Examenul radiologic al cordului

Silueta cardiaca = cord, pericard, lichid pericardic, grasimea pericardica si mediastinala, alte structuri
de la hilul pulmonar
Rx nu se poate face o diferenta intre structurile componente – compartimentele cardiace si a.coronare
nu sunt vizibile radiologic = au densitatea radiologica a tesuturilor moi.
Jonctiunea dintre ventricule si atrii nu este vizibila, dar poate fi dedusa aproximativ prin trasarea a 2
linii imaginare, perpendiculare una pe cealalta:
- axul lung al cordului = o linie de la bifurcatia traheala la apexul cordului – imparte silueta cardiaca
in cordul dr si cordul stg
- axul scurt al cordului = o linie perpendiculara pe axul lung, la 2/3 din distanta dintre apex si carina-
imparte silueta cardiaca in zona atriala si zona ventriculara

Cordul Dr – cranial de axul lung

- Segmentul cranial dorsal = predominant de atriul si auriculul dr, o mica zona din ventriculul dr si
suprapunerea trunchiului pulmonar si a carjei aortei
- Segmentul cranial ventral = format aproape exclusiv din ventriculul dr
Cordul stg – caudal de axul lung
- Segmentul caudal dorsal = format din atriul stg si suprapunerea venei cave caudale
- Segmentul caudal ventral = exclusiv din ventriculul stang

In incidenta VD/DV – silueta cardiaca poate fi impartita in cordul dr si cordul stg printr-o linie oblica
spre stg ce pleaca de la marginea craniala dr a cordului pana la apex
- segmentul cranial stg = atriul dr
- segmentul caudal stg = ventriculul dr
- segmentul cranial dr = umbrele suprapuse ale aortei descendente, trunchiul pulmonar si auriculul
stang
- segmentul caudal dr = ventriculul stg si umbra suprapusa a aortei descendente

Un alt sistem de a descrie forma si marginile siluetei cardiace – utilizarea reperelor unui cadran de
ceas
Incidenta L:
- atriul stg = intre ora 12 si ora 3
- ventriculul stg = intre ora 3 si ora 5
- ventriculul dr = intre ora 5 si ora 8 (7,30)
- atriul dr = intre ora 8 (7,30) si ora 10(9)
- marile vase (trunchiul pulmonar, carja aortica, vena cava craniala) = intre ora 10(9) si ora 12 (11)
Incidenta VD/DV
- artera pulmonara = intre ora 1 si ora2
- auriculul stg = intre ora 2 si ora 3 (atriul stg este suprapus pe cord in apropiere de apex)
- ventriculul stg = intre ora 3 si ora 5 (5,30)
- ventriculul dr = intre ora 5 si 8 (9)
- atriul dr = intre ora 8(9) si ora 11
- aorta = intre ora 11 si ora 1
Apexul este de obicei situat la stanga liniei mediane la caine si pe linia mediana la pisica
Se constata numeroase variatii normale ale formei si dimensiunii siluetei cardiace, in functie de:
specie, rasa, individ, varsta, faza respiratorie, revolutia cardiaca.
La caine aceste variatii sunt mai evidente comparativ cu situatia intalnita la pisica
La caine:
Silueta cardiaca are aspect oval cu axul lung inclinat la ~ 45 grade si apexul orinentat caudal; ocupa
aprox 2/3 din mediastinul mijlociu

1
Se extinde intre T3 s iT7, cu mijlocul bazei la nivelul bifurcatiei traheale, langa spatiul intercostal 5-6
– in linii mari ar trebui sa ocupe 2,5-3,5 spatii intercostale
La pisica:
Silueta cardiaca este mai supla in diametru si are apexul mai ascutit, fiind localizata intre coastele 4 si6
Pozitia siluetei cardiace in torace variaza in functie de conformatia toracelui – antrenand la randul sau
variatii ale formei siluetei cardiace
La rasele cu torace adanc si ingust (Colllie, Bobermann, Ogar afgan):
- Cordul este alungit, oval, apare relativ mai mic comparativ cu volumul toracelui (ocupand pana la
2 ½ spatii intercostale), axul lung este aproape perpendicular pe coloana vertebrala, iar contactul
cu sternul este relativ redus.
- In VD/DV – silueta cardiaca apare mai rotunda (datorita orientarii verticale) si mai redusa
comparativ cu volumul cavitatii toracale; apexul e pozitionat pe linia mediana in inspiratie si usor
deviat spre stanga liniei mediane in expiratie
La rase cu torace mediu (C german, Labrador, Dalmatian):
- Silueta cardiaca este mai larga
- Este mai inclinat cranial
- Are un contrast sterna mai ridicat
- DV are forma literei “D intors”, iar apexul este usor la stanga liniei mediane
La rasele cu toracele larg (butoi) – Bulldog, Basset, Teckel, Peckinez
- silueta cardiaca este rotunda, scurta, apare relativ mai mare comparativ cu volumul toracelui
- inclinatie accentuata cranial
- are un contact sternal foarte mare
- VD/DV – cordul dr este mai mare si mai rotund, iar apexul situat in partea stanga a liniei mediane
Varsta e un factor ce determina variatii ale siluetei cardiace:
- La animalele tinere silueta cardiaca apare mai mare comparativ cu volumul toracal
- Pisicile batrane au silueta cardiaca mai inclinata cu un contact sternal mare si carja aortica
deformata
Revolutia cardiaca poate imprima variarii ale siluetei cardiace
- in timpul sistolei ventriculare in incidenta VD poate aparea o dilatare a segmentului cranial,
ingustarerea segmentului caudal (apexului) si bombarea originii arterei pulmonare (intre 1 si 2)
- acest aspect este mai vizibil la cainii de talie mare
Imginea siluetei cardiace prezinta variatii in fctie de faza respiratorie:
- in inspiratie silueta cardiaca apare mai mica datorica cresterii volumului pulmonar consecutiv
patrunderii aerului
- creste distanta dintre cord si diafragma si se diminueaza contactul sternal
- traheea apare mai indepartata de coloana veretbrala
- VD spatiu mare intre marginile cordului si peretii toracali
In expiratie silueta cardiaca apare mai mare pe fondul diminuarii volumului pulmonar
- creste contactul sternal
- apare contact/suprapunere intre marginea caudala a cordului si diafragma
- traheea apare mai aproape de coloana vertebrala, mimand dilatatia cordului
- VD – se reduce spatiul dintre marginile cordului si peretii toracali

Pentru masurarea siluetei cardiace au fost propuse 2 metode – avand drept scop identificarea
anomaliilor cardiace, insa au o sensibilitate si o specificitate reduse datorita numarului mare de rase de
caini si pisici, care antreneaza obtinerea unor limite largi
a) Metoda empirica de aproximare a dimensiunii cardiace in raport cu volumul cavitatii
toracice
Inaltimea siluetei cardiace, la nivelul coastei 5, nu tb sa depasesca 2/3 din inaltimea cavitatii toracale,
masurata de la fata ventrala a vertebrelor si fata dorsala a sternebrelor, in incidenta VD/DV nu tb sa
depaseasca 50% din diametrul distantei dintre peretii toracali la spatiul 9 intercostal.

2
Latimea siluetei cardiace la caine tb sa fie de 2,5 – 3,5 ori latimea unui spatiu intercostal (masurata in
zona cea mai larga), iar la pisica (masurata la baza) sa aiba de 2 (2,5) ori latimea unui spatiu
intercostal.

b) Masurarea siluetei cardiace in fctie de lungimea corpurilor vertebrale (Met Buchanan)

Axul lung si axul scurt se compara cu lg vertebrelor dorsale cordului – incepand cu fata anterioara a
T4. Dimensiunea variaza in limite largi = 8,5-10,5
Pisicile sunt greu de evaluat (7,5)
- Mai frecvent se masoara axul scurt pe incidenta VD/DV si se compara cu lg vertebrelor dorsale
cordului – de la T4
- Limitele variaza = 3,2-3,8
- Greu de apreciat la animalele obeze, grasimea adiacenta cordului poate denatura masuratoarea

Modificari ale siluetei cardiace

Este dificil de recunoscut pe imaginea Rx modificarile individuale ale compartimentelor cardiace
datorita variatiilor normale si sacului pericardic care limiteaza exprimarea modificarilor
De cele mai multe ori, la animalele cu boli cardiace sunt modificate 2 sau mai multe compartimente.
 Marirea atriului stang
Incidenta L – modificarea formei segmentului caudo-dorsal:
- deplasarea dorsala a portiunii terminale si a bifurcatiei traheale
- cresterea inaltimii marginii caudo-dorsale a siluetei cardiace
Incidenta DV/VD – opacitate crescuta suprapusa pe silueta cardiaca cauzata de marirea atriului stg
Bombarea focala a marginii stg a cordului in intervalul orar 2-3 cauzata de marirea auriculului stg
Ecocardiografia confirma prezenta modificarii
 Marirea ventriculului stang
Incidenta L:
- cresterea in inaltime a cordului, cu marginea caudala mai mult dreapta, cu timpul devenind
perpendiculara pe stern, iar apexul tinde sa se deplaseze cranial
- se reduce distanta dintre trahee si coloana (ridicarea bifurcatiei traheale)
- bombarea segmentului caudoventral al siluetei cardiace in intervalul 3-5
Incidenta VD/DV:
- se reduce distanta dintre marginea stg a cordului si peretele toracal stg
- marginea cardiaca dr devine mai convexa cu producerea unei bombari in intervalul 3-5 (5,30)
- apexul devine rotund si se deplaseaza catre linia mediana/dreapta
- poate aparea si la pacientii cu dilatatie ventriculara sau/si hipertrofie miocardica ventriculara – ex
ecografic poate determina prezenta uneia sau a ambelor modificari
 Marirea atriului drept
Singura modificare care poate determina marirea atriului dr este dilatatia atriala dr
Este foarte rara, consecutiv displaziei tricuspidiene (malformatie congenitala), trombus sau neoplasm
atrial dr
Cand este vizibila – din lateral se constata modificarea segmentului cranial dorsal, care apare bombat 8
(7,30) – 10(9)
Insa cand este prezenta este asociata cu afectarea intregului cord dr
Dar zona craniala dorsala mai poate fi deformata si consecutiv dilatatiei arcului aortic sau arterelor
pulmonare
In incidenta VD/DV se constata deformarea marginii din dreapta a siluetei cardiace in intervalul 8(9)-
11
Ex eco identifica modificarea atriala inainte ca aceasta sa fie evidenta rx

