Universitatea din Pitești

Facultatea de Științe ale Educației,Stiinte Sociale si

Psihologie
Specializarea : P.I.P.P

PORTOFOLIU
Fundamentele Psihologiei

Mariana DIMA
Anul I – semestrul I / PIPP – GRUPA I
PITESTI AN UNIVERSITAR 2019-2020
Profesor: Paisi Lazarescu Mihaela
 Definirea psihicului
PSÍHIC - Formă specifică de reflectare a realității, produsă de activitatea sistemului nervos și
prezentă la animalele superioare; totalitatea fenomenelor și a proceselor proprii acestei
reflectări; structură sufletească proprie unui individ. – Din germ. psychisch, fr. psychique 1.

„Psihicul este o modalitate prin care omul exista ca fiinta, in acelasi timp, biologica si
sociala.”2

Psihicul reprezintă „un ansamblu de stări, însuşiri, fenomene şi procese subiective ce depind
cu necesitate de mecanismele cerebrale şi de interacţiunea cu lumea obiectivă, îndeplinind
funcţii de raportare la lume şi la sine prin orientare, reflectare, planificare mentală şi acţiuni
transformativ-creative”3.

„Psihicul este imagine, forma si ca atare intra in lantul cauzal al reactiilor umane… Psihicul
este informatie.” 4

Asadar, data fiind dificultatea de a defini psihicul conform rigorilor logicii, Mielu ZLATE
sugereaza ca o definiţie de „tip caracterizare” ar fi mult mai potrivita, cu alte cuvinte
„inventarierea principalelor caracteristici sau note definitorii si apoi sintetizarea lor intr-o
formulare concisa. Acest demers ar presupune „raportarea psihicului la un criteriu exterior
lui insusi, in vederea surprinderrii propriei identitati”5.

Astfel:

1. raportat la conexiunea sau interacţiunea universală a lucrurilor, psihicul apare ca o

formă sau o expresie a vieţii de relaţie;
2. raportat la materie, la substratul lui material, apare ca produs al materiei sau ca
funcţie a materiei superior organizate, adică a creierului;
3. raportat la realitatea înconjurătoare naturală (lumea obiectelor, a fenomenelor
naturale si fizice), psihicul apare ca o re-producere în plan subiectiv a realităţii
obiective;
4. raportat la realitatea socială/a oamenilor, el relevă condiţionare şi determinarea
socio-istorică şi socio-culturală.

Potrivit lui Mielu ZLATE6, vom rezuma cele de mai sus in urmatoarea schema:

1
DEX online, 1998, http://dexonline.ro/definitie/psihic
2
LUPSA, Elena; BRATU, Victor, „Psihologie, Manual pentru clasa aXa”, Editura Corvin, Deva, 2005, pag. 7;
3
Paul POPESCU-NEVEANU, op. cit., pag. 566-567;
4
Andrei COSMOVICI, „Psihologie Generala”, Editura Polirom, Iași, 1996, pag. 22;
5
Mielu ZLATE, op. cit., pag. 201;
6
Mielu ZLATE, ibidem, pag. 201;
1
În baza acestor raportări se poate elabora ca definiţie a psihicului: „psihicul este o expresie a
vieţii de relaţie, un fenomen inseparabil legat de structurile materiale şi cuantice, o
reproducere în subiectiv a realitatii naturale obiective, un produs al conditionarilor si
determinarilor socio-istorice si socio-culturale.” 7

A. Caracteristicile fundamentale ale psihicului

1. Psihicul ca formă a vieţii de relaţie
Psihicul reprezinta una din formele vietii de relatie, ceea ce inseamna ca, pentru a se putea
adapta conditiilor de mediu, psihicul oricarui organism viu trebuie sa interactioneze cu
mediul ambiant. Cu alte cuvinte, numai prin relatiile psihicului cu:
- realitatea fizica,
- realitatea fiziologica,
- realitatea sociala,
omul îşi construieşte propria interioritate, aude, vede, compune ganduri, se misca, în
absenţa unor asemenea relaţii cu ambianţa (fizica sau sociala), viaţa psihică putand fi serios
perturbată.
Acest lucru a fost demonstrat atât teoretic, dar şi experimental. De pilda:
a) Experimentele de izolare si privare senzoriala, facute in anii '50 de catre Donald O.
HEBB, profesor de psihologie la Universitatea McGill din Montreal. În studiile lui
Hebb, subiecţilor li s-a cerut să nu facă nimic, ci să stea culcaţi confortabil pe un
divan, într-o cameră în care s-a întrerupt orice contact senzorial cu realitatea
înconjuratoare; după 20 ore de deprivare senzorială subiecţii manifestau tulburări
emoţionale, halucinaţii, scăderea performanţelor intelectuale.
7
Mielu ZLATE, ibidem, pag. 202;

1
 b) Experimentele pe maimute efectuate de Henry HARLOW in 1959 au dovedit că
privarea totala a puilor de grija materna conduce la tulburări de comportament (frica,
izolare, indiferenta, agresivitate, ostilitate, absenta comportamentelor necesare
satisfacerii nevoilor sexuale); in prezenta unei mame surogat insa, puii prezinta un
comportament oarecum normal, de atașament (dragostea se naște din atingeri,
mângâieri; de aceea, chiar si atunci când mama nu mai are de oferit mâncare, in
mintea puiului rămâne memoria primei atingeri, si cu fiecare interacțiune, acea
memorie este reprodusa si retraita).
c) Copiii crescuti de animale salbatice au demonstrat exacerbarea atributelor biologice
si absenta celor sociale. Aşadar, lipsa relaţiei cu semenii se repercutează negativ
asupra dezvoltării psihicului, ceea ce înseamnă că lumea materiala si sociala
reprezinta nu numai cadrul de formare si dezvoltare a psihicului, dar si instrumentul
formarii sale, iar psihicul are nevoie sa interactioneze cu ea.

Concluzii
In încercarea de a stabili obiectul concret al psihologiei, datorita faptului ca este un fenomen
atât de diferit comparativ cu altele existente in univers, atât de complex in structura si
funcționalitatea sa, psihicul a suscitat mereu divergente si discuții contradictorii, acestea
depășind cu mult cadrul propriu-zis al obiectului psihologiei.

II. Bibliografie
1. ANITEI, Mihai (2005). Fundamentele Psihologiei, Curs pentru învățământ la distanta.
Universitatea Titu Maiorescu, București;
2. COSMOVICI, Andrei (1996). Psihologie Generala, Editura Polirom, Iași;
3. DEX (1998);
4. LUPSA, Elena si BRATU, Victor. (2005). Psihologie, Manual pentru clasa aXa, Editura
Corvin, Deva;
5. NEGOVAN, Valeria (2008). Fundamentele Psihologiei (Introducere in Psihologie).
Universitatea din București, Editura Credis, București;
6. POPESCU-NEVEANU, Paul (1978). Dicționar de Psihologie. Editura Albatros, București;
7. ZLATE, Mielu (2000). Introducere in Psihologie, Ediția aIIIa. Editura Polirom, Iași.