UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea Medicina Veterinară

Specialitatea Medicina Veterinară
Departamentul Siguranţa Alimentelor şi Sănătate Publică

Întrebări pentru examenul final la unitatea de curs Legislaţie în Medicina

Veterinară în limba română şi limba rusă
1. Obiectul Legislaţiei veterinare
Обьект ветеринарного законодатекльства
Legislația veterinară este un ansamblu de acte normative, care cuprinde legi, reguli,
instrucțiuni, instrucțiuni, norme, cerințe, decrete guvernamentale, care reglementează
activitățile veterinare și stabilesc obligații pentru toți cetățenii Republicii Moldova și
străini. Subiect

care studiază legislația veterinară sunt:

• măsuri veterinare care sunt obligatorii pentru ferme, la alte întreprinderi care desfășoară
activități de creștere și creștere a animalelor;

• condiţii zooigienice şi sanitare obligatorii pentru păstrarea, hrănirea, transportul şi

folosirea industrială a animalelor;

• procedura și condițiile de carantină a animalelor, protejarea fermelor, așezărilor,

teritoriilor, corpurilor de apă de introducerea agenților patogeni ai bolilor infecțioase;

• cerințe veterinare pentru vânzarea de animale, produse și materii prime de origine

animală;

• reguli de examinare veterinară și sanitară;

• metode și condiții de utilizare a medicamentelor biologice și chimioterapeutice, dozajul

acestora, metodele de efectuare a testelor de diagnostic pentru boli infecțioase și alte
măsuri speciale;

• procedura și criteriul de evaluare a rezultatelor studiilor de diagnosticare;

• norme obligatorii de susţinere materială a evenimentelor;

În plus, subiectul de studiu al legislației veterinare este:

• reguli;

• documente de transport;

• acte, protocoale etc.

Legislația veterinară are, de asemenea, anumite sarcini:

 asigurarea unui temei legal pentru activitățile veterinare și sanitare;

 asigurarea comunicării serviciului veterinar al ţării cu alte organe de stat (Ministerul
Sănătăţii, cu autorităţile de import etc.).

Pe lângă aceste sarcini, legislația veterinară ar trebui să prevadă și organizarea corectă,

structura serviciului veterinar, interacțiunea serviciilor veterinare ale țării (serviciul
veterinar din țară trebuie să acționeze și să-și desfășoare activitatea în ansamblu),
raportarea în domeniul veterinar. practică.

2. Istoricul Legislaţiei veterinare.

История ветеринарного законодательства.
Din punct de vedere istoric, medicina veterinară a evoluat odată cu medicina umană, iar
originile sunt fiziologia. Omul este angajat în tratarea animalelor și îngrijirea lor în
funcție de stadiul de dezvoltare a omenirii (domesticizarea animalelor a fost înregistrată
în urmă cu 12 mii de ani și până în prezent). Vorbind despre istoria legislației veterinare,
trebuie menționat că primele mențiuni sunt prezentate în Biblie sau Sfânta Scriptură, și
mai ales în 5 cărți ale lui Moise (1400-1500 î.Hr.). Titlul a 5 cărți: Genesa, Exodul,
Leviticul, Numeri și Deuteronomul. Leviticul, secțiunea 11- spune: „... Mănâncă
rumegătoare și animale cu copite despicate”. În Geneza, secțiunea 9-Domnul îl
binecuvântează pe Noe - se spune: 3. „... Tot ce este viu și se mișcă, să-ți servească drept
hrană; Dau toate acestea precum și iarba verde”.

4. „Numai carne vie, adică cu sânge, nu mâncați!”

Următorul act normativ, care mărturisește un aspect firesc al activității veterinare, este
Codul de legi al lui Hammurabi (a fost regele Babilonului, acum Bagdad, și a trăit între
1728-1686 î.Hr.). Acest Cod are 282 de articole, dintre care 9 sunt legate de medicina si 2
articole de medicina veterinara.

1-st. 224, care spune: „... Dacă un medic care a tratat tauri sau măgari, animale de la o
rană gravă și animalul s-a vindecat, atunci proprietarul trebuie să plătească medicului 6
părți dintr-o monedă de argint”.

2-st. 225, care spune: „Dacă a murit un medic care s-a angajat să trateze un bou pentru o
rană gravă, un măgar și un animal, atunci medicul care a preluat un astfel de caz trebuie
să returneze sau să plătească 4 părți din costul animalului”.

În antichitate în Grecia, Imperiul Roman, existau anumite cerințe pentru locul de vânzare
a cărnii și pentru locul de sacrificare a animalelor, iar aceste locuri erau sub
supravegherea statului, iar carnea, în special în Imperiul Roman. , a fost verificat de
agorinoms.

Hipocrate (460-377 î.Hr.) a scris lucrarea „Pe pământ, aer și apă”, care vorbește despre
influența climei asupra corpului uman. Medicina antică romană este reprezentată de
Claudius Galenus și este considerată părintele farmacologiei.
Columella (sec. I d.Hr.) a scris lucrarea „De re rustica”, în care a descris medicina
veterinară. Astfel, romanii, în tratatele lui Columela, vorbește pentru prima dată despre
importanța medicinei animale. În lucrarea sa a apărut termenul de veterinari, care
înseamnă din latină animale de tracțiune.

Vegetius Renatus (sec. IV d.Hr.) a scris 4 volume despre medicina veterinara si anume
despre zooigiena, hrana si bolile animalelor. În perioada Imperiului Roman au fost luate o
serie de măsuri pentru combaterea epizootiilor, precum: animalele bolnave au fost izolate
de cele sănătoase, animalele bolnave au fost sacrificate, animalele bolnave au fost
îngropate în întregime cu piele și alte măsuri.

Odată cu prăbușirea Imperiului Roman, dezvoltarea, în general, a științei și a ve în

special.

Medicina Evului Mediu în rândul arabilor este reprezentată de Avicena (980-1037),

lucrările sale: „Canoanele medicinei”, „Cartea vindecării”, etc.

În secolul al XII-lea, cunoștințele din domeniul medicinei veterinare au fost aduse de

arabi în Italia, unde au fost prelucrate, completate și publicate de Iordan Ruffus.

În timpul Renașterii Vesale (1514-1564) a studiat și dezvoltat anatomia, Harvey (1578-

1667) a descoperit circulația sângelui, iar Leeuwenhoek în 1683. prima dată am văzut
microbii cu un microscop.

Dezvoltarea legislației veterinare, precum și întreaga știință veterinară, a căpătat un nou

avânt după deschiderea școlilor speciale veterinare. În special, prima școală veterinară a
fost deschisă în 1762. la Lyon, Claude Bourgelat, în 1766. la Alfort, a mai deschis o
școală.

Un pas uriaș în dezvoltarea științei veterinare a fost făcut în epoca bacteriologiei, datorită
descoperirilor lui Pasteur (1822-1895), Robert Koch (1843-1910), Paul Ehrlich (1845-
1915), Mecinicov (1845-1916). ), Ivanovski (1864-1920), Victor Babes (1850-1924),
care a promovat vaccinarea împotriva rabiei și în lupta împotriva bolilor infecțioase la
oameni și animale.

Petru cel Mare în 1713. obligati sa examineze animalele inainte de sacrificare, sa

determine calitatea si starea igienica a carnii, in curand au fost introduse reguli de
verificare a locurilor de vanzare si macelare a animalelor. În 1848. în Tartiev (Yuryev) și
în 1851. în Harkov au fost deschise școli veterinare, iar în 1873. transformate în instituţii
de învăţământ superior.

La București în 1861. Carol Davila a înființat o secție specială de medicină veterinară la

Școala Națională de Medicină și Farmacie, iar în 1922 secția a devenit Facultatea de
Medicină Veterinară a Universității din București.

În Republica Moldova din 1974 a început să primească studii superioare veterinare.

Este plăcut că medicii veterinari au fost cei care au făcut o serie de medicamente pentru a
preveni și combate multe boli atât de periculoase atât pentru animale, cât și pentru
oameni.

3. Noţiuni despre activitatea veterinară.

Общие понятия о ветеринарной деятельности.
Activitățile veterinare sunt activități care vizează diagnosticarea, tratarea și prevenirea
bolilor la animale și includ și activitățile veterinare și sanitare, adică evaluarea rezonabilă
a calității produselor de origine animală. Activitățile veterinare și sanitare pot fi
desfășurate numai de către medicii veterinari și persoanele cu studii medii de specialitate
sub responsabilitatea unui medic veterinar și în competența serviciilor veterinare și
sanitare.

În legătură cu Legea nr. 221 din 19.10.2007 privind activitatea veterinară și sanitară, a
devenit posibil să se distingă trei tipuri de activitate veterinară:

1) activitatile veterinare si sanitare de stat sunt activitati de implementare a strategiilor si

politicilor guvernamentale pentru protectia sanatatii animalelor, protectia si asigurarea
bunastarii animalelor, prevenirea transmiterii bolilor de la animale la om, asigurarea
securitatii produselor de origine animala destinate. pentru consumul public, pentru
protejarea teritoriului țării de boli infecțioase, precum și protecția mediului în legătură cu
creșterea animalelor și producția de alimente. Această activitate este efectuată de un
medic veterinar oficial și autorizat, cu exercițiu liber.

2) activitate veterinară și sanitară concesionată - măsuri de supraveghere veterinară și

sanitară a bolilor animalelor și zoonozelor, măsuri imunoprofilactice și lucrări de
decontaminare, dezinfecție, dezinsecție, deratizare și devastare transferate de stat în
vederea executării de către medicii veterinari liber profesioniști. Efectuat de un medic
veterinar autorizat, cu liberă practică.

3) activitati veterinare si sanitare liber practicate - activitati veterinare si sanitare, cu

exceptia statului, pentru prevenirea, diagnosticarea si tratarea bolilor animalelor. Efectuat
de medici veterinari liberi.

Scopul principal al legii este de a asigura activitatea serviciului veterinar de stat în

conformitate cu cerințele internaționale.

4. Rolul şi însemnătatea medicinii veterinare.

Роль и значение ветеринарной медицины.
3. Rolul și sarcinile serviciului veterinar

Rolul serviciului veterinar se bazează pe următoarele sarcini: - protecția sănătății animale

și prevenirea antropozoonozei;
 - creşterea productivităţii la animale (creştere în greutate, fertilitate, maturitate
timpurie etc.);

- obtinerea unui produs prietenos cu mediul;

- importul, tranzitul animalelor, produselor de origine animală și furajelor se poate

efectua sub conducerea Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare și se efectuează
numai la vamă. alin., pentru a proteja țara de boli infecțioase și siguranța produselor de
origine animală;

-protecția oamenilor de zooantroponoză și toxicoinfecție;

-protejarea mediului exterior si imbunatatirea situatiei ecologice, in vederea stabilirii unui

echilibru dinamic in ecosistem;

Medicul veterinar este în întregime gardianul sănătății animale și al societății.

Pe baza sarcinilor serviciului veterinar, se pot distinge două roluri principale:

-economic;

-social;

Se crede că orice intervenție veterinară ar trebui să aibă un efect economic, dar numai
dacă ferma respectă toate cele necesare pentru obtinerea de animale dezvoltate fiziologic
(zootehnica, zooigiena etc.). Cu toate acestea, medicina veterinară nu are obiective
economice și, prin urmare, activitățile veterinare pot avea nu în sens direct, ci indirect, un
efect economic.

În același timp, efectul poate proveni din prevenirea bolilor, din prevenirea mortalității
animalelor, din calitatea și cantitatea laptelui, din lupta la timp împotriva bolilor
infecțioase și invazive, din scăderea utilizării medicamentelor (pentru de exemplu, cu
fascioloza la rumegătoare, productivitatea laptelui scade cu 25-30% ). În Anglia 2001. ca
urmare a febrei aftoase la bovine, pierderile economice s-au ridicat la 7 miliarde de
dolari.

Semnificația socială a măsurilor veterinare se reduce la prevenirea bolilor infecțioase care

se transmit de la animale la om, printre care se remarcă:

-boli infectioase (rabie, antrax, tuberculoza, leptospiroza, bruceloza);

-boli parazitare (trichineloza, toxoplasmoza, sarcocistoza, finnoza, echinococoza);

Efectul social al serviciului veterinar este cel mai pronunțat la verificarea produselor de
origine animală destinate alimentației publice pentru prezența agenților patogeni
infecțioși și paraziți.
Recent, conform Programului Național întocmit cu Ministerul Sănătății, serviciul
veterinar și sanitar al țării supraveghează și monitorizează reziduurile și alți contaminanți
din animalele vii, produse și subproduse de origine animală.

Astfel, rolul activităților veterinare și sanitare s-a manifestat cel mai clar în ultimii ani,
când prețurile sunt liberalizate, sectorul agricol este privatizat, proprietarii văd scopul de
a obține beneficii și un produs de bună calitate pentru efectuarea operațiunilor de import-
export. .

5. Noţiuni introductive în Legislaţia veterinară.

Основные понятия о ветеринарном законодательстве.
 Orice ţară din lume are serviciu veterinar propriu iar în statele mai avansate el se
defineşte prin serviciul sanitar veterinar. Exemplu la noi în ţară încă din 1993 când
a fost primită legea privind activitatea veterinară iar în ultimii ani şi anume în
2007 a fost elaborată şi adoptată de Parlamentul RM legea nouă „Legea privind
activitatea sanitar veterinară”.
 Necesitatea unor sau altor acte cu caracter veterinar sau sanitar - veterinar este o
obligaţie în orişice ţară din lume în special în cele care doresc relaţii bune de
vecinătate.
 Import sau export cu alte state
Aceste prevederi pot fi realizate numai dacă un stat sau altul îşi asumă responsabilitatea
în domeniul sanitar -veterinar şi nu numai
 La moment este imposibil de vorbit despre recunoaşterea internaţională a unui stat
fără legislaţii sanitar veterinare adecvate.
 Tendinţa de integrare a ţării noastre în UE impune ajustarea legislaţiei la cerinţele
internaţionale şi în special la cele Europene.
Lărgirea arealului normelor sanitar veterinare, HG şi altor acte normative cu caracter
sanitar veterinar impune perfecţionarea procesului didactic şi perfecţionare continuă a
cadrelor medical veterinare

6. Premizele elaborării şi adoptării Legii privind activitatea sanitar-veterinară.

Предпосылки разработки и принятия Закона о ветеринарно-санитарной
деятельности.

adoptării legii privind activitatea sanitar veterinară nr. 221-XVI din 19.10.2007

 Legislaţia veterinară include toate actele normative care au menirea de a

îmbunătăţi activitatea sanitar veterinară, ce are ca scopuri principale următoarele:
- Perfecţionarea sistemului de protecţie a teritoriului Republicii Moldova împotriva unor
boli infecţioase.
Protecţia sănătăţii animalelor şi a sănătăţii publice.
- Ridicarea nivelului calitativ al controlului sanitar veterinar a materiilor prime şi
produselor de origine animală în conformitate cu legislaţia sanitar - veterinară ale
Comunităţii Europene
- Creşterea volumului de producţie animală şi asigurarea populaţiei cu produse alimentare
de înaltă calitate.
- Sporirea exporturilor produselor de origine animală.
 Din aceste considerente este necesar reorganizarea serviciului sanitar veterinar de
stat ce trebuie sa corespundă următoarelor criterii:
- Analiza economică din ţară
- Condiţiile obiective a posibilităţilor de dezvoltare a sectorului de producere şi
industrializare a materiei prime şi produselor de origine animală.
Republica Moldova este membră a Organizaţiei
Mondiale a Comerţului, unde ţara noastră a semnat 2 acorduri, care reglementează
cerinţele internaţionale la care trebuie să corespundă serviciul veterinar de stat, legislaţia
sanitar veterinară naţională.
- Republica Moldova este membră a Comitetului Codex Alimentarius a Organizaţiei
Internaţionale a Alimentelor în Agricultură.
Republica Moldova a semnat Memorandumul de înţelegere cu Uniunea Europeană, unde
şi-a luat angajament în restructurarea serviciului sanitar veterinar de stat la cerinţele
internaţionale.

7. Prevederile generale despre Legea privind activitatea sanitar-veterinară.

Общие положения Закона о ветеринарно-санитарной деятельности.
 Legea nr. 221 din 19.10.2007 stabileşte principalele norme şi cerinţe privind
activitatea sanitar – veterinară în Republica Moldova, drepturile şi obligaţiile
statului, ale persoanelor fizice şi juridice în procesul producerii, prelucrării,
depozitării, transportului şi comercializării animalelor vii şi a produselor de
origine animală.
 Legea nr. 221 din19.10.2007 a fost modificată în conformitate cu Legea nr. 318
din 27.12.12, unde sintagma „Agenţia Sanitar - Veterinară şi pentru Siguranţa
Produselor de Origine Animală” se înlocuieşte cu sintagma „Agenţia Naţională
pentru Siguranţa Alimentelor”, iar sintagma „direcţia raională/municipală sanitar-
veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală” se înlocuieşte cu
sintagma „subdiviziunea teritorială pentru siguranţa alimentelor”, precum şi alte
modificări.
 Scopul legii este asigurarea sănătăţii animalelor, prevenirea transmiterii de boli de
la animale la om, realizarea siguranţei produselor de origine animală destinate
consumului uman, salubritatea şi calitatea furajelor, testarea şi autorizarea
produselor medicinale de uz veterinar şi a substanţelor utilizate în activităţile de
diagnostic veterinar, protecţia teritoriului ţării faţă de bolile infecţioase prin
organizarea activităţii sanitar-veterinare.
 Capitolul I - Dispoziţii generale
 Capitolul II - Organizarea şi funcţionarea serviciilor sanitar-veterinar
 Capitolul III - Activitatea sanitar-veterinarăe
 Capitolul IV - Obligaţiile şi responsabilităţile persoanelor fizice şi juridice în
domeniul sanitar-veterinar. autorizarea sanitar-veterinară
 Capitolul V - Cerinţele sanitar-veterinare privind sănătatea animalelor şi
materialul germinativ de origine animală
 Capitolul VI - Cerinţele sanitar-veterinare privind circulaţia produselor şi
subproduselor de origine animală
 Capitolul VII - Cerinţele sanitar-veterinare privind protecţia sănătăţii publice
veterinare
  Capitolul VIII - Importul, tranzitul şi exportul mărfurilor supuse controlului
sanitar-veterinar de stat
 Capitolul IX- Cerinţele sanitar-veterinare privind protecţia şi asigurarea bunăstării
animalelor şi cele privind produsele medicinale veterinare
 Capitolul X - Finanţarea şi asigurarea tehnico-materială a activităţilor sanitar-
veterinare de stat
 Capitolul XI - Delimitarea funcţiilor între autorităţile cu atribuţi de supraveghere
şi control în domeniul circuitului produselor de origine animală
 Capitolul XII - Dispoziţii finale şi tranzitorii
 Legea 221 include 43 articole.
 Pentru prima dată în legea analizată sunt incluse noţiuni principiale care şi stau la
baza activităţilor sanitar veterinare:
• activitate sanitar-veterinară de liberă practică
• activitate sanitar-veterinară strategică
• activitate sanitar-veterinară concesionată
• medic veterinar de liberă practică împuternicit
• medic veterinar oficial
• sănătate publică veterinară

8. Noţiuni principale din Legea nr. 221 privind activitatea sanitar-veterinară (art.2).
Основные понятия в Законе №221 о ветеринарно-санитарной деятельности (ст.2).

9. Împuternicirile medicilor veterinari oficiali din cadrul Agenţiei

Полномочия официальных ветеринарных врачей Агентства
10. Activitatea sanitar-veterinară în contextul Legii privind activitatea sanitar-veterinară
şi Legii nr. 121/2020 privind organizarea şi exercitarea profesiei de medic veterinar
Ветеринарно-санитарная деятельность в контексте Закона о ветеринарно-
санитарной деятельности и Закона № 121/2020 об организации и осуществлении
профессиональной деятельности ветеринарного врача
11. Cerinţele sanitar-veterinare privind asigurarea sănătăţii publice veterinare în contextul
Legii nr.221 din 19.10.2007 (art.26, 27, 28).
Ветеринарно-санитарные требования по обеспечению ветеринарного здоровья
общества (ст.26, 27, 28).
12. Organizarea şi funcţionarea serviciilor sanitar-veterinare în R.Moldova
Организация и деятельность ветеринарно-санитарной службы в
Республике Молдова
Potrivit legii nr.221 din 19.10.2007, art. 3, Serviciul Veterinar și Sanitar se organizează și
își desfășoară activitățile ca un singur sistem, reprezentat de:

a) serviciul sanitar veterinar de stat;

b) activitati veterinare si sanitare liber practicate.

Serviciul Veterinar și Sanitar de Stat este un sistem unificat cu următoarea structură:

a) Agentia Nationala pentru Siguranta Alimentelor (denumita in continuare Agentia), in

subordinea Guvernului, cu urmatoarea structura:
- subdiviziunile teritoriale pentru siguranța alimentelor, care sunt persoane juridice -
subdiviziunile Agenției;

- zonele teritoriale concesionate de salubritate veterinară și siguranța produselor de

origine animală în cadrul subdiviziunilor teritoriale pentru siguranța alimentelor;

- puncte de control veterinar și sanitar, organizate la punctele vamale care nu sunt

persoane juridice, care acționează în cadrul Agenției;

b) Centrul Republican de Diagnostic Veterinar - laborator național de referință în

domeniul medicinei veterinare și siguranței alimentelor, aflat în subordinea administrativ
și tehnic Agenției;

c) Serviciile veterinare ale Ministerului Apărării, Ministerului de Interne, Ministerului

Justiției și ale altor agenții guvernamentale, subordonate tehnic Agenției.

Activitățile veterinare și sanitare practicate liber includ îngrijirea medicală veterinară și

alte activități decât cele guvernamentale.

13. Modul de organizare şi funcţionare al Agenţiei – ANSA

Порядок организации и деятельности Агентства –ANSA
Conform articolelor:

• Nr. 1 din Legea nr. 113 din 18 mai 2012, privind stabilirea principiilor generale și
prescripțiilor legislației privind siguranța alimentelor (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2012, nr. 143-148 art. 467),

• Articolele nr. 7 din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007, privind activitățile
sanitare veterinare (M. Of. 2008, nr. 51-54, art. 153), cu modificările ulterioare și
completări,

• Articolele nr. 4 din Legea nr. 228 din 23 septembrie 2010, privind protecția plantelor și
carantina fitosanitar (M. Of. al Republicii Moldova, 2010, nr. 241-246, art. 748),

Și, de asemenea, pentru optimizarea structurii organelor cu funcții de control și

supraveghere în domeniul siguranței alimentelor, Guvernul DECIDE:

Crearea Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor (ANSA) în subordinea

Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare printr-o reorganizare prin fuziunea
Agenției de Sanitare Veterinară și Siguranța Produselor Animale și Inspectoratul General
de Supraveghere Fitosanitar și Control al Semințelor.

