirea afectivitatii, ci prin schimbarea (amplificarea) semnificatiilor afectogene ale obiectului sau persoanei cu care suntem n relatie. O asemenea crestere a intensitatii trairilor afective trebuie sa se produca nsa n anumite limite optime, depasirea acestora soldndu-se cu perturbarea activitatii. lata, deci, ca necesar este nu doar optimumul motivational, ci si optimumul afectiv. 3. Durata proceselor afective E consta n ntinderea, persistenta n timp a acestora, indiferent daca persoana sau obiectul care le-a provocat sunt sau nu prezente. Un sentiment poate dura un an, doi sau toata viata, o emotie poate dura cteva ore sau cteva clipe; frica si groaza n fata unui accident persista si dupa ce pericolul a trecut; dragostea se pastreaza chiar daca fiinta iubita nu mai este. Alimentnd permanent semnificatia afectogena a unui stimul (obiect sau persoana) putem tine mereu treaza starea afectiva fata de el.

4) Mobilitatea proceselor afective Trecerea rapida n interiorul aceleiasi trairi emotionale de la o faza la alta - trecerea de la stadiul primar, care exprima o traire nespecifica de incertitudine, bazat ndeosebi pe deficitul de informatie, la stadiul secundar, care presupune o traire specifica, adecvata deznodamntului favorabil sau nefavorabil, bazat pe relevanta informatiei; Fie trecerea de la o stare afectiva la alta - trecerea de la emotie la un sentiment sau de la un sentiment de un anumit tip la un sentiment, dar de alt tip (de la dragoste la ura si invers). Mobilitatea presupune trecerea de la o faza la alta, de la o traire la alta numai n conditii de necesitate, deci atunci cnd situatia si solicitarile o cer; trebuie deosebita de fluctuatia trairilor afective, care presupune tot o trecere de la o stare la alta nsa fara nici un motiv, fara sa fie ceruta de o solicitare obiectiva sau de vreo necesitate subiectiva; fluctuatia trairilor afective este un indiciu al slabiciunii, imaturitatii sau chiar patologiei proceselor afective. 5) Expresivitatea proceselor afective Consta n capacitatea acestora de a se exterioriza, de a putea fi "vazute", "citite", "simtite". Exteriorizarea, manifestarea n afara, se realizeaza prin intermediul unor semne exterioare care poarta denumirea de expresii emotionale. Cele mai cunoscute expresii emotionale: Mimica (ansamblul modificarilor expresive la care participa elementele mobile ale fetei: deschiderea ochilor, directia privirii, pozitiile succesive ale sprncenelor, miscarile buzelor ete., prin intermediul carora exteriorizam bucuria, suferinta, mhnirea, descurajarea, indignarea, sfidarea, surpriza etc.); Pantomimica (ansamblul reactiilor la care participa tot corpul: tinuta, mersul, gesturile; mersul sprintar, sltaret tradeaza bucuria, buna dispozitie, pe cnd mersul ncet, agale tradeaza suparare, tristete); Modificarile de natura vegetativa soldate cu paloare/ nrosire, tremuraturi, lacrimi, transpiratie, gol n stomac; Schimbarea vocii (a intensitatii, ritmului vorbirii, intonatiei, timbrului vocii etc.; dupa intonatie; un "da" poate fi mult mai negativ decat un"nu"). Expresiile emotionale nu sunt izolate unele de altele, ci se coreleaza si se subordoneaza starilor afective, dnd nastere la ceea ce se numeste conduita emotional-expresiva. De exemplu, conduita expresiva a tristetii (atrnarea bratelor, aplecarea capului, pleoapelor si coltul buzelor lasate n jos, miscari fara vigoare, ochii "stinsi, fata "pamntie'') se deosebeste de conduita expresiva a bucuriei (tinuta dreapta, ochi deschisi, stralucitori, mobilitatea bratelor, n genere, a muschilor etc.). Trebuie retinut faptul ca expresiile si conduitele emotionale se invata, se nsusesc n timpul vietii, fie prin imitatie, fie prin efort voluntar. Ca asa stau lucrurile ne este demonstrat de faptul ca la orbii din nastere expresivitatea emotionala este foarte saracacioasa, fata este crispata,

putin expresiva. Daca si lor li se aplica o serie de procese speciale, li se vor putea forma unele conduite expresiv-emotionale. Pe lnga capacitatea de nvatare a expresiilor emotionale, omul o are si pe aceea de a le provoca si dirija voluntar, constient, de a le simula si folosi conventional pentru a transmite o anumita stare afectiva, chiar daca aceasta nu exista. De aici posibilitatea aparitiei unor discrepante ntre trairile afective si expresiile emotionale. Nu ntotdeauna un actor traieste efectiv starile emotionale pe care le exteriorizeaza. Conventionalizarea sociala a expresiilor si conduitelor emotionale, codificarea lor n obiceiuri, ritualuri tocmai n functie de particularitatile contextului social n care se manifesta are o mare valoare adaptativa, in sensul ca faciliteaza comportarea individului asa cum trebuie sau asa cum i se solicita. Semnificativ este faptul ca sub influenta conditiilor sociale au aparut expresii emotionale noi, specific umane, cum ar fi zmbetul cu diversele sale varietati: binevoitor, ironic, condescendent, aprobativ, dispretuitor, rautacios etc.

ROLUL PROCESELOR AFECTIVE

emoiile sunt cele care organizeaz conduita uman in cazul trairilor afective de intensitate medie emoiile sunt cele care dezorganizeaz conduita uman cand emotiile sunt foarte intense sau in cazul situatiilor noi(groaza, furie, depresie, ura) procesele afective ndeplinesc un rol major n susinerea energetic a activitilor, ele poteneaz i condiioneaz aciunile.