Psihologia generală. Subiectele pentru examen.

1. Cine este consideart intemeietorul psihologiei și în ce secol psihologia se construiește ca

știință independentă.
 Intemeietorul psihologiei ste considerat Aristotel care prin lucrarea sa ‚‚Despre
suflet’’ a expus psihologo aca domeniu original.
 În secolul 19 psihologia se consideră ca știință independentă.

2. Ramurile aplicative ale psihologiei.

Ramurile psihologiei sunt numite acele ramuri ale științei psihologice care sunt
realizate în practică.
 Psiho genetică
 Psiho fiziologia
 Neuropsihologia
 Psiho diferențială
 Psiho etativă ( a vârstelor)
 Psiho socială
 Psiho pedagocică
 Psiho medicală
 Patopsihologia
 Psiho juridică
 Psiho diagnostică
 Psihoterapia
 Psihofarmacologia

3. Structura psihicului uman.

 Sistemul psihic uman este format din trei stări principale: inconștient,
subconștient, conștient.
Inconştientul este format din totalitatea fenomenelor psihice latente.
Fenomenele inconştiente se manifestă la copil în primul an de viaţă, iar la adult,
în stare de somn, somnambulie, hipnoză, transă, sau de beţie gravă.
Subconştientul, formează zona de tranziţie dintre inconştient şi conştient
cuprinzând acele fenomene psihice care, fie că au fost cândva conştiente,
postconştient, fie că vor deveni conştiente, preconştient.
Conştientul sau zona clară a psihicului uman, este formată de acele fenomene
psihice de care ne dăm seama. Aşa realizăm ceea ce se petrece în noi şi cu noi,
conştiinţa de sine. Datorită conştientului, noi realizăm o adaptare corectă la
mediu, având un comportament adecvat.

4. Denumirea metodelor de cercetare în psihologie.

 Metoda observației
 Metoda experimentală
 Metoda inerviului
5. Cum se înregistrează aspectele observării și care sunt avantajele ei.

 Observația este una dintre cele mai vechi și mai simple metode de cercetare
psihologică. Observația stă la baza oricărui tip de experiment.
 Observația este un act de urmărire și descriere sistematică a comportamentului și
evenimentelor studiate ce au loc în mediul social natural.
Scopul onservației
 De a vedea prin ochii persoanelor observate evenimente, acțiuni norme și valori.
Timpul observației poate varia de la o simplă pbservație la o observație multiplă.
Notarea detaliată a procesului observat este un element esențial al metodei observării.

Ce vom nota?
 Descriere contextului în care are loc observarea notând detlii ( data ora momentul
zilei )
 Descrierea participantului ( vârsta, sex, religie, educație.)
 Detalii despre observare ( cine este, sex, vârstă)

Avantajele observației
 Furnizează date bogate intr-o perioadă scurtă de timp
 In metoda observării cercetătorul nu modifică fenomenele dar le înregistrează

6. Descrieți metoda experimentului.

 Metoda experminetului este o metodă de cercetare psihologică cu ajutorul
căruia poți crea situații artificiale.
 Avantajul acestei metode ste că aici sunt urmărite relațiile cauză-efect ale
fenomenului studiat ceea ce face posibilă explicarea fenomenului studiat, ceea ce
face posibilă explicarea științifică a ceea ce se întâmplă.

7. Care este metoda de cercetare care permite să intervievați un număr mare de persoane.
Descrieți această metodă.

 Test- o metodă de cercetare psihologică care vă permite să intervieviți rapid un

număr mare de persoane. Spre deosebire de alte metode de psihologie, testele au
o procedură clară de colectare și prelucrare a datelor și au, de asemenea, o
descriere gata făcută a rezultatelor obținute. Există următoarele tipuri de teste:
obiective, proiective.

8. Care este metoda care permite punerea întrebărilor suplimentare. Descrierea metodei.
 Metoda conversației (sondaj) - o metodă psihologică de cercetare în care se pun
întrebări participanților la studiu. Răspunsurile primite sunt înregistrate, cu o
atenție deosebită acordată reacțiilor la anumite întrebări. Avantajul acestei
metode este că sondajul este realizat într-un stil liber, ceea ce permite
cercetătorului să pună întrebări suplimentare. Există următoarele tipuri de sondaj:
oral, scris, gratuit, standard.
 9. Care sunt procese psihice senzoriale, denumiți-le.
 Senzația
 Percepția
 Reprezentările

10. Felurile senzațiilor.

Există snzații vizuale, auditive, olfactive.

