LUCRU INDIVIDUAL

Psihologie
Budurin Daniel
Grupa: BA211

1. Date generale
Psihologia - este știința comportamentului uman. Astfel, psihologia este studiul
funcțiilor și proceselor mentale, a experiențelor interioare și subiective - precum
gândurile, emoțiile, conștiința, motivarea, percepția și personalitatea.

2. Senzația și Percepția
Senzațiile sunt procese psihice senzoriale elementare de cunoaștere a însușirilor
concrete, luate separat, ale obiectelor, când acestea stimulează receptorul unul singur
organ de simț.
Exemplu: Zăpada are însușirile concrete “albă”, “rece”, “moale”. Ochiul ne dă doar
senzația de alb.

Percepția este procesul psihic senzorial prin care cunoaștem obiectul, în totalitatea
însușirilor concrete, când acestea acționează asupra organelor de simț
Fazele procesului perceptiv
• Detecția. Se sesizează prezența obiectului în câmpul perceptiv. Pentru a fi detectat
obiectul, este necesar să se depășească pragul minim absolut.
• Discriminarea. Obiectul este diferențiat de altele din câmpul perceptiv. Pentru
discriminarea obiectului, condiția este de a fi depășit pragul diferențial minim. •
Identificarea consta în recunoașterea obiectului. În această fază, au importanță mare
experiența trecută de cunoaștere și limbajul.
• Interpretarea. Se dă semnificație obiectului.
• Percepția ne oferă cunoștințe verificabile, iar noile experiențe perceptive se
integrează în cele trecute. Ea trebuie sa fie adevărată, dar nu este o reflectare ca în
oglindă, ci răspunde trebuințelor fiecărui individ.

3. Memoria
Memoria este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și
reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut.
Memoria definește dimensiunea temporală a organizării noastre psihice, integrarea ei
pe cele trei segmente ale orizontului temporal – trecut, prezent, viitor. 
După un prim criteriu, factorul timp, avem formele temporale ale memoriei:
 Memoria imediată (senzorială)
 Memoria de scurtă durată (MSD)
 Memoria de lungă durată (MLD)

Dacă aplicăm un al doilea criteriu, cel legat de prezența sau absența intenției și
a controlului voluntar, vorbim despre:
 Memoria involuntară sau neintenționată și
 Memoria voluntară sau intenționată

După prezența sau absența desprinderii și înțelegerii legăturilor specifice între

elementele și secvențele materialului, ca un al treilea criteriu, distingem:
 Memoria mecanică și
 Memoria logică

Cel de-al patrulea criteriu, cel al aferentatiei dominante, care permite delimitarea
formelor de memorie dupa modalitatea de receptie pe care o implica preponderent. Se
evidentiaza astfel:
 Memoria vizuală,
 Memoria auditivă,
 Memoria kinestezică,
 Memoria mixtă

Memoria senzorială, retine fluxul informațional consecutiv stimulării externe pentru

un interval foarte scurt, aproximativ 5 secunde.
Memoria de scurtă durată, fiind numită și memorie de lucru, primește informația din
registrul senzorial, are capacitate limitata: pâna la 7 itemi și durata de până la doar
câteva minute.
Memoria de lungă durată, primește informația menținută în MSD, are capacitate
practic nelimitată, durată mare și mai multe componente: memoria semantică,
episodică, procedural.
Memorarea voluntară se include ca verigă esențială în structura activității de învățare,
unde funcționalitatea ei va fi subordonată și integrată motivelor și scopurilor acestei
activități. Tocmai in contextul dat, ea se va elabora și structura din punct de vedere
operațional.

Metode pentru a memora mai uşor. Ascultarea înregistrărilor

O bună metodă este ascultarea continuă a lecţiilor înregistrate, în timp ce facem alte
activităţi zilnice: gătim, spălăm rufe, mergem cu maşina. Prin această tehnică
informaţiile se vor fixa mai bine în memoria pe termen scurt.

4. Gândirea
Gândirea se defineşte ca procesul psihic cognitiv care reflectă în mod abstract şi
general esenţa lucrurilor şi a relaţiilor dintre ele, utilizând limba sau alt sistem de
semne ca instrument, şi are drept produse noţiuni, judecăţi, raţionamente.
Tipul meu dominant de gândire cred că ar fi - gândirea intuitiv-acţională este gândirea
ce operează cu scheme de acţiuni, iar rezolvarea problemelor se face prin coordonarea
schemelor de acţiuni.