Principalele funcții ale agenției

Pentru a-și îndeplini misiunea, Agenția este înzestrată cu principalele funcții:

a) siguranța alimentelor și a hranei pentru animale;

b) trasabilitatea întregului lanț alimentar;

c) analiza riscului;

d) bunăstarea animalelor;

e) control veterinar si sanitar;

f) controlul seminţelor;

g) control zootehnic;

h) supravegherea și controlul identificării, înregistrării și deplasării animalelor;

i) protecția plantelor, sănătatea și carantină fitosanitar;

j) siguranța biologică, chimică și fizică a produselor alimentare de origine animală și

neanimală, precum și a hranei pentru animale;

k) sănătatea animală;

l) controlul bolilor infecțioase ale animalelor, al zoonozelor și al agenților zoonotici;

m) supravegherea și controlul asupra producției, importului, vânzării, utilizării și

depozitării produselor și mijloacelor de protecție a plantelor care cresc fertilitatea solului;

n) supravegherea si controlul reziduurilor de pesticide, amelioratorilor de fertilitate a

solului, medicamentelor de uz veterinar si alti poluanti;

o) supravegherea si controlul testarii, aprobarii, inregistrarii Tradiția, producția,

depozitarea, transportul, importul, exportul, vânzarea și utilizarea produselor medicinale
veterinare;

p) supravegherea si controlul productiei si igienei alimentare in intreprinderile din

sectorul alimentar;

q) supravegherea și controlul asupra producției de hrană pentru animale și furaje

medicinale, igiena la întreprinderile de producție a hranei pentru animale;

r) supravegherea și controlul asupra utilizării organismelor modificate genetic (OMG);

s) supravegherea calitatii materiilor prime, produselor alimentare si hranei pentru

animale;

t) autorizarea și înregistrarea întreprinzătorilor din sectorul alimentar și al hranei pentru

animale în conformitate cu Legea nr. 160 din 22 iulie 2011, privind reglementarea
activităților de afaceri prin autorizare;
u) Elaborarea, implementarea și monitorizarea Planului național de inspecție oficială.

14. Subdiviziunile teritoriale (cu statut de direcţie) ale ANSA

Территориальные подразделения (на права управлений) из состава АNSA
Serviciul Teritorial Veterinar și Sanitar de Stat este un sistem unificat cu următoarea
structură:

- Diviziile teritoriale pentru siguranța alimentelor, care sunt persoane juridice - divizii ale
Agenției;

- concesionarea ariilor teritoriale de salubritate veterinară și siguranța produselor de

origine animală în cadrul direcțiilor teritoriale pentru siguranța alimentelor;

- Diviziile teritoriale / municipale pentru siguranța alimentelor (departamente, direcții și

servicii), Agențiile sunt conduse de manageri numiți și eliberați din funcție prin ordin al
directorului Agenției, în condițiile legii.

- Unitățile teritoriale pentru siguranța alimentelor sunt situate pe teritoriul fiecărui raion și
municipiu, care constau în:

• Birou central (șef și 1 adjunct șef)

• Guvernare - Sănătatea și bunăstarea animalelor.

Compartimentul își propune să asigure sănătatea, protecția și bunăstarea animalelor de

producție și domestice pentru prevenirea bolilor infecțioase de la animale la om, precum
și asigurarea calității produselor de uz veterinar.

Structura și principalele atribuții ale Oficiului:

Managementul este format din 1 secție cu două servicii și 3 servicii autonome:

Secțiunea - Sănătatea și bunăstarea animalelor:

1. Serviciu - Monitorizarea si sesizarea bolilor.

2. Serviciu - Monitorizarea zoonozelor.

3. Servicii epidemiologice și urgențe

4. Serviciul de supraveghere a identificării și trasabilității animalelor

5. Serviciul de supraveghere zootehnică

Sarcinile principale ale Oficiului (Subdiviziunile Teritoriale, ANSA):

• Implementarea unei strategii veterinare pentru protecția sănătății și bunăstării

animalelor, prevenirea introducerii bolilor infecțioase și zoonozelor în țară,
supravegherea identificării și trasabilității animalelor.
• Asigurarea implementării programelor naționale și internaționale de protejare a
teritoriului de introducerea și răspândirea unor boli infecțioase deosebit de periculoase,
care impun instituirea unor măsuri de carantină, de impactul factorilor tehnologici și alți
factori negativi asupra animalelor;

• Controlul veterinar-sanitar şi zootehnic, supravegherea şi controlul privind identificarea,

înregistrarea şi circulaţia animalelor, bunăstarea animalelor;

• Controlul bolilor contagioase ale animalelor, zoonozelor și agenților infecțioși;

Implementare împreună cu alte servicii autorizate:

• Sistem de analiză;

• Managementul riscului și notificarea privind introducerea de boli infecțioase și zoonoze

în țară;

• Analiza riscului de introducere a bolilor infectioase si zoonozelor in timpul

importului/tranzitului de animale vii si material pentru reproducere.

15. Regulamentul, structura şi efectivul limită al ANSA

Регламент, структура и предельная штатная численность ANSA

16. Exercitarea profesiunii de medic veterinar (legile 221/2007 şi 121/2020).

Осуществление деятельности ветеринарного врача (законы 221/2007 и
121/2020).
Activitățile veterinare și sanitare au un impact direct asupra sănătății animalelor și
oamenilor. Mai mult decât atât, declarația omului de știință rus Evseenko este potrivită:
„Un medic tratează o persoană, iar un medic veterinar tratează umanitatea”. În cele mai
multe cazuri, activitățile veterinare și sanitare au ca scop asigurarea sănătății veterinare a
comunității.

Activitățile veterinare ar trebui reglementate prin reglementările relevante, printre care un

loc aparte îl acordă Legea 221 din 19.10.2007.

În plus, pentru anumite categorii de medici veterinari au fost elaborate reglementări

speciale, printre care: „Regulamentul privind procedura de prestare a serviciilor de către
medicii veterinari autorizați în liber exercițiu”, aprobat prin ordin al Gen. Director
Agentia de Sanitare Veterinara, Nr.99 din 11.03.09.

Acest regulament prevede toate părțile implicate în activitățile medicilor veterinari

autorizați care exercită liber.

Activitatea profesională a unui medic veterinar (articolele 12 și 13, Legea 221 din
19.10.2007)
Articolul 3, Legea 221 din 19.10.2007, Serviciul Veterinar și Sanitar este organizat și
funcționează ca un singur sistem, reprezentat de:

a) Serviciul Veterinar și Sanitar de Stat

b) Activitati veterinare si sanitare liber practicate

Potrivit art. 12 si 13, Legea 221 din 19.10.2007, care se refera la exercitarea profesiei de
medic veterinar:

Art. 12, Legea 221 din 19.10.2007 - Activitatea profesională a medicului veterinar.

Activitatea profesională de medic veterinar este desfășurată de orice persoană care deține
diplomă de medic veterinar obținută în Republica Moldova sau în alte țări, precum și
orice cetățean străin cu domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova, care deține diplomă
de medic veterinar sau alte documente obţinute în afara Republicii Moldova, care
confirmă aceasta o calificare identică cu cea obţinută în Republica Moldova şi echivalată
oficial cu aceasta în condiţiile legii.

Articolul 13, Legea 221 din 19.10.2007 Activitatea Veterinară și Sanitară de Stat

Activitățile veterinare și sanitare de stat se desfășoară de către organul sanitar veterinar și

sanitar competent și includ implementarea supravegherii sanitare și veterinare de stat în
toată țara.

17. Activitatea sanitar-veterinară de liberă practică

Свободно практикуемая ветеринарно-санитарная деятельность
articolele 14, 15, 16, Legea 221 din 19.10.2007.)

Activitățile veterinare și sanitare liber practicate sunt desfășurate de orice întreprindere

privată.

Activitățile veterinare și sanitare libere practicate sunt autorizate de Camera de

Licențiere.

Agenția poate transfera spre folosință sau concesionare medicilor veterinari care exercită
liber pe durata licenței, clădiri, spații, echipamente și alte mijloace materiale și tehnice
disponibile în zonele sanitare veterinare și în clinicile veterinare, precum și unele tipuri
de servicii veterinare și de stat. activitati sanitare pentru realizarea activitatilor veterinare
si sanitare liber practicate. Procedura și procedura de trecere a unor astfel de obiecte în
concesiune se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Lista activităților strategice veterinare și sanitare care fac obiectul concesiunii include:
a) activitati de supraveghere veterinara si sanitara a bolilor animalelor si zoonozelor
cuprinse in lista Biroului International de Epizootii;

b) imunoprofilaxie;

c) lucrări de dezinfecție forțată, dezinsecție și deratizare.

Activitățile strategice veterinare și sanitare enumerate la partea (1) se stabilesc anual prin
ordin al directorului general al agenției, iar concesionarea acestora se realizează în baza
unor acorduri de concesiune încheiate între agenție și medicii veterinari liber profesioniști
pe o perioadă care nu depășește cinci ani.

Agenția, prin direcțiile teritoriale pentru siguranța alimentelor, monitorizează ordinea și

promptitudinea implementării activităților veterinare și sanitare concesionate și reziliază
contractele de concesiune în cazul încălcării clauzelor acordului care pot prezenta un risc
pentru sănătatea publică, animale. sănătatea și calitatea și siguranța produselor de origine
animală.

Medicii veterinari autorizați care exercită liber exercițiu care lucrează la întreprinderile
enumerate la alin. (6) al articolului 14 își desfășoară activitățile în temeiul acordului și
sub îndrumarea funcționarului.

medic veterinar local, în zona subordonată în care se află unitatea corespunzătoare.

Agenția stabilește anual, cu cel puțin două luni înainte de sfârșitul anului, măsuri sanitar-
veterinare de stat cu indicarea momentului de implementare a acestora în anul următor,
care vor fi trecute în concesiune către medicii veterinari autorizați cu liber profesie.

Paramedicii și tehnicienii veterinari își desfășoară activitățile numai sub îndrumarea

medicului veterinar care îi angajează, în funcție de numărul de animale aflate sub
supravegherea acestuia, în conformitate cu normele aprobate prin hotărâre a Guvernului.

art. 14, Legea 221 din 19.10.2007.)

Pentru desfășurarea anumitor tipuri de activități veterinare și sanitare de stat, Agenția, în

vederea eliminării principalelor boli contagioase, poate, dacă este cazul, prin ordin al
directorului general, să angajeze prin contract medici veterinari de liber exercițiu.

Titularul de licență pentru activități veterinare și sanitare liber practicate efectuează

lucrări veterinare și sanitare strategice în baza unui contract încheiat cu Agenția.

Întreprinderile de producție, procurare, prelucrare, depozitare, transport și comercializare

a materiilor prime și a produselor de origine animală sunt supuse supravegherii sanitare și
veterinare de stat obligatorii efectuate de medici veterinari autorizați în liberă practică,
care efectuează controlul veterinar și sanitar al materiilor prime și produselor. de origine
animala, angajat pentru munca pe contract cu ANSA raional/ municipal. Aceste unități
plătesc Oficiilor Raionale/Municipiale ANSA pentru serviciile prestate de medicii
veterinari autorizați în liberă practică în conformitate cu tarifele statutare.

Prin hotărâre a Guvernului se aprobă procedura de organizare și implementare de către

medicii veterinari autorizați cu liber exercițiu a supravegherii veterinare și sanitare de stat
la întreprinderile prevăzute la alin. (6).

Pentru a obține o licență de acordare a asistenței medicale veterinare, solicitantul trebuie

să îndeplinească următoarele condiții prealabile:

a) dețin sau folosește spații care au trecut autorizație de desfășurare a activităților sanitar-
veterinare, dotate cu echipamentul necesar pentru acordarea asistenței medicale
veterinare în conformitate cu cerințele veterinare și sanitare;

b) este obligatoriu să existe medici veterinari cu studii superioare sau personal cu studii
medii de specialitate care desfășoară activități în responsabilitatea unui medic veterinar.

Anularea licenței de acordare a asistenței medicale veterinare se efectuează în

următoarele cazuri:

a) în cazul nerespectării condițiilor specificate în parte;

b) în cazul dezvăluirii încălcărilor elaborate de Agenția de cerințe veterinare și sanitare în

timpul acordării asistenței medicale veterinare.

18. Activităţile sanitar-veterinare strategice

Стратегическая ветеринарно-санитарная деятельность.
Atribuțiile medicilor veterinari autorizați în liberă practică (art. 10, Legea 221 din
19.10.2007 și Ordinul 99 din 11.03.2009.)

Articolul 10. Obligațiile medicilor veterinari specialiști.

Medicii veterinari cu liber exercițiu, în exercitarea activității lor profesionale, au

următoarele atribuții:

a) informează de îndată autoritatea sanitară veterinară cu privire la orice suspiciune de

apariție a unei boli care face obiectul sesizării obligatorii în condițiile legii, precum și
orice risc pentru sănătatea animală, sănătatea publică veterinară, bunăstarea și protecția
animalelor, protecția mediului și siguranța produselor de origine animală;

b) ia măsuri urgente prevăzute de lege pentru prevenirea și stoparea răspândirii bolilor

animale cu transmitere vectorială sau a oricărui risc care poate afecta sănătatea animală,
sănătatea publică veterinară, bunăstarea animalelor, protecția mediului și siguranța
produselor de origine animală;

c) participă la solicitarea administrației raionale/municipale a ANSA sau, după caz, la

solicitarea Agenției, la măsuri de eliminare a bolilor animale cu transmitere vectorială sau
la măsuri de control al focarului de boli transmise prin vectori; care apar pentru
Republica Moldova;

d) ține un registru al măsurilor luate și evidențiază produsele medicinale veterinare

prescrise, distribuite și utilizate, aditivii pentru hrana animalelor și furajele medicinale și
îl păstrează pe perioada stabilită de Agenție.

Medicii veterinari autorizați în liberă practică își îndeplinesc atribuțiile în conformitate cu

contractul încheiat cu raionul/oficiul municipal al ANSA de resort.

Paramedicii și tehnicienii veterinari îndeplinesc atribuții în conformitate cu cele stabilite

de Agenție, în funcție de domeniul lor de activitate.

Numărul de unități de personal de personal veterinar și sanitar pentru fiecare

raion/compartiment municipal ANSA se aprobă prin ordin al directorului general al
agenției, ținând cont de numărul și componența speciilor. animalelor, precum și numărul
și amplasarea obiectelor supuse supravegherii veterinare și sanitare.

19. Cadrul legislativ de reglementare al activităţii sanitar-veterinare de liberă practică

Нормативные акты, регламентирующие свободно практикуемую ветеринарно-
санитарную деятельность
20. Noţiuni introductive despre Legea privind identificarea şi înregistrarea
animalelor.
Основные понятия о Законе, об идентификации и регистрации животных.
Activitatea sectorului zootehnic vizează obținerea de produse de calitate și participarea
alături de acestea la diferite activități comerciale interne și internaționale, însă cerințele
internaționale, respectiv Organizația Mondială a Comerțului (OMC), Biroul Internațional
de Epizootii (OIE), impun identificarea. dintre toate animalele.

Toate aceste cerințe permit implementarea principiului inspecției și controlului veterinar

de la „furculiță la furculiță” sau de la „ferme la masă (consumator)”.

Dacă un consumator dorește să știe de la „din ce” animal este fabricat un anumit produs,
trebuie să aibă acces liber la informații.

Republica Moldova a semnat o serie de documente cu Organizația Mondială a

Comerțului (OMC), inclusiv 2 acorduri principale, care prevăd eliminarea barierelor
tehnice în calea comerțului. Totodată, pentru eliminarea acestor obstacole, un loc aparte
este acordat identificării și trasabilității animalelor.

PP nr.507 din 18.07.2012 privind identificarea și trasabilitatea animalelor.

Printre premisele dezvoltării Sistemului de Identificare și Trasabilitate a Animalelor

(SITA), ca sistem unic organizat la nivel național, se numără:
Republica Moldova a inițiat procesul de integrare în UE, care va duce la creșterea
comerțului cu țările UE și, în primul rând, cu animale vii și produse de origine animală.
Prin urmare, Serviciul Veterinar și Sanitar este responsabil pentru conformitatea acestor
produse cu cerințele Directivelor UE în acest domeniu.

Republica Moldova este membră a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). În cadrul

acestei organizații, țara noastră a semnat 2 acorduri care reglementează cerințele
internaționale pe care trebuie să le respecte organele serviciului veterinar și sanitar de
stat, legislația națională veterinară și sanitară, personalul, finanțarea etc.

Aceste acorduri sunt:

1. Acordul privind măsurile sanitare și fitosanitare este așa-numitul acord SPS.

2. Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului, așa-numitul acord TBT;

Republica Moldova este membru al Biroului Internațional de Epizootii (OIE) și al

Comitetului Codex Alimentarius, al Organizației Mondiale pentru Alimentație și
Agricultură (FAO).

Aceste organizații internaționale dezvoltă o serie de directive, ale căror cerințe în

domeniul veterinar și sanitar sunt obligatorii pentru țările care au semnat Acordurile
internaționale SPS și TBT.

Republica Moldova a semnat un Memorandum cu UE, conform căruia s-a angajat să

restructureze serviciul veterinar și sanitar în conformitate cu cerințele Uniunii și cu
cerințele internaționale.

Necesitatea introducerii unui sistem viabil și implementat în domeniul identificării și

trasabilității animalelor, pornește de la principalele obiective ale reorganizării Serviciului
sanitar veterinar și sanitar de stat al Republicii Moldova, prevăzute în Concepția de stat
privind reorganizarea serviciul veterinar si sanitar, care sunt:

• Îmbunătățirea sistemului de protecție a teritoriului Republicii Moldova împotriva

bolilor infecțioase;

• Protecția sănătății animale și a sănătății veterinare a societății;

• În cazul în care prevederile prezentei legi nu sunt conforme cu cerințele tratatelor

internaționale privind identificarea și înregistrarea animalelor, una dintre părți la care este
Republica Moldova, au prioritate normele internaționale.

Noțiuni de bază

Sistemul de Identificare și Trasabilitate a Animalelor este un ansamblu de elemente și

proceduri care permit identificarea și înregistrarea animalelor și obiectelor, asigurând
respectarea principiului trasabilității, care este gestionat de un singur operator.
Informațiile din Sistemul de Identificare și Trasabilitate a Animalelor, cu excepția
informațiilor confidențiale din punct de vedere veterinar, fac parte integrantă din
Registrul de Stat al Animalelor;

Etichetă - instrument de identificare a animalelor din plastic cu amprenta unui singur

număr de înregistrare a animalului;

Transponder - dispozitiv electronic de identificare (microcip), furnizat Furnizarea de

dublă funcționalitate: acumularea unui singur număr de identificare și transmiterea
acestuia atunci când este activată de câmpul frecvenței radio corespunzătoare.

Obiect (operațiune) - orice unitate zootehnică, structură sau întreprindere în aer liber în
care sunt crescute, ținute sau manipulate animale;

Cartea de obiect (card) - un document de identificare a unui obiect, care se eliberează

concomitent cu un permis veterinar și sanitar pentru activități după introducerea
informațiilor despre obiect în baza de date cu atribuirea unui singur număr de înregistrare
obiectului;

Registrul obiectelor - un complex de date tipărite privind animalele identificate ale

obiectului corespunzător și mișcarea acestora și un pachet de documente veterinare
eliberate proprietarului sau proprietarului obiectului la marcarea mișcării animalelor
(inclusiv identificarea inițială), cu arhivarea copiilor corespunzătoare. în ordine
cronologică și înscrierea acestora în inventarul depozitelor permanente, inclusiv în
termen de trei ani de la data închiderii unității;

Proprietar de animale - persoana fizica sau juridica care are in posesia permanenta a
animalelor in calitate de proprietar si/sau proprietar al obiectului sau persoana care
ingrijeste temporar animalele. În această categorie sunt incluse, fără excepție, persoanele
responsabile de grupele de animale, vehiculele în care sunt ținute animalele, precum și
conducătorii de instalații precum târguri sau expoziții de animale, tabere de vară, ferme
zootehnice, centre de achiziții și abator de animale. facilităţi;

Identificarea animalelor - atribuirea unui număr de identificare prin utilizarea etichetelor

și a altor mijloace de identificare, inclusiv electronice, care asigură identificarea
animalelor fără a le afecta și cu respectarea cerințelor de trasabilitate;

Un pașaport individual pentru bovine este un document oficial în care este înregistrată
identitatea fiecărui animal dintr-o specie de vite;

1. În sensul prezentului Regulament se utilizează noţiunile definite în Legea nr.

