Calciu mesager secund

Realizat de: Put Ioana

Absorbtia calciului creste in perioadele de cresere rapida la copil, in sarcina, lactatie si scade odata cu inaintarea in varsta. Daca exista cantitati adecvate de vitamina D, iar metabolismul acesteia este normal, mai mult calciu din dieta este absorbit (adaptare). Majoritatea calciului se absoarbe la nivelul proximal al intestinului subtire iar eficienta absorbtiei scade in segmentele distale ale intestinului subtire. Atat transportul activ cat si difuziunea limitata sunt implicate, ultima fiind mai importanta la nivelul partii superioare, iar ultima la nivelul partii inferioare a intestinului. Ambele sunt influentate de vitamina D prin metabolitii sai activi.

Sursele cheie de calciu

Laptele si derivatele furnizeaza 50% din aportul de calciu in Marea Britanie, 55% in SUA; pestele conservat (ex. sardine); laptele degresat si semidegresat furnizeaza un pic mai mult calciu la suta de mL decat laptele integral; laptele de soia (suplimentat cu calciu nu contine calciu in cantitate mare in mod natural); faina alba si neagra si diferite tipuri de paine; vegetalele cu frunze verzi; fructele uscate, nuci si seminte (migdalele sunt o sursa deosebit de buna); pastaile (mazare, fasole, etc.). (2)

Metabolismul si rolul calciului

La nivelul organismului uman se gasesc in medie intre 1 si 2 kg de calciu, din care peste 98% se afla la nivelul scheletului. Ionul de calciu (Ca) prezinta doua sarcini pozitive. La nivel osos, ionii de calciu formeaza un complex cu ionii fosfat pentru a forma cristale de fosfat de calciu. In curentul sanguin, calciul apare sub forma de complexe, in combinatie cu proteine si diversi nutrienti, dar si sub forma libera. In mod normal, aproximativ 47% din calciul plasmatic este liber, in timp ce 53% apare sub forma de complexe. Desi intreg calciul din curentul sangvin are roluri utile, doar concentratia ionilor liberi de calciu are un efect direct asupra functionarii nervilor si muschilor. Din acest motiv, masurarea concentratiei ionilor liberi de calciu este mai importanta in diagnostic decat masurarea nivelului total al calciului sau al calciului legat.

 Calciul din fluidul extracelular este critic pentru o mare varietate de functii si este remarcabil de constant. Concentratia ionilor de calciu in lichidul extracelular este mentinuta constanta de interactiunea proceselor de aport si de eliminare celulara a calciului. Calciul intra in plasma prin absorbtie din tractul intestinal si prin reabsortia ionilor din os. Calciul paraseste lichidul extracelular prin secretie la nivelul tractului gastrointestinal, secretie urinara, depunere in mineralul osos si, intr-o mai mica masura, printranspiratie.

Schimbarile nivelului calciului extracelular sunt reglate in principal de nivelul hormonului paratiroid(PTH) si de nivelul 1,25-dihidroxvitaminei D. Secretia de PTH este reglata de nivelul calciului extracelular, printr-un receptor cuplat cu proteina G. Mici cresteri ale nivelului calciului extracelular ce depasesc nivelul normal inhiba secretia PTH. Ca urmare, preluarea de calciului din intestin, reabsorbtia renala si eliberarea de calciu din os sunt reduse pentru restabilirea valorilor normale. Daca concentratia calciului seric scade cu numai cateva procente, secretia de PTH este stimulata si preluarea de calciu din intestin, eliberarea de calciu din os si reabsorbtia renala cresc.

Ionii de calciu in interiorul celulei mediaza o varietate de functii celulare. Acest ion patrunde in celula printr-o varietate de ci: a. Transport micro-molecular pasiv Canalele voltajdependente de Ca (5 subunitati). Aceste proteine membrane contin in structura lor un senzor de voltaj; cand se atinge un potential critic transmembranar, acest canal permite pasajul transmembranar al ionilor. b. Transport micro-molecular pasiv Co-transport. Acest mecanism implica proteine membranare care isi schimba configuratia izomerica atunci cand se leaga de un ion de calciu si il tranporta prin membrana in timp ce transfera ionul de Na de partea opusa. c. Transport activ Ca ATP-aze. Pompa ATP-azei este o structura proteica ce utilizeaza energia ATP pentru a transfera ionii prin membrana prin modificarea conformatiei acestora.

Efectele celulare ale legarii liganzilor de receptori

Legarea ligandului de receptor se face prin forte slabe ( hidrofobe), intr-o zona specifica din molecula receptorului. Ca o consecinta a legarii de receptorii din plasmalema, prin care se induc apoi efecte intracelulare. Exemple de modificari ale plasmalemei. a) Redistrubuirea receptorilor b) Modificari de permeabilitate a plasmalemei c) Activarea unor enzime din plasmalema d) Cresterea concentratiei intracelulare a Ca2 - se poate produce prin deschiderea unor canale din plasmalema, ce permite patrunderea in celula a Ca2+ extracelular sau prin eliberarea sa in citosol din compartimente intracelulare( in muschi din reticulul sarcoplasmatic).

