c

CAMPYLOBACTERIOZA
 INTRODUCERE

• Importanta: Campylobacteriozele (zoonoze) reprezinta un grup de infectii

considerate a fi printre cele mai raspandite din intreaga lume. Cele mai
frecvente manifestari clinice sunt cele intestinale.

• Campylobacter jejuni ocupa un loc important in etiologia diareilor,

participand in proportie de 80% la enteritele omului.
 FORME CLINICE

• Cazurile benigne, asimptomatice, autolimitante nu se prezinta la medic, in

general.
• Cea mai frecventa manifestare a infectiei cu C.jejuni este cea intestinala.
• In functie de categoria alimentului si numarul germenilor ingerati,
manifestarea clinica imbraca forma unei enterite acute.
• Debutul este caracterizat de o scurta perioada de febra, cefalee, mialgii,
stare de disconfort general. Febra poate atinge 40ºC, cu simptome generale
de sindrom infectios si cu crampe abdominale care se accentueaza si se
insotesc de diaree, care apare brusc sau gradual. Scaunele sunt lichide,
apoase, cu particule de puroi (50% din cazuri), urme de sange si mucus, in
numar de pana la 10 pe zi.
 FORME CLINICE

• Simptomele se amelioreaza in cateva zile, putand sa apara recaderi in 5-

10% din cazuri.
• Durata evolutiei formei tipice este de 7 zile, fiind autolimitanta; alteori
boala se manifesta ca o inflamatie invadanta a colonului si rectului (enterita
regionala, colita ulceroasa), iar boala Crohn, colita ulceroasa preexistenta,
poate deveni manifesta.
• Cazurile sporadice, in care febra predomina, se pot confunda cu febra
tifoida.
• La copii, campylobacterioza se manifesta timp de aproximativ 2 saptamani,
preponderent ca o enterocolita acuta, cu febra, convulsii in 90% din cazuri,
diaree mucosanguinolenta, voma, deshidratare severa.
 FORME CLINICE

• Formele extraintestinale, desi rar semnalate, pot fi sub forma de colecistita

acuta, cu sau fara diaree, peritonita, fara a fi precedat de enterita sau
meningita la nou-nascut.
• Forma reactiva indica un proces asociat cu o infectie localizata oriunde in
organism si care se poate manifesat printr-un sindrom in care hemoliza,
uremia si trombocitopenia domina tabloul clinic (descris si in asociere cu
Shigella, bacilul tific, E.coli enterohemoragic, Yersinia si unele
enterovirusuri).
• Alteori, se poate inregistra sindromul Guillain-Barre, o forma de
poliradiculonevrita si artrite, dupa enterita (ca si in cazul asocierii in
Shigella, Salmonella, Yersinia si Borrelia). Dupa 1-2 saptamani apare
durerea acuta a unor articulatii.
 DIAGNOSTIC DE LABORATOR

• Se folosesc medii de transport al prelevatelor si medii selective, cu multi nutrienti,

imbogatite cu sange de cal sau oaie si care contin antibiotice pentru inhibarea florei de
origine fecala –mediul Skirow, Butzler, Campy BAP.
• Germenii prezenti in scaun sunt detectati cu usurinta in medii selective, mai putin
inhibitorii –Skirow.
• Mediile de imbogatire sunt utile in depistarea purtatorilor.
• Exista si tulpini de Campylobacter care sunt inhibate de antibioticele din mediu.
• Incubarea se face in microaerofilm (5% oxigen, 10% CO2 si 85% nitrogen) la 43ºC
(tulpini aviare), timp de 24 - 48 ore.
• Diagnosticul prezumtiv se bazeaza pe caracterele morfotinctoriale, culturale, prezenta
oxidazei si catalazei, mobilitatea.
• Metodelor de discriminare a tulpinilor , in vederea stabilirii filiatiunii epidemiologice, li
se adauga PCR.
 DIAGNOSTIC DE LABORATOR

