Mortalitatea la

rumegătoare în perioada
neonatală

A elaborat: Zdraguș Nicolae

Coordonator: Bălănescu Sava
 Perioada neonatala este un moment de pierderi
semnificative ale producatorului prin morbiditate
si mortalitate. Viteii proaspat fatati sunt sensibili la
diverse conditii odata cu adaptarea la noul mediu.
Infometarea si hipotermia sunt printre cauzele principale
ale mortalitatii in primele trei zile de viata.
 Incidența vițeilor în primele trei săptămâni după naștere este de
obicei asociată cu tulburări gastro-intestinale, mai rar cu boli
respiratorii și alte probleme. Motivele de natură neinfecțioasă sunt
consumul de colostru și lapte de mastită, nerespectarea tehnologiei de
hrănire în sine (de exemplu, un diametru crescut al orificiului din
mamelon), transferul la înlocuitor de lapte de calitate scăzută. Agenții
cauzali ai diareei neonatale sunt rotavirusul, coronavirusul, E. coli și
protozoarele (coccidii și criptosporidium).

Toate provoacă diaree severă, deshidratare, urmată de moarte. Este

important de menționat că impunerea încălcărilor tehnologice în
patologiile infecțioase duce la o mortalitate mult mai mare a vițeilor în
primele zile de viață.
 Perioada neonayală este o perioada cu risc crescut
pentru fetus si pentru mama . Aproximativ 5-10 % din
viteili fatati anual si 15-20 % din mieii fatati anual in
Statele Unite , mor inainte de intarcare . Intre 50 % si
70 % mortalitatea neonatala apare in primele 3 zile de
viata , distocia , infometarea si hipotermia fiind
responsabile pentru 50-60 % din aceste pierderi .

Viabilitatea fetala redusa deseori reflecta gestionarea

gresita a nutritiei materne si / sau mediul de pe
parcursul ultimului trimestru de gestatie si / sau
perioadele prepartum si peripartum . Investigatiile
morbiditatii perinatale si a mortalitatii ar trebui sa
inceapa cu evaluarea managementului matern .
 Diareea virală este o boală infectocontagioasă, cu etiologie
complexă, întâlnită la viței în primele zile de viață, caracterizată clinic
prin tulburări generale și digestive, urmate frecvent de moarte. 
Agentul etiologic principal este rotavirusul bovin. Rotaviroza se
întâlnește la viței în primele 2-3 săptămâni de viață, incidența cea mai
mare până la vârsta de 5 zile.

Se apreciază că media de vârstă a viţeilor afectați este de 2

săptămâni, cu variații între 11 și 21 de zile. 
 Sursele de infecție sunt reprezentate, în primul rând, de vițeii cu
diaree sau cu infecții subclinice, cât și de cei trecuți prin boală, cât și
de animalele adulte, cele clinic sănătoase, care elimină cantități mari
de virus prin fecale.

Pot constitui surse de infecție, de asemenea, alte specii de animale

(porci, mânji, miei), la care aceste virusuri sunt implicate deja în
tulburările digestive.

Contaminarea se realizează pe cale digestivă, mai puțin pe alte

căi. 

Vițeii sunt protejați în urma consumului de colostru ce conține

anticorpi corespunzători, numai câteva zile după parturiție (5-7 zile),
ceea ce coincide cu scăderea imunoglobulinelor colostrale începând cu
ziua a treia după parturiție. 
Cum se manifestă boala
În infecția experimentală, la vițeii privați de colostru, simptomele apar la 10-
14 ore după inoculare. Perioada de incubație este de 20-36 de ore.
În condiții naturale, boala debutează brusc, prin temperatură ridicată a
corpului, abatere, lipsa poftei de mâncare, diaree profuză cu fecale gălbui,
spumoase, ce conțin mucus și uneori strii de sânge, urât mirositoare.
Animalele se deshidratează, mucoasele devin palide, ochii înfundați, părul
își pierde luciul, iar pielea este rece și lipsită de elasticitate. După câteva zile,
vițeii se pot vindeca sau ei ajung în hipotermie și mor.
La vițeii de peste 5 zile, infecțiile mixte sunt frecvente, tulburările digestive
se prelungesc, iar dezvoltarea este defectuoasă.
 
Cum arată un animal mort din cauza diareei
Cadavrul este deshidratat, conținutul intestinal este lichid, cu defrișări de
mucoasă albicioasă și cheaguri de lapte nedigerat. 
 Prevenirea și combaterea diareei virale neonatale
Profilaxia se bazează în principal pe evitarea expunerii vițeilor nou-
născuți la infecții, suprimarea tuturor cauzelor capabile de a micșora
rezistența organismului și în primul rând se iau în calcul condițiile de
zoo igienă și alimentație.

Profilaxia specifică se realizează cu vaccinuri vii și inactivate

cu b-propiolactonă, încorporate în adjuvant uleios. 

Vaccinurile vii modificate, se aplică la viței, pe cale orală,

imediat după parturiție, de preferat înainte de primul colostru,
deoarece anticorpii colostrali diminuă sau chiar anulează răspunsul
imun activ local. 
 Bolile respiratorii - este a doua cea mai comuna cauză de
deces (prima este diareea) vițeii în vârstă de până la un an,
potrivit consultantului pentru lactate agricultura, Alvaro
Garcia, si un consultant veterinar, Russ Daly.

În ultimii 20 de ani, nivelul bolilor respiratorii a crescut cu

34%, cauzând decesul a aproape 21% din toate vițeii nou-născuți.
Cei care au suferit boli respiratorii sunt caracterizați prin
productivitate scăzută a laptelui la o vârstă mai matură. Pentru a
preveni apariția acestei probleme costisitoare, este important să se
elimine atât factorii care stau la baza, cât și factorii predispozitivi.
 Tulburările respiratorii ale vițeilor în
perioada neonatală pot fi atribuite:
 atologiilor căilor respiratorii superioare
pulmonare,
 disfuncției SNC,
 bolilor cardiace,
 tulburărilor metabolice altor tulburări
nonpulmonare
 Bibliografie

 https://
agrobiznes.md/diareea-virala-neonatala-la-vitei.h
tml
 https://
materiale.pvgazeta.info/utilizator-116/afectiuni-re
spiratorii-la-viteii-nou-nascuti-blog.html
 https://www.veterinarul.ro/revista-veterinarul-
stiinta-si-practica/articole-medicale-stiinta-si-
practica/ovine.html