Universitate Libera Iternațională din Moldova

Facultataea de Științe sociale si ale educație

Specialitatea: Psihologie

Glosar
Anatomia si fiziologia sistemului nervos
central si periferic

Profesor:Asevschi Ioana
Executat:Deputovici Camelia
Grupa:Ps-211-11
Modulul 1. Neuroanatomie
Sistem nervos Sistemul nervos este setul de organe și structuri care permit transmiterea de
semnale între diferite părți ale corpului și fac posibilă coordonarea funcțiilor
voluntare și involuntare, atât fizice, cât și psihologice.
Sistem nervos central Sistemul nervos central este format din creier și măduva spinării. Primul, este
închis în craniu, este în continuitate directă cu cel de-al doilea, împreună cu
care colectează și integrează informațiile din alte organe și din mediul
înconjurător, planificând răspunsurile adecvate și le transmite celorlalte părți
ale corpului.
Sistem nervos periferic Sistemul nervos periferic este unul dintre cele două părți mari în care
sistemul nervos este împărțit. La rândul său, este împărțit în sistemul nervos
autonom, care controlează mușchii netezi, organele interne și glandele, și
sistemul nervos somatic, care controlează mișcările voluntare și colectează
informații de la organele de simț. Funcția sa principală este conectarea
sistemului nervos central cu restul corpului.
Neuron Element de baza al sistemului nervos specializată in conducerea impulsurilor
nervoase,compusă dintr-un corp celular numit perikarion si din prelungiri
protoplasmatice de doua tipuri:Axon si dendrite.
Corp celular Este centrul metabolic al neuronului și conține nucleul și citoplasma.
Dendrite Prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase prin care se propagă
influxul nervos în regiunea opusă a axonului.
Axon Este proiecția neramificată a unui neuron, care conduce impulsul nervos
dinspre corpul celular (pericarion) spre periferie, unde contactează alte celule
nervoase, glande sau mușchi prin sinapse.
Neuron motor periferic Celulele neuronului motor periferic au forma stelată cu diametrul de 80-100
microni, cu 5-8 prelungiri și poartă denumirea de celulă nervoasă multipolară.
Neuron senzitiv periferic Corpul celular al acestor neuroni are forma sferică, cu diametrul de 150
microni.
Neuron de asociatie Neuronii de asociație sunt neuroni de marime mică, în general multipolari, cu
prelungiri scurte, pe care îi găsim în toate formațiunile cenuşii ale nevraxului.
Neuron vegetativ Sunt clasați în 4 grupuri.
- Neuronii din nuclei vegetativi
- Neuronii din nuclei
- Neuronii ganglionilor vegetativi
- Neuronii vegetativi din pereții viscerelor.
Celula glială Celule nevroglice sau nevroglie și au rolul de susținere a neuronilor, de
hrănire a acestora, de transmitere a influxului nervos, de digestie a resturilor
neuronale.
Sinapsa Punct de contact între doi neuroni, la nivelul căruia se face transmiterea
influxului nervos de la o celulă nervoasă la alta.
Neurotransmițători Substanțele chimice aflate la nivelul sistemului nervos care ajută neuronii să
comunice. Acești mediatori chimici transportă, stimulează și echilibrează
semnale între neuroni. Destinația unde aceștia trebuie să trimită mesajul
poate fi reprezentată și de mușchi, glande sau alte tipuri de neuroni din corp.
Teaca Schwann Teaca Schwann (teaca de mielină) este formată din celule gliale, care
înconjură axonii.
Teaca Henle Teaca Henle este o teacă continuă ce însoțește ramificațiile axonice până la
terminarea lor (butonii terminali).
Măduva spinării (Medulla Măduva spinării (Medulla spinalis) face parte din sistemul nervos central, fiind
spinalis) protejată de canalul vertebral, legat de gât, trunchi și extremitățile corpului
prin intermediul nervilor spinali, fiind învelit la fel ca și creierul într-o
membrană conjunctivă denumită meninge.
Reflex Reflexul reprezintă mecanismul fundamental de activitate a sistemului
nervos. El reprezintă reacția de răspuns a centrilor nervoși la stimularea unei
zone receptoare.
Arc reflex Arcul reflex este cea mai scurtă legătură parcursă de impulsul nervos de la
receptor, nervul senzitiv la centrul nervos.
Centrul reflex Totalitatea structurilor din sistemul nervos central care participă la actul reflex
respectiv.