• Caracterizarea moleculara a permis stabilirea diversitatii tulpinilor si a

contaminarii incrucisate de la lot la lot, intr-un abator, identificarea unei linii
clonale dominante intr-o populatie de germeni si analiza moleculara a tulpinilor de
Campylobacter izolate de la bolnavi cu sindrom Guillain-Barre sau Miller Fischer.
• Doza infectanta la om a fost stabilita ca fiind de minimum 1000 germeni.
• Germenii cresc bine la temperatura corpului gazdelor cu sange cald (37ºC), cu un
optim la 42ºC, temperatura pasarilor.
• Supravietuirea in conditii de mediu este dependenta de temperatura (sensibili la
frig si uscaciune), de prezenta materialului lemnos, de patrunderea germenelui in
structura poroasa a acestuia, iar produsele din plastic nu au un efect protector,
ceea ce le recomanda pentru utilizarea planselor la taierea carnurilor in bucatarii.
 DIAGNOSTIC DE LABORATOR

• S-a semnalat persistenta C.jejuni, forma viabila si necultivabila, in apa

contaminata, avand potential de risc pentru colonizarea in intestinul
animalelor si omului.
• C.jejuni este viabil si dupa 116 zile intre 4 si 20ºC; la 25ºC viabilitatea este
de aproximativ 5 zile, iar la 4ºC, timp de cateva saptamani, in apa, urina,
lapte.
• Este sensibil la pH acid, iar cel neutru si alcalin ii favorizeaza multiplicarea
si supravietuirea (3 luni la 37 ºC, in bila).
• Sensibilitatea la tetraciclina si ampicilina se ridica la 80-85%, fiind in
general sensibil si la cloramfenicol, gentamicina, furazolidon, acid
nalidixic, norfloxacin, ciprofloxacin, eritromicina.
 AGENTUL ETIOLOGIC
• Genul Campylobacter cuprinde bacili Gram negativi, mobili, subtiri, incurbati sau
in spirala, nesporulati, microaerofili, frecvent izolati la cazuri de enterite acute la
om, atat in zonele subdezvoltate, cat si in cele dezvoltate ale globului.
• Germenii pot determina infectii sistemice la om, iar unele specii, imbolnaviri ale
animalelor domestice si salbatice.
• Campylobacter jejuni - izolat prima data in 1936, de la un caz de TIA la sugar, prin
lapte contaminat.
• Bacteria incepe sa preocupe sanatatea publica in deceniul 8, cand diagnosticul
bacteriologic imbunatatit semnaleaza o incidenta de 5-8% mai mare decat incidenta
salmonelelor in BDA, in tarile dezvoltate, iar in tarile in curs de dezvoltare,
incidenta este cuprinsa intre 35 si 75%.
• Se demonstreaza ca enteritele cauzate de speciile C.jejuni/coli sunt TIA, in care
rolul major de cale de transmitere revine alimentelor de origine animala si mai ales
pasarilor comercializate (gaini, pui pentru grill).
 AGENTUL ETIOLOGIC
• Campylobacter jejuni este considerat acum un agent infectios care ocupa un prim
loc in etiologia diareilor, participand in proportie de 80% la enteritele omului.
• Exista si alte specii de Campylobacter asociate cu bolile omului: C.coli, C.fetus,
C.lardis
• Mobilitatea agentilor patogeni conduc la abilitatea de a coloniza si infecta
mucoasa intestinala, germenii sunt eliminati odata cu continutul intestinal, iar
excretia dureaza 2-3 saptamani. Inflamatia exudativa, hemoragica este prezenta la
nivelul jejuno-ileonului si colonului. Se pare ca C.jejuni are invazivitate locala,
unele tulpini produc citotoxina Shiga-like. Germenele induce formare de anticorpi
anti-LPS, specific de tip si specie. IgM apare in concentratie mai mica decat IgG
si ambele incep sa scada in cateva luni.
• In zonele hiperendemice, anticorpii IgG sunt la apogeu in primii ani de viata, in
timp ce anticorpii IgA cresc continuu, urmare a stimulului infectios repetat ; dupa
o infectie acuta, anticorpii IgA apar mai rapid, protejand fata de boala.
 PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
-Sursa: Surse de agent patogen pot fi si animalele din crescatorii.
• In crescatoriile de porci si gaini, frecventa izolarii C.jejuni atinge proportii de 30-90%
• In intestinul puilor de gaina comercializati, concentratia germenilor variaza. Porcii,
ovinele si bovinele sunt contaminate in mai mica masura fata de caini si pisici; pot
face infectia numai pisicile si cainii tineri.
• Campylobacter a fost pus in evidenta si la animale salbatice, si la ciori, corbi, vrabii,
pasari de apa, fazani, rate salbatice, porumbei.
• Pasarile domestice sunt mai des contaminate decat cele salbatice.
• Soarecii si sobolanii sunt surse importante.
• Sporadic, germenii apar si in intestinul vulpilor si porcilor mistreti.
• Incubatie : Campylobacterioza intestinala: 1-7 zile.
• Contagiozitate : Durata excretiei de germeni, in cazurile netratate cu antibiotice, poate
fi de 2-7 saptamani, fara sa rezulte portaj cronic.
• Transmiterea secundara, in familii, nu are loc, desi contactele sunt foarte stranse.
-Cai si mod de transmitere:
r