231-XVI din 20 iulie 2006 privind identificarea şi înregistrarea animalelor, precum şi
noţiunile care semnifică următoarele:
auditor teritorial – angajat, care activează în oficiul teritorial al Operatorului
Naţional, care îndeplineşte o parte de atribuţii delegate la nivel raional/municipal;
bază de date – sistem naţional integrat de informaţii şi aplicaţii, a cărui gestiune şi
administrare sînt delegate, conform legii, unui operator;
 cerere de identificare – cerere depusă de către deţinătorul de animale la
Operatorul Naţional pentru identificarea şi înregistrarea animalelor sau a exploataţiilor în
SITA, conform modelului din anexa nr.1 la prezentul Regulament;
cerere de mişcare – cerere depusă de către deţinătorul de animale autorităţii
competente pentru înregistrarea în SITA a mişcării animalului, conform modelului din
anexa nr.2 la prezentul Regulament;
cerere de declarare eveniment – cerere depusă de către deţinătorul de animale la
Operatorul Naţional pentru înregistrarea în SITA a unor evenimente cum sînt:
sacrificarea tradiţională, moartea, dispariţia de animale, pierdere a crotaliei, paşaportului
sau cardului de exploataţie şi regăsire a animalului, modificarea proprietarului în urma
decesului, partajării averii etc., conform modelului din anexa nr.3 la prezentul
Regulament;
unitate de sacrificare – orice unitate sau construcţie amenajată şi dotată tehnic
destinată tăierii animalelor;
mijloc de identificare – crotalii, transpondere utilizate la identificarea animalului,
specificaţiile tehnice ale cărora sînt aprobate de către Ministerul Agriculturii şi Industriei
Alimentare, gestionate şi eliberate doar de Operatorul Naţional;
Registrul de stat al exploataţiilor (în continuare – Registrul exploataţiilor)
– parte componentă a Sistemului de Identificare şi Trasabilitate a Animalelor – colecţia
de date în format electronic care cuprinde informaţiile de identificare a fiecărei
exploataţii din Republica Moldova;
operator al SITA (în continuare – Operator Naţional) –"Întrepriderea de Stat
"Centrul InformaţionalAgricol", creată prin Hotărîrea Guvernului nr.119 din 7 februarie
2007 căreia i se deleagă, în condiţiile legii, activităţile legate de înregistrarea datelor,
proiectarea, construirea, implementarea, operarea şi întreţinerea SITA, nominalizat ca
gestionar şi furnizor naţional al mijloacelor de identificare;
oficiul teritorial al Operatorului Naţional (în continuare – oficiul teritorial) –
oficiile Operatorului Naţional, amplasate la nivel raional/municipal în incinta direcţiilor
raionale/municipale sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală
(în continuare – DR/MSV şi pentru SPOA ) prin care Operatorul Naţional îşi desfăşoară
activităţile de înregistrare a datelor cu privire la înregistrarea animalelor şi exploataţiilor,
inclusiv a evenimentelor cu acestea;
vehicule – toate mijloacele de transport: rutier, feroviar, naval şi aerian, autorizate
sanitar-veterinar pentru transportul de animale;
formular de identificare (F1) – document oficial eliberat de Operatorul Naţional
drept  confirmare a înregistrării oficiale a animalelor şi exploataţiilor identificate în
SITA, parte componenta a registrului exploataţiei, potrivit modelului prezentat în anexa
nr.4 la Regulament;
formular de mişcare (F2) – Certificat veterinar de sănătate – document oficial
eliberat de autoritatea competentă, care permite mişcarea şi însoţeşte toate animalele în
timpul mişcării acestora pe teritoriul Republicii Moldova spre destinaţie (tîrguri,
expoziţii, tabere de vară, abatoare, ferme de carantină sau alte gospodării, sau în cazul
înstrăinărilor), generat de Operatorul Naţional drept  confirmare a înregistrării oficiale în
SITA, a evenimentului de mişcare a animalului, parte componentă a registrului
exploataţiei, potrivit modelului prezentat în anexa nr.5 la prezentul Regulament;
formular de declarare eveniment (F3) – document oficial eliberat de Operatorul
Naţional drept confirmare a înregistrării oficiale în SITA a unor evenimente (sacrificarea
tradiţională, moartea, dispariţia de animale, pierdere a crotaliei, paşaportului sau cardului
de exploataţie, regăsire a animalului etc.), parte componentă a registrului exploataţiei,
potrivit modelului prezentat în anexa nr.6 la prezentul Regulament.
(Se substituie, se exclude prin  HG638 din 29.08.12, MO181-184/31.08.12
art.692)

21. Obiectul, cadrul juridic şi premizele elaborării Legii nr.231 din 20.06.2006.
Цель, правовые рамки и разработка Закона №231 от 20.06.2006.
          * Republicată în temeiul art.III al Legii nr.227 din 23.09.2016, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2016, nr. 369-378, art.753.
            Modificată şi completată prin legile Republicii Moldova:
            LP227 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.753
            LP48 din 26.03.11, MO53/04.04.11, art.114; în vigoare 01.01.12
            LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35
            LP9-XVI din 03.02.09, MO55-56/17.03.09 art.157
            LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349, în vigoare 01.01.10
           
            Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.
            Articolul 1. Obiectul legii
            (1) Prezenta lege stabileşte principiile de bază ale organizării şi desfăşurării
activităţii de identificare şi înregistrare a animalelor pe teritoriul Republicii Moldova.
            (2) Prevederile prezentei legi se aplică activităţilor de identificare şi înregistrare a
animalelor din speciile bovine, ovine, caprine, porcine, cabaline, asini şi a descendenţilor
obţinuţi prin încrucişarea acestora, cu excepţia animalelor sălbatice.
            Articolul 2. Cadrul juridic
            (1) Identificarea şi înregistrarea animalelor se reglementează de prezenta lege, de
actele normative din domeniu, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica
Moldova este parte.
            (2) Dacă există neconcordanţe între prevederile prezentei legi şi prevederile
tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte referitoare la identificarea
şi înregistrarea animalelor, prioritate au reglementările internaţionale.
            Articolul 3. Noţiuni principale
            În sensul prezentei legi, noţiunile principale utilizate semnifică următoarele:
            Registrul de stat al animalelor – totalitatea datelor, organizate conform structurii
conceptuale, care descriu caracteristicile de bază ale entităţilor şi relaţiile dintre acestea,
destinate domeniului de aplicare;
             Sistemul Informaţional Automatizat „Registrul de Stat al Animalelor” (SIA
„RSA”) – complex de elemente şi de proceduri care permit identificarea şi înregistrarea
animalelor şi a exploataţiilor, asigurînd respectarea principiului trasabilităţii, a cărui
gestiune revine unui singur operator;
            crotalie – mijloc de identificare a animalelor, confecţionat din material plastic,
care poartă, înregistrat prin imprimare, numărul unic de identificare a animalului;
            card de exploataţie– document de identificare a exploataţiei, care se atribuie
concomitent cu eliberarea autorizaţiei sanitare veterinare de funcţionare, în urma
introducerii informaţiei despre exploataţie în baza de date, atribuindu-i-se şi număr de
înregistrare unic;
            deţinător de animale – persoană fizică sau juridică care are în posesie permanentă
animale în calitate de proprietar de animale şi/sau deţinător de exploataţie, sau de
îngrijitor temporar al animalelor. Această categorie include, fără excepţie, conducătorii
grupurilor de animale, ai mijloacelor de transport în care se află animale, precum şi
administratorii exploataţiilor de tipul: tîrguri sau expoziţii de animale, tabere de vară,
ferme de animale, centre de colectare a animalelor şi unităţi de sacrificare;
            exploataţie – orice unitate de animale, construcţie sau întreprindere în aer liber în
care sînt crescute, ţinute sau manipulate animale;
            registrul exploataţiei – set de date, în format imprimat, despre animalele
identificate din exploataţia respectivă şi despre mişcarea acestora şi set de documente
veterinare eliberate proprietarului sau deţinătorului exploa-taţiei la consemnarea mişcării
animalelor (inclusiv la identificarea iniţială), cu arhivarea exemplarelor respective, în
ordine cronologică, îndosariate în mod corespunzător şi păstrate permanent, inclusiv
pentru o perioadă de 3 ani de la data închiderii exploataţiei;
            identificare a animalelor – atribuire a numărului de identificare prin aplicarea
crotaliilor, a altor mijloace de identificare, inclusiv electronice, care vor asigura
identificarea animalelor fără a prejudicia buna lor stare, cu respectarea cerinţelor
trasabilităţii;
            paşaport individual pentru bovine – document oficial în care se înregistrează
identitatea fiecărui animal din specia bovină;
            transponder – dispozitiv electronic (microcip) de identificare ce asigură o dublă
funcţionalitate: stocarea numărului de identificare unic şi transmiterea acestuia în cazul în
care este activat de un cîmp de radiofrecvenţă corespunzător;
            operator național al SIA „RSA” (operator național) – Î.S. „Centrul Informaţional
Agricol” căreia i se deleagă, în condiţiile legii, activităţile legate de înregistrarea,
actualizarea datelor despre exploataţii şi animale, proiectarea, construirea,
implementarea, operarea şi întreţinerea Registrului de stat al animalelor, de asigurarea
securității, protecției și integrității datelor, nominalizată ca gestionar şi furnizor naţional
al mijloacelor de identificare;
            subiecţi ai raporturilor juridice în domeniul identificării şi înregistrării
animalelor – organe ale statului implicate în reglementarea, coordonarea şi controlul
implementării SIA „RSA” conform atribuţiilor funcţionale.
            Articolul 31. Subiecții raporturilor juridice în domeniul
             identificării şi înregistrării animalelor
            Subiecți ai raporturilor juridice în domeniul identificării şi înregistrării animalelor
sînt:
            a) statul – proprietarul Registrului de stat al animalelor;
            b) Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului– posesorul
Registrului de stat al animalelor;
            c) Î.S. „Centrul Informaţional Agricol”, prin oficiile sale teritoriale – deţinătorul
Registrului de stat al animalelor, furnizorul datelor Registrului de stat al animalelor,
registratorul şi subregistratorul (responsabil de eliberarea formularelor de identificare
(F1) şi de declarare eveniment (F3));
            d) Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, prin subdiviziunile sale
teritoriale pentru siguranța alimentelor – registratorul şi subregistratorul (responsabil de
eliberarea formularelor de mişcare (F2));
            e) administrația publică centrală, administraţia publică locală, deținătorul de
animale – destinatarul datelor Registrului de stat al animalelor.
            Articolul 4. Modul de înregistrare a animalelor
            (1) Înregistrarea animalelor se efectuează în Registrul de stat al animalelor, care
cuprinde şi date, în format electronic, despre exploataţii, despre animalele identificate din
exploataţia respectivă şi despre mişcarea acestora, setul de documente veterinare eliberate
proprietarului sau deţinătorului exploataţiei la consemnarea mişcării animalelor (inclusiv
la identificarea iniţială), cu arhivarea exemplarelor respective, în ordine cronologică,
îndosariate în mod corespunzător şi păstrate permanent, inclusiv pentru o perioadă de 3
ani de la data închiderii exploataţiei.
            (2) Regulile de ţinere a Registrului de stat al animalelor se stabilesc prin hotărîre
de Guvern.
            Articolul 5. Modul de identificare a animalelor
            (1) Identificarea animalelor se efectuează de către deţinătorul de animale, care are
obligaţia de a prezenta informaţia respectivă pentru includerea acesteia în Registrul de
stat al animalelor.
            (2) Lista documentelor şi procedurile SIA „RSA” se stabilesc printr-un
regulament aprobat de Guvern.
            (3) – abrogat.
            (4) Sistemul Informaţional Automatizat „Registrul de Stat al Animalelor”
cuprinde:
            a) mijlocul de identificare a animalului;
            b) documentele de înregistrare a animalului;
            c) paşaportul individual pentru bovine;
            d) echipamentele şi aplicaţiile de colectare, stocare, monitorizare şi administrare a
datelor.
            (5) Animalele sînt supuse identificării prin aplicarea mijloacelor de identificare
după cum urmează:
            a) la bovine – a două crotalii auriculare identice aplicate la fiecare ureche, cu
eliberarea gratuită de către operatorul naţional a paşaportului individual pentru bovine;
            b) la ovine, caprine, porcine – a unei crotalii auriculare;
            c) la cabaline, asini şi la descendenţii obţinuţi prin încrucişarea acestora – a unui
transponder.
            Articolul 6. Confidențialitatea datelor din Registrul
             de stat al animalelor
            (1) Subiecţii raporturilor juridice în domeniul identificării şi înregistrării
animalelor care au acces la Registrul de stat al animalelor sînt obligați să asigure protecţia
şi confidenţialitatea informaţiilor utilizate.
            (2) Datele din Registrul de stat al animalelor pot fi comunicate persoanelor terţe
doar cu acordul prealabil scris al proprietarului exploatației sau al deținătorului de
animale, în condiţiile prevăzute de lege.
            (3) Acordul prealabil menționat la alin. (2) nu este necesar dacă datele din
Registrul de stat al animalelor sînt solicitate de către:
            a) instanţa de judecată;
            b) autoritățile publice din domeniul apărării naţionale, securităţii statului şi
asigurării ordinii publice;
            c) organele de urmărire penală;
            d) Serviciul Fiscal de Stat;
            e) avocatul în exercitarea unui mandat;
            f) executorul judecătoresc.
            Articolul 7. Termenul-limită de identificare
             şi înregistrare a animalelor
            (1) Deţinătorii de animale au obligaţia de a identifica animalele şi de a prezenta,
în termen de 15 zile de la naştere, informaţia respectivă operatorului naţional pentru
includerea acesteia în Registrul de stat al animalelor.
            (2) Deţinătorii de animale au obligaţia de a declara subdiviziunii teritoriale pentru
siguranța alimentelor, în cel mult 7 zile, cumpărarea (inclusiv din import) sau înstrăinarea
(inclusiv exportul) animalelor.
            (3) Deţinătorii de animale au obligaţia de a declara registratorului, în cel mult 7
zile, moartea, dispariţia şi sacrificarea animalelor.
            (4) Animalele vor fi identificate și înregistrate în termen de 20 de zile de la
naștere, iar în cazul porcinelor – de 20–60 de zile, al mieilor și iezilor – de 60 de zile de
la naştere.
            (5) Animalele nu vor părăsi exploataţia înainte de a fi identificate.
            Articolul 8. Identificarea animalelor de import
            (1) Animalele importate vor fi identificate şi înregistrate în termen de 15 zile de la
data importului, dar înainte ca animalele să părăsească exploataţia respectivă, cu
păstrarea datelor privind originea menţionate în documentele de însoţire a animalelor.
            (2) Mijloacele de identificare a animalelor importate vor fi predate subdiviziunii
teritoriale pentru siguranța alimentelor potrivit sistemului naţional, cu excepţia animalelor
provenite din ţările ce se conformează cerinţelor internaţionale în domeniul identificării şi
înregistrării animalelor.
            Articolul 9. Mişcarea animalelor pe teritoriul
             Republicii Moldova
            Mișcarea animalelor pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepția cazurilor de
întreținere a acestora, se efectuează în baza următoarelor documente:
            a) certificatul sanitar-veterinar;
            b) formularul de mișcare (F2);
            c) pașaportul individual pentru bovine (în cazul transportului de bovine);
            d) autorizația sanitar-veterinară pentru mijloacele de transport (în cazul
transportării cu un mijloc de transport).
            Articolul 10. Obligaţiile transportatorilor
             de animale
            Orice persoană care transportă animale pe teritoriul Republicii Moldova este
obligată:
            a) să accepte pentru transportare numai animale identificate, care sînt însoțite de
formularul de mișcare (F2), iar în cazul bovinelor – și de pașaportul individual pentru
bovine şi de certificatul sanitar-veterinar;
            b) să verifice, la îmbarcare, pentru fiecare animal în parte, corespunderea dintre
paşaportul individual pentru bovine, formularul de mişcare (F2) şi crotalie pentru
animalele din specia bovină, precum şi corespunderea dintre crotalie şi formularul de
mişcare (F2) pentru celelalte specii de animale;
            c) să prezinte la control persoanelor responsabile de controlul oficial animalele şi
toate documentele menţionate la lit.a);
            d) să asigure bunăstarea şi protecția animalelor în conformitate cu normele
sanitare veterinare în vigoare;
            e) să transporte animalele în mijloace de transport autorizate de subdiviziunea
teritorială pentru siguranța alimentelor în condiţiile legii.
            Articolul 11. Sacrificarea
            (1) Bovinele identificate și înregistrate se sacrifică numai în unități de sacrificare
autorizate sanitar-veterinar, ai căror administratori au obligația de a preda lunar, pe bază
de tabel, către subdiviziunile teritoriale pentru siguranța alimentelor pașapoartele
individuale pentru bovine ale animalelor sacrificate.
            (2) Se permite sacrificarea animalelor în alte locuri decît cele prevăzute la alin.(1)
în cazul în care carnea şi produsele provenite din aceasta nu sînt destinate comercializării,
fiind utilizate pentru consum propriu, cu condiţia examinării de către specialistul
veterinar a animalului, supravegherii sacrificării lui şi asigurării înregistrării
evenimentului în baza de date.
             (3) Bovinele identificate şi înregistrate care au fost sacrificate de urgenţă vor fi
expediate la unităţile de sacrificare autorizate sanitar-veterinar, ce au obligaţia de a preda
lunar, pe bază de tabel, către subdiviziunile teritoriale pentru siguranța alimentelor
paşapoartele individuale pentru bovine ale animalelor sacrificate.
            (4) Bovinele sacrificate de urgenţă care deţin o singură crotalie sînt considerate
bovine identificate şi înregistrate, cu condiţia ca medicul veterinar competent care a
efectuat certificarea să confirme pe propria răspundere pierderea celei de-a doua crotalii
şi să înregistreze informaţia respectivă conform procedurilor aprobate.
            (5) Sacrificarea animalelor neidentificate este interzisă.
            (6) Animalele bolnave identificate şi neidentificate, care necesită a fi sacrificate
forţat, sînt sacrificate la abatoarele desemnate de Agenția Națională pentru Siguranța
Alimentelor în conformitate cu legislaţia în vigoare privind sacrificarea forţată a
animalelor.
            Articolul 12. Măsurile prevăzute în caz de moarte
             a animalelor
            Animalele care au murit în exploatații sau în timpul transportului vor fi examinate
sanitar-veterinar conform normelor sanitar-veterinare, iar paşapoartele individuale pentru
bovine, în cazul bovinelor, vor fi predate de către deţinător registratorului, care are
obligaţia să înregistreze informaţia respectivă conform procedurilor aprobate. Mijloacele
de identificare rămîn pe animal pînă la ecarisajul cadavrului.
            Articolul 13. Finanţarea Sistemului Informaţional
             Automatizat „Registrul de Stat
             al Animalelor”
            (1) Finanţarea Sistemului Informaţional Automatizat „Registrul de Stat al
Animalelor” va fi efectuată din contul bugetului de stat , inclusiv din contul veniturilor
colectate din prestarea de servicii deţinătorilor de animale.
            Modificat prin LP172 din 27.07.18 МО321-332 din 24.08.18 art. 529
            (2) Deţinătorul de animale suportă cheltuielile de identificare a animalelor şi de
manoperă pentru identificarea animalelor.
            (3) Mărimea taxelor pentru serviciile de identificare a animalelor şi de manoperă,
prestate deţinătorului de animale, se stabileşte de către Guvern.
            Articolul 14. Acordarea de subvenţii sau despăgubiri
            Acordarea de subvenţii sau despăgubiri de către stat şi de către autorităţile
administraţiei publice locale pentru animalele neidentificate potrivit prevederilor
prezentei legi este interzisă.
            Articolul 15. Răspunderea pentru încălcarea
             prevederilor prezentei legi
            Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere conform legislaţiei în
vigoare.
            Articolul 16. Dispoziţii finale şi tranzitorii
            (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, cu excepţia articolelor 9, 10,
11, 12 şi 14, care vor intra în vigoare la 30 iunie 2007.
            (2) Guvernul:
            a) va asigura aducerea actelor sale normative în conformitate cu prezenta lege;
             b) va asigura elaborarea şi aprobarea actelor normative departamentale în scopul
realizării prevederilor prezentei legi.
22. Sistemul de Identificare şi Trasabilitate al Animalelor (SITA); Circulaţia
animalelor
Система Идентификации и Прослеживания Животных (SITA);
Перемещение животных
Este un ansamblu de elemente și proceduri care permit identificarea și înregistrarea
animalelor, precum și funcționarea, care asigură respectarea principiului
TRANSPARENȚEI.

S I T A reprezintă unul dintre principalele subsisteme care face parte din procesul de
transparență pentru produsele de origine animală.

Etapele implementării SITA:

2005 - a fost introdus proiectul „Pilot” - în scop demonstrativ și educațional;

2005-2007 - a fost elaborat și testat cadrul legislativ;

2007 - a fost stabilit Operatorul Naţional SITA, în conformitate cu Hotărârea nr. 119 din
07.02.07, s-a constituit Întreprinderea de Stat „Registrul Animalelor”;

Instruire pentru operatorii SITA si medicii veterinari implicati in identificare - a 4-a

convocari august-octombrie 2007;

Implementare directă - octombrie 2007 (p. 30 din Planul de acțiuni UE-R. Moldova în
vigoare de la 22 februarie 2005).

Sistemul de Identificare și Trasabilitate a Animalelor la nivel național este coordonat de

G.P. „Centrul de Informare Agricolă”, care a fost fondat conform PP. Nr.638 din
29.08.2012 privind reorganizarea unui stat. Întreprinderile care sunt înlocuite de
Întreprinderea de Stat „Registrul Animalelor”;

Principalele sarcini ale SITA:

• Asigurarea securității alimentare a țării și asigurarea sănătății oamenilor și animalelor;

• Posibilități de recuperare și trasabilitate în trecut a unui animal „De la fermă la masă”,

parcurgând toate etapele procesului tehnologic;

• Controlul mișcării animalelor în contextul reducerii apariției riscului în legătură cu

apariția unor boli infecțioase deosebit de periculoase și a posibilității trasabilității
acestora;
• Reducerea costurilor pentru stat în cazurile de apariție a bolilor din grupa de risc;

• Tendința Moldovei de a semna un acord privind apartenența asociată la UE;

• Managementul industriei zootehnice la cerinţele statului prin pârghie, în cadrul reformei

politicii agricole generale (managementul şi controlul creşterii animalelor);

• Securitatea alimentară (la nivelul fermei) și bunăstarea animalelor;

• Participarea la One World One Health.

infrastructura SITA

• Serviciul Central Baza de Date (baza de date) - SE "Centrul de Informare Agrara"

Operator National - 1 angajat cu norma intreaga

• Posturi Administrative la nivel teritorial Subdiviziune - 37 personal cu normă întreagă

• Posturi de lucru la nivelul CCA - 159 personal full-time

• Stații PIF (tranzit animale) - 4 angajați cu normă întreagă

• SPVV + Operatori - 500 + 208 angajați

Actori SITA (participanți):

Medicii veterinari sunt punctul forte al SITA:

• 37 operatori - operatori regionali SITA la nivelul RVSS

• 159 operatori la nivelul TVS de Secții

• 500 liber - veterinar practicant. medicii

Proprietari de animale - sursa de informatii:

• Aproximativ 300.000 de operațiuni

• Operator național – garantul autenticității informațiilor G.P. „Centrul de informare

agrară”

• Suport tehnic SITA - asigurarea mijloacelor de identificare

• Verificarea datelor cu Registrele Naționale existente

• Informarea personalului Autorității Competente

• SITA Analiza Riscului și Îmbunătățirea Tehnologică.

23. Hotărîre nr. 507 din 18.07.2012 pentru aprobarea unor norme privind
identificarea şi trasabilitatea animalelo
Постановление № 507 oт 18.07.2012 для утверждения некоторых норм по
идентификации и отслеживание животных
n temeiul alin.(2) art.5, alin.(3) art.13 din Legea nr.231-XVI din 20 iulie 2006
privind identificarea şi înregistrarea animalelor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2006, nr.126-130, art.623), cu modificările ulterioare,   Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă:
în nouă formulare, conform anexei nr.1, Regulamentul privind procedurile  şi
documentele aferente Sistemului de Identificare şi Trasabilitate a Animalelor, aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr.1093 din 8 octombrie 2007 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2007, nr.165-167, art.1152);
taxele pentru serviciile de identificare a animalelor şi de manoperă, prestate
destinatorului de animale, conform anexei nr.2.
2. Controlul asupra executării prezentei Hotărîri se pune în sarcina Ministerului
Agriculturii şi Industriei Alimentare.

24. Acte normative referitor la aplicarea în practică a Legii privind identificarea şi

înregistrarea animalelor.
Нормативные акты по отношению к практическому применению Закона
об идентификации и регистрации животных.

Termene de identificare și înregistrare a animalelor

Proprietarii de animale sunt obligați să identifice animalele și, în termen de 15 zile de la

naștere, să transmită informații relevante către administrațiile raionale/municipale de
salubritate veterinară și siguranța produselor de origine animală pentru includerea în
Registrul de Stat al Animalelor.

Proprietarii de animale de companie sunt obligați să notifice medicul veterinar de stat în

cel mult 7 zile de la cumpărarea (inclusiv importul) sau eliminarea (inclusiv exportul)
animalului.

Deținătorii de animale sunt obligați să anunțe administrația raională/municipală cu privire

la salubritatea și siguranța produselor de origine animală în termen de cel mult 7 zile
despre moartea, pierderea, sacrificarea animalului.

Animalele sunt identificate și înregistrate în termen de 20 de zile de la naștere.

Animalele nu pot părăsi instalația până când nu sunt identificate.

Articolul 11. Sacrificarea

Vitele identificate și înregistrate se sacrifică numai la întreprinderile de abator care au

autorizație de la serviciul veterinar și sanitar, care sunt obligate să prezinte lunar,
conform inventarului la serviciile raionale veterinare și sanitare, mijloacele de
identificare și pașapoartele individuale ale bovinelor aferente. la animalele sacrificate.
Vitele identificate și înregistrate se sacrifică numai la întreprinderile de abator care au
autorizație de la serviciul veterinar și sanitar, care sunt obligate să depună lunar, conform
inventarului, la direcțiile raionale/municipale de salubritate veterinară și siguranța
produselor de origine animală, pașapoarte individuale pentru bovine legate de animalele
sacrificate. Mijloacele de identificare rămân pe animal până când carcasa este marcată.

