Psihicul uman și ipostazele lui

Psihicul este o formă specifică de reacție a organismului la solicitările mediului cu scopul

adaptării la acesta
Caracteristici
• Psihicul este expresie a vieții de relație – omul se află într-un raport permanent în mediul
ambiant pe care îl asimilează și la care se adaptează.
• Psihicul este un rezultat, un produs, o funcție a creierului – creierul este un organ al
psihicului, iar realitatea, mediul, reprezintă izvorul psihicului
• Psihicul este o construcție subiectivă care se exteriorizează în comportament – acțiunea
cu obiectele și acțiunea mintală reprezintă coordonatele între care se mișcă psihicul.
• Psihicul uman este condiționat și determinat social – istoric – omul se raportează și la
lumea oamenilor, la condițiile vieții sociale, la particularitățile economice și culturale.

Modalității de manifestare a psihicului uman

➢ Procese psihice - cognitive – senzoriale – senzații, percepții, reprezentării
- logice - gândire, memorie, imaginație
- afective – emoții, sentimente, pasiuni
- volitive – voința
➢ Activității psihice - jocul, învățarea, munca, creația
Condiții care stimulează și facilitează procesele, activitățile și însușirile psihice:
- motivația, deprinderile, atenția
➢ Însușiri psihice – temperamentul, aptitudinile, caracterul, inteligența, creativitatea

Sarcină de lucru

Realizați un scurt eseu (aproximativ jumătate de pagină) în care să evidențiați importanța

mediului în dezvoltarea psihicului uman

1
 Ipostazele și nivelurile psihicului
Psihicul uman există și se manifestă în trei ipostaze: psihic conștient, psihici
subconștient, psihic inconștient
Conștiința este o formă supremă de psihic care permite raportarea continuă a
individului la mediu
Caracteristicii
• procesare cu știință – omul dispune de o serie de informații pe care le poate utiliza
în vederea înțelegerii și interpretării unui nou obiect, fenomen
• procesare cu scop sau orientată către un scop – scopul este proiecția mintală a
obiectivului activității
• procesare anticipativă – omul are capacitatea de a anticipa rezultatul acțiunilor sale
• procesare planificată – organizarea mintală a activității
• procesare transformativă – omul procesează realitatea cu scopul de a o modifica,
schimba, adapta necesităților sale
Funcții
➢ Informațional – cognitivă (procesare cu știință)
➢ Finalistă (procesare cu scop)
➢ Anticipativ – predictivă (procesare anticipativă)
➢ Reglatorie (procesare planificată)
➢ Creativă (procesare transformativă)

Forme
Conștiința individuală
Conștiința socială
Conștiința individuală reprezintă oglinda condițiilor specifice în care acesta a trăit, a evoluat
și și-a însușit în mod personal cultura colectivității. Evidențiază felul specific în care simțim,
știm, trăim, intenționăm, executăm ceva.
Formele conștiinței individuale - conștiința obiectelor , conștiința de sine, conștiința de altul
și conștiința de grup.
În plan subiectiv, conștiința individuală se realizează în faze și grade diferite de luciditate:
➢ maximă acuitate și claritate a conștiinței în starea de veghe
➢ acuitate moderată sau minimă în starea de ațipire
➢ umbrită, întunecată, slăbită în stările de boală sau febră
➢ total abolită în stările de comă

2
 Subconștientul cuprinde toate actele care cândva au fost conștiente, dar care în prezent,
actual se desfășoară în afara controlului conștient
Subconștientul este rezervorul în care sunt conservate amintirile, automatismele,
deprinderile noastre. Ele este plasat între conștient și inconștient fiind mai mult orientat și
compatibil cu conștientul având rolul de a media trecerile de la inconștient spre conștient și
invers.

Inconștientul este nivelul primar, bazal de profunzime a organizării psihicului care, deși
aconștient, influențează psihismul.
Restrictiv inconștientul a fost considerat ca rezervorul tendințelor înfrânate, înăbușite,
refulate, frustrate.
Inconștientul dispune de o organizare foarte personală, foarte subiectivă având un rol
pozitiv deoarece dinamizează viața psihică, îi furnizează energia de care acesta are nevoie,
contribuie la realizarea unor combinări și recombinări spontane, facilitând în felul acesta
creația.
Forme
❖ inconștientul individual descris de Freud
❖ inconștientul colectiv descris de Jung
Inconștientul colectiv cuprinde ansamblul tendințelor, trăsăturilor și tiparelor comportamentale
ancestrale (denumite arhetipuri) transmise de la o generație la alta

Tipuri de relații existente între conștient și inconștient

1. Relații circulare – oricare dintre conținuturile conștientului trec în inconștient, pentru ca
în urma dezvoltării și transformării lor să treacă din nou în conștient
2. Relații de dominare a inconștientului de către conștient în stările de normalitate psihică
3. Relații de dominare a conștientului de către inconștient în stările de patologie (boală
psihică)
4. Relații de echilibru și ușoară pendulare între cele două forme întâlnite în stările de
reverie și contemplație

Sarcină de lucru
Argumentați în aproximativ cinci rânduri faptul că inconștientul are un rol pozitiv în existența
umană.