• Sunt similare germenilor cu poarta de intrare aparatul digestiv, fiind asociate inclusiv cu
diareea voiajorilor.
• Laptele nepasteurizat si contaminat prin mastita vacilor are un important rol in transmiterea
C.jejuni(Angia, SUA, Australia).
• A fost semnalata transmiterea verticala, cea de la persoana la persoana si de la mama
purtatoare. Nu este dovedita transmiterea de la pacienti la personalul medical.
• De asemenea contaminari incrucisate in bucatarii, precum si infectii nosocomiale si de
laborator au fost semnalate.
• Izolarile s-au facut din carcasele si organele de pui (piept, aripi, pulpe), din esantioane de
carne cruda in macelarii, din lapte, unt, pui grill, la fel si din pui si fazani din crescatorii.
• Contaminarea carcaselor are loc in abatoare, chiar pana la 75% din cazuri. Carnea
animalelor se contamineaza la sacrificare sau transare. Uscarea cu aer rece a carcaselor de
porc, oaie, vaca, cal omoara germenii si explica absenta lor in aceste carnuri.
• Laptele poate fi, de asemenea, contaminat; in branza proaspata, supravietuirea este
b

limitata in timp, in branzeturile tari Campylobacter este rapid inactivat (sarea si

pH-ul acid).
• Apa potabila poate fi contaminata prin materiile fecale ale surselor de
Campylobacter.
• Teoretic, orice aliment preparat din carne tocata, in amestec, poate fi contaminat.
• Alimentele de origine vegetala pot transmite C.jejuni, fiind contaminate prin
fertilizanti organici.
• In mediul exterior, s-au obtinut izolari din apele de suprafata si de profunzime
contaminate. S-au semnalat izolari si din nisipul plajelor investigate in Anglia.
• Mustele pot fi contaminate.
• Dejectiile, gunoiul, namolul apelor fecaloid-menajere, utilizate adesea ca fertilizant
agricol, pot fi contaminate, iar supravietuirea C.jejuni depinde de temperatura.
• Crescatoriile avicole sunt puternic poluate biologic, iar prin reziduurile acestora pot
fi contaminate apele de suprafata si fauna respectiva (pestii, crustaceele, scoicile).
 FACTORI FAVORIZANTI

• Factorii de risc pentru imbolnavirea omului sunt:

- contactul cu animalele de ferma (bovidee, ovine, porcine, pui, cal);

- contactul cu animalele de companie ( caini, pisici, pasari/colivii-purtatoare sau cu

diaree);

- prepararea si consumul alimentelor ( cu maximum 4 zile inaintea aparitiei

simptomelor), carne de pui, porc, vaca, oaie;

- relatii cu membrii familiei cu diaree ( consum comun de alimente contaminate).

 RECEPTIVITATE

• Infectiile cu C.jejuni predomina la sexul masculin (2 :1).