Articolul 12. Măsuri în caz de deces a animalelor

Animalele care au murit în ferme, în ferme individuale sau în timpul transportului sunt
supuse inspecției veterinare și sanitare în conformitate cu standardele veterinare și
sanitare, iar mijloacele de identificare și pașapoartele individuale pentru bovine (în cazul
vitelor) sunt transferate de către proprietarul acestor animale. către medicul veterinar
teritorial un medic căruia i se cere să înregistreze informațiile relevante conform
procedurilor aprobate.

Animalele care au murit în ferme, în ferme individuale sau în timpul transportului sunt
supuse inspecției veterinare și sanitare în conformitate cu standardele veterinare și
sanitare, iar pașapoartele individuale pentru bovine (în cazul bovinelor) sunt transferate
de către proprietarul acestor animale în raion. / administrația veterinară
municipală.igienizarea și siguranța produselor de origine animală, care au obligația de a
înregistra informațiile relevante conform procedurilor aprobate. Mijloacele de identificare
rămân asupra animalului până la distrugerea cadavrului.

25. Acte legislative şi normative privind animalele de fermă, protecţia şi bunăstarea

lor
Нормативные акты по защите и благополучию сельскохозяйственных
животных
6.2. Legislație și reglementări privind animalele de fermă pentru protecția și bunăstarea
acestora

Reglementări privind asigurarea protecției animalelor armonizate cu Legislația Uniunii:

• Protecția animalelor agricole – Convenția Europeană a Consiliului Europei din 1976.

• Protecția animalelor în timpul transportului – Convenția Europeană a Consiliului

Europei din 1968.

• Protecția animalelor în timpul sacrificării - Convenția Europeană a Consiliului Europei

din 1976.

• Protecția animalelor de laborator – Convenția Europeană a Consiliului Europei din

1986.

• Protecția animalelor din grădinile zoologice – Convenția Europeană a Consiliului

Europei din 1976.
În baza reorganizării serviciilor veterinare și sanitare de stat din Republica Moldova au
fost elaborate o serie de reglementări privind stabilirea cerințelor minime pentru
întreținerea și exploatarea animalelor de fermă, care pot fi clasificate:

Bunăstarea animalelor în timpul transportului urmărind:

• Monitorizarea indeplinirii de catre autovehicule a conditiilor necesare transportului

animalelor (ventilatie, iluminat, hrana, apa, adaptat, ingrijire, densitate) pe uscat, apa si
aer, in functie de specie, categorie, stare fiziologica.

• Controlul autorizarii transportului pe o perioada mai mare de 8 ore prin verificarea

serviciului veterinar teritorial la ultimul punct de plecare si disponibilitatea unui plan de
traseu.

• Controlul punctelor de oprire si transfer pentru indeplinirea conditiilor prevazute de

legislatia in vigoare (autorizatie veterinara, masuri de sanatate si igiena, spatii si conditii).

Bunăstarea animalelor:

• Controlul asupra asigurării condițiilor de păstrare, hrănire, băutură și îngrijire veterinară

a animalelor din ferme (cai, bovine, ovine, capre, porci, păsări)

• Controlul liberei circulații a animalelor

Protecția animalelor în timpul sacrificării și uciderii include:

• Controlul și disponibilitatea autorizației veterinare pentru proiect tirovanie, constructii

si utilaje puncte si santiere de abator.

• Control veterinar privind indeplinirea conditiilor pentru sacrificarea animalelor.

Protecția animalelor sălbatice în captivitate include:

• Controlul asupra asigurării condițiilor de păstrare, hrănire, băut, odihnă etc. în grădini
zoologice, rezervații naționale și parcuri naționale.

Protecția animalelor sălbatice sau pe calea dispariției urmărește:

• Controale sezoniere privind vânătoarea și pescuitul

• Supravegherea și monitorizarea bolilor majore întâlnite la animalele sălbatice.

• Evaluarea acţiunilor privind hrănirea forţată a animalelor sălbatice, specii necarnivore.

Printre actele normative privind protecția animalelor agricole și bunăstarea acestora se

numără Decretul Guvernului Republicii Moldova nr.1275 din 17.11.2008 pentru
aprobarea Normei veterinare și sanitare pentru protecția animalelor de fermă, care a fost
elaborat. în contextul art. 35 din Legea nr. 221-XVI din 19.10.2007 privind activitatea
veterinară și sanitară, Legea zootehnicii nr. 412-XIV din 27.05.1999.

În conformitate cu acest PP, aceștia sunt obligați:

• Animalele trebuie să fie deservite de un număr suficient de personal cu abilitățile,

cunoștințele și abilitățile profesionale necesare.

• Animalele care sunt ținute în sisteme de creștere și ale căror mijloace de existență
depinde de îngrijirea umană constantă trebuie inspectate cel puțin o dată pe zi.

• Orice animal care pare a fi bolnav sau rănit trebuie îngrijit cu promptitudine. Dacă este
necesar, animalele bolnave sau rănite sunt izolate într-o cameră adecvată, cu așternut
uscat și confortabil.

• Proprietarul sau proprietarul animalelor ține un jurnal al tratamentului efectuat, precum

și numărul de animale moarte găsite în timpul fiecărei examinări.

• Materialele folosite pentru construcția localului și, în special, pentru țarcuri, precum și
echipamentele cu care animalele pot intra în contact, trebuie să fie sigure pentru animale
și să fie ușor de curățat și dezinfectat.

• Circulația aerului, nivelurile de praf, temperatura, umiditatea relativă și concentrațiile

de gaze trebuie menținute în limite favorabile animalelor.

• Animalele ținute în incintă nu trebuie să fie în întuneric constant, dar nici în condiții de
iluminare artificială continuă.

• În conformitate cu vârsta și specia, animalele trebuie să primească o nutriție adecvată

într-o cantitate suficientă pentru a le menține într-o stare fiziologică normală. Când
hrăniți și beți animale, trebuie să aveți grijă să nu le provocați suferințe sau răni inutile.

• Este interzisă orice acțiune care poate răni animalul.

• Nu trebuie practicate metode de creștere artificială sau naturală care ar putea cauza
suferințe sau răni animalelor.

• Animalele trebuie hrănite și adăpate la intervale de timp cu hrană și apă de calitate,

adecvate nevoilor lor fiziologice.

• Echipamentele de hrănire și adăpare ar trebui proiectate, construite și amplasate astfel

încât să limiteze riscul de contaminare a furajelor și a apei și astfel încât rivalitatea dintre
animale să nu conducă la consecințe adverse.

• Animalele nu trebuie să primească nicio altă substanță, cu excepția substanțelor utilizate

în scopuri terapeutice, profilactice sau zootehnice, atunci când cercetarea științifică a
dovedit sau a stabilit prin experiență dobândită că substanța în cauză este inofensivă
pentru sănătatea sau bunăstarea animalelor.
În conformitate cu Legea nr. 221-XVI din 19.10.2007 privind activitățile veterinare și
sanitare, Legea cu privire la creșterea animalelor nr. 412-XIV din 27.05.1999, Guvernul
Republicii Moldova nr. 1325 din 27.11.2008 Hotărăște: aprobă Norma veterinară și
sanitară care stabilește cerințe minime pentru protecția vițeilor de creștere și îngrășare.

Unitățile de creștere a animalelor trebuie să îndeplinească următoarele cerințe minime:

• în cazul în care viţeii sunt adăpostiţi în grup, acestea trebuie să dispună de un spaţiu
liber suficient pentru a se întoarce sau a se culca fără greutate, de minimum 1.5 metri
pătraţi pentru o dată cu greu.

• La ținerea vițeilor în cuști individuale sau în lesă într-o boxă, cușca sau boxa trebuie să
aibă despărțitori din zidărie ajurate, iar lățimea acestora trebuie să fie de cel puțin 0,9 m ±
10%, sau 0,8 m din înălțimea la greaban.

• Prevederile acestei clauze nu se aplică unităților cu un efectiv de până la 6 viței.

• Lățimea cuștii individuale nu trebuie să fie mai mică decât înălțimea gambei la greabăn,
măsurată în poziție în picioare, iar lungimea nu trebuie să fie mai mică decât lungimea
gambei, măsurată de la vârful nasului până la rădăcina cozii (tuberculi ischiatici),
înmulțită cu un factor de 1,1.

Pentru vițeii crescuți în grupuri, spațiul liber prevăzut pentru fiecare vițel ar trebui să fie
de cel puțin:

a) 1,5 m2 pentru fiecare vițel cu greutatea de până la 150 kg;

b) 1,7 m2 pentru fiecare vițel cu greutatea de la 150 la 220 kg;

c) 1,8 m2 pentru fiecare vițel peste 220 kg.

Vițeii nu trebuie adăpostiți în cuști individuale după vârsta de 8 săptămâni decât dacă
sunt izolați pentru tratament.

Vițeii nu sunt Ar trebui ținută în întuneric constant. Camera trebuie să aibă un sistem
special de iluminare artificială sau naturală adecvată. În cazul unui sistem artificial,
durata de iluminare ar trebui să fie cel puțin echivalentă cu perioada disponibilă de
lumină naturală, de obicei de la 9:00 la 17:00.

Toți vițeii adăpostiți în boxă trebuie să fie inspectați de către proprietar sau îngrijitor de
cel puțin 2 ori pe zi, iar vițeii crescuți în libertate cel puțin o dată pe zi. Orice vițel care
pare bolnav sau rănit necesită îngrijire urgentă și adecvată cât mai repede posibil.

Vițeii bolnavi sau răniți trebuie izolați în încăperi adecvate, cu așternut de paie curat și
uscat.
Vițeii trebuie hrăniți de cel puțin 2 ori pe zi. Dacă vițeii sunt adăpostiți în grupuri și nu
sunt hrăniți cu furaje discrete sau cu un sistem automat de hrănire, atunci fiecare vițel ar
trebui să aibă acces la hrană în același timp cu restul grupului.

Un alt act normativ, care se referă la protecția vițeilor de îngrășat, este Decretul
Guvernului Republicii Moldova nr.859 din 14 iulie 2008 privind cerințele minime de
protecție a porcilor destinați la creștere și îngrășare. Acest standard veterinar și sanitar
prevede cerințele minime de protecție a porcilor destinați creșterii și îngrășării, care
stabilește cerințele minime de protecție a porcilor în toate etapele ciclului tehnologic.

În conformitate cu acest standard veterinar și sanitar, toate unitățile de creștere a porcilor

trebuie să aibă o suprafață liberă alocată pentru fiecare porc înțărcat sau porc adult
crescut în grup, cu excepția purceilor și scroafelor, care trebuie să fie cel puțin:

• 0,20 m2 pentru purceii cu greutatea în viu de 10 până la 20 kg;

• 0,30 m2 - 0,40 m2 pentru porcii cu greutatea în viu de 20 până la 50 kg;

• 0,55 m2 - 0,65 m2 pentru porcii cu greutatea corporală în viu de la 50 la 110 kg;

• 1,00 m2 pentru porci de până la 110 kg greutate în viu.

Aceste cerințe nu se aplică unităților cu mai puțin de 6 porci sau 5 scroafe cu purceii lor.

Toate unitățile de creștere a porcilor trebuie să aibă o suprafață totală de mișcare alocată
fiecărui porc inseminare, precum și pentru fiecare scroafă. În cazul deținerii în grup de
scroafe și/sau scroafe, suprafața trebuie să fie de cel puțin 1,64 și 2,25 m2.

Porcii care urmează să fie adăpostiți în grupuri și porcii agresivi, în special porcii mușcați
de alți porci, porcii bolnavi sau răniți pot fi adăpostiți temporar în cutii individuale. Cutia
individuală folosită ar trebui să permită animalului să se întoarcă cu ușurință, dacă acest
lucru nu contrazice recomandările medicului.

Porcii trebuie ținuți în condiții de lumină cu o intensitate de cel puțin 40 de lux timp de
cel puțin 8 ore pe zi.

Hrănirea porcilor trebuie efectuată cel puțin o dată pe zi dacă hrănirea de grup a porcilor
este periodică și nu gratuită sau folosind sisteme automate de hrănire individuală a
animalelor, fiecare porc trebuie să aibă acces la hrănire simultan cu alte animale din grup.

Toți purceii la vârsta de două săptămâni trebuie să aibă acces la suficientă apă proaspătă
în orice moment.

Sunt interzise toate procedurile care reprezintă o intervenție efectuată în alte scopuri
decât cele terapeutice sau de diagnostic, sau pentru identificarea porcilor, care asigură
confirmarea sau duc la pierderea sensibilității unei părți a corpului sau pot duce la
modificări ale structurii osoase, cu cu exceptia:
- scurtarea uniformă a caninilor purceilor sugători prin tăiere sau tundere, efectuată până
la vârsta de 7 zile, lăsând o suprafață plană. Caninii de mistreț, dacă este necesar, pot fi
scurtați pentru a preveni rănirea altor animale sau din motive de siguranță;

- tunderea parțială a cozii;

- castrarea masculilor în alte moduri, cu excepția rupturii tisulare;

- inserarea unui inel pentru nas pentru animalele tinute in sisteme de crestere in aer liber.

Tunderea cozii și tunderea caninilor nu ar trebui făcute în mod obișnuit, ci numai atunci
când există un risc clar de rănire a mamelonului la scroafe sau a urechilor și cozilor altor
purcei. Înainte de a efectua aceste proceduri, trebuie luate și alte măsuri pentru a preveni
mușcătura cozii și alte defecte, ținând cont de mediul și densitatea animalelor. Din aceste
motive, condițiile de habitat și sistemele de management neadecvate trebuie schimbate.

Purceii nu trebuie înțărcați înainte de 28 de zile, cu excepția cazului în care hrănirea

afectează în mod negativ bunăstarea sau sănătatea femelei sau a purceilor care alăptează.
Purceii pot fi înțărcați cu cel mult 7 zile mai devreme dacă sunt transferați în încăperi
speciale gratuite, curățați și dezinfectați temeinic înainte de introducerea unei noi grupe,
izolați de încăperile în care sunt ținute scroafele, pentru a reduce, în măsura posibil,
transmiterea bolilor la purcei.

Un alt act normativ în care se dă material privind protecția găinilor ouătoare este PP al
Republicii Moldova sub nr. 77 din 06.06.2008, prin care s-a aprobat Standardul Sanitar și
Veterinar pentru Protecția Găinilor Ouătoare cu scopul principal de a proteja găinile
ouătoare și de a obține produse alimentare de înaltă calitate, inofensive și de înaltă
calitate.

Prevederile prezentei norme sanitare și veterinare nu se aplică:

• locuri cu mai puțin de 350 de găini ouătoare;

• facilități de creștere a găinilor ouătoare cu pedigree.

Puii sunt inspectați de către proprietar sau persoana responsabilă cel puțin o dată pe zi.

Nivelul de zgomot trebuie menținut la minimum. Trebuie evitat zgomotul constant sau
brusc. Ventilatoarele, echipamentele de alimentare sau alte echipamente sunt construite,
amplasate, instalate și întreținute astfel încât să facă cât mai puțin zgomot posibil.

Iluminarea trebuie să fie adecvată zilei și să includă o perioadă continuă de întuneric de

aproximativ o treime din zi pentru a permite găinilor să se odihnească și pentru a evita
problemele de sănătate precum imunosupresia și bolile oculare. În condiții de lumină
slabă, asigurați o perioadă de lumină crepusculară de o durată suficientă, astfel încât puii
să se poată calma fără să se rănească sau să se rănească.
În conformitate cu îndrumările menționate mai sus, sistemele de adăpostire trebuie
echipate astfel încât toate găinile ouătoare să fie prevăzute cu:

• Front de hrănire liniar (cel puțin 10 cm per pasăre) sau front de hrănire circular care
asigură cel puțin 4 cm per pasăre;

• Jgheaburi continue care oferă spațiu de băut de 2,5 cm per pui sau jgheaburi circulare
care asigură spațiu de băut de 1 cm per pui.

• Cuiburi (cel putin unul la fiecare 7 pui). Dacă se folosesc cuiburi de grup, suprafața
cuibului trebuie să fie de cel puțin 1 m2 pentru până la 120 de pui.

Un spațiu minim de 250 cm2 trebuie planificat cu excremente per găină, iar excrementele
trebuie să ocupe cel puțin o treime din suprafața podelei.

În conformitate cu acest standard veterinar și sanitar, sistemele de producție trebuie să

îndeplinească următoarele cerințe:

• Nu au mai mult de 4 niveluri;

• Aria de trecere dintre niveluri trebuie să fie de cel puțin 45 cm.

• Densitatea păsărilor nu trebuie să depășească 9 găini ouătoare pe 1 m2 de suprafață

folosită. Agenția poate permite o creștere a densității efective cu până la 12 găini
ouătoare pe m2 de suprafață utilă.

26. Acte legislative şi normative privind controlul utilizării stimulatorilor de

creştere la animale.
Законодательные акты по контролю применения стимуляторов роста у
животных.
6.4. Legislație și reglementări privind controlul utilizării stimulentelor de creștere la
animale

În contextul cerințelor Legii nr. 221-XVI din 19.10.2007 privind activitățile veterinare și
sanitare cu completarile si modificarile ulterioare si Legea nr.78-XV din 18.03.2004
privind produsele alimentare, norma sanitara veterinara PP Nr. 942 din 11.10.2010 prin
care se interzice utilizarea anumitor substanţe cu acţiune hormonală şi tireostatică şi
betagonişti în procesul de creştere a animalelor agricole.

În contextul prezentului Regulament veterinar și sanitar este interzisă utilizarea unui

număr de substanțe cu acțiune hormonală și tireostatică și betagoniști, atât în procesul de
creștere a animalelor, cât și în vânzarea acestora pe piață.
De asemenea, este interzisă utilizarea următoarelor substanțe în scop medicinal
(tratament zootehnic), animale de producție, inclusiv în timpul îngrășării și animale de
reproducere la sfârșitul perioadei de reproducere, și anume:

- cu acțiune tirostatică, estradiol 17-β și esterii săi pentru utilizare la animale de toate
tipurile (Lista A);

- betagonişti (Lista B) pentru utilizarea animalelor, a cărnii şi a produselor destinate

alimentaţiei publice;

- substanțe cu efecte androgenice, gestagenice și estrogenice (cu excepția estradiolului 17

beta și a esterilor săi).

Produsele hormonale și betagoniștii autorizați de ANSA pentru utilizare cu animale

trebuie să îndeplinească cerințele pentru medicamentele de uz veterinar și trebuie să fie
incluși în Nomenclatorul de stat al produselor farmaceutice de uz veterinar.

De asemenea, în contextul acestui Standard veterinar și sanitar, este interzisă utilizarea cu

animale:

- produse hormonale;

- medicamente care se acumulează în organism, a căror perioadă de așteptare depășește

mai mult de 15 zile de la terminarea cursului de tratament.

ANSA, prin diviziile sale teritoriale de securitate alimentară, asigură:

- interzicerea furnizării în piață sau sacrificării animalelor de fermă, în scopul consumului

public, precum și a cărnii obținute din acestea, care conține substanțe interzise sau în care
s-a constatat prezența unor astfel de substanțe; aquafaune, care a fost injectat cu substanțe
interzise, precum și produse prelucrate obținute de la aceste animale.

ANSA efectuează controale inopinate pentru a determina deținerea sau prezența unor
substanțe interzise care pot fi utilizate pentru metodele ilegale de stimulare a creșterii
animalelor și nerespectarea perioadei de așteptare, pentru identificarea acestora în
conformitate cu Planul de monitorizare a reziduurilor la animalele vii și în produse.de
origine animală.

În urma testelor cu rezultate pozitive, ANSA:

• În conformitate cu Codul contravențional, se întocmește un protocol pentru impunerea

pedepselor legale în cazurile în care agenții economici sau persoanele fizice nu respectă
cerințele prezentei Norme veterinare și sanitare.
 • Când se constată un caz de tratare ilegală a animalelor și nerespectare a perioadei de
exploatare (perioada de așteptare), produsele obținute de la aceste animale sunt interzise
din punct de vedere veterinar.

27. Prevederile codului contravenţional privind protecţia şi bunăstarea animalelor

Требования Кодека о правонарушениях по вопросам защиты и
благополучия животных

28. Acte normative privind protecţia şi bunăstarea animalelor

Нормативные акты по защите и благополучию животных
29. Convenţii internaţionale privind protecţia animalelor.
Международные конвенции о защите животных.
30. Însemnătatea şi locul supravegherii sanitar-veterinare de stat.
Место и значение государственного ветеринарно-санитарного надзора.
Inspecţia sanitar veterinarăîn activitatea sanitar veterinară ocupă un loc de frunte .Conform
legii 221 poate fi divizată în

-supravegherea sanitar veterinară,

-controlul sanitar veterinar

Controlul sanitar veterinar este o latură de bază a activităţilor serviciilor veterinare de stat
şi de liberă practică precum şi a altor specialităţi din zootehnie, precum şi la unităţile de
prelucrare a produselor animaliere. Cuprinde un complex de măsuri îndreptatate spre
asigurarea sănătăţii complexe a animalelor şi a omului.

Sarcinile de bază a supravegherii veterinare sunt:

1)Protecţia animalelor de boli in sectorului zootehnic şi obţinerea produselor calitative sau

salubre din punct de vedere sanitar veterinar.

2)Protecţia populaţiei de boli zooantroponeze sau prevenirea de toxicoinfecţii alimentare la

om.

Aceste sarcini îşi însumează noţiunea de sănătate publică veterinară care este un sistem de
măsuri sanitar veterinare orientate spre asigurarea sănătăţii animalelor vii şi a salubrităţii
produselor de origine animală destinate consumului uman.

Pentru realizarea supravegherii şi controlul sanitar veterinar, serviciul veterinar de stat în

activitatea sa are următoarele scopuri:
 Prevenirea sau contracararea încălcărilor sau nerespectarea cerinţelor si normelor sanitar
veterinare.

 Prevenirea consecinţelor ce pot apărea în urma acestor încălcări.

 Asigurarea obţinerii produselor de origine animală salubre din punct de vedere sanitar
veterinar .
 Astfel, activitatea de bază a inspecţiei sanitar veterinare are un caracter profilactic şi în
unele cazuri şi curativ când apar unele maladii în masă sau toxico infecţiei alimentare, cât şi
lichidarea cauzei.
Conform legii 221 din19.10.2007 aceste activităţi suntrealizate împreună cu serviciul
medicină preventivăsau serviciul epidemiologic.
Controalele oficiale artrebui efectuate printehnici corespunzătoare, concepute înacest scop,
inclusiv controale de rutinăşi controale cuun caractermaiintensiv, cum
arfi:inspecţii,verificări,audituri,controale de eşantioane,prelevări de probe.Frecvenţa
controalelor oficiale
Frecvenţa controalelor oficiale ar trebui să fie regulată şi proporţională cu riscul, luândin
considerare rezultatele verificărilor efectuate de operatorii din sectorul hranei pentru
animale şi din sectorul alimentar.
Programele de asigurare a calităţii, în situaţiile în care aceste programesunt concepute
astfel încât să indeplinească cerinţele legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele
alimentare, dispoziţiile privind sănătatea animală şi bunăstarea animalelor .
În cazul suspiciunilor cu privire la existenţa neconformităţii, ar trebui efectuate controale
ad- hoc. În plus, ar putea fi efectuate controale ad-hoc în orice moment, chiar în cazul în
care nu există suspiciuni cu privire la existenţa neconformităţii.

