Liceul Pedagogic „Ştefan Odobleja”

Profesor: POPESCU Antonela

Drobeta – Turnu Severin
Disciplina : Psihologie generală
Data ............ /............./ 20 .....
PSIHICUL ŞI
CARACTERISICILE ACESTUIA

Pornind de la termenul ,,psihologie”

(................................................................................ ) ajungem cu uşurinţă la
definirea psihologiei ca ştiinţă a psihicului. Dar ce este psihicul?
Caracteristicile psihicului:
1.Pentru a supravieţui, orice organism are nevoie să-şi asigure contactul cu
mediul înconjurător. Astfel, organismele vegetale reacţionează prin fotosinteză iar
cele animale prin instincte. Printre aceste forme de reacţie a organismelor un loc
aparte îl ocupă şi psihicul. Acesta a apărut mai întâi la animalele ce dispun de
sistem nervos (cefalopode), urmând să se dezvolte şi să se perfecţioneze în funcţie
de condiţiile şi solicitările mediului înconjurător, luând la om forma superioară a
conştiinţei.
Psihicul este o formă specifică de reacție a organismului la solicitările
mediului, cu scopul adaptării.

2.Orice om vede, aude, doreşte, aspiră, vrea, se emoţinează. Dacă am

întrerupe orice contact al omului ce realitatea, dacă l-am priva de lumină, hrană,
sunet, miros şi l-am introduce într-o cameră în care să fie nevoit să stea nemişcat,
deci am întrerupe contactul prin simţuri cu realitatea, am constata că activitatea sa
psihică s-ar perturba. Acest lucru ne demonstrează nu numai faptul că psihicul îşi
are sursa în realitate, în relaţia individului cu mediul.
Psihicul este expresia vieții de relație.

3.Cercetările experimentale au arătat că orice tulburare a funcţionării

mecanismelor neurocerebrale (traumatisme cerebrale, ingerări de substanţe toxice,
alcool) produce tulburări ale activităţii psihice. Starea de excitaţie a celulelor
corticale se traduce prin accelerarea vieţii psihice, prin modificarea actelor
comportamentale, prin slăbirea controluilui conştiinţei. O anumită funcţionare a
creierului, cauzată de exterior, duce la o anumită funcţionare a vieţii psihice.
Psihicul este produsul unei materii superior organizate, care este creierul.

4.Psihicul aparţine fiecărei persoane, este o construcţie subiectivă, selectează

mediul înconjurător în funcţie de cunoştinţele, interesele persoanei, nu
fotografiază, nu copiază mediul înconjurător decât în funcţie de necesităţi, dorinţe,
idealuri. Uneori, atunci când intervin factori perturbatori, construcţia subiectivă
poate fi eronată ( ex.: apariţia iluziilor), dar ea nu rămâne aşa, ci este corectată,
astfel omul nu ar putea să se ghideze în activitatea zilnică pornind de la idei sau
imagini false.
Psihicul este o construcție menlală subiectivă care se exteriorizează prin
comportament.

5.Omul se raportează nu doar la realitatea naturii, a lucrurilor, ci şi la lumea

oamenilor, la viaţa socială, economică, culturală a societăţii în care trăieşte. Astfel,
prin faptul că omul se implică în viaţa socială el apare ca expresie a societăţii, ca
produs al istoriei.
Psihicul este condiționat social-istoric.

 Aplicaţie: Explicaţi de ce ,,copiii lup” o dată descoperiţi, aduşi în

societate, supuşi influienţelor educative, n-au mai putut fi recuperaţi?
Liceul Pedagogic „Ştefan Odobleja” Profesor:
POPESCU Antonela
Drobeta – Turnu Severin
Disciplina : Psihologie generală
Data ............ /............./ 201 .....

IPOSTAZELE PSIHICULUI

Psihicul există şi se manifestă în 3 ipostaze:

- INCONŞTIENTUL,
- SUBCONŞTIENTUL,
- CONŞTIENTUL .

INCONŞTIENTUL este formaţiunea psihică care cuprinde tendinţele

ascunse, înfrânate, frustrările, conflictele emoţionale generate de resorturile
intime ale personalităţii noastre. Inconştientul are un important rol pozitiv,
deoarece dinamizează viaţa psihică, îi furnizează energia de care aceasta are
nevoie, contribuie la realizarea unor combinări şi recombinări spontane,
facilitând în felul acesta creaţia. Inconştientul este cel care explică
lapsusurile, actele ratate, visele, amneziile.
SUBCONŞTIENTUL este formaţiunea psihică care cuprinde actele care
au fost cândva conştiente, dar care în prezent se desfăşoară în afara
controlului conştient. Subconştientul este rezervorul în care se conservă
amintirile, automatismele, deprinderile, deci toate actele care au trecut
cândva de prin filtrul conştiinţei, s-au realizat cu efort, dar care acum se află
într-o stare latentă care oricând poate să redevină activă, să păşească pragul
conştiinţei.
Deşi plasat între inconştient şi conştient, el este mai mult orientat spre
conştient. Rolul său este acela de a media trecerile de la inconştient spre
conştient şi invers.

CONŞTIENTUL sau CONŞTIINŢA este formaţiunea psihică care

prezintă următoarele caracteristici:
- a) procesare cu știință (omul dispune de imformații pe care le poate folosi
pentru a înțelege și interpreta, își dă seama de ceva)
- b) procesare cu scop (omul poate să își proiecteze mental scopul/ obiectivul
activotății)
- c) procesare anticipativă (omul poate anticipa realitatea, fapt care îl
deosebește în mod esențial de animale)
-d) caracter planificat și creator (omul procesează realitatea cu scopul de a o
schimba, modifica, adapta necesităților sale)
Conştiinţa este forma supremă de organizare psihică care are rolul de
integrare subiectiv-activă a tuturor fenomenelor vieţii psihice şi care permite
raportarea continuă a individului la mediu.
Relaţiile dintre ipostazele psihicului:
- relații circulare: conștient –inconștient (unele conținutuei conștiente trec în
inconștient, dar și invers)
- relații de dominare și integrare a inconșientului de către conștient
(conștientul încercă să clarifice și să înțelegă conținuturile inconștiente)
- relații de dominare a conștientului de către inconștient (lapsusuri, acte
ratate, vise, stări patologice, psihoze)
- relații de echilibrare și ușoară pendulare (conținuturile nu sunt nici total
conștiente, nici total inconștiente, ex. Stări de reverie, de contemplații)

  Aplicaţie: Organizaţi cu un coleg/ prieten următorul experiment:

Varianta 1: rugaţi-l să scrie pe o foaie numerele de la 1 la 20 în timp ce
pronunţă numerele de la 20 la 1 .
Varianta 2: rugaţi-l să scrie numerele de la 20 la 1 în timp ce pronunţă
numerele de la 1 la 20.
Scrisul şi pronunţia trebuie să fie concomitente.
Faceţi analiza comparativă a rezultatelor obţinute (durată-minute, calitatea
execuţiei, erori, momentul apariţiei erorilor).