Actul reflex Este mecanismul fundamental de funcționare a sistemului nervos și
reprezintă reacția de răspuns a centrilor nervoși la simularea unei zone
receptoare.
Efectori Efectorii sunt celule sau organe declansatoare ale unor acțiuni specifice sub
acțiunea stimulării nervoase conduse prin fibrele nervoase eferente
ale sistemului nervos central
Receptor Receptorul este de obicei o celulă sau un grup de celule diferenţiate şi
specializate în celule senzoriale (gustative, auditive, vizuale, vestibulare).
Calea aferentă Reprezintă calea de conducere neuronală spre sistemul nervos central
Calea eferenta Calea eferență reprezintă axonii neuronilor motori somatici și vegetativi prin
care se transmite comanda către organul efector.
Trunchi cerebral Trunchiul cerebral este structura localizată la baza creierului care îl pune în
directă continuitate cu măduva spinării, conectează creierul cu măduva
spinării.
Bulb rahidian Bulbul rahidian reprezintă o prelungire a părţii superioare a măduvei spinării,
de unde şi denumirea sa de „măduvă prelungită”, şi formează partea
inferioară a trunchiului cerebral.
Substanța cenușie Țesut nervos cu aspect cenușiu, care face parte din sistemul nervos central.
Substanța albă Este o parte a sistemului nervos care este alcătuită în principal din axoni
neuronici. Adică, de partea neuronilor care este responsabilă pentru
transmiterea informațiilor procesate de nucleul celulei către alți neuroni.
Puntea lui Varolio Numită și protuberanța inelară. Reprezintă o formațiune nervoasă care
atomic se află plasată în completarea bulbului rahidian, aici închizânduse
numeroase circuite, reflexe cu însemnătate dominant defensive.
Formațiune reticulară Este un set de neuroni care se extind de la măduva spinării până la talamus.
Această structură permite corpului să se trezească după un somn lung și să
rămână alert în timpul zilei.
Arii corticale Ariile corticale, după funcţia lor, pot fi clasificate în: arii de proiecţie aferente,
receptoare sau senzitivo-senzoriale, arii de protecţie eferente, efectoare sau
motorii şi arii de asociaţie.
Nerv olfactiv Nervul olfactiv este primul nerv cranian și conduce informații senzoriale
legate de miros. Este un nerv senzitiv.
Nerv optic Transmite informația vizuală; situat în canalul optic
Nerv oculomotor Inervează mușchiul ridicător al pleoapei, mușchiul drept superior, mușchiul
drept medial, mușchiul drept inferior și mușchiul oblic inferior, care împreună
participă la mișcarea ochiului; situat in fisura orbitală superioară
Nerv tohlear Inervează mușchiul oblic superior, care deplasează globul ocular în jos și în
 afară; situat în fisura orbitală superioară
Nerv trigemen Asigură sensibilitatea teritoriilor cutanate și mucoase ale extremității cefalice;
controlează ridicarea, coborârea, proiecția înainte și înapoi a mandibulei,
precum și producerea lacrimilor; situat in fisura orbitală superioară
Nerv abducens (nerv Inervează mușchiul drept extern, care permite mișcarea laterală a globului
ocular extern) ocular; situat în fisura orbitală superioară
Nerv facial Nervul facial prezintă următorul teritoriu funcțional: inervația motorie a
mușchilor mimicii, a mușchilor stilohioidian și digastric, inervația mușchiului
scăriței, sensibilitatea porțiunii mijlocie a pavilionului, a conductului auditiv
extern și a membranei timpanice. De asemenea, nervul facial are rol în
sensibilitatea mucoasei buco-naso-faringiene și a mucoasei bazei limbii, în
sensibilitatea gustativă a vârfului și marginilor limbii, în secreția lacrimală,
nasală și salivară a glandelor submandibulară și sublinguală.
Nerv vestibulocohlear Nervul vestibulocohlear se compune din doi nervi distincți și separați, dar
menținuți împreună în cadrul unei teci de țesut conjunctiv, și anume nervul
vestibular și nervul cohlear. Ambii nervi contțn aferente somatice
speciale, care preiau informații de la mecanoreceptorii ciliați specializați ce
aparțin sistemului nervos periferic.
Nerv glosofaringian  Nervul glosofaringian are rol în inervarea motorie a treimii posterioare a
limbii și în inervarea secretomorie a glandei parotide și a mușchiului
stilofaringian. Fibrele senzitive ale nervului inervează mucoasa laringelui,
trompa lui Eustachio, casa timpanului și loja amigdaliană.