11. Clasificarea percepției.

Exista mai multe criterii de clasificare a perceptiilor. In dependenta de analizator distingem:

 Perceptie vizuala -contemplarea unui tablou;
 Perceptie auditiva -audierea unei melodii, unei povestiri;
 Perceptie tactila - cunoasterea unui obiect dupapipait, în dependenta de
obiectul împlicat în perceptiecunoastem:
 Perceptiaspatiului -în procesul perceptieispatiului distingem perceptiamarimii, formei si
îndepartarii obiectelor, pozitia unor obiecte fata de alte obiecte, care îi livreaza omului repere
necesare pentru formarea abilitatilor de orientare, evaluare, alegere de comportamente adecvate conditiilor.
 Perceptia timpului- este reflectarea duratei si succesiunii fenomenelor sau evenimentelor.
Intervalele temporale sunt determinate de procesele ritmice ce au loc în organismul omului.
 Perceptia duratei timpului depinde de continutul activitatii omului. Timpul, plin de
ocupatii interesante, semnificative, trece repede. Daca, însa, evenimentele sunt neinteresante,
putin importante, timpul se scurge încet.
 Perceperea timpului depinde de un sir de factori: omul foloseste trei sisteme de referinta:
sistemulfizico-cosmic, care oferacunoastereareperelornaturale - zi, noapte, pozitie a astrilor,
anotimpuri etc.;
 Perceptiamiscarii este reflectarea directiei si vitezei existentei spatiale a obiectelor. Ea da
posibilitate oamenilor sa se orienteze în schimbarile relative ale raporturilor si pozitiei reciproce ale
obiectelor mediului înconjurator.

12. Felurile reprezentărilor.

Felurile reprezentarilor. Reprezentarile sunt imagini senzoriale si ele sunt clasificate dupa
analizatori: reprezentarile vizuale, auditive, olfactive, tactile, motorii.

13. Personalitatea și relațiile interpersonale. Descrieți tipurile de .personalitate

 14. Clasificarea tipurilor de temperament.

Coleric

 reacții emoționale putemice și reactivitate motorie accentuată;

 impulsiv și uneori chiar violent, agresiv;
 face risipă de energie, reușind insă să-și dovedească rapid capacitățile;
 inconstant în relațiile cu ceilalți; vorbire inegală, înclinație spre exagerare, etc

Sangvinic

 vioi, vesel, bine dispus, trece totuși rapid de la o traire afectivă la alta;
 se adapteaza rapid, reușind să se stăpanească relativ ușor, ceea ce ii permite stabilirea rapidiă de
relații sociale;
 abundentă a expresiei verbale și fire comunicativa;
 ia ușor decizii, simțind nevoia variatiei situațiilor, etc.

Flegmatic

 calm, imperturbabil, chiar lent;

 echilibru emotional, fiind puțin reactiv din acest punct de vedere, dar cu sentimente durabile;
 caracterizat de riăbdare și toleranță;
 se adaptează mai greu și trece cu o oarecare dificultate de la o activitate la alta;
 meticulos, înclinat spre rutiniă, etc

Melancolic

 emotiv și sensibil, are dificultăți de adaptare;

 capacitate de lucru redusă, dar obține un randament progresiv;
 inclinat spre reverie și interiorizare;
 putemic afectat de insuccese, compensează
insuccesele prin închiderea în sine;
 capabil de activității de migală, etc

15. Definiția, formarea și baza caracterului.

 Baza caracterului uman – ce 7 ani de acasă!

 Catacteruleste ansamblul însuşirilor psihice care privesc relaţiile unei persoane cu ceilalţi
oameni şi valorile după care se conduce.

 Caracterul nu este înnăscut, el se formează şi se modifică pe parcursul vieţii, picătură cu

picătură, faptă după faptă, ca urmare a integrării omului într-un sistem de relaţii sociale (ex:
familia, vecinii, prietenii,şcoala, locul de muncă).

 La construirea caracterului contribuie şi trebuinţele, motivele, sentimentele, aspiraţiile şi

idealurile. Caracterul este expresia întregului sistem al personalităţii. El are rol important în
adaptarea şi integrarea individului în viaţa socială.
 16. Clasificarea aptutudinilor.
 Aptitudini simple (forţaimaginaţiei, distribuţie, atenţie, sensibilitate, kinestetică etc.)
 Aptitudini complexe (aptitudinetehnică, matematică etc.)
 Aptitudini speciale(aptitudiniştiinţifice, artistice, sportive, organizatorice, etc.)
 Aptitidini generale (inteligenta, spiritual de observaţie).

17. Care este diferența dintre temperament și caracter.

 Cu temperamentul te naști iar caracterul în creeezi în timp.