3
  Marirea ventriculului drept
Incidenta L:
Se constata largirea cordului , aspect rotunjit al segmentului cranial ventral al cordului si cresterea
contactului sternal
Marirea severa a ventriculului dr antreneaza ridicarea apexului de la stern ca rezultat al modificarii
formei
Depalsarea dorsala a traheei
Deplasarea dorsala a venei cave caudale
Incidenta VD/DV:
Se evidentiaza un cord mare, cu bombarea marginii din dreapta in intervalul 5-8(9), capatand aspectul
literei “D” intors, iar distanta dintre marginea dreapta a siluetei cardiace si peretele toracal drept se
reduce
Poate fi determinata de dilatatia sau hipertrofia ventriculara – Rx nu se poate face distinctia, ex eco
este de ajutor
 Marire generalizata
Cardiomegalie generalizata – termen nespecific care indica faptul ca silueta cardiaca depaseste
dimensiunea preconizata pt un animal de o anumita rasa, varsta si conformatie
Are un aspect relativ globulos atat in incidenta L cat si in cea VD/DV, cu un contur neregulat pe
marginea posterioara, vizibil in special in incidenta de profil
Rx nu se poate face diferenta intre hipertrofie musculara, dilatatie compartimentala si colectii mici
pericardice
Doagnosticul: ex ecografic, electrocardiografic
Colectia pericardica masica are contur regulat in ambele incidente
DD: hernia peritoneopericardica
 Marirea venei cave caudale
Vena cava caudala prezinta variatii normale in fctie de ciclul cardiac ( se micsoreaza in diastola) sau
faza respiratorie ( diametrul este mai mare si mai scurta in expiratie)
Are diametrul egal cu cel al aortei descendente
Se considera ca vena cava caudala este largita daca diametrul sau este mai mare:
- de 1,5 ori decat diametrul aortei descendente
- decat lungimea corpului vertebrei 5/6 masurata in incidenta L
Vena cava craniala nu este vizibila rx, dar cresterea diametrului sau contribuie la marirea amprentei
mediastinului cranial
Modificarea diametrului venei cave craniale nu este un indicator in stabilirea prezentei bolilor cardiace
 Marirea carjei aortice
Incidenta L dimensiunea aortei este dificil de evaluat, dar dialtarea carjei aortice poate determina
bombarea marginii cranio-dorsale a siluetei cardiace.
Incidenta VD/DV evidentiaza largirea mediastinului precardiac care indica dilatatia arcului aortic –
bombare in intervalul 11-1
Bombarea focala a aortei descendente este prezenta la pacientii cu persistenta canalului arterial sau
stenoza aortica – diagnosticul se stabileste prin exam ecografic Doppler
Prezenta unei bombari in incidenta VD la pisicile batrane este normala, deoarece carja aortica apare
dilatata si sinuoasa la stanga liniei mediane
 Marirea tunchiului pulmonar
In conditii normale nu se observa ca structura individuala
De multe ori marirea tr pulmonar nu se extinde dincolo de marginea craniala a s.c. astfec ca se pierde
in densitatea de tesut moale a mediastinului cranial
Dar cand este suficient de marit, in incidenta L apare ca o bombare a marginii craniale dorsale (10-11)
Din incidenta VD/DV apare ca o bombare focala in intervalul 1-2
Este evidenta la pacientii cu stenoza pulmonara (congenitala) – diagnosticul se stabileste prin eco
Doppler. La pacientii cu dirofilarioza cardiopulmonara – ex eco si parazitologic.

4
Aspecte radiologice in unele boli cardiace
Niciodata nu se poate stabili diagnosticul unei boli cardiace nuam ipe baza imaginii radiografice
Modificari structurale si functionale ale cordului pot fi prezente inainte cu mult timp ca un pacient sa
prezinte modificarile suferintei cardiace
Prezenta unei siluete cardiace marite nu este intotdeauna un indicator al suferintei cardiace = mai
degraba modificarile in structurile extracardiace sunt folosite pt a defini boala cardiaca
Insuficienta cardiaca stg – apare ca urmare a cresterii presiunii sangvine venoase pulmonare
secundar unor defecte ale cordului stg (insuficienta mitrala, stenoza aortica, persistenta canalului
arterial, etc.)
Cresterea presiunii sanvine venoase pulmonare progreseaza si determina extravazarea lichidului din
capilare in spatiul interstitial si apoi inundarea alveolelor = edem pulmonar
Cresterea tensiunii venoase pulmonare este recunoscuta cand venele pulmonare sunt mai largi decat
arterele corespondente
Edemul pulmonar cardiogen – apare evident perihilar, insa aceasta densitate evidenta se datoreaza si
sumatiei diferitelor structuri regionale
In timp, edemul difuz progreseaza in densificari multifocale – frecvent cu localizare la nivelul lobilor
pulmonari caudali cu tendinta de generalizare. In timp poate aparea colectie pleurala.
Insuficienta cardiaca dreapta – apare ca urmare a cresterii presiunii venoase in circulatia sistemica
consecutiva disfunctiei cordului dr
Cauzele sunt multiple – stenoza pulmonara, displazie de tricuspide, miocardita, compresiuni mecanice
Semnele radiologice ale insuficientei cordului dr sunt extracardiace, iar cordul poate fi normal ca
forma si dimensiune
- colectii pleurale bilaterale cu diferite grade de compresiune pulmonara
- ascita
- hepatomegalie
- largirea venei cave caudale
- uneori se poate constata largirea cordului drept sau arterelor pulmonare consecutiv dirofilariozei

1)Afectiuni cardiovasculare dobandite

- Insuficienta mitrala
Insuficienta valvulei mitrale – rezultatul degenerarii valvulare cu disfunctia sau malformatia oricarei
componente – valva mitrala, inelul mitral, cordajele tendinoase
Disfunctii valvulare determina refularea sangelui in atriul stang in sistola =>cresterea volumului si
presiunii in atriul stang
Semnele radiografice depind de gravitatea leziunii:
- marirea atriului stang consecutiv regurgitarii sangelui
- dilatarea venoasa pulmonara (consecutiva hipertensiunii venoase pulmonare)
- edem pulmonar (consec insuficientei cordului stang)
Ex ecografic confirma disfunctiile valvulare
- Insuficienta tricuspidiana – obisnuit asociata cu insuficienta mitrala
Rx – largirea cordului dr si prezenta semnelor insuficientei cordului drept
- Dirofilarioza cardiopulmonara
Modificarile radiologice variaza in fctie de durata infestatiei, nr de viermi adulti, localizarea lor
(cordul dr sau arterele pulmonare)
In fazele incipiente sau in infestatii reduse nu se constata modificari cardiopulmonare
Hipertrofia ventriculului dr
Dilatarea trunchiului pulmonar ( intre 1 si 2 in incidenta VD) si a arterelor pulmonare care devin
marite, cu traiect sinuos
Modificari interstitiale si alveolare focale sau multifocale cauzate de adultii morti sau pneumoniei
eozinofilice
Hepatomegalie, ascita si uneori colectii pleurale consecutive insuficientei cordului dr
5
Ex ecografic confirma prezenta adultilor in cord si trunchiul pulmonar
Ex parazitologic confirma prezenta microfilariilor in sange
Cardiomiopatia
Diagnosticul se stabileste pe corelarea rezultatelor Ex clinic, Rx, electrocardiografic si ecocardiografic
- Cardiomiopatia dilatativa – reprezinta orice boala primara a miocardului caracterizata prin
dilatarea cordului si disfunctia sistolica ventriculara cauzata de afectarea contractibilitatii miocardului
Apare la cainii adulti din rasele mari, exista o predispozitie la Doberman, Boxer, Dog, Setter
Semnele Rx sunt extrem de variata, putand sa apara:
- cardiomegalie generalizata
- dilatatia atriului stang consecutiv disfunctiei mitralei
- congestie venoasa pulmonara consecutiv regurgitatiei mitralei
- modificari pulmonare interstitiale consecutive edemului
- colectii pleurale, hepatomegalie, ascita consecutive insuficientei cordului drept
- Cardiomiopatia hipertrofica – apare ocazional la caini, fiind frecvent intalnita la pisici
Se caract prin hipertrofia nedilatativa a peretelui VS asociat cu reducerea dimensiunii ventriculare
Rx se constata:
- Dilatarea moderata pana la severa a AS (aspect de inima in incidenta VD) – cauzata de imposibilit
sangelui de a trece in totalitate din AS in VS ca urmare a reducerii volumului ventricular,
consecutiv hipertrofiei ventriculare
- VD nu apare largit datorita hipertrofiei concentrice
- Largirea venelor pulmonare
- Edem pulmonar consecutiv progresarii insuficientei cordului stg
- In faze tarzii, colectii pleurale reduse
- Ex ecografic confirma modificarea cardiaca
- Colectii pericardice
Colectii masive => determina modificarea formei siluetei cardiace – devine globuloasa
Colectiile mici nu pot fi sesizate
Natura colectiei nu poate fi stabilita Rx
Rx se poate constata:
- largirea siluetei cardiace in ambele incidente proportional cu volumul acumulat
- in cazuri severe marginile cardiace pot atinge peretii toracali
- presiunea intrapericardica ajunge la nivelul presiunii din VD = tamponada cardiaca => se
instaleaza insuficienta cordului drept – largirea venei cave caudale, hepatomegalie, ascita
Cauzele: infectii bacteriene, micotice; neoplasme cardiace; ruptura AS; hernie peritoneopericardica;
idiopatice, etc.
Ecografia permite detectarea colectiilor mici

2)Afectiuni cardiovasculare congenitale

Persistenta canalului arterial – comunicare intre aorta si trunchiul pulmonar
Presiunea din aorta este crescuta decat in trunchiul pulmonar = sangele curge in continuu prin canal =>
cresterea presiunii si volumului sangv in circulatia pulmonara si altereaza activitatea miocardica
Rx:
- largirea segmentala a aortei descendente consecutiv turbulentelor fluxului sangvin
- largirea trunchiului pulmonar consec cresterii debitului si presiunii (ora 1-2 incidenta VD)
- largirea AS si auriculului consecutiv afluxului sangvin crescut (ora 2-3)
- largirea VS, cauzata de disfunctia mitrala
- largirea venelor pulmonare consec cresterii presiunii si volumului sangvin
- ex ecografic evidentiaza prezenta canalului arterial si directia fluxului sanvin la acel nivel