Nerv vag Nervul vag este nervul cu cea mai mare distribuție în corp. Nervul vag nu
inervează doar parte de cap și gât, ci se extinde și la torace și abdomen.

Nerv spinal Nervii spinali rezulta prin unirea radacinilor spinale ventrale si dorsale, legate
in serie, lateral de coloana vertebrala, iar termenul de “nerv spinal” ar trebui
utilizat strict numai pentru segmentul scurt de la unirea radacinilor pana
inainte ca ramificarea acestuia sa aiba loc. Acest segment, nervul spinal
propriu-zis, se descopera la nivelul foramenului intervertebral si este uneori
denumit “radacina nervului”.
Nerv hipoglos Nervul hipoglos este distribuit la toți mușchii limbii, la mușchii subhioidieni și
la cel geniohiodian, intervenind astfel în procesul
de masticație (mestecare), deglutiție(înghițire) și fonație.
Modulul 2. Neurofiziologie
Creierul/encefalul Reprezintă partea sistemului nervos central aflată în interiorul craniului. El
controlează numeroase funcții ale organismului precum bătăile inimii, mersul,
generarea de gânduri și emoții. Creierul la animalele vertebrate este protejat
de cutia craniană, fiind căptușit cu o membrană (meninge).

Cerebel Cerebelul sau creierul mic este componenta creierului uman care joacă un rol

important în controlul motor, proces prin care se organizează și execută
diferite acțiuni
Trunchi cerebral Structura care realizează conexiunea dintre creier și măduva spinării și are
un rol critic pentru:

- Respirație (automată, involuntară)

 - Bătăile cordului (inimii)

- Tensiunea arterială

- Inghițire

- Mișcarea ochiilor

- Mers

Meninge Meningele este învelișul encefalului și a măduvei spinăriiformat din trei

membrane conjunctive:

 dura mater constituită din țesut conjunctiv dens, slab vascularizat;

aderă la formațiunile osoase ce protejează organele nervoase
(craniu și coloană vertebrală);
 arahnoida este un țesut conjunctiv, avascularizat, aderent la
duramater. Între ea și pia mater există lichid cefalorahidian (LCR);
 pia mater este un țesut conjunctiv care are in continut vase arteriale,
aderă la organele nervoase. Are vascularizație nutritivă.

Lichidul cefalorahidian Lichidul cefalorahidian (LCR) are rol de hrănire, de protecție a țesutului

nervos împotriva traumatismelor și de transport al unor hormoni. El constituie
o barieră în calea pătrunderii în țesutul nervos a unor substanțe dăunătoare
din sângelecirculant.
Scoarța cerebrală Scoarta cerebeloasa înconjoara substanta alba centrala, care trimite
prelungiri în folii, dând, în ansamblu, aspectul unei coroane de arbore, de
unde si numele de arborele vietii.
Strat molecular Stratul superficial (molecular) este situat sub meninge, fiind sarac în celule si
bogat în fibre.
Strat intermediar Stratul intermediar contine corpurile celulelor Purkinje, cu aspect piriform,
dispuse pe un singur rând. Axonii acestora parasesc scoarta cerebelului si
intra în contact cu nucleii cerebelului.
Strat granular Stratul profund (granular) este format din neuroni granulari de talie mică (4-8
u), dar foarte numerosi.
Fibre de proiecție Fibrele de proiecție conectează diverse arii corticale cu structuri subcorticale
Fibre de asociere Fibrele de asociație conectează diferite arii corticale aflate în aceeași
emisferă cerebrală ca de exemplu cingulumul, fasciculul longitudinal superior,
fasciculul longitudinal inferior, fasciculul uncinat
Diencefalul Diencefalul este parțial acoperit de emisferele cerebrale și prezintă pe partea
ventrală un grup de nuclei care formează hipotalamusul; aceștia aparțin
sistemului nervos vegetativ; ei controlează activitatea organelor interne,
compoziția mediului intern, metabolism, comportamentul alimentar, sexual și
afectiv etc.
Talamus Talamusul e compus din 2 formațiuni ovale de substanță cenușie dispuși
lateral față de ventriculul III. Aceste formațiuni sunt alcătuite din nuclei
asociați cu trunchiul cerebral, cerebelul și scoarța cerebrală.
Radiatiile talamice Este un grup de fibre nervoase care conduc impulsuri nervoase somestezice,
conectând în dublu sens, nucleii talamici ventrali (nucleul ventral
 posterolateral și nucleul ventral posteromedial) cu girusul postcentral al
lobului parietal.
Metatalamus Metatalamusul este situat posterior și inferior față de extremitatea posterioară
a talamusului. E format din două perechi de corpi geniculați:

 corpii geniculați laterali ce reprezintă stație de releu pentru calea

vizuală;
 corpii geniculați mediali ce reprezintă stație de releu pentru calea
auditivă.