31. Acte legislative privind supravegherea şi controlul sanitar-veterinar de stat.

Нормативные акты о государственном ветеринарно-санитарном надзоре и
контролю
Primul act normativ unde este menţionat despre modul de
supraveghere şi control sanitar veterinar este Legea 221 din 19.10.2007,
privind activitatea sanitar veterinară,care stabileşte principiile de
bază ale activităţii sanitar –veterinare.
Capitol aparte (Nr. 4), sunt stipulate obligaţiile şi responsabilităţile persoanelor fizice şi
juridice în domeniul sanitar veterinar precum şi în autorizarea sanitar veterinară a obiectelor
supuse supravegherii sanitar
veterinare de stat.
Conform capitolelor (5,6,7,8) - se referă integral la supravegherea
sanitar veterinară de stat.
Alt act normativ care impune efectuarea activităţii de supraveghere sanitar veterinară este
ordinul 99 din 11.03.2009, ulterior au fost aprobate sau emise alte ordine de a acest gen.
Totuşi or. 99 a aprobat regulamentul cu privire la procedura de prestare a serviciilor de către
medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, care şi a pus baza acestei activităţi.
Conform acestui regulament redă pe puncte toate activităţile acestor persoane în realizarea
programelor profilactice sanitar veterinară strategice finanţate din bugetul de stat printre
care mai de bază sunt:
 vaccinările
 certificarea sanitar veterinară
 examenele serologice,alergice
Monitorizarea unor maladii cu impact naţional şi internaţional(febra aftoasă,
gripa aviară, encefalopatia spongiformă bovină )
Pentru realizarea inspecţiei şi controlul sanitar veterinar Agenţia Naţională pentru Siguranţa
Alimentară, elaborează şi aprobă 2 ordine:
1) Cu privire la activitatea sanitar veterinară strategică obligatorie în conformitatecu
programul acţiunilor strategice;
2) Cu privire la aprobarea programelor măsurilor de profilaxie sanitar veterinară
strategice,fiind finanţate din bugetul de stat, care este individual pentru fiecare raion aparte
Alt act normativ care permite supraveghereaşi controlului sanitar veterinar este
ordinul 158 din 08.10.2013, cu privire la aprobarea Regulamentului de
stabilire a normelor privind certificatele sanitar veterinare şi a unor formulare tipizate.

32. Etapele supravegherii şi controlului sanitar-veterinar.

Этапы государственного ветеринарно-санитарного надзора и контроля.
Controlul respectării legislaţiei din domeniul sanitar-veterinar se exercită prin c
controalesanitar-veterinare-Monitorizări ale fabricării, prelucrării, păstrării,
transportăriilivrării produselor şi materiei prime de origine animală.
  Controlul oficial
Se efectueaza utilizandu-se una sau mai multe metode de control cum ar fi:

 Inspectia
 Monitorizarea
 Supravegherea
 Verificarea
 Prelevarea de probe in vederea analizei
 Auditul
INSPECTIA
Reprezinta examinarea oricarui aspect legat de hrana animalelor, produse alimentare,
sanatate animala si bunastarea animalelor pentru a verifica daca acest(e) aspect(e) respecta
cerintele din legislatia privind hrana pentru animale produsele alimentare, precum si
dispozitii privind sanatatea animala si bunastarea animalelor.
MONITORIZAREA
Reprezinta efectuarea unei serii planificate de observatii si masuratori concepute pentru
verificarea nivelului de conformitate cu legislatia privind hrana pentru animale, produsele
alimentare si cu dispozitiile privind sanatatea animala si bunastarea animalelor
SUPRAVEGHEREA
Reprezinta observarea cu atentie a unuia sau mai multor intreprinderi din sectorul alimentar,
a unuia sau mai multor operatori dn acest sector sau a activitatilor acestora.
VERIFICAREA
Reprezinta verificarea, prin examinare si prin analizarea dovezilor obiective, a respectarii
cerintelor specificate.
Prelevarea de probe in vederea analizei-reprezinta prelevarea de produse alimentare sau
orice alta substanta (inclusiv din mediu) relevanta pentru productia, prelucrarea sau
distribuirea de produse alimentare, pentru a verifica, prin intermediul analizelor, respectarea
legislatiei referitoare la produsele alimentare, precum si hrana pentru animale
AUDITUL
Reprezinta examinarea metodica si independenta destinata sa stabileasca daca activitatile si
rezultatele aferente respecta dispozitiile stabilite anterior si daca aceste dispozitii sunt puse
in aplicatie cu eficienta si permit atingerea obiectivelor.
GHIDUL pentru auditarea sistemelor de management, standardul SR EN ISO 19011- 2011
Controlul sanitar-veterinar se efectuează la locurile aflării unităţilor supuse controlului
sanitar-veterinar sau a persoanelor, ceea ce poate fi organizat, efectuat prin următoarele
metode:
Inspecţia sanitar veterinarăconsta în observarea directa a obiectelor şi analiza unităţilor
supuse autorizării sanitar-veterinare, având sarcina de a constata situaţiile, în care nu sunt
respectate cerinţele sanitar veterinare. sau care nu rezulta din documente prezentate;
Inspecţia sanitar veterinară poate fi efectuată numai în temeiul unei delegaţii de control
emisa de către şeful Subdiviziunii teritoriale pentru siguranţa alimentelor;
Controalele sanitar-veterinare se efectuează în prezenţa administratorului sau
reprezentantului unităţii supuse supravegherii sanitar-veterinare.
În cazul lipsei administratorului unităţii, controalele sanitar-veterinare se efectuează în
prezenţa persoanei cu funcţii de răspundere, abilitată prin lege sau alt act să exercite funcţii
administrative de dispoziţie sau organizatorico-economice.
La sfârşitul inspecţiei sanitar veterinară se îndeplineşte actul de control, care este un
document întocmit de medicul veterinar oficial care exercită controlul sanitar-veterinar, în
care se consemnează rezultatele controlului efectuat. În act de control se va descrie obiectiv,
clar şi exact în mod succesiv încălcările constatate în urma efectuării controlului sanitar-
veterinar.
Termenul maxim acordat pentru înlăturarea încălcărilor nu poate depăşi 30 de zile
calendaristice, în caz de reconstrucţie sau reparare a edificiului, medicul veterinar oficial
poate prelungi termenul.
Formularele tipizate sunt tipărite în două exemplare. Prin urmare, exemplarul nr. 1 se
păstrează la medicul veterinar oficial care la întocmit, iar exemplarul nr.2 se eliberează
persoanei fizice sau juridice fata de care a fost încheiat.
Metode si tehnici de efectuare a controlului oficial:
OBIECT
Procedura prin care se asigura informarea si pregătirea inspectorului in vederea
unei inspecţii legale, unitare si eficiente.
SCOP
Acumularea de informaţii suficiente privind tematica controlului, informaţii despre
obiectivul vizat precum si pregătirea materiala si logistica necesara desfăşurării acţiunii.
 După îndeplinirea formalităţilor conform PC, se trece la controlul efectiv care se
efectuează etapizat:
 CONTROLUL DOCUMENTELOR
 INSPECŢIA PE TEREN, cu respectarea :
procedurilor pentru vizitatori
circuitului „de la curat spre murdar”
 ÎNTOCMIREA NOTEI DE INSPECŢIE (conform PC)
 COMPLETAREA R.U.C. (conform PG)
 INREGISTRAREA N.I. la secretariatul unităţii (unde este cazul)
(conform PG)
 PĂRĂSIREA OBIECTIVULUI (conform PG)

CONTROLUL DOCUMENTELOR
Se solicită responsabilului desemnat următoarele documente, pentru a fi
verificate:
1. REGISTRUL UNIC DE CONTROL
Se verifică cine a mai efectuat controalele din partea compartimentului de
siguranţa alimentelor şi cu ce scop (NS, control tematic, recontrol, etc.)
1. DOSARUL DE SIGURANŢĂ ALIMENTARĂ
Se verifică:
 ultimul proces verbal încheiat în urma ultimului control efectuat
 termenul de remediere a deficienţelor constatate (dacă s-au respectat şi dacă s-a
consemnat acest lucru)
 evaluările pe grade de risc
 dacă acordarea punctajului este conformă cu realitatea
 dacă s-au respectat punctele nevralgice , cu risc pentru siguranţa
alimentelor
 dacă, respectând evaluările conform gradului de risc acordat şi consemnat,
s-a revenit în unitate pentru a monitoriza evoluţia unităţii în ceea ce priveşte încadrarea
activităţii în limitele prevederilor legislative
 dacă s-au recoltat probe conform programului strategic pentru anul în curs
 DOSARUL cu PROGRAMUL DDD
 PROGRAMUL DE AUTOCONTROL
 EVALUĂRILE conform legislaţiei în vigoare pentru:
 Materie primă
 Ingrediente
 Aditivi
 Semifabricat (unde este cazul)
 Ambalaje
 Produs finit
 Apă potabilă avize, facturi, buletine de analiză,
declaraţii de conformitate
 PROCEDURI, DOCUMENTE ŞI ÎNREGISTRĂRI:
 Respectarea cerinţelor de igienă
 Asigurarea trasabilităţii
 Asigurarea trasabilităţii pentru OMG
 HACCP
 Monitorizarea contaminantilor
Monitorizarea reziduurilor

33. Drepturile specialiştilor care efectuează supravegherea şi controlul sanitar-

veterinar.
Права специалистов, осуществляющие государственный ветеринарно-
санитарный надзор и контроль.
În timpul efectuării controlului sanitar-veterinar, cât şi siguranţei
alimentelor medicii veterinari oficiali au dreptul:
A.Să aibă acces liber: prezentarea legitimaţiei
şi a delegaţiei de control,la exploataţiile de animal ,la unităţile care produc, depozitează,
colectează, transportă, procesează, intermediază, pun pe piaţă, importă, exportă sau
comercializează animale vii, şi produse de origine animala destinate consumului uman;
B. Să solicite prezentarea autorizaţiei sanitare veterinare, actelor ce confirmă
provenienţa, starea produselor materiei prime de origine animală şi altor acte.
C. Să preleve orice probă în scopurile investigaţiilor de laborator, conform
legislaţiei în vigoare;
D. Săîntocmească acte şi alte documente asupra cazurilor de încălcare a Legislaţiei
în vigoare din domeniul sanitar-veterinar;
 E. In caz de depistare a încălcărilor dispoziţiilor legislativei
sanitar-veterinarece se pot solda cu urmări grave, este în
drept sa ridice autorizaţia sanitara de funcţionare la finalizarea
efectuării controlului, cu condiţia transmiterii în timp de 24 ore
a întregului set de acte Directorului general al ANSA;
J. In cazul în care este evident că produsele supuse supravegherii sanitar -
veterinare prezintă sau pot prezenta un risc pentru sănătatea animalelor sau populaţiei,
medicii veterinari oficiali, în scopul asigurării inofensivităţii acestor produse, vor lua masuri
prompte de suspendare a producerii, comercializării, transportării sau a utilizării acestor
produse ori alte masuri de constrângere, conform legislaţiei în vigoare a Republicii
Moldova.
În timpul efectuării controlului sanitar-veterinar,
medicii veterinari oficiali îşi asumă următoarele obligaţii:
 Sa respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute în legislaţia
în vigoare a Republicii Moldova, inclusiv reglementările internaţionale;
 Sa prezinte legitimaţia ce confirma funcţia de medic veterinar oficial, în cazul
controalelor sanitar-veterinare faptice prezintă persoanelor sau administratorului unităţii
controlate concomitent şi decizia cu privire la efectuarea controlului sanitar-veterinar;
 In cazul prelevărilor probelor să transmită mostrele în termenul prevăzut in actele
normative sau legislative laboratorului acreditat cu dreptul de investigare specializată;

 In cazul depistărilor deficientelor sanitar-veterinare sa elibereze prescripte

corespunzătoare persoanelor sau administratorului unităţii supuse controlului ce prevăd
recomandări de înlăturare a acestora;

 Sa sesizeze organul de urmărirepenală în caz de depistare a elementelorde infracţiune;

 In cazul în care se retrage autorizarea de funcţionare a unităţii notifica autorităţii
publice locale şi organului de ordine publică;

 In cazul apariţiei a unor situaţii ce nu pot fi rezolvate cu forţele proprii, medicii

veterinari oficiali pot antrena în acest scop alţi specialişti din alte domenii.

34. Obligaţiunile specialiştilor care efectuiază supravegherea şi controlul sanitar-

veterinar.
Обязанности специалистов, осуществляющих государственный ветеринарно-
санитарный надзор и контроль.
35. Rolul supravegherii şi controlului sanitar-veterinar de stat în asigurarea sănătăţii
publice veterinare.
Роль государственного ветеринарно-санитарного надзора и контроля в
обеспечении ветеринарного здоровья общества.
36. Acţiunile strategice sanitar-veterinare finanţate din bugetul de stat
Стратегические ветеринарно-санитарные мероприятия, финансируемые из
государственного бюджета
37. Noţiuni despre Рlanul acţiunilor strategice.
Общие понятие о Плане стратегических мероприятий.
38. Regulamentul privind modul de efectuare a controlului sanitar-veterinar
Регламент об осуществлении ветеринарно-санитарных проверок
39. Cerinţele sanitar-veterinare privind circulaţia animalelor şi produselor de
origine animală
Ветеринарно-санитарные требования к передвижению животных и
продуктов животного происхождения
Colectarea, transportul, procesarea materiei prime de origine animală
OPERAŢII TEHNOLOGICE CU MARE RISC DE CONTAMINARE A
MATERIEI PRIME CU POLUANŢI BIOLOGICI, CHIMICI ŞI NU IN
ULTIMUL RÂND ALTERAREA MATERIEI PRIME DE ORIGINE
ANIMALĂ

Nerespectareaproceselor tehnologice, cerinţelor sanitar veterinare, atunci produsele ce

vor fi preparatedin aceasta materie prima poate servi un real pericol pentru consumator,cu
consecințe grave pentru sănătatea consumatorului şi asupra întregii societăţi.
Prin urmare colectarea, transportarea şi procesarea produselor de origine animală trebuie
sa fie sub supravegherea serviciului sanitar veterinar de stat cegarantează salubritatea
produselor de origine animală.
În conformitate cu năzuinţele tarii noastre, de a se integra în UE, cadrul legislativ cu
privire la colectarea,transportul şi procesarea materiei prime de origine animală a fost
racordat la UE.
Astfel a fost introdus Sistemul de Identificare şi Trasabilitate al Animalelor,care permite
o mai buna supraveghere a produselor de origine animală începând de la fermă până la
produsul finit.
Modificările efectuate au avut un singur scop de a îmbunătăți calitatea serviciilor
veterinare, de a asigura mai eficient controlul produselor de origine animală şi prin toate
acestea asigurarea salubritățiişiinocuității produselor de origine animală.
 8.2.Cerinţe sanitar-veterinare generale privind circulaţia animalelor şi
produselor de origine animală
În conformitate cu legea nr. 221 din 19.10.2007 privind activitatea sanitar-
veterinară, ce are drept scopul asigurarea sănătăţii animalelor, realizarea siguranţei
produselor de origine animală destinate consumului uman.
Prezenta lege stabileşte principalele norme şicerinţe sanitar-veterinare în
Republica Moldova în procesul producerii, prelucrării, depozitării, transportului şi
comercializării animalelor vii şi a produselor de origine animală.
Toate aceste norme sunt expuse în Capitolul VI,al legii nr. 221, care este întitulat:
Cerinţele sanitar-veterinare privind circulaţiaproduselor şi subproduselor de origine
animală.
În contextul articolului 24, se menţionează despre cerinţele privind circulaţia produselor
şi subproduselor de origine animală, unde producerea, comerţul de produse şi subproduse
de origine animală supuse supravegherii sanitar-veterinare şi controlului sanitar-veterinar,
destinate consumului uman, se realizează pe baza cerinţelor sanitar-veterinare elaborate
de ANSA.
Toate aceste produsele şi subprodusele de origine animală pot fi puse pe piaţă, numai
dacă au fost supuse inspecţiilorşi controalelor sanitar-veterinare şi dacă au fost obţinute
de la animale care:
a) nu au făcut obiectul unor restricţii din motive sanitar-veterinare;
b) au făcut obiectul unor restricţii din motive sanitar-veterinare, dar:
- au fost marcate cu o marcă specială în acest sens;
- au fost tratate sau procesate printr-o metodă adecvată pentru inactivarea
sau nimicirea agentului cauzal.

Circulaţia internă şicomerţul cu produse şi subproduse de origine animală sunt supuse

certificării sanitar-veterinare. Condiţiileşi modul de efectuare a certificării sanitar-
veterinare, precum şicompetenţele de certificare se elaborează de ANSA.
Materiile prime pentru obţinerea produselor de origine animală trebuie să respecte
următoarele cerinţe:
 a) să fie sigure pentru sănătatea oamenilor, sănătatea animalelor şi pentru
mediu;
b) să provină de la animale sănătoase şi au fost supuse inspecţieişi
controalelor sanitar-veterinare înainte şi după sacrificare;
c) să fie obţinute, colectate, comercializate, în condiţii care să prevină orice
risc pentru sănătatea publică.

În contextul articolului 25
 Subprodusele de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman pot fi
fabricate, fiind supuse unui proces de neutralizare cu respectarea cerinţelor sanitar-
veterinare. Toate aceste produsele şi subprodusele sunt supuse inspecţieişi
controalelor sanitar-veterinare în scopul prevenirii unor boli la animale şi oameni.

40. Norma sanitar-veterinară privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul

transportului Ветеринарно-санитарная норма по защите и благополучию
животных во время перевозки

În scopul executării prevederilor art.7 şi 18 din Legea nr.221-XVI din 19 ,10.2007

privind activitatea sanitar-veterinară, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă
Norma sanitar-veterinară privind protecţiaşi bunăstarea animalelor în timpul transportului
Nr. 793 din 22.10.2012.

În conformitate cu Norma sanitar-veterinară Nr. 793 din 22.10.2012 privind protecţiaşi

bunăstarea animalelor în timpul transportului, animalele nu pot fi transportate sau
încredinţate în vederea transportului în condiţii care le pot provoca răni sau suferinţe
inutile.

Pentru a transporta animale trebuie respectate următoarele condiţii:

a) respectarea tuturor măsurile pentru a reduce durata călătoriei şi a satisface
nevoile animalelor în timpul călătoriei, în cazul călătoriilor de lungă durată,
să fie asigurată hrana şi cantitatea de apă necesară.
b) mijloacele de transport cât şi echipamentele de încărcare şi descărcare să fie
construite astfel încât să se evite rănirea şisuferinţa animalelor şi să se
garanteze siguranţa acestora;
 d) personalul însărcinat cu manipularea animalelor să aibă pregătirea necesară
în acest sens şi să-şi îndeplinească atribuţiile fără a face uz de violenţă care ar
putea provoca panică, răni sau suferinţă inutilă animalelor;
e) transportul este efectuat fără întârziere până la locul de destinaţie, iar
condiţiile de bunăstare a animalelor sunt verificate în mod regulat;
f) animalele beneficiază în mijloacele de transport de suprafaţăşiînălţime
corespunzătoare taliei lor şi călătoriei planificate;

Documentaţia de transport
Transportul animalelor este însoţit de documentaţia necesară (avizul sanitar-
veterinar, certificatul sanitar-veterinar, jurnalul de călătorie, în care se specifică:
a) originea şi proprietarul animalelor;
b) locul de plecare al animalelor;
c) data şi ora plecării;
d) locul de destinaţie prevăzut;
e) durata estimată a călătoriei preconizate.

La cererea-tip, transportatorul pune la dispoziţia Subdiviziunii teritoriale pentru siguranţa

alimentelor documentaţia stipulată mai sus.
Sancţiuni - Subdiviziunii teritoriale pentru siguranţa alimentelor, în cazul încălcării
dispoziţiilor stipulate în Norma sanitar-veterinară Nr. 793 din 22.10.2012 privind
protecţiaşi bunăstarea animalelor în timpul transportului, aplică sancţiuni în conformitate
cu art. 196 alin.(1) din Codul contravenţional al Republicii Moldova.

41. Prevederile legale privind deschiderea (autorizarea) punctelor de colectare a

materiei prime de origine animală.
Законодательные требования по открытию (авторизации) пунктов сбора
сырья животного происхождения.
9.1. Generalizări
În contextul conceptului de Siguranţă a Alimentelor toate verigile lanţului alimentar
sunt importante şi merită atenţie deosebită din parte serviciilor sanitar veterinare de
stat, care au menirea să supravegheze şi evident să controleze animalele şi produsele
de origine alimentară.

De reţinut, că acest drept oficial îl au 2 categorii de medici veterinari, şi anume:

 medicul veterinar oficial;
 medicul veterinar de liberă practică contractați de ANSA.

Pentruprevenirearăspândirii epizootiilor şi transmiterea de boli la om, circulaţia

animalelor şi a produselor de origine animală este supusă supravegherii şi controlului
sanitar veterinar.
Actele normative internaţionale prevăd în acest scop, ca proprietarii de animale,
persoane fizice care deţin animale din speciile bovine, cabaline, porcine, ovine,
caprine şi familii de albine, au obligaţia de a le declara consiliile locale, inclusiv
orășenești sau municipale, pe raza cărora se află.
În plus, în termen de 7 (şapte) zile au obligaţia de a anunţa la primărie orice ce
modalitate survenită în efectiv (vânzări, cumpărări, fătări, sacrificări sau mortalităţi),
în vederea înscrierii acestor date sau modificări în registrul oficial.
Atenţie!!!
Acest lucru se face obligatoriu şi la oficiul teritorial al sistemului SITA – Sistemului
de Identificare şi Trasabilitate a Animalelor, structură care are acces şi duce evidenţa
animalelor – în Registrul de Stat al Animalelor.
În acest sens proprietarii de animale depun o Declaraţie de eveniment la operatorii
teritoriali SITA.
În cazul achiziţionării de animale din alte localităţi, persoanele fizice au obligaţia de a
anunța în termen de 24 ore medicul veterinar de liberă practică împuternicit, după caz
circumscripţia sanitar veterinară.
Cum s-a specificat acest lucru se face conform prevederilor legale şifaţă de structurile
locale SITA.
Deţinătorii de animale care practică păşunatul sezonier sau stupăritul pastoral sunt
obligaţi să anunţe primăriile şi circumscripțiile sanitar veterinare (medicul veterinar
de liberă practică împuternicit) acolo unde se află, pentru a fi luaţi în supraveghere.
Atenţie!!!
Deţinătorii de ferme anexeşcoli, spitale, mănăstiri, obiective speciale etc. sunt obligate
să anunţe la circumscripția sanitar veterinară sau medicul veterinar de liberă practică
împuternicit, ca regulă în termen de 48 de ore, efectivele de animale pe care le deţin,
precum şi mişcarea acestora.
La moment înregistrarea animalelor şi controlul mişcării acestora cade în sarcina
primăriei şi deţinătorilor de animalele. Controlul şi supravegherea acestor proceduri
revine: medicilor veterinari oficiali, cât şi medicilor veterinari de liberă practică
împuterniciţi.
Colectivitățile de animale îşi ţin singure evidenţa efectivelor de animale, pe specii şi
categorii de vârstă, precum şi mişcarea acestora. Sunt obligate să înmatriculeze:
bovinele, cabalinele, porcinele, ovinele şi caprinele, în conformitate cu prevederile
SITA.
 9.2. Prevederi legale privind deschiderea(autorizarea)punctelor de colectare a
materiei prime de origine animală

La noi în ţară conform actelor normative care în majoritatea cazurilor sunt elaborate
în conformitate cu cerinţele europene, Astfel, conform acestora sunt prevăzute
cerinţele şi procedee în procesul de autorizare a punctelor de colectare a materiei
prime de origine animală. Printre punctele de colectare mai răspândite sunt:
Centru de colectare, răcire şi depozitare a laptelui - unitate în care se colectează, se
filtrează şi se refrigerează laptele crud-materie primă.