5. Afectivitatea

In viata psihica a omului distingem trei domenii: activitatea, inteligenta si

afectivitatea. Cele trei elemente sunt indisociabile.

Afectivitatea este partea absolut fundamentala a vietii metale, nu numai baza pe baza
careia se construiesc relatiile umane, ci toate legaturile care il ataseaza pe individ de
mediul sau.

Cred ca cea mai eficienta modalitate de a gestiona emotiile este comunicarea.

O persoana care este macinata de emotii poate sa nu depaseasca singura conditia.
Comunicarea cu un prieten sau cu un membru al familiei poate ajuta la descarcarea
emotiilor negative. Incurajarile din partea altor persoane pot fi extrem de utile pentru
a depasi starile nedorite.

6. Motivația și voința 

Motivatia: procesul psihic care activeaza, orienteaza, sustine (mentine) desfasurarea

unei activitati sau determina o conduita a unui individ, in vederea atingerii unui
obiectiv care ar trebui sa-i procure satisfactie

• Vointa: proces psihic orientat spre atingerea unor scopuri propuse constient, pentru a
caror realizare trebuie depasite anumite obstacole interne si externe (implica mai mult
componenta actionala), sau inhibarea unor tendinte impulsive.

Motivatia vs Motiv

• Motivatia este vazuta ca o stare de necesitate a organismului;

• Motivul este vazut ca si forma concreta, actuala in care se activeaza si se manifesta o

astfel de stare de necesitate, sau mobilul care sta la baza unui comportament concret

• Utilizate in mod frecvent ca si sinonimeUna dintre calitățile care, din copilărie,

încercarea de a lucra într-o persoană este voința. Cu ajutorul lui poate să depășească
dificultățile, să ia decizii și să conducă un mod normal de viață. Will nu este o calitate
înnăscută, fiecare persoană o dezvoltă în sine.
Voința este controlul conștient de către persoană al acțiunilor sale, care îl ajută să
rezolve problemele interne și externe. În psihologie, se crede că această calitate nu
este o proprietate izolată a psihicului uman. Structura actului voluntar este trasată în
multe reacții comportamentale. De exemplu, atunci când rezistați la ispite, atunci când
o persoană se mișcă spre obiectiv, refuzând să facă ceva.

Este o acțiune voluntară care îi ajută să ajungă la rezultatul pe care la caracterizat în

mod conștient.

Pentru aceasta, individul îndeplinește anumite acțiuni, tulbura în mod deliberat mental
și fizic, pentru a transpune în realitate dorința. Astfel, putem spune cu siguranță că
această calitate este extrem de importantă, este aceea care permite persoanei să
desfășoare orice activitate.

7. Temperamentul și caracterul 
Caracterul reprezintă nucleul întregii personalităţi
umane. Temperamentul desemnează ansamblul manifestărilor psiho-comportamentale
ale particularităţilor sistemului nervos central (SNC). Spre deosebire de caracter
(latura relaţională şi valorică a personalităţii), temperametul reprezintă latura
dinamico-energetică a personalităţii.

Temperamentul are baze puternice în ereditatea individuală, dar caracterul este

construit prin educaţie. Altfel spus, temperamentul este înnăscut (genotip) şi nu poate
fi modificat sau schimbat. În cel mai bun caz, putem atenua trăsăturile negative sau
evidenţia trăsăturile pozitive ale temperamentului prin intermediul educaţiei şi
culturii. Spre deosebire de acesta, caracterul se formează (fenotip) pe tot parcursul
vieţii, prin intermediul societăţii, valorilor morale și educaţiei.
Trăsăturile caracteriale cardinale:
 Intenționat
 Voinic

Trăsaturile caracteriale centrale:

 Cinstit
 Binevoitor
 Umor
 Generozitate
 Prietenie
 Sinceritate

Trăsăturile caracteriale:
 Observare
 Sensibilitate
 Receptivitatea
 aderarea la principii
 independenţă
 Organizare

8. Concluzii
Psihologia joacă, poate chiar rolul principal în viața omului. Datorită ei, omul poate
gândi și percepe cu anumite părți ale creierului. Tot ce are în viața sa, el crează prin
intermediul gândurilor și a faptelor. Psihologia ajută omul să se înțeleagă pe sine
însuși și simplifică semnificativ contactul cu mediul înconjurător.