6
- Stenoza pulmonara
Modificari congenitale ale valvulelor semilunare ale trunchiului pulmonar care restrictioneaza fluxul
sangvin din ventricul catre pulmon
Frecv intalnita la Basset, Beagle, Boxer, Labrador, Cocker, Samoyed
Rx: dilatarea trunchiului pulmonar (ora 10-11 incidenta L; 1-2 incid VD) consecutiv turbulentelor
fluxului sangvin
Marirea ventriculului drept consecutiv rezistentei intalnite in pomparea sangelui in trunchiul pulmonar
Ex ecografic semnaleaza prezenta modificarii orificiale
- Stenoza aortica
Ingustarea orificiului aortic => cresterea presiunii in VS si aparitia de turbulente ale fluxului sangvin
pe aorta
Cresterea presiunii in VS antreneaza disfunctia mitralei cu regurgitarea atriala consecutiv deformarii
inelului mitral
Frecv intalnita la Boxer, C.german, Dog german
Rx: largirea carjei aortice (ora 9-11 L; 11-1 incidenta VD) consecutiv turbulentelor fluxului sangvin
- alungirea VS consec hipertrofiei
- dilatatie AS consecutiv aparitiei disfunctiei mitrale – in timp poate determina largirea venelor
pulmonare
- Ex ecografic evidentiaza modificarea orificiala

Examenul radiologic al abdomenului

Abdomenul se structureaza in 4 segmente:
- structurile extraabdominale – vertebrele toracale si lombare, musculatura paravertebrala, coastele,
diafragmul si peretele muscular abdominal
- spatiul peritoneal si extraperitoneal
- aparatul digestiv – stomac, intestin subtire, intestin gros, ficat, splina, pancreas
- aparatul urogenital – rinichi, uretere, vezica urinara, uretra si tractusul genital
- la fiecare structura se evalueaza: locatia, dimensiunea, forma, pozitia, conturul, numarul, densitatea
si relatia cu organele invecinate
- !exista structuri care at cand sunt normale – nu sunt identificate pe imaginea radiologica, insa cand
sunt modificate pot deveni vizibile sau pot antrena modificari ale organelor invecinate

Structuri abdominale vizibile in conditii normale: ficat, stomac, splina, intestin subtire, intestin gros,
rinichi, vezica urinara, prostata, cavitatea peritoneala, spatiul extraperitoneal
Structuri abdominale nedecelabile in conditii normale: pancreas, vezica biliara, suprarenale, ureterele,
ovarele, uretra, uter, lnn, vase de sange.
Pt a intelege relatiile unui organ cu celalalt – inaginea proiectiei abdominale a fost impartita in:
- 5 regiuni in incidenta L
- 4 regiuni in incidenta VD/DV

Regiunea 1:
Incidenta L:
-limita dorso-craniala = diafragmul
-limita caudala – o linie oblica dorso-ventral si caudo-cranial pe ultimul spatiu intercostal -de la L3 la
linia alba in dreptul T13
-limita ventrala – o linie oblica caudo-craniala- de la ½ limitei caudale catre cupola diafragmatica
Ficatul – partea dorsala
Splina – capul
Rinichiul dr ( posibil si partea craniala a rinichiului stg)
Stomacul – zona fundica si corpul
7
Suprarenala dr (posibil stg)
Pancreasul
Lnn mezenterice

Incidenta VD(dr)
-limita mediana- coloana vertebrala de la L1 cranial la bolta diafragmatica
-limita caudala – o linie perpendiculara pe coloana cranial de L1
-limita anterolaterala – diafragmul
Ficatul- lobul dr (vezica biliara), rinichiul drept, suprarenala dr, stomacul – pilorul, duodenul proximal,
pancreasul, lnn mezenterice

Regiunea 2
Incidenta L (sub regiunea 1):
-ficatul(vezica biliara)
-stomacul – corpul si pilorul
-pancreasul
-lnn mezenterice
Incidenta VD(stg)
-ficatul – lobul stg
-stomacul-corpul si zona fundica
-splina – capul
-suprarenala stg

Regiunea a 3a – abdomenul mijlociu

Incidenta L – L3 => T13
- L3 => L5
- intestinul subtire
- intestinul gros
- splina – corpul si coada
- pancreasul
- rinichiul stg si ½ din dr
- ovarul stg
- uterul

Incidenta VD L1 => L4-L5

- stomacul (marea curbura a corpului)
- pancreas
- intestin subtire
- intestin gros
- rinichiul stg si ½ din dr
- ureterele
- ovarele
- uterul negestant

Regiunea 4
Incidenta L:
- limita dorsala – coloana lombara
- limita craniala – L3 – linie oblica craniocaudal la linia alba in dreptul L4-L5
- limita ventrala – de la ½ limitei craniale – o linie la articulatia coxo-femurala
colonul terminal
uretere, lnn iliace

8
Incidenta VD – caudal de linia ce trece prin L4/L5
Colonul terminal
Vezica urinara
Prostata
Lnn iliace
Ureterele
Uterul
Regiunea 5 – sub regiunea 4 si numai din incidenta L
- vezica urinara
- prostata
- anse intestinale
- uter
- uretere

Peretele abdominal
- diafragma si peretele costal – cranial
- musculatura abdominala – lateral si ventral
- musculatura sublombara – dorsal
- peritoneul si bazinul – caudal
Variatii ale formei peretelui abdominal:
Marirea generalizata a peretelui abdominal
- obezitatea – viscerele abdominale bine evidentiate de grasime
- atonia musculaturii abdominale (animale batrane) – ptoza
- tumori viscerale ( in special splenice)
- dilatatie gastrica
- distensia intestinelor subtiri
- coprostaza masiva
- distensia uterului (gestatie, piometru)
- colectii peritoneale (cauze diferite)
Marirea localizata a peretelui abdominal
- hernie – protruzia organelor din cavitatea abdominala sub piele printr-o fanta naturala in peretele
abdominal – ombilicala, inghinala
- rupturi traumatice – care antreneaza protruzia organelor printr-o fanta dobandita = > hernie sau
eventratie
- plagi chirurgicale
- abcese, hematoame, neoplasme, lipoame ale peretelui abdominal
Reducerea peretelui abdominal
- emaciere
- ruptura diafragmatica cu patrunderea viscerelor in torace si reducerea dimensiunii abdomenului
- hernia peritoneopericardica cu depalsarea viscerelor abdominale in sacul pericardic

Variatii ale densitatii peretelui abdominal

La un animal adult cu stare buna de intretinere, grasimea intercalata intre planurile fasciale permite
vizualizarea diferitelor straturi musculare.
Cresterea densitatii peretelui abdominal:
- treumatisme cu edeme sau hemoragii in tesutul moale
- neoplazii ale peretelui abdominal ( hemangiosarcom extraabdomina)
- administrarea unor cantitati mari de lichid s.c.
- inflamatia tes conj s.c.
- interventiile chirurgicale – laparatomie
9
Mineralizarea in peretele abdominal:
- suturi cutanate metalice
- corpuri straine (nisip, alice, sarme, ace)
- calcinoza cutanata
- mineralizarea tumorilor cutanate
Scaderea densitatii peretelui abdominal:
- prezenta grasimii excesive
- rani cutanate si emfizemul subcutanat

Cavitatea peritoneala
Peritoneul = membrana seroasa: viscerala si parietala
Continuitatea dintr cele 2 foite = de cutele seroasei = epiploon, mezenter si ligamente
Saptiul dintre foite = cavitatea peritoneala – cu un strat fin de lichid
Spatiul dintre foita parietala si peretele abdominal dorsal = spatiu extraperitoneal
In spatiul extraperitoneal se afla: rinichi, suprarenale, ureterele, vasele mari, lnn.
Grasimea este prezenta in toata cavitatea abdominala: pe lig falciform, pe epiplon, pe mezenter si in
spatiul extraperitoneal. Aceasta grasime asigura detaliul si contrastul din cavitatea peritoneala si
spatiul extraperitoneal, caracteristici esentiale pt evaluarea viscerelor.
Calitatea contrastului este determinata de cat de multa grasime exista si ce fel de grasime
La un pacient obez – prezenta grasimii in exces pe lig falciform, epiploon, mezenter si spatiul
extraperitoneal – asigura contrastul intre viscere
La un pacient normal – exista grasime mai redusa cantitativ decat la cele obeze, insa este suficienta sa
asigure contrastul intre structurile moi, cu opacitate apropiata
La pacientii cahectici – fara interpunerea grasimii, se produce o opacitate omogena de tes moale in tot
abdomenul, facand dificila individualizarea viscerelor – exceptie face prezenta aerului in ansele
intestinale. O situatie asemanatoare dar normala se constata la animalele tinere.

Cresterea opacitatii cavitatii peritoneale

Cresterea opacitatii intraabdominale determina scaderea detaliului seroaselor prin eclipsarea grasimii,
care in mod normal ar fi asigurat contrastul tesuturilor moi
Cresterea opacitatii poate fi:
- omogena: generalizata
- neomogena: generalizata sau localizata
Cauzele scaderii contrastului:
- lipsa grasimii
- colectii peritoneale
- inflamatiile peritoneale
- neoplazia peritoneala

* Lipsa grasimii – rezultatul varstei sau cahexiei

Pisoii si cateii nu au suficienta grasime pe seroase pt a face posibila individualizarea viscerelor =>
opacitate omogena generalizata de tesut moale
Tineretul are mai multa grasime bruna
Slabirea exagerata determina o opacitate omogena generalizata in tot abdomenul; iar abdomenul este
redus ca volum = “supt”
* Colectii pleurale
- transsudat (ascita) - insuficienta cordului dr, obstructia venei cave caudale, boli hepatice, tumori
abdominale
- exsudat (PIF)
10
- sange (hemoperitoneu) – ruptura tumorilor abdominale (hemangiosarcom splenic), coagulopatii
(intoxic cu warfarina), traumatisme etc.
- uroperitoneu – ruptura vezicii urinare (obstructie, traumatisme) sau a uretrei (cateterism defectuos)
- chiloperitoneu – colectii limfatice – neoplazii
- peritonita biliara – ruperea vezicii biliare sau a canalelor biliare
Aspectul imaginii abdominale variaza:
- severitatea bolii
- cantitatea de lichid
- cantitatea relativa de grasime fata de lichid (grasime crescuta => lichid crescut pt a obstrua
complet marginile)