Epitalamus Epitalamusul este situat posterior și superior față de talamus. Este alcătuit
din glanda epifiză, nucleul habenului și striile habenulare. La nivelul
epitalamusului se închid reflexele olfactosomatice care dirijează mișcările
capului legate de miros.
Subtalamus Subtalamusul sau pretalamusul este o parte a diencefalului. Structura sa cea
mai proeminentă este nucleul subtalamic. Subtalamusul se conectează la
globus pallidus, un nucleu bazal al telencefalului.
Hipotalamus Hipotalamusul formează o conexiune cu hipofiza prin legăturile nervoase
(tractul hipotalamo-hipofizar) și prin legăturile vasculare. Prin aceste legături
sunt vehiculați spre hipofiză neurohormonii care controlează secreția
hormonilor adenohipofizari și funcția secretorie a celorlalte glande endocrine.
Telencefalul Telencefalul este porțiunea creierului care are cea mai mare extensie la om .
Împreună cu diencefalul formează creierul , organul primar al sistemului
nervos central .
Sistem nervos periferic Sistemul nervos periferic este partea din sistemul nervos ce conține toți
neuronii localizați în afara sistemului nervos central. Principala sa funcție
constă în crearea unei legături (prin transmiterea de informații neuronale)
între sistemul nervos central și celelalte părți ale corpului.
Nerv Nervii, impreuna cu ganglionii nervosi (mici umflaturi pe traiectul nervilor),
constituie sistemul nervos periferic, spre deosebire de sistemul nervos
central care este alcatuit din encefal si maduva spinarii.
Nervi spinali Nervul spinal este un mixt nerv, care transportă semnale motorii, senzoriale
și autonome între măduva spinării și corpul.
Nervi cranieni Nervii cranieni reprezintă componența craniană a sistemului nervos periferic,
fiind nervi cu origine la nivelul encefalului.
Sistem nervos simpatic Sistemul nervos simpatic face parte din sistemul nervos vegetativ. El este
responsabil de așa numita reacție fight or flight adică reacția de luptă sau
zbor în cazul unui pericol mare.
Sistem nervos somatic Sistemul nervos somatic este responsabil de controlul voluntar al mișcărilor
corpului prin acționarea mușchilor scheletici și recepția stimulilor externi. Din
punct de vedere funcțional, sistemul nervos poate fi clasificat
în vegetativ și somatic.
Sistem nervos vegetativ Sistemul nervos vegetativ sau sistemul nervos autonom reglează
activitatea organelor interne, (viscerelor) la vertebrate.
Sistem nervos Sistemul nervos parasimpatic este una dintre cele trei componente ale
parasimpatic sistemului nervos autonom (vegetativ), celelalte fiind sistemele simpatic si
enteric.
Sistem nervos digestiv Cu nervul vag ce leagă măduva spinării și tractusul digestiv. Acest sistem
 funcționează relativ indepedent de sistemul nervos central (creier).
Modulul 3. Neuroendocrinologie
Hormoni Hormonii sunt substanțe chimice care sunt produse în glandele endocrine
sau alte organe, de unde sunt eliberați in sange.
Glanda pineala (epifiza) Se găsește în mijlocul creierului, între cele două emisfere și are o greutate de
aproximativ 0.2 g. Este importantă pentru somn și stabilirea ritmului circadian
somn-veghe.
Timus Este situat în partea superioară a toracelui. Timusul este activ până la
pubertate și produce hormoni importanți pentru dezvoltarea unui anumit tip
de celule albe din sânge denumite celule T.
Ovare glande sexuale feminine (este organ pereche) cu o dublă funcție secretoare:
externă și internă.
Hipotalamus Este o parte a encefalului (creierul mare). Leagă sistemul nervos de sistemul
endocrin sintetizând neurohormoni care sunt necesari în controlarea secreției
de hormoni la nivelul  glandei pituitare (hipofiza). De asemenea, poate regla
funcția altor glande endocrine.
Testicule Sunt o pereche de organe de reproducere masculine, glande mixte care
produc spermatozoizi (funcția exocrină) și testosteron (funcția endocrină), un
hormon care controlează dezvoltarea caracteristicilor sexuale masculine și
care joacă un rol important în dezvoltarea spermei.
