Encefalul.

Meningele cerebral

Creierul sau encefalul reprezintă partea sistemului

nervos central aflată în interiorul craniului. El controlează
numeroase funcții ale organismului precum bătăile inimii,
mersul, generarea de gânduri și emoții. Creierul la
animalele vertebrate este protejat de cutia craniană, fiind
căptușit cu o membrană (meninge).
Într-un creier uman există între 85 și 100 miliarde de
neuroni, fiecare dintre ei având cam 10.000 de conexiuni.

Encefalul funcționează ca un sistem centralizat complex la

un nivel superior, ce coordonează comportarea
organismului în funcție de informațiile primite.

De fapt, nu toate informațiile de la nervii periferici ajung până la scoarța cerebrală ci, prin
împletiturile nervilor (plexuri), sunt reținute în unii centri nervoși externi, precum măduva
spinării sau bulbul rahidian. Deci, la unele informații reacționăm inconștient, prin reflexe.

La animalele cu un sistem nervos superior, precum la om, există acest sistem nervos
autonom, care funcționează independent de sistemul nervos central (din creier).

Acest sistem nervos autonom coordonează mai rapid, ușurează activitatea creierului, care ar fi
supraîncărcat de informații, putând ajunge la blocarea activității cerebrale (inhibiția
corticală). Printre astfel de reflexe ale sistemului nervos vegetativ se pot aminti: respirația,
activitatea cardiacă, digestia, excreția, setea și reproducerea.

Funcția creierului se realizează printr-o rețea densă de neuroni. Această activitate a creierului
se măsoară prin EEG (electro-encefalo-gramă), care stabilește intensitatea biocurenților
produși la acest nivel.

Diferențierea structurală și funcțională a celulelor nervoase cu diferite ierarhii pe scara

evoluției speciilor se manifestă prin apariția inteligenței și a capacității de a învăța, prin
proprietățile plastice neuronale.
Creierul este format din trei părți principale: anterioară, medie și posterioară.

Encefalul cuprinde:

trunchiul cerebral - aici își au originea 10 din cei 12 nervi cranieni, este sediul unor reflexe
somatice și vegetative.
cerebelul - extirparea sa generează astenie, astazie și atonie, care sunt atenuate ulterior prin
compensare corticală.
diencefalul - cuprinde talamusul, metatalamusul, subtalamusul, epitalamusul si hipotalamusul
emisferele cerebrale - prezintă cea mai mare parte a sistemului nervos centra.

Meningele este învelișul encefalului și a măduvei spinării format din trei membrane
conjunctive:

dura mater constituită din țesut conjunctiv dens, slab vascularizat; aderă la formațiunile
osoase ce protejează organele nervoase (craniu și coloană vertebrală);
arahnoida este un țesut conjunctiv, avascularizat, aderent la duramater. Între ea și pia mater
există lichid cefalorahidian (LCR);
pia mater este un țesut conjunctiv care are in continut vase arteriale, aderă la organele
nervoase. Are vascularizație nutritivă.
Lichidul cefalorahidian (LCR) are rol de hrănire, de protecție a țesutului nervos împotriva
traumatismelor și de transport al unor hormoni. El constituie o barieră în calea pătrunderii în
țesutul nervos a unor substanțe dăunătoare din sângele circulant.