Colectiile masive => opacitate lichida omogena generalizata distribuita in toata cavitatea
- distensia abdomenului (ptoza)
- deplasarea craniala a diafragmei
- ansele intestinale cu gaz plutesc in cavitatea abdominala – in general in zona cea mai inalta
* Procesele inflamatorii – peritonitele – chimice (bila, urina), bacteriene (muscaturi, migrare corpi
straini), infectioase => cresterea opacitatii cu reducerea contrastului si detaliului intraabdominal –
obisnuit fiind insotite de colectii
* Neoplazia diseminata peritoneala poate reduce contrastul abdominal (neomogen) din cauza opacitatii
nodulilor si posibilei colectii peritoneale

Colectiile reduse => opacitate generalizata neomogena

Viscerele pot fi individualizate, dar delimitarea este neclara
Lichidul se infiltreaza printre viscere insa fara a anihila total efectul prezentei grasimii de la niv
seroaselor
Cauze frecvente:
- Peritonitele – produse de ruptura intestinala, migrarea corpurilor straine, traumatisme, pancreatite,
ruptura vezicii biliare sau urinare
- carcinomatoza peritoneala – metastaze peritoneale
Cresterea localizata a opacitatii cavitatii peritoneale cel mai frecvent cu aspect neomogen
- peritonite localizate
- limfoadenopatii abdominale
- pancreatite – necroza grasimii adiacente
- traumatisme abdominale localizate

Mineralizarile intraabdominale – determina cresterea neomogena localizataa opacitatii cavitatii

abdominale
Calcificari focale pot fi identificate in diferite locuri ale cavit peritoneale fara a avea legatura cu
tractusul gastrointestinal – de regula sunt rezultatul calcificarii distrofice a grasimii mezenterice
necrozate – intalnita frecvent la pisica
Calcificarea vaselor mari abdominale – este asociata cu tulburari ale metabolismului calciului sau
insuficienta cronica renala.
Mineralizarea fetusilor in gestatiile ectopice
Urolitiaza, colelitiaza

Modificari ale spatiului extraperitoneal

- normal contrastul in spatiului peritoneal = spatiu lextraperitoneal
- in general colectiile sunt in spatiul pleural => detaliul se pastreaza in spatiul extraperitoneal
- insa colectiile mai se suprapun pe spatiul extraperitoneal => nu mai este vizibil
- pierderea contrastului si detaliul in spatiul extrapleural => indica acumulare de lichid sau proces
inflamator in spatiul extraperitoneal

11
- Cauzele frecvente – acumulari izolate de lichid in spatiul extraperitoneal – hemoragiile si
scurgerile de urina – trauamtismele pot determina ruperea vaselor sau a ureterelor cu acumulare de
sange sau urina in spatiul extraperitoneal
- Inflamatia extraperitoneala poate fi cauzata de migrarea aristelor s ia corpurilor straine, rani
penetrante, perforarea uretri prin sondaj defectuos
RX:
- se constata cresterea opacitatii omogene a spatiului extraperitoneal
- estomparea marginii ventrale a musculaturii sublombare
- estomparea conturului rinichilor
- suprarenalele – invizibile normal, la pisicile batrane se pot mineraliza devenind vizibile

Exam radiologic al ficatului

Localziare – in abdomenul cranial: caudal de diafragma, cranial de stomac si splina (stg) si cranial de
rinichiul dr, pilor si partea craniala a duodenului (dr)
Incidenta LL – se apreciaza axul gastric si grosimea ficatului intre diafragm si structurile caudale ale
ficatului
Axul gastric = o linie de la zona fundica la pilor – la majoritatea raselor fiind paralela cu coasta 10
Marginea caudala – dificil de vizualizat datorita suprapunerii organelor adiacente, mai ales daca
stomacul nu contine alimente sau gaz
Marginea ventrala a lobului lateral stg – vizibila, evidentiata de grasimea adiacenta => formeaza un
unghi ascutit = unghiul hepatic – care poate depasi usor arcul costal ( in special la cainii cu toracele in
butoi) – uneori se poate uni cu splina, de care nu se poate deosebi – confundandu-se cu megalia
Forma – greu de vizualizat fara grasimea adiacenta- de la nivelul epiplonului si lig falciform
- individualizarea lobilor hepatici este imposibil radiologic, cu exceptia unei portiuni din lobul
lateral stg (caine) sau lobului lateral dr (pisica) care formeaza unghiul caudoventral (hepatic)
- abundenta grasimii lig falciform (mai ales la pisica) da impresia deplasarii in sus a marginii
ventrale a ficatului
Incidenta VD – ficatul este distribuit simetric la caine si mai mult pe dreapta la pisica – marginile sale
confundandu-se cu peretele costal, cu exceptia prezentei grasimii peritoneale
Vezica biliara (median spre dreapta) nu e vizibila datorita suprapunerilor; devine vizibila cu ajutorul
substantelor de contrast.
Uneori la pisica (LL) poate fi constatata o structura rotunda sub marginea ventrala a ficatului

Modificari de dimensiune
Fie marire, fie micsorare – asociate cu numeroase boli congenitale sau dobandite
Modificarile moderate nu pot fi detectate Rx
Sunt situatii in care ficatul pare a fi marit:
- dilatatia toracelui (colectii pelurale sau inspiratia adanca)
- la animalele batrane si la cele obeze – se produce intinderea lig hepatodiafragmatic = >ptoza si
deplasarea caudoventrala
- animalele tinere – au ficatul mai mare decat adultele
- semnele Rx clasice ale hepatomegaliei generalizate: rotunjirea marginii caudoventrale, extinderea
dincolo de arcul costal si deplasarea caudala si uneori mediala a axului gastric – incidenta LL
Incidenta VD – cresterea opacitatii in cadranul dr cranial, depalsarea stomacului si al pilorului caudal
spre stg
- daca stomacul nu are continut (alimente sau aer) – administrarea de bariu – defineste pozitia
stomacului si permite evaluarea dimensiunii ficatului
*Hepatomegalia generalizata este un semn nespecific, fiind intalnit in numeroase afectiuni: congestia
hepatica, infiltratie grasoasa, neoplazii primare (limfosarcom, carcinom) sau metastaze
*Hepatomegalia focala – poate fi dificil de identificat fata de cea generalizata si depinde de gradul de
marire si lobul afectat.

12
Marirea lobului dr – determina deplasarea stomacului si duodenului caudo-dorsal in incidenta LL si
spre stg in incidenta VD
Marirea lobului stg – determina deplasarea stomacului si splinei caudo-dorsal LL si spre dr – VD
Marirea lobului caudat – opacitate in portiunea dorsala a abdomenului cranial, putand deplasa rinichiul
dr caudal de pozitia sa normala

Majoritatea formatiunilor cu localizare craniala si ventrala fata de stomac au origine hepatica

Desi formatiunile hepatice determina obisnuit deplasarea caudala a stomacului, formatiunile focale se
pot extinde caudal de stomac
Diferenta dintre formatiunile hepatice focale situate caudal si formatiunile cu origine splenica sunt
greu de diferentiat radiologic => ecografiere
Hepatomegalia focala poate fi determinata de tumori primare sau metastaze, abcese intrahepatice,
granuloame sau chisti hepatici
Ocazional ficatul poate aparea mai redus decat normal, fiind greu de identificat radiologic
- apare normal la cainii cu toracele ingust
- Rx se poate constata o deplasare craniala a stomacului, pilorului si duodenului, cu reducerea
spatiului intre diafragma si lumenul gastric
- Shuntul portosistemic si ciroza hepatica sunt cauzele frecvente ale reducerii dimensiunilor ficatului

Modificari de densitate
Normal densitatea ficatului este cea a tesuturilor moi
- cresterea densitatii – mineralizarea
- reducerea densitatii – acumularea de gaz
Zone mineralizate pot aparea in parenchimul hepatic sau vezica biliara (colelitiaza) – mineralizari
distrofice ale granuloamelor, abceselor, hematoamelor, tumorilor hepatice
Zone de radiotransparenta – pot aparea in canalele biliare intrahepatice sau in vezica biliara
- infectii cu germeni anaerobi
Gazul in canalele biliare determina aparitia unor linii radiotrasparente, in in vezica biliara – zone ovale
radiotransparente bine delimitate.

Examenul radiologic al splinei

Cap – fix prin lig gastro-splenic => LL opacitate triunghiulara dorso-caudal de stomac, iar VD –
caudo-lateral de zona fundica si craniolateral de rinichiul stg
Corpul – mobil – imposibil de vizualizat
Coada – mobila si variaza ca locatie LL opacitate triunghiulara ventrala, caudal de unghiul hepatic
La pisica splina este mai subtire decat la caine, vizualizandu-se doar capul inapoia zonei fundce a
stomacului, iar coada este vizibila doar daca este marita.
Evaluarea radiologica a splinei este subiectiva deoarece, in conditii normale, dimensiunile ei variaza f
mult.
Este mult mai mare la tineret si mai redusa ca volum la animalele batrane si sedentare
Semnele radiologice pt splenomegalia generalizata sunt reprezentate de rotunjirea marginilor cu
deplasarea dorso-caudala a intestinului subtire din incidenta LL
In incidenta VD – depinde de gradul de marire al splinei – marirea capului => deplasarea caudala a
rinichiului stg si deplasarea spre dreapta si caudal a intestinului subtire si colonului descendent
Uneori coada ajunge in abdomenul dr cranial => deplasarea mediala a duodenului, colonului ascendent
si cecumului. Sau se orienteaza de-a lungul peretelui abdominal stg catre vezica urinara

Splenomegalia generalizata poate avea cauze multiple:

- splenita infectioasa (richettsioza), parazitara (toxoplasmoza, babesioza)
13
- congestiei (deficiente circulatorii venoase, torsiune, tranchilizare/anestezie)
- boli infiltrative (neoplazii primare sau metastaze) – mielomul multiplu, histiocitomul,
limfosarcomul, mastocitomul – determina infiltratie difuza splenica cu splenomegalie generalizata
ce determina deplasarea dorsala a intestinelor subtiri din incidenta LL
- la pisica principala cauza a splenomegaliei generalizata este limfosarcomul
Torsiunea splenica- rasucirea partii mobile; apare la cainii de talie mare
Splina apare ca o structura opaca omogena in partea ventrala a abdomenului sau sub forma „C”
Este acompaniata de colectii peritoneale mici/moderate – facand dificila identificarea
Consecutiv tensiunii pe lig gastrosplenic, zona fundica a stomacului este deplasata caudo-medial.
Splina poate suferi torsiune singura sau in asociere cu torsiunea gastrica
Daca in parenchimul ischemiat prolifereaza bacterii anaerobe => pot aparea modificari emfizematoase
rezultand acumulare de gaz sub forma de mici zone radiotransparente