Centru de tăiere - construcţie amenajată şi dotată tehnic, destinată tăierii ocazionale a

animalelor (bovine, porcine, ovine, iepuri de crescătorie, păsări, vânat cu blană şi
pene).
Puncte de colectare a ouălor, a animalelor vii, a lânii, a blănurilor.
Deschiderea punctelor de colectare prevede şi obţinerea autorizaţiei sanitar -
veterinare de funcţionare - document oficial, eliberat de serviciul sanitar-veterinar de
stat teritorial, în baza căruia pot funcţiona unităţile supuse controlului sanitar -
veterinar de stat şi supravegherii veterinare de stat în conformitate cuHotărârea
Guvernului nr. 938 din 17.08.2006, ulterior cu art. 18 din Legea nr. 221 din
19.10.2007 privind activitatea sanitar-veterinară care prevede tot pachetul de
documente cu tangenţă sanitar – veterinarăşi procedura autorizării sanitar-veterinare
de funcţionare a unităţilor supuse controlului sanitar - veterinar şi supravegherii
veterinare de stat.
Unităţile supuse controlului sanitar - veterinar şi supravegherii veterinare de stat pot
funcţiona numai dacă sânt autorizate de către Serviciul Sanitar - Veterinar de Stat,
din cadrul subdiviziunilor teritoriale ale ANSA.
Administraţia unităţilor supuse controlului sanitar-veterinar şi supravegherii
veterinare de stat au obligaţia de a solicita serviciului sanitar-veterinar de stat teritorial
eliberarea autorizaţiei sanitar - veterinare de funcţionare, precizând fiecare activitate
pentru care se solicită autorizarea.
Pentru orice modificări ulterioare ale procesului tehnologic, pentru modernizarea,
extinderea sau schimbarea profilului de activitate se impune solicitarea eliberării unor
noi autorizaţii sanitar-veterinare de funcţionare.
In vederea obţinerii autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare, unităţile supuse
controlului sanitar-veterinar şi supravegherii veterinare de stat depun la serviciul
sanitar-veterinar teritorial dosarul cu următoarele acte:
 cererea-tip;
 copia de pe certificatul de înregistrare de stat a unităţii;
 copia de pe actul de proprietate sau contractul de închiriere a spaţiului;
 copia de pe proiectul de amplasare a construcţiei;
 copia de pe actul de angajare a medicului veterinar la unităţile care asigură
asistenţă sanitar-veterinară la unităţile de industrializare a cărnii şi laptelui;
 schema tehnică a unităţii, cu indicarea procesului tehnologic.
La depunerea dosarului în vederea obţinerii autorizaţiei sanitar-veterinare de
funcţionare solicitantul va prezenta şi originalul documentelor pentru verificarea
copiilor cu originalul.
Serviciul sanitar-veterinar de stat teritorial verifică legalitatea documentaţiei, care va
fi remisă medicului veterinar de stat competent în a cărui rază de activitate se află
unitatea. Acesta, verifică unitatea în ceea ce priveşte corespunderea acesteia
condiţiilor de autorizare, stabilite prin normele sanitar-veterinare în vigoare şi în
termen de 5 zile de la depunerea cererii, în urma vizitei la faţa locului, întocmeşte
referatul tehnic, autorizarea sau neautorizarea unităţii.
Referatul tehnic prin care se propune neautorizarea va fi motivat, indicîndu - se
condiţiile pe care unitatea supusă autorizării nu le îndeplineşte.
Medicul veterinar de stat, în a cărui rază de activitate se află unitatea, monitorizează
în limitele legislaţiei în vigoare obiectivele supuse supravegherii şi controlului sanitar
veterinar de stat.
In cazul în care sunt întrunite toate condiţiile stabilite pentru autorizare, în termen,
care este de 20 de zile, serviciul sanitar - veterinar de stat teritorial eliberează
autorizaţia sanitar - veterinară de funcţionare solicitantului.
Autorizaţia sanitar-veterinară de funcţionare se eliberează pe o perioadă
nelimitată, cât activează unitatea respectivă, cu condiţia efectuării controalelor
respective conform prevederilor legale.
Punctele de colectare ca şi alte obiective periodic se inspectează şi dacă sunt încălcări
în funcţionarea lor, atunci tot în bazaLegii 221 din 19.10.2007 privind activitatea
sanitar veterinară se aplică procedura de suspendare a activităţii care prevede
câteva etape:
In cazul în care unitatea nu corespunde condiţiilor de autorizare stabilite prin normele
sanitar-veterinare în vigoare, medicul veterinar oficial suspendă autorizaţia sanitar-
veterinară de funcţionare, în conformitate cu prevederile legale.
Atenţie!!!
În cazul în care unitatea nu corespunde condiţiilor de autorizare stabilite prin normele
sanitar-veterinare, autoritatea teritorială competentă suspendă autorizaţia sanitar-
veterinară de funcţionare.
(2) Suspendarea autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare se efectuează în baza
ordonanţei de suspendare a autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare al cărei
model este prezentat în anexa nr. 5. Ordonanţa se întocmeşte în 2 exemplare şi se
emite în baza referatului tehnic întocmit de către medicul veterinar oficial competent
conform modelului prezentat în anexa nr. 3. (3)
În toate cazurile, suspendarea autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare se
efectuează doar pentru activităţile care nu îndeplinesc condiţiile de autorizare.
(4) Suspendarea autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare este precedată de
transmiterea unui avertisment în formă scrisă conducerii unităţii în care se indică
condiţiile de autorizare pe care aceasta nu le îndeplineşte. Din momentul transmiterii
avertismentului, unităţii i se acordă un termen de 20 de zile pentru înlăturarea
 neconformităţilor, iar în cazul neînlăturării acestora, autorizaţia sanitar-veterinară se
suspendă.
Suspendarea autorizaţiei sanitar-veterinare de funcţionare se efectuează cu adresarea
ulterioară în instanţa de judecată a autorităţii competente teritoriale care a dispus
suspendarea, conform art. 17 din Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la
principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.
(6) În cazul în care unitatea a încălcat prevederile normelor sanitar-veterinare în
partea ce nu ţine de condiţiile de autorizare sanitar-veterinară, faţă de ea se aplică
sancţiune contravenţională.
(7) După înlăturarea neconformităţilor care au stat la baza suspendării autorizaţiei
sanitarveterinare, conducătorul unităţii poate cere revocarea ordonanţei de suspendare
a autorizaţiei sanitar-veterinare.
Revocarea ordonanţei de suspendare se efectuează în baza referatului tehnic întocmit
de către medicul veterinar oficial competent, prin care se confirmă că unitatea
corespunde condiţiilor de autorizare

42. Actele normative privind autorizarea şi controlul mijloacelor de transport

Нормативные акты по авторизации и контролю транспортных средств

9.3. Acte normative privind autorizarea şi controlul mijloacelor de transport

Numai Legea 221 din 19.10.2007 prevede autorizarea tuturor obiectelor supuse
supravegherii sanitar - veterinare de stat, un loc aparte le revine şi mijloacelor
de transport care au o însemnătate mare în obţinerea unor produse calitative şi în
special salubre, lucru explicat prin:
- materialul din care este confecţionat mijlocul de transport şi anume părţile care
vin în contact cu produsele.
- temperatura care poate fi menţinută, dirijată în mijlocul de transport.
dirijarea vitezei mijlocului de transport pentru a evita stresarea animalelor şi
pentru a exclude alterarea sau modificarea calităţii produselor pe timpul
transportului.
- posibilitatea spălării şi dezinfecţiei mai eficace a mijlocului de transport
inclusiv şi excluderea coroziei.
Mijloacele de transport se supun autorizării anual în paralel, la mijloacele de transport
folosite pentru transportul produselor de origine animală sunt eliberate paşapoarte
sanitar - veterinare a mijlocului de transport.
Reieşind din faptul că mijloacele de transport pot fi poluate, contaminate şi evident
pot influinţa calitatea şi salubritatea produselor de origine animală, se impune ca ele
să fie supuse dezinfecţiei conform cerinţelor în vigoare cu respectarea tuturor etapelor
consecutive, în rezultat eliberîndu - se certificat de dezinfecţie care va însoţi maşina.
Subdiviziunile teritoriale pentru siguranţa alimentară, în conformitate cu prevederile
art.18 din Legea nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-
 veterinară, eliberează autorizaţie sanitar-veterinară pentru mijloacele de transport
rutier, feroviar, pentru nave maritime şi aeriene utilizate pentru transportul animalelor
vii.
Subdiviziunile teritoriale pentru siguranţa alimentară înregistrează mijloacele de
transport într-o bază de date electronică, astfel încât acestea să poată fi identificate
rapid, în special în cazul nerespectării cerinţelor prezentei norme.

43. Actele normative privind procesarea materiei prime de origine animală.

Нормативные акты по переработке продуктов животного происхождения
9.4.Acte normative privind procesarea materiei prime de origine animală
Reglementări europene, naţionale şi internaţionale Cerinţele de igienă şi de siguranţa
alimentelor pentru produsele alimentare sunt stipulate în numeroase acte normative
internaţionale, europene şi naţionale, unele cu caracter consultativ, altele cu caracter
obligatoriu, dar toate cu rolde a fundamenta:
 calitatea şi siguranţa alimentară a acestor produse;
 de a veni în sprijinul producătorilor pentru a-i îndruma pe calea unei procesări
corecte, eficiente şi cu cît mai puţine implicaţii negative asupra consumatorilor.
Reglementări internaţionale
 CAC/RCP 1-1969, Rev. 4-2003.
 Cod internaţional de practică – CODEX ALIMENTARIUS.
 Principii generale de igienă alimentară.
 -CAC/RCP 39-1993. Cod internaţional de practică - CODEX ALIMENTARIUS.
 Cod de practici de igienă pentru produsele alimentare (după categorii).
 Sistemul HACCP
Reglementări europene

 1.CARTEA ALBĂ PENTRU SECURITATEA ALIMENTARĂ\ Comisia Comunităţii

Europene - Bruxelles 12.01.2000;
 2.REGLEMENTAREA 852/29.04.2004 cu privire la igiena produselor alimentare;
 3.REGLEMENTAREA 178/2002/CE cu privire la principiile generale şi cerinţele
legii alimentelor, la stabilirea Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentelor
şi procedurile în materie de siguranţa alimentelor.
Reglementări naţionale

 1. Legea 78 din 18.03.2008 privind produsele alimentare;

 2. Legea 306 din 30.11.2018 privind siguranţa alimentelor;
 3. Legea 50 din 28.03.2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea
conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi
cu normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor;
 4. HG 600 din 27.06.2018 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale
pentru Siguranţa Alimentelor;
 5. HG 412 din 25.05.2010 pentru aprobarea Regulilor generale de igienă a
produselor alimentare;
 6. HG 435 din 28.05.2010privind aprobarea Regulilor specifice de igienă a
produselor alimentare de origine animală;
 7. HG 1112 din 06.12.2012 pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare de
organizare a controlului specific oficial al produselor alimentare de origine
animală.
Reieşind din cele redate Siguranţa alimentelor reprezintă o prioritate de vârf pentru
structurile internaţionale, în special pentru UE. Acest nou mod de abordare este
integrat, fiindcă furajele şi alimentele sunt urmărite cu mare grijă de “LA FERMĂ LA
FURCULIŢĂ”

Conform UE şi OMS siguranţa alimentelor este o responsabilitate a tuturor

operatorilor, în special agenţilor economici implicaţi în lanțului alimentar, începând
de la originea produselor şi până când ajung pe masa consumatorului.

Consumatorul reprezintă punctul final al Lanțului alimentar.

Atenţie!
Calitatea şi siguranţa alimentelor se bazează pe eforturile celor implicaţi în lanţul
alimentar complex, care include:
 Producţia;
 Procesarea;
 Transportul;
 Consumul.
Siguranţa alimentelor nu poate deveni un fapt real decât dacă ea constituie o
responsabilitate a tuturor, de la profesionişti la consumatori.

Cum s-a specificat de-a lungul lanţului alimentar sunt sau trebuie se fie respectate şi
aplicate mai multe acte normative, care în unele cazuri nu sunt strict de natură
sanitar veterinară, însă impune şi pe medicul veterinar să le cunoască, şi prin urmare
să le respecte.
În paralel se impune de evidenţiat faptul că segmentul - procesarea materiei prime
de origine animală este cel mai complicat, vulnerabil şi realizat de operatori de
diferite profesii cu care medicul veterinar este chemat să conlucreze.
Generalizând cele menţionate şi nu numai, vom generaliza, cu următoarele:
 Unităţile supuse supravegherii şi controlului sanitar veterinar de Stat trebuie să
deţină – Autorizaţie sanitar veterinară de funcţionare;
 S-ă aibă în statele de personal un medic veterinar;
 Să respecte cu stricteţe Legislaţia în domeniu;
 Personalul angajat va fi instruit periodic, va participa la treninguri naţionale şi
internaţionale;
 Se va aplica cu stricteţe prevederile sistemului HACCP;
 Se va efectua permanent procedurile care vor fi axate pe autocontrol, realizat de
unitatea respectivă.
Controalele oficiale se efectuează fără informare prealabilă, conform procedurilor
stabilite.
Frecvenţa controalelor oficiale ar trebui să fie regulată şi proporţională cu riscul.
Evaluarea riscului este bazată pe informaţiile ştiinţifice disponibile şi este realizată în
mod obiectiv, şi transparent.
Conform Manualului privind controlul oficial (ANSA).,
Principiile Legii Generale a Alimentelor sunt:
 Siguranţa;
 Corectitudine;
 Precauţie;
 Responsabilitate;
 Transparenţă;
 Obiectivitate;
 Trasabilitate;
 Retragere;
 Colaborare;
 Precauţie;
 Flexibilitate;
 Obiectivitate;
 Confidenţialitate;

Siguranţă
Operatorii cu
activitateîndomeniulalimentartrebuiesăgarantezecăalimentelesatisfaccerinţeletutur
orlegilorîndomeniulalimentarşisăimplementeze permanent acestecerinţe, pentru a
punepepiaţănumaialimenteşigure.

Corectitudine
Operatorii cu activitateîndomeniulalimentar nu trebuiesămediatizeze,
prezintesauetichetezealimenteleîntr-un mod care poate induce
îneroareconsumatorii.

Responsabilitate
Operatorii cu activitateîndomeniulalimentarsuntresponsabili de
siguranţaalimentelorpe care le produc, transportă, depoziteazăsau le vînd.

Transparenţă
Operatorii cu
activitateîndomeniulalimentartrebuiesăinformezeimediatAgenţiaNaţionalăpentruSi
guranţaAlimentelor, încazulîn care au motive
săconsiderecăalimentelepusepepiaţăprezintă un riscpentrusănătateapublică.

Trasabilitate
Operatorii cu
activitateîndomeniulalimentartrebuiesăpăstrezeînregistrărilemateriilor prime,
materiilorauxiliare, ambalaje etc., care intrăîn contact şi a produselorpe care le
 furnizează (exceptîndconsumatorul final), înscopul de a asiguratrasabilitateşi de a
fi în stare săpună la dispoziţie rapid acesteinformaţiiAutorităţiicompetente.

Retragere
Operatorii cu
activitateîndomeniulalimentartrebuiesăiniţiezeretragereaalimentelornesigureşisăinf
ormezeconsumatoriidespremotiveleretragerii, dacăestecazul.
Operatoriitrebuiesăinformeze ANSA prinstructurile sale teritorialedespreastfel de
retrageri.

Colaborare
Operatorii cu activitateîndomeniulalimentarvorcolabora cu ANSA şialţioperatori,
înscopul de a reduce sau de a înlăturariscurileprivindsănătateaumană.

Principiulprecauției
Înîmprejurărispecificeîn care, înurmauneievaluări a informaiilordisponibile, se
identificăposibilitateaunorefectedăunătoareasuprasănătăii,
darpersistăincertitudineatiinifică, pot fi adoptatemăsuriprovizorii de gestiune a
riscului, necesarepentruasigurareaniveluluiridicat de protecie a sănătăii, pînă la
apariiaunornoiinformaiitiinificepentru o evaluaremaicuprinzătoare a riscului.

Flexibilitate
Cît de eficientcomunicăm cu partenerul? Cît de eficientrezolvămproblemeşi cum
luămdecizii? Cît de eficientrealizămmanagementulconflictului? Simpluspus, într-
un sistem, piesaceamaiflexibilă are celmai bun control asuprarezultatelor.

Confidenţialitate
Se interzicefolosireainformaţiilorobţinuteînscop personal sauîntr-o manieră care
poate fi contrarălegiioriîndetrimentulobiectivelorlegitime.

Competitivitate
Să se comporteîntr-o manierăprofesionalăîntoateactivităţilepe care le desfăşoară,
săaplicestandardeşinormeprofesionaleşisămanifesteimparţialitateînîndeplinireaatri
buţiilor de serviciu;

Obiectivitate
Obiectivitateşiimparţialitateînredactarearapoartelor, care trebuiesă fie precise
şiobiective; concluziileşiopiniile formulate înrapoartetrebuiesă se
bazezeexclusivpedocumenteleobţinuteşianalizate conform standartelor.

Conform Legii Nr. 221 din 19-10-2007 (art.26) se menționează următoarele:

  (1) Materiile prime de origine animală sînt admise pentru procesare şi
industrializare numai după efectuarea expertizei sanitar-veterinare şi obţinerea
avizului din partea serviciilor veterinare de stat, ce atestă că acestea sînt conforme
cu cerinţele sanitar-veterinare în domeniu.

 (2) Autorităţile sanitar-veterinare competente au puterea legală de a dispune

întreruperea fabricării de produse de origine animală neconforme cerinţelor
sanitar-veterinare specifice pînă la remedierea deficienţelor, remediere certificată
de medicul veterinar oficial care are în supraveghere şi sub control sanitar-
veterinar întreprinderea respectivă, de a retrage de pe fluxul tehnologic, din
depozitele distribuitorilor sau din reţeaua de vînzare cu amănuntul produsele
respective şi de a dispune, după efectuarea unor investigaţii de laborator, dacă este
necesar, utilizarea acestora în alte scopuri (industriale) sau distrugerea sub
supraveghere sanitar-veterinară oficială.

 (3) Agenţii economici din industria alimentară care procesează materii prime şi
produse de origine animală trebuie să elaboreze şi să pună în aplicare un plan de
autocontroale ale proceselor de fabricaţie, organizate pentru fiecare fază sau etapă
de producţie pentru siguranţa procesării sau industrializării, de asemenea, trebuie
să înregistreze şi să păstreze la dispoziţia medicului veterinar oficial rezultatele
acestora şi să transmită distribuitorilor certificatul de calitate al acestor produse,
întocmit în baza autocontroalelor şi a examinărilor oficiale efectuate pentru fiecare
lot pe prelevările efectuate de medicul veterinar oficial.

44. Cerinţele sanitar-veterinare privind materiile prime şi monitorizarea reziduurilor

(art.26, 27).

Ветеринарно-санитарные требования, касающиеся первичного сырья и

мониторинг остаточных веществ (ст.26, 27).
45. Norma sanitar-veterinară privind interzicerea utilizării în creşterea animalelor de
fermă a substanţelor hormonale ş.a.
Ветеринарно-санитарная норма о запрете использования гормональных веществ
и других средств в животноводстве
46. Norma sanitar-veterinară privind măsurile de supraveghere a unor substanţe şi al
reziduurilor acestora la animale şi produse de origine animală
Ветеринарно-санитарная норма по надзору и контролю некоторых веществ и их
остатков у животных и продуктов животного происхождения
47. Norma sanitar-veterinară privind protecţia animalelor în timpul sacrificării sau
uciderii
10.1. Generalizări

Un loc aparte în activitatea sanitar - veterinară şi în special în scopul realizării

salubrităţii produselor de origine animală îi revine activităţii sanitar - veterinare de
supraveghere şi control care sunt considerate activităţi strategice de stat. Aici,
 menţionăm că aceste activităţi sunt realizate de 2 categorii de medici veterinari, după
cum urmează:
 Medici veterinari oficiali;
 Medici veterinari de liberă practică împuterniciţi.
Aceste lucrări se realizează prin respectarea cerinţelor sanitar - veterinare în procesul
decolectare,transport şi procesare(prelucrare) a materiei prime sau a produselor de
origine animală.
Activităţile în acest domeniu sunt conjugate cu activităţile altor ministere şi
departamente:Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Agriculturii,
Dezvoltării Regionale şi Mediului, Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul
standardizare şi metrologie, toate au menirea de a contribui la implementarea unui
sistem de management pentru siguranţa produselor, bazat pe principiile HACCP,
realizându-se produse calitative, fără contaminări pe întreg lanţul tehnologic.
Pentru a asigura o buna desfăşurare a proceselor de colectare, transport şi prelucrare a
materiei prime şi produselor de origine animală au fost întocmite un şir de acte
normative.