• In tarile industrializate se inregistreaza un varf de morbiditate la copii pana la 5
ani si un al doilea varf intre 20 si 29 ani.
• In tarile subdezvoltate, cea mai mare rata de izolari se inregistreaza la copiii sub 1
an.
• Personalul crescatoriilor (pasari, porci) este mai expus riscului, la fel si
homosexualii.
• Manifestarile clinice prelungite si severe ( sistemice) –la persoanele cu
imunodeficienta si rezistenta generala nespecifica deficienta.
 FORME DE MANIFESTARE ALE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

• Izolarile de C.jejuni raportate la CDC (SUA) incepand din 1982 s-au mentinut an de an la
5-6 %000. Studii recente remarca izolarea de la bolnavi a C.jejuni cu o rata dubla fata de
cea a salmonelelor ( 20 %000), ceea ce ar insemna o incidenta reala de 40%000.
• Diareele moderate, benigne, simptomatice nu determina pacientul sa se adreseza
medicului, ceea ce inseamna ca icidenta reala s-ar putea ridica pana la valori de
1000%000.
• Letalitatea atinge valori de 0,05%0.
• Infectiile cu Campylobacter jejuni se manifesta endemic sau cu focare epidemice , mereu
prezente in tari cu standarde igienico-sanitare bune.
• In zonele hiperendemice, datorita prevalentei mari si a imunitatii postexpunere, prin
contact cu doze subinfectante, epidemiile sunt rare ; se citeaza si infectii asimptomatice.
 RASPANDIRE

• In prezent, campylobacterioza are caracter universal, fiind prezenta in

toate ariile geografice, cu incidenta mai crescuta in sezonul cald, in
zonele temperate, si fara sezonalitate, in zonele tropicale.
 MASURI DE PREVENIRE
-Generale: Controlul efectiv se bazeaza pe intreruperea transmiterii de la animal la om, in
mod direct sau prin apa, alimente, obiecte, maini contaminate.
Obiective principale: izolarea stricta a fermelor de productie (greu de realizat)
• obtinerea unor produse care sa contina un numar redus de germeni, ceea ce presupune ca
hrana acestor animale sa fie sterilizata, fara adaosuri de fainuri nutritive, de suplimente
proteice de origine animaliera ;
• inhibarea colonizarii tractului alimentar al puilor de gaina cu Campylobacter jejuni, prin
precolonizarea cu tulpini salbatice de C.jejuni ;
• dupa ecloziune, intr-un mediu cu flora redusa, puii sa fie transportati in adaposturi curate si
decontaminate ;
• adoptarea de noi tehnici de abataj, cu echipamente care sa bareze difuzarea masiva a
microorganismelor din tractul intestinal la nivelul carcasei ( tratarea cu apa fiarta a
carcaselor si indepartarea penelor cu jeturi de apa, echipamente care permit curatirea si
decontaminarea chiar in timpul procesarii ; ameliorarea igienei abatoarelor, igienizarea
cotidiana corecta, decontaminarea periodica) ;
v

• existenta si corecta functionare a lantului de frig ;

• decontaminarea alimentelor prin iradiere ;
• prepararea termica adecvata a alimentelor ;
• pasteurizarea si sterilizarea laptelui si ale produselor finale ;
• clorinarea apei potabile ;
• spalarea corecta a mainilor, evitarea contactului cu fecalele bolnavilor
• controlul punctelor critice, cu analizarea rezultatelor, urmata de informare, educare si
instruire pe categorii ocupationale.

-Specifice: Diversitatea serotipurilor limiteaza utilizarea vaccinopreventiei.

Nu exista imunoprofilaxie si chimioprofilaxie.
 MASURI DE CONTROL

• Atitudinea fata de caz

-Izolare
-Confirmare
-Raportare
-Tratamentul se rezuma la rezolvarea deshidratarii, administrarea de antibiotice, care are
avantajul ca scurteaza durata si amploarea excretiei ( germenii dispar din scaun dupa 48
de ore de administrare a eritromicinei).
• In focar, dezinfectia combativa si aplicarea masurilor de precautie enterala.
• -Dezinfectie concurenta si curatenie terminala
• -Excluderea persoanelor bolnave sau convalescente de la manipularea alimentelor, ca si
den activitatea din crese, camine, spitale
• -A.E trebuie sa identifice sursa de infectie, contactii si calea de transmitere
b

• Bibliografie :

• 1.A.Ivan
• 2.Bocsan
b