Examenul radiologic stomacului

Repere anatomice
- inapoia ficatului
- la animalele sanatoase – stomacul fara continut – se afla cranial de ultimele 2 coaste dar se poate
extinde caudal de arcul costal
- aparitia stomacului depinde de specie, rasa, volumul si tipul continutului, pozitita pacientului in
timpul radiografierii, daca s-a folosit mediu de contrast

Cuprinde:
- Cardia – jonctiunea gastroesofagiana
- Portiunea fundica
- Corpul – portiunea mijlocie – cea mai larga – de la jonctiunea fundica la portiunea pilorica
- Portiunea pilorica - 1/3 distal – antrum piloric si canal pyloric
- Marea curbura – convexa
- Mica curbura – concave

Evaluarea initiala – pe gol si uneori este suficienta

Se urmareste: pozitia si continutul
Stomacul este usor de recunoscut prin locatia sa cand are continut alimentar, gazos sau ambele
Cand nu are continut - identificarea se face mai greu = are opacitate asemanatoare structurilor
invecinate

In incidenta L:
- Axul stomacului = portiunea fundica => pilor = parallel cu C12 sau usor perpendicular pe coloana
- Pilorul se suprapune pe corps au usor cranial de corp
In incidenta VD:
- Axul poate aparea perpendicular pe coloana - prezinta o angulatie = mica curbura
- Cardia , portiunea fundica si corpul = la dreapta liniei mediane
- Sfincterul pyloric – in cadranul anterior drept = C10…C12
La pisica este mai angulat – pilorul apare localizat aproape de/pe linia mediana

Aparitia stomacului depinde de tipul si volumul continutului gastric

Hrana ingerata mascheaza unele leziuni (fals-negativ) sau simuleaza leziuni (fals-pozitiv) => normal –
dieta 12-24h => nu e posibil intotdeauna
Se recomanda golirea stomacului – spalaturi neiritante mai ales daca ulterior se evalueaza cu substante
de contrast – insa in practica este greu de realizat.
Pt evaluare – radiografiere de contrast (pozitiv): 4 incidente – Ldr, Lstg, DV, VD, urmarind – pozitia,
forma, golirea
14
Obisnuit in stomac sunt lichide si gaze

In incidenta Lstg:
- Gazul se afla in portiunea pilorica, zona cea mai de sus a stomacului si se suprapune peste corp; o
punga de gaz poate fi surprinsa in regiunea fundica
- Lichidul se acumuleaza in portiune fundica – usor de vizualizat cu substanta de contrast

In incidenta Ldr:
- Gazul se ridica in portiunea fundica si corp, care sunt cele mai inalte zone
- Lichidul se afla in portiunea pilorica si o parte din corp; in ceasta incidenta portiunea pilorica este
mai bine vizualizata cu substanta de contrast

In incidenta VD:
- Lichidul in zonele declive = portiunea fundica in stanga si canalul pyloric in dreapta; gazul se
acumuleaza in zonele inalte = corp si antrumul pyloric

In incidenta DV:
- Lichidul ocupa corpul stomacului – in zona centrala a imaginii gastrice si uneori la intrarea in pilor;
gazul se ridica in portiunea fundica in stanga si mai putin in canalul pyloric

Faldurile mucoasei gastrice nu se vad pe radiografia de rutina – este dificil de evaluat grosimea
peretelui stomacal – deoarece depinde de cat de destins este stomacul si de continut.
Doar cu contrast - aer sau lichid (cel mai folosit) => linii radiotransparente separate de bariu.
Faldurile mucoasei gastrice sunt mult mai sinuoase la un stomac nedestins si devin mai groase la cainii
de talie mare.
Cand este lichid putin cu volum mare de gaz – stomacul este destins.
Daca este lipsit de continut – portiunea fundica si corpul apar ca o masa de tesut moale.
Dupa administrarea de bariu – se urmareste modlitatea de golire a stomacului.
Normal incepe la 15 min => golirea ar trebui sa se faca in 1-4h; golire mai rapida nu are semnificatie
clinica, insa stagnarea substantei in stomac are semnificatie clinica.
Golirea stomacului este un fenomen complex fiind influentata de numerosi factori:
- volumul continutului
- aciditatea gastrica
- mecanisme reflexe
- tipul substantei de contrast
Stomacul se goleste mai repede cand este mai plin – de aceea un dozaj redus determina o golire mai
lenta = falsa impresie de obstructie pilorica.
Se recomanda respectarea dozajului 7-10 ml/kg
Stress-ul emotional si zgomotul pot determina inhibitia motilitatii gastrice
Anxietatea, furia, frica, durerea (cauzata de manipulare) – pot antrena intarzierea golirii stomacului
*Asemenea animale trebuie tinute in locuri linistite inainte de examinare
Amestecurile – bariu + hrana => 7-15h
Hrana umeda – 4h pana la 16h cu hrana uscata
Sulfat de bariu – 4h

Hipertrofia mucoasei
Fibroza peretelui pyloric
Tumorile intramurale => stenoza canalului piloric
Corp strain la nivelul pilorului

Modificari de pozitie

15
Pozitia stomacului poate fi un indicator pt a recunoaste si localiza unele anomalii extragastrice din
abdomenul cranial.
Ficatul, splina, diafragmul - pot afecta pozitia stomacului.
Hepatomegalia => deplasarea caudala
Lateral: deplasarea caudala si dorsala a pilorului si corpului stomacului - modificand axul lung – care
devine mult oblic fata de coloana vertebrala
VD/DV: deplasarea pilorului caudal si a corpului spre stanga – modificand axul lung care nu mai este
transversal pe coloana.
La animalele slabe sau in cazul colectiilor peritoneale – organele nu se pot identifica – pozitia axului
stomacal poate fi identificat pe baza aerului sau substantei de contrast din stomac.
Reducerea dimensiunii ficatului => deplasarea craniala – cu diafragma intacta.
Deoarece pacientii cu ficat redus pot fi emaciati sau au colectii peritoneale => mascheaza organele
abdominale fiind nevoie de contrast gastric care sa confirme depalsarea axului gastric.
Hernia diafragmatica => depalsarea craniala a stomacului, cu patrunderea partiala/totala in cavitatea
toracica.
Masele abdominale caudale de stomac – nu depalseaza cranial stomacul datorita prezentei ficatului =>
o denaturare a formei, impingand stomacul dorsal (vizibil din L), spre stanga/dreapta (vizibil din
VD/DV).
Tumorile splenice si pancreatice pot determina astfel de deplasari.

Modificari de densitate
Leziunile gastrice pot fi recunoscute pe radiografia standard cand stomacul este plin cu aer si nu
contine un volum mare de alimente.
Corpurile radioopace (oase, ace, suruburi, piulite) – usor de individualizat – sub actiunea acidului
gastric pot produce intoxicatie (Pb, Zn).
Uneori apar corpuri greu de definit – tb corelate semnele radiografice cu cele clinice si anamneza.
Alimentele in stomac pot masca asemenea corpuri – repetare dupa dieta 24h – daca animalul este
stabil – poate furniza informatii utile.
Corpurile radiotransparente- greu de depistat- endoscopia gastrica este metoda cea mai buna, daca
exista echipament disponibil.

Utilizarea radiografiei simple din mai multe incidente; daca obiectul strain nu se modifica odata cu
lichidul din stomac – se incearca prin crearea unui contrast: aer – mai rar utilizat, sau cu un volum mic
de bariu – evidentiaza corpul respectiv.
Daca se utilizeaza un volum mare de substanta – exista riscul sa acopere corpul strain.
O minge – o zona rotunda transparenta inconjurata de contrast – defect de umplere al canalului piloric
Un material absorbant – nu creeaza un defect de umplere – se impregneaza cu bariu si poate fi
vizualizat numai dupa golirea stomacului – in rest se constata o zona opaca persistenta.

Modificare de volum
Poate fi un semn al disfunctiei
Desi este un organ extensibil, marginea posterioara nu trece de L4
Acumulare de gaz, alimente, lichid
Dilatarea gastrica acuta – cauze complexe
- ocazional => consumul exagerat
- dispneea determina aerofagie => distensie mai putin severa
Stomacul este destins de gaz, dar isi pastreaza pozitia si relatiile anatomice – pilorul in dreapta si
portiunea fundica in stg.
Identificarea pilorului se poate face pe radiografia standard, daca nu este posibil se apeleaza la contrast
pt a-l identifica.

16
Torsiunea gastrica – rotatia stomacului in jurul axului propriu – asociata cu dilatatia gazoasa gastrica
acuta. Se diferentiaza de dilatatia gastrica prin modificare de pozitie.
Exista directii si grade diferite ale rotatiei => aspecte diferite ale stomacului – in functie de tipul si
gradul rotatiei, precum si de gradul distensiei.
Cea mai frecventa – 180 grade – portiunea fundica ajunge pe dr, iar pilorul se depalseaza dorsal pe
stg.
Desi stomacul este plin cu gaz, uneori exista si lichide care, daca ajung in pilor il mascheaza si nu se
mai vede.
L stg: pilorul pe stg – lichid in pilor si gaz in restul stomacului – NU se vede
L dr – pilorul pe stg – aer in pilor – pilorul SE VEDE – apare mai tubular si mai ingust decat stomacul.
Torsiunea gastrica poate fi identificata si fara distensie severa – se intampla in fazele incipiente sau
dupa decompresie (anamneza).
Exista si situatii cand rotatia are 360 grade – pilorul si stomacul revin in pozitia normala – diagnosticul
depinde de rezultatele exmenului fizic/chirurgical.

