Campylobacterioza aviara

Descriere imagine: Gaini la hranitoare

Campylobacterioza este o boala infectioasa, intalnita la numeroase specii de pasari, fiind produsa de bacterii din genul Campylobacter .

Boala se manifesta clinic prin abatere, diaree si scaderea productiei de oua, iar morfopatologic prin leziuni intestinale si hepatice. Campylobacterioza aviara desi prezinta importanta economica mai redusa, totusi ea are importanta sanitara mare, fiind o zoonoza, agentul etiologic producand frecvent la om, toxiinfectii alimentare. Etiologie De la pasari au fost izolate 3 specii de campylobacterii: Campylobacter jejuni , Campylobacter coli si Campylobacter lari , diferentierea lor se bazeaza pe sensibilitatea la acid nalidixic si hidroliza hipuratului.

In cadrul speciei Campylobacter jejuni au fost identificate 3 biotipuri, dintre acestea prezinta importanta biotipul I care este responsabil de leziunile intestinale, si biotipul II care produce leziunile hepatice. Campylobacter coli a fost izolat din intestinul pasarilor si din unele leziuni hepatice ale acestora, iar Campylobacter lari a fost izolat de la pasarile de apa. Campylobacteriile aviare sunt germeni Gram negativi, spiralati sau incurbati, fara capsula si spor, dar cu un cil dispus polar. Se cultiva pe medii inerte speciale, sau prin inocularea pe embrion de gaina in varsta de 5-8 zile, la care produce moartea in 4-7 zile. Campylobacteriile izolate de la pasari sunt sensibile la uscaciune, dar sunt rezistente in mediul umed. Sunt sensibile la dezinfectante si la unele antibiotice (tetracicline, eritromicina, streptomicina, gentamicina) si chimioterapice. Sunt rezistente la bacitracina, novobiocin si polimixina B.

Caractere epidemiologice Galinaceele sunt gazde naturale pentru campylobacteriile aviare, unde traiesc ca epifite in intestin. Campylobacteriile au mai fost izolate de la curci, rate, porumbei, fazani, pasari de agrement, pasari de apa si anseriforme migratoare sanatoase. Infectia se transmite pe cale digestiva, prin intermediul furajelor si apei contaminate. Ouale pot fi contaminate prin intermediul fecalelor. In statiile de incubatie infectia se transmite foarte usor, un pui infectat fiind capabil sa contamineze, in 24 de ore, majoritatea puilor eclozionati. In transmiterea infectiei cu Campylobacter jejuni un rol il pot avea si mustele. In declansarea bolii un rol major il au factorii favorizanti reprezentati de dezechilibrele alimentare, conditiile de zooigiena deficitare, exploatarea intensiva pana la epuizare etc. Tabloul clinic In cazul afectarii ficatului de cele mai multe ori boala evolueaza fara semne clinice. Daca se manifesta clinic pasarile slabesc, prezinta anemie si uneori diaree cu fecale galbui sau galben-brun, cu striuri de sange sau cu fibrina. La gainile ouatoare scade productia de oua, iar la pui se constata ramanerea in urma cu cresterea. Boala poate dura 1-3 saptamani, procentul de mortalitate fiind mic. In cazul afectarii intestinului de regula simptomele lipsesc sau sunt sterse si necaracteristice. Se constata abatere, incetinirea ritmului de crestere la pui, scaderea productiei de oua la adulte si diaree cu urme de mucus si sange. Factorii de mediu, stresul si bolile intercurente pot accentua gravitatea evolutiei bolii, indiferent de forma evolutiva.

La om infectiile cu Campylobacter jejuni produc diaree, ele pot sa apara accidental prin consumul carcaselor de pasari contaminate (48% din campylobacteriozele omului fiind date de manipularea si consumul de carne de pasare). Sunt mai frecvente in sezonul calduros. Tabloul morfopatologic In cazul afectarii ficatului acesta este hipertrofiat si friabil cu hemoragii subcapsulare. Pe suprafata apar focare de necroza in forma de stea, cu diametrul pana la un cm. Ficatul are uneori culoarea verde, datorita impregnarii cu pigmenti biliari. In cazul evolutiei intestinale, intestinul este plin cu mucus fluid si apos, iar pe suprafata mucoasei intestinale pot fi prezente hemoragii.

Diagnosticul Campylobacterioza aviara trebuie confirmata obligatoriu prin examen de laborator. Bacteriile pot fi izolate de la pasarile in viata din fecale, iar de la cadavre din continut intestinal, din ficat, bila sau sange. Se va face diagnostic diferential fata de holera aviara, salmoneloze, colibaciloza etc. Profilaxia Prevenirea aparitiei bolii se bazeaza pe respectarea masurilor generale de profilaxie, atat in fermele de crestere a pasarilor, cat si in statiile de incubatie. Vor fi respectate normele igienice, tehnologice, sanitare veterinare si de nutritie si vor fi efectuate in mod curent dezinfectii, dezinsectii si deratizari. Se va face clorinarea apei pentru limitarea contaminarii cu campylobacterii si se vor lua masuri pentru evitarea contactului cu pasari salbatice, care pot fi purtatoare.

Combaterea Daca boala a fost diagnosticata se recomanda: imbunatatirea conditiilor de igiena si hranire, depistarea factorilor favorizanti si remedierea acestora, instituirea la pasarile sanatoase a unor tratamente in masa cu antibiotice (eritromicina, oxitetraciclina), chimioterapice si vitamine. Pentru a preveni transmiterea infectiilor cu campylobacterii de la pasari la om, se recomanda tratarea carcaselor de pasari prin iradiere cu raze gamma sau cu solutii dezinfectante (acid acetic sau acid lactic solutie 0,5%), insa aplicarea acestor masuri nu trebuie sa produca modificari organoleptice si biochimice ale carnii de pasare.

 Articol publicat in revista Ferma nr. 4(36)/2005 Viorel Herman