Glanda pituitara (hipofiza) Este situată sub hipotalamus și are marimea unui bob de fasole, cântărind
0.5-0.8 g. Hormonii pe care îi produce afectează creșterea și reproducerea.
De asemenea, controlează funcția altor glande endocrine.
Tiroida Este cea mai mare glandă a sistemului endocrin uman, având o greutate de
5-6 g la nou-născut și atingând 25-30 g la adult (este mai mare la femei decât
la bărbați). Este situată în regiunea antero-laterală a gâtului. Este foarte
importantă pentru metabolism.
Glande paratiroidelor Sunt cele mai mici glande cu secreție internă, având masa de aproximativ
0.05 g fiecare. În număr de patru, două superioare și două inferioare, se află
pe fața posterioară a fiecăruia dintre lobii laterali ai glandei tiroide. Sunt
importante pentru menținerea controlului nivelului de calciu din oase și
sange.
Pancreas Este situat în abdomen în spatele stomacului. Funcția sa endocrină implică
controlul nivelului de zahăr din sânge (glicemiei).
Glande suprarenale Sunt localizate la polul superior al fiecărui rinichi. Produc hormoni pentru
reglarea unor funcții importante ale corpului, cum ar fi tensiunea arterială,
ritmul cardiac si răspunsul la stres.
Placenta(in sarcina) În timpul sarcinii, placenta acționează ca o glandă endocrină, producând
hormoni care susțin sarcina.
Secreții hormonale Secreția fiecărui hormon este controlată foarte precis. Organismul este
capabil să aprecieze când este nevoie de o concentrație mai mare sau mai
mică dintr-un anumit hormon.
Anorexie Anorexia este o tulburare de alimentație, care constă în scaderea voluntară a
aportului alimentar putându-se ajunge în cazuri extreme, până la încetarea
alimentării. Persoanele care suferă de anxietate au o teamă patologică de
kilogramele în plus, devin obsedate de imaginea corpului lor și incep să
reducă din cantitatea de alimente pe care o consumă.
Bulimie Bulimia este o afecțiune de ordin psihic, din categoria tulburărilor alimentare.
 Se poate manifesta la orice vârstă, la ambele sexe, dar există o tendință de
apariție a bolii la tineri și la persoanele de sex feminin. Cei care au această
boală sunt prinși într-un cerc vicios: consumă multe alimente și apoi încearcă
să compenseze această supraalimentare prin vărsături, administrarea de
laxative sau diuretice, diete drastice sau exerciții excesive. Acest
comportament aberant produce grave tulburări metabolice. Tratamentul
poate ameliora problema și, uneori, chiar o rezolvă.
Acetilcolina Este o substanță chimică care permite funcționarea unui număr mare de
neuroni și, în același timp, permite efectuarea diferitelor activități ale
creierului.
Adrenalina Crește ritmul cardiac, tensiunea arterială,  respirația și metabolismul ca
răspuns la stres.
Noradrenalina Noradrenalina este mediatorul terminațiilor nervoase vegetative
postganglionare simpatice prezente la nivelul tuturor efectorilor vegetativi
periferici (mușchi netezi, glande)
Cortizol Controlează funcții cheie din corp, fiind esențial pentru supraviețuire. Scade
inflamația, menține nivelul zahărului din sânge, tensiunea arterială și forța
musculară; reglează echilibrul apei și al sodiului
Estrogen Dezvoltarea caracterelor sexuale feminine, rol în reproducere, important
pentru funcționarea uterului și a sânilor; reglează ciclul menstrual, menține
sarcina; protejează, de asemenea, sanatatea oaselor.
Insulină Scade glicemia; stimulează metabolismul zaharurilor, proteinelor și grăsimilor

Melatonină Melatonina este eliberată în timpul orelor de noapte (întuneric) pentru a

asigura un somn de calitate și a controla ciclul somn-veghe.
Oxitocină Stimulează contracția uterului și a canalelor de lapte de la nivelul sânului
(lactație); rol în realizarea legăturii dintre mamă și nou-născut.
Testosteron Dezvoltarea și menținerea caracterelor sexuale masculine.
Progesteron Stimulează mucoasa uterului pentru fertilizare și protejează sarcina;
pregăteste sânii pentru producția de lapte.