Compartimentarea = aparitia unei bande opace in/peste lumenul stomacal plin cu gaz => doua
compartimente pline cu gaz = peretele gastric pliat.
Distensia progreseaza – peretele gastric se subtiaza. Poate aparea necroza peretelui gastric – rupere.
Distensia gastrica => deplasarea celorlalte organe – in special caudal; cu cat este mai severa –
imposibilitatea de vizualizare a celorlalte organe creste.
Obisnuit – splina este antrenata in torsiune – datorita lig gastrosplenic.
Obisnuit splina se mareste (staza) – insa localizarea ei variaza foarte mult; distensie severa –
vizualizare scazuta – aglomerarea organelor.
Alte modificari – ileus paralitic al IS, dilatatie esofagiana, hipovolemie pulmonara – asociat cu soc.
Obstructia pilorica
- acuta – torsiune gastrica, corp strain
- cronica – ingustarea orificiului piloric secundar bolilor ce afecteaza peretele canalului piloric –
spasm piloric, neoplasm intramural, hipertrofia mucoasei pilorice, granuloame, polipi =>
obstructia partiala a pilorului => retentia cronica a continutului gastric
Distensia gastrica cu continut lichid se diferentiaza de distensia gastrica cu gaz.
Este dificil de identificat distensia gastrica cu lichid – datorita opacitatii zonelor inconjuratoare; uneori
ajuta prezenta aerului din stomac – „bula de gaz” suspendata in lichid
Aspectul variaza – normal => largire – in functie de severitatea si durata obstructiei
Efectul obstructiei canalului piloric – intarzierea golirii stomacului – verificare cu substanta de
contrast
- poate aparea o intarziere – animale speriate, nervoase
- se considera patologic – dupa cateva ore o cantitate mica trece din stomac in duoden 3-4h de la
administrare = boala obstructiva
- este dificil de evidentiat cauza => endoscopie pt certitudine (unde este posibil)
Cauzele obstructiei canalului piloric sunt multiple:
- afectiuni restrictive = ingrosarea circulara a peretelui (stenoza hipertrofica, tumori intramurale)
- afectiuni blocante – ce obstrueaza lumenul (corpuri straine, polipi)
Semnele radiografice sunt variate – in functie de severitatea si distributia modificarilor pilorice
Unda peristaltica => substanta in canalul piloric – unde se afla obstructia:
- modificari inelare => substanta de contrast umple intrarea in pilor => o zona opaca ascutita =
semnul „ciocului” ; daca substanta patrunde pe tot canalul ingustata = semnul „liniar” - linie
opaca.
- consecutiv undei peristaltice si obstructiei pilorului – apare aspect dilatativ – „pungi” ale peretelui
canalului piloric

17
- polipii – defect de umplere al canalului piloric – zone transparente in lumenul canalului piloric,
marginite de linie opaca, in imediata vecinatate a sfincterului – actioneaza ca un „robinet cu bila”
obstructionand fluxul lichidului din pilor catre duoden.

Ulcerul gastric – dificil de identificat pe radiografia conventionala, fiind mai evident in urma utilizarii
bariului = cratere in peretele gastric – insa pot fi mascate de peristaltismul gastric.
- benigne – consecutiv unor medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene), stress etc. – anamneza
ofera informatii utile
- maligne – asociate neoplasmelor gastrice (carcinom) – consecutiv necrozei tumorilor => Obligatoriu
endoscopie pt confirmare

Tumorile gastrice – benigne si maligne – peste tot, insa mai frecvent in regiunea pilorica
Cele mai fracevnte: adenocarcinomul la caine si limfosarcomul la pisica.
Aspectul Rx este extrem de variabil – consecutiv dimensiunii, formei si localizarii tumorii.
Factorii care fac dificila evidentierea tumorilor:
- dimensiunea mica
- contractiile peristaltice
- cantitatea mare de bariu
- conformatia stomacului
Caracteristica majora – defect de umplere cu mediu de contrast la nivel gastric consecutiv formatiunii
ce proemina in lumenul gastric; cele pediculate sunt mai usor de individualziat.
Tumorile difuze nu determina defect de umplere – insa pot modifica forma stomacului si grosimea
peretelui – evidentierea unui ulcer gastric poate sugera prezenta unei tumori in peretele gastric

Stomacul poate fi implicat in diferite boli care produc inflamatia, hipertrofia sau mineralizarea
peretelui.
Gastrita
- Acuta – multiple cauze – rareori asociata cu modificari radiologice
- Cronica – multiple cauze – caracterizate de stergerea faldurilor peretelui, prezenta de falduri mari,
ingrosarea peretelui.
Dificil de evaluat grosimea peretelui daca exista lichid in stomac – lichidul estompeaza delimitarea
peretelui – creeaza falsa impresie de perete ingrosat.
Mineralizarea tesuturilro moi – asociata insuficientei renale cronice – linie subtire opaca in peretele
gastric.
Examenul ecografic este mai sensibil in depistarea leziunilor gastrice asociate uremiei.

Examenul radiologic al intestinului subtire

Ideal –examinarea dupa o dieta de 12h
In durere abdominala acuta, voma persistenta, depistarea intestinelor destinse de gaz sau lichid la
palpare – nu este posibila o pregatire prealabila

Obiective:
- delimitare – definita de seroase
- dimensiune – diametrul lumenului
- localizare – in cavitatea abdominala
- forma – conturul buclelor intestinale
- arhitectura – netezimea peretelui intestinal
- motilitate – tranzitul intestinal

18
Adulte – grasimea intraperitoneala => o definitie buna a anselor intestinale
Tineret < 6luni + emaciate = definitie slaba
Suprafata – neteda, omogena – usor vizibila cand suprapunerea este minima
Falsa, scaderea definitiei – in colectii
- ansele se suprapun – zona centrala
- aglomerate = effect de masa
- fara/putin gaz in lumen

Deoarece dimensiunea corporala este variata = o tehnica de masurare specifica dificil de stability
Exista 2 scheme – diametru relative
= 2 ori latimea coastei
= 1,6 * inaltimea L5 la caine

< sau egal 12mm

2* L4 la pisica
Diametrul jejun = ileon
Aprecierea grosimii peretelui pe Rx – nesigura

Intestinul subtire are segmente fixe si mobile

Flexura craniala a duodenului – stomac = lig gastroduodenal
- ficat = lig hepatoduodenal
Segmentul descendent => dr peretelui abdominal => cavitatea pelvina
Flexura caudala – in plan transvers
Segmentul ascendant – pe latura stg a radacinii mezenterului in plan median – stomac
Jejunul si ileonul – centrul cavitatii – locul neocupat de celelalte organe ( fiind mobile)

Pozitia variata a IS poate fi data cel mai frecvent de:

- stomacul incarcat – depalsare caudala
- vezica urinara destinsa – depalsare craniala
- pisici obese (grasimea retroperitoneala) – central/dr
- caini obezi – ptoza abdominala – deplasare ventral
Modificari de pozitie ale IS pot fi indicatori radiologici ai modificarilor organelor invecinate.

Imaginea normala a IS = segmente de tuburi (contractii peristaltice) sau zone rotunde/ cercuri
(contractii segmentare) datorate activitatii contractile.
Densitatea radiological – variaza din cauza continutului intestinal:
- aer – radiotransparent: mai rar la pisici; cele la dieta – rar present gazul. La caine – present; in stari
de stress/dispneice – creste cantitatea de aer.
- alimente – aspect granular (opacitati mici minerale sau metalice)
-ingerare din litiera
-medicamente cu Ca, Al, Mg, Si
-suplimente vitamino-minerale
- lichide -aspect omogen de tesut moale

Examinare clinica => Rx-imagine neconcludenta => ecografiere si contrast.

Informatiile obtinute in urma contrastului se refera la:
- evaluarea anomaliilor mucoasei (ulceratii, ingrosari)
- lungimea afectata (focala, regionala, generalizata)
- evaluarea anomaliilor peretelui (rupture, ingrosari, formatiuni)
- evaluarea activitatii peristaltice si tranzitul
- evacuarea continutului

19
Contrastul se indica in :
- identificarea pozitiei (hernie)
- suspiciune de corp strain
- voma – fara semen la Rx pe gol
- pierderi in greutate cu diaree recurenta
- melena
Se contraindica:
- la pacientii cu obstructii evidente – intestin aton = bariul trece greu proximal de obstructie =>
chirurgie
- la pacientii cu gaz peritoneal – posibil perforatie gastrointestinala => bariu + continut = peritonita,
granuloame, aderente => eco/chirurgie

Modificari ale IS
Dilatatia intestinala
Sistarea brusca si persistenta a tranzitului intestinal, cu afectarea starii generale => ileus – recunoscut
Rx = dilatare segmentara a anselor.
Mecanic – obstructive
Functional (paralitic) – peristaltismul scade datorita anomaliilor vasculare/neuromusculare din peretele
intestinal – lumenul vizibil.
- diametrul > in ileus mechanic decta in ileus functional
- gaz + lichid in ileus mechanic/ gaz in ileus functional
- segmentele normale in ileus mechanic / toate ansele implicate in ileus functional
Unele aspecte se suprapun uneori facand diferentierea imposibila

Ileusul mecanic
Lumenul blocat: corpuri straine (opace/transparente), invaginatie, tumori in perete, compresiue
exterioara.
Obstructia: - completa
- partiala => oriunde

Semnul frecvent: grade diferite de dilatatia intestinala, anterior obstructiei – “bucle santinela”
- obstructie si durata crescuta => dilatare ridicata
- dilatarea crescuta => spatiu micsorat => aspect “stratificat”
- obstructie caudala => numar crescut de “bucle” dilatate
- continut tipic – gaz + lichid; exceptie obstructia proximala (duoden) => reflux in stomac
- segmentele distale golite de continut
- obstructia acuta a Duodenului – dificil de identificat – colectiile din duoden => stomac – si daca
exista voma frecventa= stomacul se goleste – semnul dispare
- obstructia cronica a duodenului => distensia gastrica evidenta, cu aspect opac omogen
- obstructia partiala – de scurta durata/ in duodenul proximal – dificil de identificat. Dilatatia pe un
segment scurt in duoden – poate trece usor neobservata.
- obstructia partiala de lunga durata – in duodenul distal => acumulare de material granular/ dens Rx,
proximal de obstructie asemanator fecalelor – continut deshidratat ( Identificarea lui in IS = obstructie
partiala distala – la pisicile batrane – adenocarcinom de ileon)
- obstructia completa => distal IS poate fi gol
O dimensiune < 1,6 L5 – nu este obstructie
O dimensiune > 1,6 sugereaza obstructia
Compozitia - minerala sau metalica – usor de identificat
- pietre de dimensiuni mici –pot trece fara probleme – identificate intamplator

