2.

PSIHICUL ŞI IPOSTAZELE LUI

INCONŞTIENT, SUBCONŞTIENT SAU CONŞTIENT?

.
Din cuprins:

I. Noţiunea de psihic
II. Caracteristici
III. Manifestări particulare ale psihicului. Clasificări
IV. Ipostazele şi nivelurile psihicului
I. NOŢIUNEA DE PSIHIC

Este o formă specifică de reacţie a

organismului la solicitările mediului cu
scopul adaptării la acesta
 II. CARACTERISTICI

1. Psihicul este expresia vieţii de relaţie – omul există ca om doar în

acţiunea cu mediul ambiant. Omul vede, doreşte, aspiră, se emoţionează, vrea. Dacă ar fi izolat
într-o cameră obscură ar avea halucinaţii, agitaţie.

2. Psihicul este un rezultat, un produs, o funcţie a materiei

superior organizată – creierul dar nu se confundă cu el. Orice lezări,
decorticări, secţionări, traumatisme, ingerări de alcool, substanţe toxice, produc tulburări ale
activităţii psihice. Starea de excitaţie a creierului produce exacerbarea comportamentului,
starea de inhibiţie a creierului produce încetinirea activităţii psihice.

3. Psihicul este o construcţie subiectivă internă, mintală care

se exteriorizează în comportament – nu este o simplă copie a realităţii ci o
filtrare a ei dată de trebuinţe, idealuri, aspiraţii. Aparţine unui subiect, depinde de
personalitatea lui. Traduce în plan intern realitatea. Are caracter activ-selectiv.

4. Psihicul este condiţionat şi determinat social-istoric - omul se

raportează la oameni, la condiţiile vieţii sociale, economice, culturale, spirituale. Prin izolare
de social - “copii lup”. Munca şi limbajul, factorul social, umanizează.
 PSIHICUL UMAN

 este expresia vieţii de relaţie,

 funcţie a materiei superior organizate
(creierul),
 construcţie subiectiv - constructivă a
realităţii obiective,
 condiţionat şi determinat social istoric.
 III. MANIFESTĂRI PARTICULARE ALE PSIHICULUI. CLASIFICĂRI

Psihologia studiază fenomenele psihice compuse din:

 Procese psihice – cognitive:
senzoriale - senzaţii, percepţii, reprezentări.
logice - gândire, memorie, imaginaţie.
afective - emoţii, sentimente, pasiuni.
volitive - voinţa.
 Activităţi psihice:
jocul, învăţarea, munca, creaţia.
 Însuşiri psihice:
temperament, aptitudini, caracter, inteligenţă, creativitate.
 Condiţii care stimulează şi facilitează procesele, activităţile şi însuşirile psihice:
motivaţia, deprinderile, atenţia.
 Reglare:
limbaj, atenţie, voinţă.
Fenomenele psihice interacţionează.
Rol: adaptare, energizare şi reglarea conduitei.
 IV. IPOSTAZELE ŞI NIVELURILE PSIHICULUI

(clar/obscur, lucid/tulbure)
Conştient, Subconştient, Inconştient.

1. CONŞTIENTUL: forma superioară de psihic ce

realizează integrarea subiectiv-activă a tuturor
fenomenelor vieţii psihice; care permite
raportarea continuă a individului la mediu.
Grade diferite de luciditate a conştiinţei:
 maximă claritate - veghe;
 acuitate moderată/minimă - aţipire;
 întunecată, slăbită - boală, febră;
 total abolită - comă.
 2. SUBCONŞTIENTUL
 toate actele care cândva au fost conştiente dar
care în prezent se desfăşoară în afara
controlului conştient.

 I se mai zice: “conştiinţă stinsă, implicită,

inferioară care coexistă cu cea centrală,
cerebraţie latentă”.

 Este rezervorul în care se conservă amintirile,

automatismele, deprinderile care pot oricând
deveni active. Are rolul de a media trecerile de
la inconştient spre conştient şi invers.
3. INCONŞTIENTUL:
 nivelul bazal, primar, de profunzime al organizării
psihice care deşi aconştient, influenţează psihismul.
Poate fi:
 restrictiv - rezervor al tendinţelor înfrânate,
înăbuşite, refulate, frustrate;
 negativ - haos, pulsiuni oarbe, fără organizare,
iraţional, inhibitiv, patologic;
 pozitiv - tendinţe ascunse, conflicte emoţionale ale
personalităţii profunde, aduce propria ordine a
subiectivităţii intime, dinamizează viaţa psihică, îi
furnizează energia necesară pentru creaţie;
 colectiv - tiparele ancestrale, arhetipuri, transmise
de la o generaţie la alta.
 ÎNTRE CELE 3 INSTANŢE ALE VIEŢII
PSIHICE EXISTĂ RELAŢII DE:
unitate, interacţiune, interdependenţă,
complementaritate dar şi contradicţie.

Între C - I există:
 relaţii circulare,

 relaţii de dominare a I de către C,

 relaţii de dominare a C de către I, în stările de afect,

patologice, psihoze,
 relaţii de echilibrare şi uşoară pendulare între cele 2

reverie, contemplaţie.

Conştiinţa este referinţa prin care omul interpretează realitatea,

îşi poate regla conduita.
IPOSTAZELE PSIHICULUI