18. Denumirea proceselor cognitive superioare.

 Comunicarea
 Limbajul
 Vorbirea

19. Definiția și elementele vorbirii.

 Vorbirea este manifestarea individuală a limbajului. Adică, fiecare subiect vorbitor, deși supus
convențiilor stabilite de limbă, îl folosește într-un mod particular

 În acest sens, limbajul necesită ca vorbirea să fie concretă, dar vorbirea nu ar exista fără
limbaj.
Elementele de vorbire
Pentru ca vorbirea orală să apară, necesită trei elemente:
 Articulare : este materializarea fonemelor care alcătuiesc o limbă.
 Vocea : sunetul care rezultă din vibrația corzilor vocale.
 Ritm: cadența sau viteza fiecărui subiect vorbitor.
Absența oricăruia dintre aceste elemente ar împiedica un exercițiu corect al vorbirii și, prin urmare,
capacitatea de comunicare ar fi serios limitată.
20. Limbajul, definiția caracteristicile tipurile si exemple.
Definiția:
 Sistem de semne verbale, scrise și gestuale pe care un grup le folosește pentru a
comunica. Include reguli gramaticale.
Caracteristicile:
 Este moștenirea unei comunități.
 Se exprimă prin vorbire.
 Este social.
 Este alcătuit din semne care sunt organizate după reguli și convenții.
 Se schimbă în timp.
 Este intangibil.
 Este arbitrar, deoarece corespunde acordurilor fiecărei comunități..
Tipuri:
 Este moștenirea unei comunități.
 Se exprimă prin vorbire.
 Este social.
 Este alcătuit din semne care sunt organizate după reguli și convenții.
 Se schimbă în timp.
 Este intangibil.
 Este arbitrar, deoarece corespunde acordurilor fiecărei comunități.
Exemple:
 Limba spaniolă, engleză, franceză, italiană.

21. Funcțiile memoriei, definiția.
Definiția:
 Este procesul cognitiv logic care reflect lumea şi relaţiile omului cu lumea prin
întipărirea, păstrarea şi reactualizarea experienţei anterioare cognitive, afective,
voluntare..
Funcţii:
 Memoria are o funcţie cognitivă. Este un process de cunoaştere, iar rolul ei cel
mai important este acela de a oferi conţinuturi proceselor cognitive superioare
(gândirii şi imaginaţiei).
 Memoria are şi o funcţie adaptativ- reglatorie, jucând un rol fundamental în
echilibrul vieţii psihice a omului. Fără memorie, nu am putea vorbi despre
conştiinţă.
 22. Gândirea definițiile și caracteristicile.
Definiția
Este procesul cognitiv logic de însemnătate central în reflectarea realului care,  prin
intermediul abstractizării şi generalizării în plan mental, extrage şi prelucrează
informaţiile despre relaţiile categoriale şi determinative, în forma conceptelor, judecăţilor
și raţionamentelor.

Caracteristicile
 Gândirea are funcţia de reflectare a realităţii, pe baza cunoaşterii senzoriale şi a limbajului.
 Este formată din operaţii şi sisteme operaţionale din care se construiesc actele intelectuale.
 Se dezvoltă stadial ca rezultat al maturizării şi al învăţării cognitive. Fiecare stadiu al dezvoltării
intelectuale include achiziţiile stadiului precedent, dar le depăşeşte prin faptul că ajunge la
structuri operatorii mai complexe
 Factorii dezvoltării intelectuale:
 maturizarea organică,
 experienţa dobândită în acţiunea cu obiectele,
 interacţiunile şi transmiterile sociale,
 autoreglările de tip retroactiv şi anticipativ.
 Gândirea dă nota distrinctivă si sitemului psihic uman şi asigură adaptarea, care, la om, are
character active , anticipative şi proiectiv.

23. Conținutul, definitie, funcțiile imaginației.

Definiția
 Imaginaţia este procesul psihio-cognitiv, complex, de reflectare mijlocită, constructivă şi
transformatoare a datelor experienţei a cunoştinţelor, informaţiilor stocate la nivelul memoriei
sau a situaţiilor şi evenimentelor trăite în prezent.
Conținutul
 Imaginaţia exploatează datele trecutului şi experienţa prezentă realizând o reflectare constructivă
şi anticipativă.
Funcţii:
 Imaginaţia are o funcţie cognitivă, cu roluri importante în lărgirea sferei cunoaşterii, prin
exploatarea zonelor noi şi căutarea unor soluţii noi. Imaginaţia are o funcţie adaptativ-
reglatorie, fiind procesul care participă cu cea mai mare pondere în creativitate.