10.2.Norma sanitar – veterinară privind protecţia animalelor în timpul sacrificării

sau uciderii

Având în vedere importanţa tot mai mare care se acordă la nivel naţional cât şi cel
european privind respectarea normelor de protecţie şi bunăstare a animalelor, a fost
elaborate o serie de acte legislative ce prevăd bunăstarea animalelor cât şi unele de
recomandări privind protecţia animalelor în timpul uciderii, fiind adresate tuturor
persoanelor fizice sau juridice care, în cursul activităţii lor, sunt puse în situaţia de a
ucide animale.
Uciderea animalelorreprezintă orice procedeu care cauzează moartea animalului.
Sacrificarea animalelor reprezintă cauzarea morţii unui animal prin sângerare.
Protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul uciderii:
1. În cursul operaţiunilor de ucidere a animalelor vor fi ferite de orice stimul, suferinţă
sau durere evitabile.
2. Principalele etape care trebuie parcurse atunci când este necesară uciderea
animalelor sunt următoarele:
  formarea echipei care va realiza uciderea
 planificarea operaţiunii de ucidere
 desfăşurarea propriu zisă a acestei operaţiuni.
Dintre cele trei etape cea mai importantă este cea de planificare, când se pun la punct
toate detaliile privind operaţiunea care urmează a avea loc, inclusiv măsurile de
evacuare a cadavrelor.
În cadrul operaţiunii de planificare, se vor avea în vedere următoarele elemente:
 identificarea speciilor de animale care urmează a fi ucise, numărul de animale
infectate care vor fi ucise primele, categoriile de vârstă care mai întâi va fi ucis
tineretul , categoria de creştere.
 alegerea metodelor de ucidere

Conform legislaţiei naţionale în vigoare cât şi Oficiul Internaţional de Epizootii sunt

recomandate folosirea următoarelor metode pentru uciderea animalelor:
a) Mecanică - Pistolul cu glonţ liber sau puşcă
b) Electrică – Aplicare singulară (incluzând şi baia de apă)
c) Gazoasă - Amestec de dioxid de carbon, azot inert în amestec cu dioxid de
carbon
Odată cu începerea procesului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea
Europeană a fost elaborat de către ministru agriculturii şi industriei alimentare,
ordinul nr. 163 din 11.07.2006 cu privire la aprobarea Normei sanitare veterinare
privind protecţia animalelor în timpul sacrificării sau uciderii, cât și alte acte
normative.
Această normă sanitar veterinară se aplică în timpul mişcării, cazării, contenţionării,
asomării, sacrificării şi uciderii animalelor crescute pentru producţia de carne, piele,
blană sau alte produse şi metodelor de ucidere a animalelor în scopul combaterii unor
boli.
Prezenta normă nu se aplică în cazul:
a) experimentelor tehnice sau ştiinţifice în raport cu procedurile menţionate în
punctul 1 al prezentei Norme sanitare veterinare, efectuate sub supravegherea
autorităţii competente;
b) animalelor care sunt ucise în timpul unor evenimente sportive sau culturale;
 c) animalelor sălbatice ucise în conformitate cu prevederile "Normei sanitare
veterinare privind problemele de sănătate a animalelor şi de sănătate publică legate
de uciderea vânatului sălbatic şi de comercializarea cărnii de vânat sălbatic".
Condiţii sanitar veterinare pentru abatoare:
Spaţiile, facilităţile şi echipamentele din abatoare vor fi amenajate în aşa fel, încât să
nu supună animalele la nici o suferinţă, stimul sau durere inutile.
Solipedele, rumegătoarele, porcii, iepurii şi păsările aduse în abatoare în vederea
sacrificării vor fi:
b) contenţionate.
c) asomate înainte de sacrificare sau ucise.
d) sîngerate.
Subdiviziunea teritorială pentru Siguranţa Alimentelor va verifica dacă instrumentele,
modul de contenţionare şi alte echipamente folosite pentru asomare sau ucidere
îndeplinesc cerinţele mai sus-menţionate şi vor verifica cu regularitate funcţionalitatea
şi modul de întreţinere ale acestora.
Personalul responsabil pentru mişcarea animalelor, cazarea, contenţionarea, asomarea,
sacrificarea sau uciderea animalelor va trebui să aibă cunoştinţele şi pregătirea
necesară pentru a efectua aceste operaţiuni în mod uman şi eficient.
Inspecţiile şi controalele în abatoare vor fi efectuate sub responsabilitatea autorităţii
competente, care va avea acces liber, în orice moment, în toate spaţiile abatoarelor
pentru a verifica cerinţele prezentei norme sanitare veterinare. Aceste inspecţii şi
controale pot fi efectuate în acelaşi timp cu controalele pentru alte obiective.

48. Actele normative privind noxele în produsele de origine animală.

Нормативные акты об остаточных веществах в продуктах животного
происхождения
Actele normative privind noxele (reziduurile) în produsele de origine animală

Medicamentele de uz veterinar sunt adesea utilizate ca produsele pentru protecţia

animalelor, care sunt utilizate, în creşterea animalelor pentru a preveni îmbolnăvirea
şi infestarea acestora. Stimulatorii de creştere utilizaţi pentru influenţarea procesului
de creştere a animalelor sunt interzise din punctul de vedere al legislaţiei UE cât şi
pentru legislaţia Republicii Moldova.
Aceste produse medicamentoase utilizate atât la plante cât şi la animale, pot fi regăsite
ca reziduuri în produsele finale.
Din acest motiv este necesar ca aceste reziduuri să nu fie găsite în alimente sau furaje
la nivele care să reprezinte un risc de îmbolnăvire pentru om. Ca consecinţă în ţara
noastră sau stabilit nivele maxime de reziduuri care să asigure protecţia
consumatorului faţă de o expunere la nivele de reziduuri inacceptabile, prezente în
alimente sau furaje.

Reziduu – rest de orice substanţă cu acţiune farmacologică, precum şi de alte

substanţe, inclusiv derivaţii şi metaboliţii acestora, care, în mod natural, nu se găsesc
în organismul animal sau în produsele de origine animală, dar care pot fi regăsite ca
urmare a încorporării acestora, în mod conştient sau accidental, animalelor sau în
produsele de origine animală şi care, prin depăşirea limitelor maxime admise, pot
constitui un factor de risc pentru sănătatea publică;
În temeiul prevederilor Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea
sanitar-veterinară, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 78-XV din
18 martie 2004 privind produsele alimentare, a fost aprobată HG nr. 195 din
24.03.2011, pentru aprobarea Regulamentului privind măsurile şi procedurile de
stabilire a limitelor maxime admise de reziduuri ale substanţelor farmacologic active
în produsele alimentare de origine animală.
Prezentul Regulament conţine cerinţe şi proceduri de stabilire:
 a concentraţiei maxime admise de reziduuri ale unei substanţe farmacologic
active în produsele alimentare de origine animală (în continuare – limita maximă
admisă de reziduuri);
 a nivelului reziduurilor unei substanţe farmacologic active în anumite
substanţe pentru care nu s-a stabilit o limită maximă admisă de reziduuri (în
continuare – valoarea de referinţă) în cadrul programului de monitorizare şi
control;
 a nivelului reziduurilor de anumite substanţe cu efect hormonal sau
tireostatic şi al substanţelor β-agoniste interzise pentru a fi administrate animalelor
de la care se obţin produse alimentare.
Prevederile prezentului Regulament nu se aplică:
 1) produselor medicinale veterinare imunologice destinate producerii unei
imunităţi active sau pasive sau diagnosticării unei stări de imunitate;
În temeiul prevederilor art. 27 din Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind
activitatea sanitar-veterinară, se aprobă HG nr. 298 din 27.04.2011, privind măsurile
de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii
şi la produsele lor, precum şi al reziduurilor de medicamente de uz veterinar în
produsele de origine animal.
Prevederile acestei HG se referă la următoarele grupe de substanţe, pentru care sunt
stabilite limite admisibile de reziduuri:
grupa A - substanţe cu acţiune anabolică şi substanţe neautorizate:
a) stilbene, derivaţi ai stilbenelor, precum şi sărurile sau esterii lor;
b) agenţi antitiroidieni;
c) steroizi;
e) β-agoniste;
grupa B - medicamente veterinare, inclusiv substanţe neautorizate care ar putea fi
utilizate în scopuri veterinare şi contaminanţi:
a) substanţe antimicrobiene, inclusiv sulphonomides, chinolone;
b) alte medicamente de uz veterinar, inclusiv: antihelmintice; anticoccidiene;
carbamaţi şi piretroizi; sedative; medicamente antiinflamatorii nesteroide (AINS);
c) compuşi organocloruraţi, dioxinele, micotoxine compuşi organofosforici, metale
grele,, coloranţi, ect
Conform HG nr. 298 din 27.04.2011, este elaborat programul anual pentru
monitorizarea reziduurilor în produsele de origine animal, unde ANSA este organul
central ce implementează acest program.
Programul anual pentru controlul reziduurilor:
va prevedea determinarea grupelor de reziduuri sau de substanţe pe specii de animale şi
tipuri de produse de origine animală;
va monitoriza utilizarea substanţelor specificate mai sus în special în ceea ce priveşte
interzicerea, autorizarea, distribuţia, plasarea lor pe piaţă şi modul de
administrare;
 va preciza modalităţile pentru depistarea prezenţei substanţelor menţionate, pe specii de
animale, în apă, furaje, în excrementele şi lichidele biologice şi în produsele de
origine animală, cum ar fi laptele, carnea, ouăle şi mierea;
limitele maxime admise aprobate pentru substanţele autorizate şi substanţele pentru care
nu au fost stabilite limite maxime de reziduuri;
Programul anual pentru controlul reziduurilor va fi utilizat în vederea supravegherii
riscurilor determinate de existenţa acestor reziduuri în produsele de origine
animală la ferme, abatoare, unităţi procesatoare de lapte, peşte şi la staţiile de
colectare şi ambalare a ouălor.

49. Circulaţia medicamentului veterinar şi sănătatea publică veterinară

Оборот ветеринарных медикаментов и ветеринарное здоровье общества

11.1. Generalizări
În ultimii ani activitatea medical - veterinară cât şi cea sanitar-veterinară se desfăşoară
în condiţii noi.
Cele menţionate sunt explicate prin :
Privatizarea sectorului zootehnic, alimentar, cât şi a punctelor de comercializare.
Deschiderea a mai multor unităţi farmaceutice: farmacii, puncte farmaceutice,
depozite farmaceutice, laboratoare şi chiar fabrici pentru producerea şi testarea
medicamentelor.
Din aceste şi alte considerente s-au intensificat şi operaţiunile de import-export cu
medicamente.
Concomitent mulţi agenţi economici cresc şi exploatează animale, urmărind ca regulă
un scop bine definit, de-a obţine un profit cât mai mare.
În această ordine de idei se apelează la utilizarea medicamentelor inclusiv şi pentru
stimularea productivităţii.
Se remarcă că utilizarea medicamentelor nechibzuit, fără controalele respective poate
duce la dereglarea metabolismului în organismul animal, bunăstării animalelor şi nu
în ultimul rând la probleme de sănătate publică veterinară
Necesitatea ajustării Legislaţiei naţionale privind medicamentul veterinar la cerinţele
naţionale şi UE

50. Rolul şi însemnătatea expertizei sanitar-veterinare în asigurarea sănătăţii publice

veterinare.
Роль и значение ветеринарно-санитарной экспертизы в обеспечении
ветеринарного здоровья общества.
51. Noţiuni legislative despre medicamente şi activitatea farmaceutică în R. Moldova.
Понятия о лекарственных средствах и фармацевтической деятельности в
Р.Молдова.
11.1. Generalizări
În ultimii ani activitatea medical - veterinară cât şi cea sanitar-veterinară se desfăşoară
în condiţii noi.
Cele menţionate sunt explicate prin :
Privatizarea sectorului zootehnic, alimentar, cât şi a punctelor de comercializare.
Deschiderea a mai multor unităţi farmaceutice: farmacii, puncte farmaceutice,
depozite farmaceutice, laboratoare şi chiar fabrici pentru producerea şi testarea
medicamentelor.
Din aceste şi alte considerente s-au intensificat şi operaţiunile de import-export cu
medicamente.
Concomitent mulţi agenţi economici cresc şi exploatează animale, urmărind ca regulă
un scop bine definit, de-a obţine un profit cât mai mare.
În această ordine de idei se apelează la utilizarea medicamentelor inclusiv şi pentru
stimularea productivităţii.
Se remarcă că utilizarea medicamentelor nechibzuit, fără controalele respective poate
duce la dereglarea metabolismului în organismul animal, bunăstării animalelor şi nu
în ultimul rând la probleme de sănătate publică veterinară
Necesitatea ajustării Legislaţiei naţionale privind medicamentul veterinar la cerinţele
naţionale şi UE

11.2. Legea 119 din 05.07.2018 cu privire la medicamentele de uz veterinar

La data de 05.07.2020 Parlametul Republicii Moldova a votat legea Nr.119 cu privire
la medicamentele de uz veterinar-Publicat : 17-08-2018 în Monitorul Oficial
Prezenta lege transpune parțial Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a
Consiliului de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase
veterinare, și transpune Directiva 2006/130/CE a Comisiei de punere în aplicare a
Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește
stabilirea criteriilor privind derogarea de la cerința unei prescripții veterinare pentru
anumite produsemedicamentoase veterinare destinate animalelor de la care se obțin
produse alimentare .
  Articolul 1. Domeniul de reglementare și scopul prezentei legi            Prezenta
lege stabilește condițiile și procedura de înregistrare, fabricație, import, export,
depozitare, distribuție și eliberare a medicamentelor de uz veterinar în scopul
introducerii lor pe piața Republicii Moldova.
 În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni sunt descrise: medicament de uz
veterinar,  substanță,  substanță activă, premix pentru furaje cu conținut
medicamentos , furaje cu conținut medicamentos , medicament de uz veterinar
imunologic , medicament de uz veterinar homeopat ,  medicament de uz veterinar de
referință, medicament de uz veterinar generic,   perioadă de așteptare ,  reacție
adversă,   utilizare în afara indicațiilor de pe etichetă , denumire comună, etc.
(descrise în articolul 2).
Tot în prezenta lege este descrisă și  sistemul de farmacovigilenţă – sistem de stat
creat pentru stocarea, evaluarea ştiinţifică şi controlul informaţiei privind reacţiile
 adverse ale medicamentelor de uz veterinar, în scopul întreprinderii măsurilor
corespunzătoare la etapa studiilor clinice şi la etapa utilizării lor în practica veterinară;
Registru de stat al medicamentelor de uz veterinar – sistem informațional automatizat
care conține totalitatea informațiilor (datelor) cu privire la medicamentele de uz
veterinar înregistrate, conform prevederilor prezentei legi, pentru producere,
comercializare, utilizare în practica veterinară, import și export, ținut de Agenția
Națională pentru Siguranța Alimentelor
Comisia medicamentelor de uz veterinar – organ colegial decizional, fără
personalitate juridică, responsabil de evaluarea dosarului normativ tehnic al
medicamentului de uz veterinar.
Prevederile prezentei legi nu se aplică:
a) furajelor cu conținut medicamentos;
b) medicamentelor de uz veterinar destinate cercetării și pentru efectuarea testelor
clinice;
c) aditivilor furajeri;
d) medicamentelor de uz veterinar imunologice inactivate care sînt fabricate din
agenți patogeni și antigeni obținuți dintr-un animal sau din animale de la o exploatație
și care sînt utilizate pentru tratarea animalului sau animalelor de la exploatația dată
din aceeași localitate;
e) medicamentelor de uz veterinar bazate pe izotopi radioactivi.
Un alt act normativ cu o importanță majoră este HG 157/07.3.2019 cu privire la
Regulamentul Comisiei medicamentelor de uz veterianr.
Prezentul Regulament stabileşte cerinţe ştiinţifice şi tehnice detaliate privind testarea
medicamentelor de uz veterinar, precum şi cerinţe la prezentarea şi conţinutul
dosarului documentaţiei administrative normative, înaintat Agenției pentru
înregistrare sau respingere medicamentelor în Registrul de Stat produselor
farmaceutice de uz veterinar.
Pachetul de documente se depune la Comisia Medicamentelor de uz veterinar
împreună cu depunerea cererii pentru înregistrare a medicamentului de uz veterinar,
care de fapt reprezintă organul responsabil de evaluarea științifică a dosarelor
normativ tehnice a medicamentelor de uz veterinar.

52. Circulaţia medicamentelor de uz veterinar

Оборот ветеринарных препаратов

53. Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Comisiei medicamentului

veterinar (HG №157 din 07.03.2019).

Регламент об организации и работе Комиссии ветеринарных препаратов (ПП

№157 от 07.03.2019).
54. Norma sanitar-veterinară privind testarea şi înregistrarea produselor
farmaceutice de uz veterinar.
Ветеринарно-санитарная норма о тестировании и регистрации
ветеринарных препаратов
 11.3. Înregistrarea produselor farmaceutice de uz veterinar (art. 37 1-378, Legea
221din 19/10/2007, ulterior legea 119).
Articolul 371-378(Legea 221)descrie procesul de înregistrarea produselor
farmaceuticede uz veterinar.
Însă în data de 05.07.18, Parlamentul Republicii Moldova a votat Legea 119 cu
privire la medicamentele de uz veterinar.
Capitolul IIdin prezenta lege abordează prevederile privindÎnregistrarea
medicamentelor de uz veterinar.
(1) Un medicament de uz veterinar poate fi comercializat pe teritoriul țării numai în
baza unui certificat de înregistrare (conform anexei nr. 1), emis de Agenția Națională
pentru Siguranța Alimentelor.
Certificatul de înregistrare permite introducerea pe piață a medicamentului de uz
veterinar.
 În cazuri excepționale, atunci cînd nu există niciun medicament de uz veterinar
înregistrat în Republica Moldova pentru o boală care afectează o specie de
animale, pentru a evita provocarea unei suferințe inutile, medicul veterinar
responsabil, pe propria răspundere, tratează animalele în cauză cu:
            a) un medicament de uz veterinar înregistrat în Republica Moldova, în
conformitate cu prevederile prezentei legi, prescris pentru animale dintr-o altă
specie sau pentru animale din aceeași specie, dar pentru o afecțiune diferită;
            b) un medicament de uz uman înregistrat în Republica Moldova – dacă nu
există niciun medicament de uz veterinar prevăzut la lit. a);
            c) un medicament de uz veterinar preparat extemporaneu de către o
persoană autorizată conform prevederilor art. 18 al Legii nr. 221/2007 privind
activitatea sanitar-veterinară, pe baza unei prescripții veterinare – dacă nu există
niciun medicament de uz veterinar prevăzut la lit. a) sau b) și doar în limita în care
prevederile naționale nu dispun altfel.
Aceste prevederi se aplică în egală măsură și pentru speciile de animale care sînt
folosite ca sursă de alimente, cu condiția ca, după utilizarea medicamentului de uz
veterinar, medicul veterinar să specifice o perioadă de așteptare corespunzătoare.
Dacă medicamentul de uz veterinar utilizat nu prevede o perioadă de așteptare pentru
speciile în cauză, perioada de așteptare specificată nu trebuie să fie mai mică de:
a) 7 zile – pentru ouă;
b) 7 zile – pentru lapte;
c) 28 de zile – pentru carnea de pasăre și de mamifere, inclusiv grăsimi și organe; d)
500 de grade-zile – pentru carnea de pește.
Art.5 (1) Solicitant al înregistrării poate fi doar un deținător al autorizației sanitar-
veterinare de funcționare cu profil de fabricație/import, autorizat conform prevederilor
art. 18 al Legii nr. 221/2007.
(2) Deținătorul unei autorizații sanitar-veterinare de funcționare cu profil de
fabricație/import poate introduce în țară substanțe active dacă acestea sînt destinate
 fabricației unui medicament de uz veterinar pe care producătorul este autorizat să îl
fabrice.
(3) Procedura pentru eliberarea certificatului de înregistrare pentru un medicament de
uz veterinar se desfășoară în termen de 210 zile calendaristice de la data depunerii
unei cereri de înregistrare.
(8)Solicitantul certificatului de înregistrare este înștiințat în termen de 5 zile
calendaristice de la adoptarea unei decizii privind eliberarea certificatului de
înregistrare, în baza raportului de evaluare a documentației tehnice.
 Articolul 8. Descrierea procedurii de înregistrare a medicamentelor de uz veterinar.
(1) Solicitanții depun la Agenție o cerere de înregistrare, însoțită de dosarul normativ
tehnic al medicamentului de uz veterinar.
(3) Cererea de înregistrare trebuie să fie însoțită de două mostre de produs finit,
prezentate în ambalajele în care urmează a fi comercializate sau în machete ale
ambalajelor, avînd eticheta în limba română. 
 (5) În timpul procesului de evaluare a documentației, Agenția verifică locul/locurile
de producție/fabricație și/sau locul/locurile de desfășurare a testelor preclinice și/sau a
studiilor clinice.
(8) Evaluarea preventivă a dosarului normativ tehnic se efectuează în termen de 10
zile de la data depunerii. Ulterior dosarul normativ tehnic se transmite spre examinare
experților Comisiei medicamentelor de uz veterinar.
Certificatul de înregistrare este valabil 5 ani de la data eliberării, în conformitate cu
Nomenclatorul actelor permisive eliberate de autoritățile emitente persoanelor fizice
și persoanelor juridice pentru practicarea activității de întreprinzător.
Termenul de valabilitate a certificatului de înregistrare poate fi prelungit după 5 ani,
pe baza unei reevaluări a raportului risc-beneficiu de către Agenție.

55. Legea R.Moldova №119 din 05.07.2018 cu privire la medicamentele de uz veterinar.

Закон Р.Молдова №119 от 05.07.2018 о медикаментах ветеринарного
назначения.