20
- totusi, exista cazuri cand nu trec, desi dimensiunea le-ar permite => prezenta lor, agglomerate, la
indivizii cu semne clinice => suspiciune de ocluzie partiala cronica
- obiecte nemetalice, neminerale – dificil de identificat
- samburii de fructe, castanet – pot fi recunoscute dupa aspectul lor Rx
- corpurile cu suprafete neregulate – pot capta minerale sau gaz – devenind mai vizibile
- obstructie completa- peristaltismul este redus – prelungeste tranzitul bariului la locul obstructiei
- buclele dilatate au o interfata neteda bariu/mucoasa, iar bariul evidentiaza corpul strain => defect de
umplere in coloana de bariu
- daca este obstructie completa – bariul se opreste marcand suprafata de contact a corpului strain
- daca este obstructie partiala – bariul inconjura obiectul si trece in cantitate redusa
- obiectele cu orificii => obstructie partiala – bariul trece pe langa ele/prin ele; trece un volum scazut
de bariu – intestinul nu se destinde sufficient
- corpurile straine liniare (ata, nylon, ciorapi) => modificare de forma si contur
- o portiune din fir – fixa (pilor, duoden) => restul in intestine
- peristaltismul = avansarea corpului si plierea buclelor intestinale cu continut (gaz/material) =>
leziuni ale peretelui intestinal – ruptura- aderente intre anse, peritonita septica cu pneumoperitoneu
- contrastul - permite vizualizarea formei anormale si conturul anselor pliate
- materialul liniar nu produce defecte de umplere
- daca exista ruptura in peretele intestinal => mediu de contrast in cavitatea peritoneala
Invaginatia se datoreaza tulburarilor de motilitate, leziuni inflamatorii ale peretelui, neoplazie, cause
idiopatice
- poate aparea la orice nivel
- aspectul Rx este variabil - zona densa, eventual delimitata de gaz; cu cat este mai distala => distensia
IS este mai evidenta
Nu se poate diferentia Rx de alte cause obstructive mecanice doar prin Rx clasica.
- ecografierea - aspecte caracteristice
- contrast - oral - dureaza mai mult => peristaltism redus
- clisma - recomandata cand se suspicioneaza invaginatie la jonctiunea ileo-ceco-colica
Aspectul bariului - variaza in functie de gradul de permeabilitate al lumenului.
Defect de umplere si effect de tub - cand permite trecerea.
Terminare brusca cu dilatatie craniala - cand este obstructie totala.

Ileusul functional
Contractiile peristaltice inceteaza consecutiv tulburarilor circulatorii/ neuromusculare ale peretelui IS
Cauze: enterite virale (parvoviroza), obstructii mecanice cornice, peritonite, traumatisme medulare,
volvulus mezenteric, strangulare intestinala (hernii)
Semnul - variabil - dilatarea anselor pe un segment > comparativ cu ileusul mecanic.
Contrastul - semne nespecifice : anse dilatate, tranzit incetinit si exclude corpul strain obstructiv.
Volvulusul mezenteric - consecutiv trombozei arterei mezenterice , in special la rasele mari
Rx - dilatarea moderata => severa - cu lichid sau gaz; poate aparea colectie peritoneala
Hernia - strangularea anselor patrunse printr-o deschizatura posttraumatica a peretelui

*Procese infiltrative
- generalizate (inflamatii, infectii, neoplazii)
- segmentare
Semnele Rx sunt nespecifice si reduse
In principal - ingrosarea peretelui care nu intotdeauna este detectata Rx - insa determina tulburari
functionale intestinale (acumulare de gaz/lichide) - rolul Rx este de a exclude alte afectiuni obstructive
Contrastul - evidentiaza modificari de contur, mucoasa neregulata, ingustarea lumenului - cu aspect
focal sau generalizat.

21
*Formatiuni ale peretelui intestinal
Abcese in peretele intestinal - consecutive perforarilor provocate de corpuri straine - leziuni focale -
modificarea aspectului intestinal.
Tumorile - adenocarcinom, limfosarcom, mastocitom - cele mai intalnite tumori maligne;
- polipi duodenali - benigne
Fara semne specifice - zone dense de dimensiuni variabile = obstructii partiale sau totale => dilatarea
anselor, acumularea de continut
Contrastul - suprafata mucoasei este neregulata, lumenul poate fi ingustat
Ecografierea evidentiaza formatiunea

*Formatiuni in afara peretelui intestinal - pot antrena obstructii partiale sau totale
Aderente ale interventiilor chirurgicale anterioare, hernii abdominale (congenitale/traumatice),
tumorile organelor invecinate => ingustarea lumenului si deplasarea traiectului

Intestinul gros
Cecum , colon (ascendent, transvers, descendent), rect
Cecum: - la caine - compartimentet - continutul gazos il face usor de identificat -L central; VD -
abdomenul mijlociu dr
- la pisica - necompartimentat, rar cu gaz - greu de identificat
Colon: -aspect de ?
- colonul ascendent - abdomenul mijlociu
- colonul transvers - dr => stg - cranial de radacina mezenterului
- colonul descendent - stg => partea mediana => pelvis
Rect - de la intrarea in cavitatea pelvina => la anus
Afectiunile colonului sau ale organelor adiacente => modificari de dimensiune, forma, pozitie si
densitate
Desi nu se poate evalua functia - acumularea de materiale (fecale) = tulburarea motilitatii
Colonul cu material omogen dens, fara gaz = diaree
Formatiunile moi sau invaginatia apar ca densitati omogene !!! - o interfata curba de tesut dens
omogen in lumenul colonului = invaginatie.
Cele mai multe semne sunt nespecifice
Numeroase boli pot avea semne similare => o boala poate avea manifestari variabile
Normal - fecale in cantitate variabila, iar diametrul < lungimea L7

Modificari de dimensiune si forma

Constipatia = Rx acumulare de fecale care sunt mai opace decat normal => dilatatia colonului
Dilatatia localizata datorata: - invaginatiei (cecocolica, ileocolica)
- volvulusului (cecal, colic)
- tumori (intramurale, extramurale)
- corpurilor straine
Dilatatia generalizata = megacolon => dilatatia difuza si motilitate deficitara cauzata de obstructii
mecanice sau functionale
Poate fi idiopatic sau asociat mai multor cauze, cum ar fi:
- constipatia cronica severa
- megacolonul idiopatic felin
- anomalii ale coloanei (sindromul cozii de cal, agenezia sacrococcigiana felina)
- tulburari neuromusculare
- tulburari metabolice
- hernie perineala
- anomalii congenitale anorectale

22
- cauze mecanice - ingustarea bazinului (consecutiv fracturilor), prostatomegalie, limfadenopatii,
tumori, corpuri straine, compresiuni produse de organele invecinate
- formatiuni proliferative in peretele intestinal: tumori, polipi, infiltrat granulomatos
- dezvoltarea modelului obstructiv depinde de dimensiunea formatiunii: fara semne => obstructie
partiala => totala

Modificari de pozitie
Desi pozitia variaza, pot aparea modificari consecutiv formatiunilor organelor adiacente => deplasarea
cecumului, colonului sau rectului
Pozitia si forma Intestinului gros pot fi alterate de procesele inflamatorii (colite) - localizate sau
generalizate => neregularitati ale mucoasei - identificate prin contrast.

Examenull radiologic al abdomenului

Aparatul urinar – rinichi
- In spatiiul extraperitoneal
- Vizualizarea lor depinde de cantitatea de grasime extraperitoneala
- La caine – polul cranial al RDr – fosa renala a lobului caudal – T13 – L1 – gre de
individualizat la caini cu toracele adanc sau daca este prezent continutul alimentar in
segmentele digestive adiacente.
- Rstg – mai mobil, mai caudal si mai ventra (incidenta L)
- Forma alungita = bob de fasole
- La pisica – mai usor de individualizat Rdr separat de ficat prin grasime
- Forma rotunda, ambii sunt mobili, cu localizare variabila si se pot suprapune – mimand o
formatiune intraadominala
- Dimensunea – evaluata cel mai bine VD si fara sc (se pot mari in timpul urogramei)
 Caine – 25 -3,5 xL
 Pisica 2-3 x L
- Densitatea rx – omogena, de tesut moale
- Activitatea functionala – sub civ – urografierea descendenta – apreciind nefrograma,
pielograma mai opaca decat prima
- Imaginea este dependenta de fluxul sanguin renal, filtrarea glomerulara a substantei, resorbtia
tubulara a apei (concentrand substanta)
- Nefrograma/pielograma 10s – 30s de la iv

Aspecte patologice
- Variatia numarului
o Agenezie renala – determina hipertrofie compensatorie
o Cresterea numarului – rara
- Variatia dimensiunii
o Crescut usor – sever
 De obicei bilateral
 Insuficienta acuta
 Glomerulonefrite
 Pielonefrite
 Tumori
 Obisnuit unilateral
 Hipertrofie compensatori
 ....
- Variatia formei
23
 o Chisturi (solitari/ultiplu)
o Abcese subcapsuare
o Infarcte renale
o Tumori primare/metastaze
- Variatia densitatii
o Cresterea prezentei calculilor
o Mineralizarea chisturilor
o Calcifieri tumorale
o Nefrocalcinoza (calcificarea zonelor de infarct renal)
- Variatia localizarii
o Rinichi ectopici – ecografiere, urografiere
 Intraabdominal
 In canaul pelvic
 Intratoracal
o Deplasare
 Marirea organelor adiacente (ficat, splina, glande suprarenale)

Anomalii renale congenitale

- Absenta uui rinichi
- Duplicarea unuiambilor rinichi
- Hipoplazia (ibisnuit unilateral)
- Fibroza interstitiala (Cocker)
- Boala polichistica (persana)

Rx – daca un rinichi lipseste – congenerul este hipertrofiat compensator

In hipoplazie si nfibroza – rinichiis unt mai mici si conyur neregulat.
In boala polichistica – rinichii sunt mariti si cu aspect neregulat – cand se foloseste contrastul –
opacitatea este neomogena – aare ca defect de umplere (parenchimul mai rx opac iar chisturile mai rx
transparente).
Nefritele
- De regula cauzate de infectii ale tratului inferior propagate la rinichi
- Evaluarea cea mai buna – analiza urinei
- In afectiunile acute – rinichii apar ormal, uneori cu o usoara marire uni/bilaterala
- In afectiunile cronice – unul/ambii rinichi sunt mai mici si cu aspect neregulat
- Nefrite pot fi asociate cu nefrolitiaza – puncte opace in special la nivelul bazinetului
- Conrastul
o Aspect normal in afectiuni acute
o Aspect neomogen si neregulat
- ....