 Principalul rol intracelular al ionului de calciu este de a actiona ca mesager secundar. Dupa stimularea de catre mesagerii primari, de catre potentialul de membrana, alti mesageri secundari (proteina G, AMPc, GMPc, IP3), ionii de Ca intra in celula (sau sunt eliberati din reticulul endoplasmatic) si se leaga de diferite proteine cum ar fi Troponina C (permitand interactiunea actina-miozina si, deci, contractia musculara) si Calmodulina (stimuland diferite enzime implicate in sinteza proteica, metabolismul glucozei si functia celulara).

Ca2 se leaga in citosol de proteine specifice, dintre care cea mai importanta este calmodulina, identificata in toate celulele plantelor si animalelor. Calmodulina este o proteina ubicuitara, compusa dintr-un lant polipeptidic de 148 aminoacizi; are patru locuri de legarea Ca2+ cu mare afinitate. Legarea Ca2+ produce o modificare conformationala a calmodulinei ,astfel incat complexul Ca2+-calmodulina se poate de foarte multe proteine si enzime din citosol, activandu-le.(ex. fosfodiesteraza cAMP si adenilat ciclaza). Unele molecule de calmodulina sunt asociate cu fusul de diviziune sau componentele citoscheletului, ceea ce sugereaza implicarea calmodulinei in reglarea proceselor dependente de aceste structuri.

Activitatile celulare reglate de Ca2+ si cAMP se suprapun in mare masura si chiar concentratiile intracelulare ale celor doua componente pot fi modificate de aceiasi liganzi si se influienteaza reciproc. De aceea si Ca2+ este considerat ca un mesager de ordinul II. Folosirea mesagerilor de ordinul II nu numai ca traduce semnale extracelulare (legarea ligandului de receptor) in semnale intracelulare, dar realizeaza si o amplificare foarte mare a semnalului initial.In cazul cand un ligand induce patrunderea Ca2+ in celula, de fapt patrund mai multi ioni de Ca2+; acestia se leaga de mai multe molecule de calmodulina.

La radul lor, cAMP si complexul Ca2+ cu calmodulina activeaza mai multe proteine si enzime, deci se produc adevarate avalanse enzimatice dupa legarea unei singure molecule de ligand. Datorita acestor mecanizme de amplificare , procentul receptorilor din plasmalema nu depaseste 1% din totalul proteinelor de membrana, dar eficenta lor in activarea proceselor celulare este extrem de mare.

 Pe langa rolul ionului de calciu ca si component esential in structura osului sub forma cristalelor de fosfat de calciu (99%), functiile ionului de calciu sunt extrem de importante in conducerea nervoasa, in coagulare, impreuna cu vitamina K, in reglarea enzimatica, in contractia musculara, in permeabilitatea membranara si in metabolismul celular in conjunctie cu calmodulina, proteina de legare a calciului. Fiind un important ion in functionarea membranei celulare, ionul de calciu patrunde in celula in timpul fazei de platou a repolarizarii si este profund implicat in transmiterea semnalelor nervoase ca si in contractia muschiului neted (cardiac si fibrele musculare netede ale peretelui

Neurodegenerarea in procesul de imbatranire

Nivelul neurotoxic al glutamatului determina si cresterea nivelului ionilor de Ca2+ intracelular, care preceda moartea celulara. Aceasta crestere a nivelului de Ca2+ intracelular se explica prin cresterea influxului ionilor de Ca2+ prin canalele membranei plasmatice. Ionii de Ca2+ reprezinta un factor major de neurutoxicitate pt neuronii cordicali, prin activarea proteazelor Cadependente, care determina degradarea (prin depolimerizare) elementelor citoscheletice din celulele neuronale , degenerarea neuritelor si pierderea posibilitatilor de transport necesare mentinerii viabilitatii celulelor neuronale. Alterarea homeostaziei ionilor de Ca2+ este o

Capacitatea neuronului de a se adapta la o incarcatura de ioni de Ca2+ este alterata o data cu inaintarea in varsta. Diferite tipuri de celule neuronale au capacitati diferite de a se adapta la incarcatura ionilor de Ca2+, de aceasta capacitate specific celulara ar depinde gradul de neurodegenerare selectiva din cursul imbatranirii sau bolii.

Bibliografie
Benga Gh.- Biologie celulara si moleculara, Cluj, Ed. Dacia, 1985. Cruce M., - Biologie moleculara a semnalizarii celulare, Craiova, Ed.Aius, 1998. I. Manta., -Biochimie medicala, Bucuresti, Ed. Didactica si pedagogica, 1965.

Va multumesc !