Hidronefroza
- Obisnuit cauzata de obstructia ureterelor prin calculi, tumori ale trigonului vezical, ureterelor
sau in spatiul extraperitoneal
- Poate aparea secundar infectiilor cronice
- Rx – forme incipiente – forma si dmensiunea tinichilor pot fi normale
- In forme severe – rinichii sunt mariti si cu contur neted
- Contrastul – evidentiaza in formele severe reducerea zonei parenchimatoarse si dilatatia
bazinetului

Ureterele

24
 - In spatiul retroperitoneal – de la niveul rinichiului la vezica urinara (unde inra in cavitatea
peritoneala)
- Nu sunt vizibile – doar cu sciv – aspecct tubular
- Aspecte radiologice
o Variatii numerice
 Agenezia renala asociata cu agenezia ureterala
 Uretre duble
o Variatii dimensionale (unilaterale sau bilaterale)
 Dilatatii generalizate (hidroureter) – obstructia trigonului vezical, obstructia
terminatiei unui ureter ectopic 9dechidere in vagin, in uretra, in rect)
 Dilatatii focale – ureterocel (dilatatie chistica terminala), diverticul ureteral
(consecutiv obstructiei partiale cronice), olipi fibroepiteliali, tumori,
compresiuni externe

Vezica urinara
- In abdomenul caudal ventral, cranial de pubis, caudal de i.s si ombilic, ventral de rect si
colonul descendent (si uter la femela)
- Are opacitatea tesuturilor moi – orice crestere sau scadere a opacitatii (de tesut moale) .......
- semnele radiografice sunt limitate – modificarile fie sunt ale vu, fie ale organelor adiacente
- vizualizare deficitara
o postmictiune
o deplsarea caudala/ventrala conseutiv hernierii
o ruptura vu, colectii abdominale
o aniale emaciate sau tineret (sub 4 luni)
- pozitie modificata
o ventral – hernia peretelui abdominal
o craniall/cranio ventral – marirea prostatei (infectii, tumori, chisti), ruptura uretrei,
piometrul, gestatia, tumori sublombare
o caudal – hernia perinneala (retroflexia vu), scurtarea uretrei, tumori abdominale,
congenital
o dorsal – formatiuni abdominale
- modificarea formei – cauzata de compresiuni externe (formatiunile organelor adicaente),
tumori ale peretelui vu, diverticul uracic (pisica)
- modificarea dimensiunii – greu de stabilit din cauza variatiei normale largi
o cresterea
 obstructia colului sau uretrei prin tumori, stricturi, calculi
 atonie neurogenica – hernii discale, intreruperi de maduva
o scaderea
 obstructiei ureterale –
 annomalii congenitale – uretere ectopice, fistula ureterovaginala sau
ureterorectala
- modificari de densitate
o Scadere
 Gaz – consecutiv cateterizarii sau cistocentezei - incidenta laterala – central,
bule radiotransparente
 Cistita emfizematoasa (in lumen si perete)
o Crestere
 Calculi radiopaci
 Mineralizarea peretelui vezical asociata cu neoplazie sau cistita cronica
25
Cistografierea
- Evidentiaza – modificari intravezicale (neregularizarea mucoasei vu, defecte de umplere )
modificari intramurale (ingrosarea peretelui), modificari extravezicale (ruptura peretelui)
- Modificari ale mucoasei – procese proliferative care determina un aspect neregulat al
suprafetei mucoasei
- Aspect mai accentuat cand vezica nu este suficient destinsa
o Neregularizarea poate fi focala sau difuza - usoara (aspect de perie) sau severa (aspect
bolovanos)
o Procesele proiferative ot fi insotite de ulceratii ale mucoasei
o Vizualizarea prin contrast dublu – deoarece sc adera la suprafata ulcerata
- Modificari intramurale –
o Normal – peretele vezical = 1 mm in functie de gradul de destindere
o Ingrosarea peretelui poate fi focala sau difuza – iar cand vezica este complet destinsa,
ingrosarea poate fi mascata sau neobservata
o Ingrosarea poate fi produsa de procese inflamatorii, traumatisme, tumori
o Prezenta acestor procese in peretele vezica – scaderea elasticitatii peretelui – nu se mai
destinde
 Simetric = modificari intramurale difuze
 Asimetric = modificari intramurale focale
- Defecte de umplere – determinate d eorice formatiune ce ocupa lumenul vezical – calculi,
mucus, polipi, tumori, cheaguri de sange etc
o Se recomanda contrast dublu – sc + aer
 Pot fi libere - in incidenta laterala – in centrul imaginii (calculi, cheaguri,
mucus, bule de aer)
 Pot fi atasate la peretele vezical (polipi, tumori) – vizibile cand sc este in juru
formatiunilor, peretele poate fi infiltrat = ingrosat adiacent defectului de
umplere
- Modificari extravezicale
o Evidentiaza prezenta modificarilor in afara vezicii urinare
o Anomalii congenitale – persistenta canalului uracic, diverticulului sau chistul uracic –
apare ca o dilatatie la nivelul apexului vezical
o Fistula vezicii urinare – patrunderea sc in structurile adiacente (rect sau vagin)
o Extravazarea sc in cavtatea peritoneala s tesuturile inconjuratoare – ruptura colului
vezical

Uretra
- La femele este scurta – si greu de evaluat rx
- La masculi – este mai lunga decat la femele si poate fi evaluata fara/cu sc
- Este impartita in 3 ortiuni – prostatica, membranoasa si peniana
- Pe rx clasica se pot identifica
o Opacitati sau radiotransparente intrauretrale – calculi (opac si transparenti)
o Fracturile bazinulu – pot determina lezionarea uretrei si chiar ruptura ei – evidentiata
prin contrast
- Contrast – extravazarea substantei in afara lumenului (consecutiv lezionarii peretelui –
traumatisme, sondaj defectuos) s defecte de umplere
- Defectele de umplere – intraluminale, intraurale, extramurale
o Bule de aer, calculi, cheaguri de sange sau mucus – formatiuni rotunde , ovale sau
neregulate, cu margini netede sau neregulate

26
 o Procese inflamatorii, tumorale, cicatrici – ingustarea lumenului (partiala sau totala) –
determina o suprafata neregulata a mucoasei luminale
o Compesiuni din exterior cu ingustarea umenului si suprafata neteda a mucoasei –
hiperplazia si neoplazia prostatei

Prostata
- Structura bilobata ce inconjoara uretra proximala, s8ituata ventral de rect si caudal de vezica
urinara
- Ocazional identificata la caini normali ca o formatiune rotunda, cu densitate de tesut moale –
de cele mai multe ori inssa este neobservata
- Poate fi masctaa de fecalele din rect in ambele incidente

Prostatomegalia
- Hipertrofia benigna – marirea volumului consecutiv modificarii (dilatarii) spatiului intercelular
– antreneaza in timp formarea chisturilor prostatice (cu dimensiuni variabile – microscopice –
mari) deformand glanda
- Prostatita (obisnuit bacteriana) – infectia poate aparea inglanda sau se poate extinde din alte
surse (testicule, vezica)
o Devine rezervor de reinfectie sau de extindere la alte organe
o Semne variabile – de la fara semne la hemoragii fulminante, ruperea capsulei si
producerea peritonitei
- Abcesul prostatic – rezultat al prostatitei sau chistului
o Dimensiuni variaile................

Curs 10
Examenul radiologi a abdomenului
Aparatul gennital femel
- Uterul
o In abdomneul caudal
 Normal – nu se observa pe rx clasica
 Intre colon si vezica urinara
 Aspect tubular cu densitate de tesut moale – nu poate fi diferentiat de intestine
- La catea – in gestatie – dimensiunea, forma, densitatea variaza in functie de rasa, numar si
varsta fetusilor
o Creste dimnesiunea uterului = 30-40 zile de la ovulatie – circumferitna 10-15 cm
o Aspect tubuar, neted = carnat – 40-45 zile post ovulatie, circumferinta 12-17 cm
o 45 zile post ovulatie – mineralizae fetala
- La pisica – uterul rx la 25-35 de zile de gestatie
o Mineralizarea fetala 35 – 45 zile postovulatie

Localizarea – uterului gestant – abdomenul mijlociu si posterior – determina deplasarea organelor

adiacente
- LL – cranial si dorsal – intestinul subtie si colonu
- VD – lateral – colonul si vezica urinara
- Dar si formatiuni ale organelor adiacente pot antrena modificarea pozitiei organelor respective
(tumori splenice, ovariene sau renale)

Modificari
- Marirea uterului
27
 o Generalizata
o Localizata – mai dificil de evidentiat
- In absenta gestatiei – afectiuni numeroase, falsa gestatie, piometru, mucometru, torsiune
uterina, chisti uterini, endometrita.
- Marirea generalizaya – cu prezenta scheletului fetal – sugestiv pentru gestatie – nu trebuie
exclusa torsiunea uterului gestant care nu poate fi semnalata rx (smenele clinice si anamneza
ajuta la diferentiere)
- Marirea localizata – este sugestiva pentru neoplazie, chisti, abcese, granuloame endometriale
- Modificari de pozitie – hernia uterului prin fisuri ale peretelui abdominal sau la nivel inghinal
- Densitatea – tesut moale (negestant si prima faza a gestatiei) dar si in piometru, torsiune
- Radiotransparenta crescuta – aer – indica moarte fetala, piometru emfizematos
- Mineralizarea in uter – indica prezenta gestatiei
o Se urmareste alinierea structurilor – vertebre, coaste, membre si forma si alinierea
oaselor craniului
o In general – nealinierea structurilor scheleatele sau colpasul cutiei craniene – indica un
fetus neviabil sau mumificat
o Suprapunerea si comprimarea aparenta a structurilor intr-un spatiu mai mic decat neam
astepta – sugestiv pentru un fetus neviabil sau mumificat
- Aparitia scheletului fetal – fara sa fie asociat cu structura tubulara uterina = suspiciune de
gestatie ectopica
- Distocia – evaluarea pozitiei fetusilor in raport cu canalul pelvic – pentru interventia
chirurgicala
o Evaluarea postpartum – pentru a evidentia osibilitatea retinerii fetusilor
- Ovarele – caudal de rinichi – nu se observa rx
o Modificarea de dimensiune chist folicular, tuori – formatiuni bine circumscrise – pot fi
greu de evidentiate din incidenta LL din cauza suprapunerilor, mai evidente din
incidenta VD
o Densitatea tesuturilor moi, ocazional aceste structuri moi pot contine zone mineralizate
- teratoame

28