56. Registru de stat al medicamentelor de uz veterinar

Государственный реестр лекарственных средств ветеринарного назначения
57. Actele legislative privind exportul-importul cu animale şi produse de origine
animală
Нормативные акты об импорте-экспорте животных и продуктов
животного происхождения
12.1. Generalizări
,,Medicina este nu numai o ştiinţă, ci este, de asemenea, o artă. Ea nu consistă
din facerea de pilule şi plasturi, ea se ocupă cu adevărat de procese ale
vieţii, care trebuie bine cunoscute înainte ca acestea să fie bine călăuzite,,.
(Paracelsus)
 După obţinerea independenţii şi privatizarea sectorului agro-alimentar în
Republica Moldova sau intensificat operaţiunile de import – export.
Acestea sunt extrem de complicate şi pentru realizarea lor implică mai multe structuri
statale şi ale agenţilor economici:
 Ministerul Agriculturii,Dezvoltării Regionale şi Mediului
 Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (ANSA)
 Departamentul vamal
 Subdiviziunile teritoriale pentru siguranţa alimentelor
 Diverse structuri economice – persoane juridice
Operaţiunile de import export cu animale şi produse de origine animală realizate cu
nerespectarea legislaţiei veterinare în vigoare poate duce la :

a. Transmiterea şi răspândirea bolilor contagioase, inclusiv şi cele neînregistrate până

la momentul dat într-o ţară sau alta.
b. Compromiterea prestigiului a ANSA şi chiar a statului – pe plan naţional şi
internaţional, în caz de izbucnire a bolilor contagioase şi altele – produsele
modificate genetic.
c. În cazul importului – exportului produselor insalubre, contaminate (agenţi
patogeni, pesticide, reziduuri de medicamente).
d. Admiterea la import – export a ambalajelor necondiţionate inclusiv neautorizate
din punct de vedere sanitar, sanitar-veterinar şi altele .
e. Se poare duce la poluarea produselor cu diverse substanţe chimice inclusiv cu
Dioxină.
f. Prezenţa organismelor modificate genetic (OMG) în produsele de origine animală
şi furajele, control organizat împreună cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul
Ecologiei şi Resurselor naturale (Art. 42, Legea 221 din 19. 10. 2007).
g. Pentru excluderea acestora şi a altor inconveniente se impune respectarea
legislaţiei în vigoare şi în special a celor prevăzute în Cap. VIII, Legea 221,
Importul, tranzitul şi exportul mărfurilor supuse controlului sanitar veterinar de
stat .
h.
 12.2.Acte legislative privind exportul-importul cu animale şi produse de
origine animală (Legea 221 etc.)
În scopul reglementării şi supravegherii importului şi exportului animalelor de
prăsilă, animalelor de blană, precum şi a produselor de origine animală în
conformitate cu prevederile Legii privind activitatea sanitar veterinară nr.221 din
19.10.2007, în capitolul VIII al legii nr. 221, este expusă întreaga procedură de
import, tranzit şi export a mărfurilor supuse controlului sanitar-veterinar de stat toate
aceste sunt explicate prin articolul 30, ce se menţionează că supravegherea sanitar -
veterinară a mărfurilor supuse controlului sanitar - veterinar de stat aflate în regim de
import, tranzit sau export se efectuează la posturile de control sanitar-veterinar,
organizate în cadrul posturilor vamale.
ANSA este organul abilitat pentru elaborarea cerinţelor sanitar-veterinare privind
organizarea şi funcţionarea posturilor de control sanitar-veterinar al mărfurilor supuse
controlului sanitar-veterinar de stat, de asemenea, procedura şi durata de efectuare a
inspecţiilor şi controalelor.
Conform articolul 32 al legii 221, este stipulat ca în procesul vămuirii medicul
veterinar oficial în caz că depistează boli transmisibile la animale sau există
suspiciunea acestora ori un risc de altă natură ce poate pune în pericol sănătatea
animalelor, sănătatea publică veterinară, întregul lot al mărfii supuse controlului
sanitar-veterinar de stat se returnează către ţara de origine şi ANSA notifică măsurile
dispuse autorităţii sanitar-veterinare centrale din ţara exportatoare.
Dacă această măsură nu este posibilă, ANSA, în comun cu organele vamale, dispune
distrugerea lotului, sacrificarea forţată a animalelor şi prelucrarea ulterioară sau
tratamentul imediat al acestora, precum şi al obiectelor şi materialelor aferente
În articolul 33 al legii 221, este menţionat faptul că organele vamale nu trebuie să
permită intrarea (sub formă de tranzit sau de import) sau ieşirea de pe teritoriul
Republicii Moldova (sub formă de export sau de tranzit) a mijloacelor ce transportă
animale vii, produse şi subproduse de origine animală supuse supravegherii şi
controlului sanitar-veterinar dacă acestea nu au primit avizul de liberă trecere din
partea medicului veterinar oficial de la postul respectiv de control sanitar-veterinar
organizat în cadrul postului vamal.
Pentru a primi avizul menţionat, agenţii economici depun următoarele documente:
 - certificatul sanitar-veterinar;
- certificatul de origine;
- certificatul de calitate;
- avizul sanitar-veterinar eliberat de Agenţie.
Eliberarea avizelor sanitar-veterinare de import, export sau tranzit Agenţia Naţională
pentru Siguranţa Alimentară, în funcţie de situaţia epizootică a ţării exportatoare şi în
conformitate cu prevederile legale, eliberează avizul sanitar-veterinar de import,
export sau tranzit al mărfurilor supuse controlului sanitar-veterinar de stat ale
agenţilor economici solicitanţi.
Autorizarea unităţii ce va efectua operaţiuni de export-import cu produse supuse
controlului sanitar-veterinar de stat se efectuează în urma verificării unităţii în ceea ce
priveşte corespunderea condiţiilor de autorizare stabilite prin normele sanitar-
veterinare în vigoare, precum şi a prevederilor actelor internaţionale referitoare la
domeniul de activitate solicitat.
Autorizaţia sanitar-veterinară se eliberează într-un termen ce nu va depăşi 20 de
zile din data depunerii cererii de către solicitant în cazul în care obiectivul răspunde
cerinţelor sanitar-veterinare din domeniul respectiv. 
În cazul în care sânt întrunite toate condiţiile de autorizare stabilite prin normele
sanitar-veterinare în vigoare, în termen de până la 5 zile lucrătoare din data expirării
termenului, administraţia veterinară centrală eliberează solicitantului autorizaţia
sanitar-veterinară, pentru efectuarea operaţiunilor de export-import.
Referatul tehnic prin care se propune neautorizarea va fi motivat, indicându-se
expres condiţiile de autorizare, stabilite prin normele sanitare veterinare în vigoare, pe
care unitatea nu le îndeplineşte.
Suspendarea autorizaţiei pentru efectuarea operaţiunilor de export-import cu
produse supuse controlului sanitar-veterinar de stat, va fi precedată de transmiterea unui
avertisment, în scris, conducerii unităţii, în care se vor indica condiţiile de autorizare pe
care aceasta nu le îndeplineşte.
Din momentul transmiterii avertismentului, unităţii i se acordă un termen de 20 zile
pentru înlăturarea neconformităţilor, iar în cazul neînlăturării acestora, autorizaţia sanitar-
veterinară se suspendă.
58. Prevederile legale privind carantina profilactică în operaţiunile de import-
export, sistemul informaţional TRACES
Правовые положения о профилактическом карантине в импортно-
экспортных операциях, информационная система TRACES
12.4. Prevederi legale privind carantina profilactică în operaţiunile de import –
export.
Introducerea în ţară a mărfurilor în regim de import/export/tranzit se
efectuează în conformitate cu prevederile art.33 al Legii nr. 221-XVI din
19.10.2007 privind activitatea sanitar - veterinară.
Procedura de trecere la frontieră cum ar fi importul, tranzitul şi exportul mărfurilor
supuse controlului sanitar-veterinar de stat supravegherea sanitar-veterinară a
mărfurilor supuse controlului sanitar veterinar se efectuează la posturile de
inspecţie la frontieră, organizate în cadrul posturilor vamale.
Agenţia elaborează cerinţele sanitar-veterinare privind organizarea şi funcţionarea
posturilor de control sanitar-veterinar al mărfurilor supuse controlului sanitar-
veterinar de stat, de asemenea, procedura şi durata de efectuare a inspecţiilor şi
controalelor.
Posturile de control sanitar-veterinar al mărfurilor supuse controlului sanitar veterinar
de stat aflate în regim de import, tranzit sau export activează în interacţiune cu alte
servicii, locul amplasării lor fiind stabilit de Guvern.
Conform articolul 31 al legii 221, unde se menţionează că animalele provenite din
import se supun, în mod obligatoriu, carantinei profilactice pe o perioadă de
maximum 30 de zile, în locuri izolate şi special amenajate, autorizate de
subdiviziunile teritoriale pentru siguranţa alimentelor, care permit introducerea
animalelor în aceste locuri numai după verificarea îndeplinirii cerinţelor sanitar-
veterinare specifice.
De reţinut:
 Animale plasate în carantină, sunt cazate într-un adăpost, sau după caz
compartiment separat;
 Animalele vor fi îngrijite de persoane instruite, şi care nu au contact cu alte
animale;
 Animalele în carantina profilactică vor fi plasate în baza unui act;
 Se va întocmi un plan de măsuri pe durata carantinei.
 59. Norma privind controalele sanitar-veterinare la importul produselor de origine
animală prin posturile de control sanitar-veterinar organizate în cadrul posturilor vamale
(HG nr.1408 din 10.12.2008).
Норма о ветеринарно-санитарных контролях при импорте продуктов животного
происхождения через ветеринарно-санитарные посты при таможне (ПП nr.1408 от
10.12.2008).

60. HG nr.1099 cu privirea la normele sanitar-veterinare privind controalele sanitar-

veterinare la importul de animale.
ПП №1099 о ветеринарно-санитарных нормах в отношении ветеринарно-
санитарных проверок при импорте животных.
61. Ansamblul legislativ privind managementul calităţii produselor de origine
animală.
Комплекс нормативных актов по менеджменту качества продуктов
животного происхождения.
13.1. Generalizări

Managementul calităţii alimentelor reprezintă o prioritate de vârf pentru Republica

Moldova, cât şi pentru Uniunea Europeană. Acest nou mod de abordare al calităţii
alimentelor urmăreşte alimentele cu mare grijă de „LA FERMĂ-LA FURCULIŢĂ“.
Conform structurilor Uniunii Europene şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, calitatea
alimentelor este o responsabilitate a tuturor, începând de la originea lor până în momentul în
care ajung pe masă.
Pentru a menţine calitatea şi siguranţa alimentelor de-a lungul lanţului amintit, este
nevoie atât de proceduri care să asigure faptul că alimentele sunt integre, precum şi de
proceduri de monitorizare care să asigure ducerea la capăt a operaţiunilor în bune condiţii.
Consumatorul reprezintă punctul final al lanţului alimentar. Un aliment care s-a aflat în
bune condiţii la momentul achiziţionării trebuie să fi e tratat cu atenţie pentru a se evita
contaminarea în gospodărie.

13.2. Ansamblul legislativ privind managementul calităţii produselor de origine

animală
Calitatea şi siguranţa alimentelor se bazează pe eforturile celor implicaţi în lanţul
complex care include: producţia, procesarea, transportul şi consumul. Siguranţa alimentelor
nu poate deveni un fapt real decât dacă ea constituie o responsabilitate a tuturor, de la
profesionişti la consumatori. De-a lungul lanţului alimentar sunt implementate diverse
proceduri şi mecanisme de control, care asigură că alimentele care ajung pe masa
consumatorului sunt comestibile şi că riscul contaminării este redus la minim, în aşa fel
încât populaţia să fie mai sănătoasă în urma beneficiilor aduse de alimente sigure şi
sănătoase.
Totuşi, riscul zero în alimente nu există şi trebuie să fim conştienţi de faptul că cea
mai bună legislaţie şi cele mai bune sisteme de control nu ne pot proteja întru totul
împotriva celor care au intenţii rele.
În vederea realizării obiectivului general care vizează asigurarea unui nivel înalt de
protecţie a sănătăţii şi vieţii oamenilor, legislaţia în domeniul calităţii alimentelor se bazează
pe analiza riscului.
Calitatea şi siguranţa produselor alimentare au devenit un drept al consumatorilor, cu
efecte directe asupra calităţii vieţii, iar problematica axată pe calitatea şi siguranţa
produselor se află în centrul atenţiei organismelor constituite pentru apărarea intereselor
consumatorilor.
Calitatea produselor alimentare beneficiază de o legislaţie internaţională privind
standardele de calitate, printre care amintim:
 Legislaţia UE transpusă in legislaţia naţională privind igiena şi siguranţa
alimentelor, referitoare la modul de transport şi depozitare;
 Normele Organizaţiei Internaţionale de Standardizare (ISO) care conţin
un capitol referitor la depozitarea şi livrarea produselor alimentare;
 Codex Alimentarius, înfiinţat încă din anul 1962 de Organizaţia Mondială a
Sănătăţii
 World Health Organization (WHO) şi Organizaţia Mondială pentru
Alimentaţie şi Agricultură — Food and Agriculture Organization (FAO).
Cadrul legislativ al Republicii Moldova privind siguranţa alimentelor, este
reprezentat în special, de următoarele acte legislative, prezentate mai jos:
 Legea nr. 78/2004 privind produsele alimentare
 Legea nr. 113/2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale
legislaţiei privind siguranţa alimentelor
 HG nr. 412/2010 pentru aprobarea Regulilor generale de igienă a produselor
alimentare
 HG nr. 435/2010 privind aprobarea Regulilor specifi ce de igienă a produselor
alimentare de origine animală
  HG nr. 1112/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare de organizare a
controlului specific oficial al produselor alimentare de origine animală
 Legea nr. 50/2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea
conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu
normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor
 HG nr. 221/2009 cu privire la aprobarea Regulilor privind criteriile
microbiologice pentru produsele alimentare
 HG nr. 51/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru
Siguranţa Alimentelor
 HG nr. 520/2010 cu privire la aprobarea Regulamentului sanitar privind
contaminanţii din produsele alimentare
Controalele oficiale se îndeplinesc prin utilizarea de metode şi tehnici, cum ar fi
monitorizarea, supravegherea, verificarea, inspecţia, prelevarea de probe şi analiza.

62. Legea R.Moldova privind protecţia consumatorului nr.105 din 03-03-2003.

Закон Р.Молдова о защите потребителя №105 от 03.03.2003.
13.3. Legea privind protecţia consumatorului nr. 105–XV din 13.03.2003
Prezenta lege stabileşte bazele juridice pentru protejarea de către stat a persoanelor în
calitatea lor de consumatori şi transpune Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi
a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de
pe piaţa internă faţă de consumatori.
Această lege stabileşte cerinţele generale de protecţie a consumatorilor, de asigurare
a cadrului necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării complete asupra
caracteristicilor esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime
ale consumatorilor în cazul unor practici comerciale incorecte, participării acestora la
fundamentarea şi luarea de decizii ce îi interesează în calitate de consumatori.
Această lege se aplică practicilor comerciale incorecte ale comercianţilor faţă de
consumatori, înainte, în timpul şi după o tranzacţie comercială în legătură cu un produs sau
cu un serviciu.
Prezenta lege nu aduce atingere:
 dispoziţiilor legale privind aspectele de sănătate a consumatorilor şi de siguranţă
a produselor;
 dispoziţiilor legale ce stabilesc competenţa instanţelor judecătoreşti;
  dispoziţiilor legale ce reglementează probarea şi marcarea articolelor din metale
preţioase;
Conform Articolul 5 al Legii 150, sunt expuse drepturile fundamentale ale
consumatorilor unde orice consumator are dreptul la:
 protecţia drepturilor sale de către stat;
 protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, care ar putea să-i afecteze
viaţa, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele
legitime;
 remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului
ori reducerea corespunzătoare a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de
produsul, serviciul necorespunzător;
 informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate;
În capitolul II al prezentei legi se menționează despre protecţia vieţii, sănătăţii,
eredităţii şi securităţii consumatorului unde:
Se interzice producerea, depozitarea, plasarea pe piaţă şi comercializarea produselor,
care nu corespund cerinţelor în vigoare şi pot pune în pericol viaţa, sănătatea şi securitatea
consumatorilor.
Se interzice plasarea pe piaţă, depozitarea, şi comercializarea produselor, în lipsa
certificatului de conformitate sau declaraţiei de conformitate sau cu utilizarea ilegală a
mărcii de conformitate.
Se interzice importul, plasarea pe piaţă şi comercializarea produselor cu termenul
de valabilitate expirat.
În articolul 7 sunt stipulate obligaţiile producătorului care este obligat:
 să plaseze pe piaţă numai produse inofensive care trebuie să fie însoţite de
certificate de conformitate, de alte documente, conform legislaţiei, şi produse care
corespund cerinţelor prescrise sau declarate;
 să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;
 să răspundă pentru prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător pe toată durata
de funcţionare sau a termenului de valabilitate stabilite, cu condiţia respectării de către
consumator a regulilor de transport, depozitare, păstrare, utilizare şi consum.
În scopul protecţiei consumatorilor, autorităţile administraţiei publice locale, în raza
unităţii teritorial-administrative respective, în conformitate cu legislaţia, au obligaţia:
 b) să readreseze reclamaţiile către organul abilitat cu funcţii de protecţie a
consumatorilor în domeniul respectiv;
c) să informeze neîntârziat autorităţile competente despre cazurile de constatare a
produselor falsificate (contrafăcute) sau periculoase;
d) să retragă, în mod obligatoriu, autorizaţia sau licenţa, eliberată de către autorităţile
administraţiei publice locale agentului economic, în cazul depistării de produse falsificate
(contrafăcute) sau periculoase;
Protecţia drepturilor consumatorilor pot fi depuse la instanţa judecătorească de către
consumatorii înşişi sau reprezentanţii acestora, de către autorităţile administraţiei publice
abilitate sau de către asociaţiile obşteşti de consumatori.

63. Ghidul consumatorului.

Гид (справочник) потребителя.
13.4 Ghidul consumatorului pentru produsele alimentare
Ghidul consumatorului oferă păturilor largi de populaţie unele sfaturi practice care va
ajuta la alegerea corectă şi adecvată a produselor alimentare în conformitate cu necesităţile
proprii şi în scopul evitării riscului de a procura produse necorespunzătoare sau periculoase
pentru viaţa şi sănătatea consumatorului.
Pentru a evita unele riscuri la procurarea produselor alimentare informaţi-vă înainte de
a cumpăra un produs. Citiţi cu atenţie pe etichetă: denumirea produsului, numele şi adresa
producătorului, compoziţia, modul de întrebuinţare, condiţiile de păstrare, termenul de
valabilitate, aditivii alimentari utilizaţi şi alte informaţii prezentate care vă vor ajuta să faceţi
alegerea potrivită în conformitate cu necesităţile dumneavoastră
La produsele cu un grad ridicat de perisabilitate (alterare) din punct de vedere
microbiologic, termenul de valabilitate se înscrie astfel „expiră la ...cu menţionarea zilei,
lunii, anului şi orei (după caz)”. După expirarea datei respective produsul nu mai poate fi
consumat, deoarece poate prezenta pericol pentru consumator şi trebuie retras din vânzare.
Produsele trebuie să se păstreze conform indicaţiilor înscrise de producător pe
ambalajul produsului (temperatura de păstrare, umiditatea etc.) deoarece numai în aceste
condiţii producătorul garantează inofensivitatea produsului şi păstrarea caracteristicilor lui
calitative.
Verificaţi integritatea ambalajelor produselor alimentare: aceasta reprezintă una din
garanţiile păstrării adecvate a produselor.
 Nu procuraţi produse alimentare perisabile (carne, peşte, unt, lapte etc.) de la oricine şi
oriunde, expuse în vânzare în locuri neautorizate şi condiţii neadecvate. Astfel, riscaţi cu
sănătatea dvs.
Evitaţi procurarea produselor alimentare de la vânzătorul cu mâinile murdare, cu răni
pe mâini, care nu are echipament special şi nu asigură cerinţele de securitate a alimentelor.
Verificaţi senzorial (organoleptic) calitatea produselor alimentare pe care intenţionaţi
să le cumpăraţi (culoare, miros, aspect, gust etc.)
Produsele alimentare pot conţine aditivi alimentari, prezenţa cărora trebuie să fie
înscrisă pe ambalaj sau pe etichetă.
Aditivii alimentari (conservanţi, coloranţi etc.) incluşi în lista respectivă a UE pot fi
codificaţi cu litera „E” urmată de un număr din 3 sau 4 cifre, spre exemplu: conservant – E
200 care înseamnă acid sorbic (cifra 200 este numărul de înregistrare a acidului sorbic de
către Comisia Codex Alimentarius).
Lista aditivilor alimentari admişi pentru utilizare în alimente o puteţi găsi în “Normele
şi regulile sanitare privind aditivii alimentari”, aprobată de Medicul şef sanitar de stat al
Republicii Moldova prin Hotărârea nr. 06.10.3.46 din 17.12.2001.
Consumatorul, înainte de a procura un produs, trebuie să se informeze personal
asupra calităţii şi autenticităţii produselor respective, criteriilor de identificare şi
recunoaştere a falsurilor.
În concluzie, se cere de specificat faptul că statul, în cazul nostru Republica Moldova
întreprinde măsuri concrete în domeniul siguranţei alimentelor, despre ce s-a menţionat
anterior. În plus, se impune de menţionat că concomitent cu măsurile specifice întreprinse
de organizaţiile de profil din ţară, o pondere mare de responsabilităţi în acest domeniu
revine consumatorului, care se reduc la :
 Familiarizarea cu actele normative în vigoare ;
 Procurarea produselor alimentare din locuri autorizate, în special de structurile
sanitar-veterinare competente ;
 Familiarizarea cu inscripţiile redate pe etichete despre produsul procurat ;
 Participare în discuţii publice despre calitatea şi impactul produselor alimentare
asupra sănătăţii consumatorilor ;
 Ridicarea nivelului civic al consumatorului final de produse alimentare, în special
de origine animală ;
  reclamarea neîntârziată a cazurilor de toxicoinfecţii alimentare, alte dereglări în
starea de sănătate a omului, după consumul produsului alimentar.

64. Actele normative privind aplicarea sistemului HACCP în activitatea de supraveghere

a condiţiilor de igienă din sectorul agro-alimentar (art.42).
Нормативные акты о введении системы HACCP в деятельность по надзору за
санитарно-гигиеническими условиями в агропродовольственном секторе (ст.42).
65. Noţiuni despre Codex Alimentarius.
Общие понятия об “Codex Alimentarius”.
66. Reglementările veterinare în Uniunea Europeană
Ветеринарные регламентирование в Евросоюзе
14.3. Noţiuni despre reglementările veterinare în UE

Strategia Agrară Comună implică în particular organizarea în comun a pieţelor

agricole, fiind una dintre cele mai importante strategii ale Uniunii (cheltuielile
agricole reprezintă peste 50% din bugetul Comunităţii). Deciziile se iau prin
majoritate calificată în Consiliu, după consultarea Parlamentului European.

Înainte de 1985, Comunitatea şi-a dezvoltat o legislaţie puternică pentru stabilirea

controalelor de sănătate la bovine şi suine, asigurarea calităţii alimentelor şi stabilirii
lipsei lor de risc pentru consumatori cât şi asigurarea bunăstării animalelor.
Totuşi, în cazul comerţului cu animale şi produse de origine animală, controlul
veterinar efectuat la frontiere de către autorităţile locale a sporit costurile, a creat
dificultăţi administrative şi întârzieri care nu-şi au locul într-o piaţă unică.
Eliminarea controalelor la frontierele interne ale Comunităţii necesită armonizarea
în continuare a legislaţiilor naţionale cu Reglementările şi cerinţele veterinare, astfel
încât animalele şi produsele lor destinate comerţului intra-comunitar să fie controlate
şi certificate Ia locul de origine şi să nu mai necesite alte examinări.
În urma adoptării tuturor măsurilor veterinare şi zootehnice necesare pentru
realizarea pieţei interne, controlul la graniţele intra-comunitare a fost desfiinţat în
ianuarie 1993.
Măsurile adoptate de către Consiliu au drept scop să standardizeze criteriile
comunitare în următoarele domenii:
 Sănătate animală;

 Sănătate publică;
  Sănătate publică şi animală;

 Aspecte zootehnice care includ admiterea animalelor din rase pure şi a

registrelor de origine;

 Protecţia animalelor.

 Controalele la graniţele intracomunitare au fost eliminate în baza Directivei

care introduce noi aranjamente de control.

În domeniul controalelor veterinare, ca şi în alte domenii eliminarea controalelor

interne trebuie însoţită de controale standardizate la frontierele externe, dacă s-a
realizat armonizarea condiţiilor de import. În cadrul acestor aranjamente, începând cu
1992, sistemul “Animo” este cel care leagă posturile de inspecţie de la frontiere cu
autorităţile de la destinaţie iar sistemul “Shift” conţine informaţii asupra importurilor
de animale şi produse în Comunitate.
Încorporarea în legea naţională a Directivelor care elimină controlul de la graniţele
interne şi reorganizarea controalelor atât la nivel intern cât şi a importurilor din ţări terţe
se află într-un stadiu avansat.
În octombrie 1968, Consiliul European a decis înfiinţarea unui Comitet Veterinar
Permanent cu scopul de a asigura strânsa cooperare între statele membre şi Comisie în
domeniul veterinar şi pentru a beneficia de expertiză. Acest Comitet dezbate orice
problemă apărută în domeniu iar procedurile de lucru şi regulile de funcţionare sunt
specifice.

67. Controlul veterinar. Strategia agrară comună (CAP) în UE

Ветеринарный контроль. Общая сельскохозяйственная стратегия (CAP) в ЕС
68. Comisia Europeană, funcţiile şi sarcinile ei.
Европейская Комиссия, её функции и задачи.
14.1. Noţiuni despre procesul legislativ în UE
Pentru o mai bună înţelegere a procesului legislativ în cadrul Uniunii Europene este
esenţial a se cunoaşte ce roluri au structurile europene, menţionate deja, care intervin.
Acestea sunt:
 Comisia: are competenta de decizie şi execuţie ca şi aceea de a elabora propuneri
care vor fi înaintate spre aprobare Consiliului;
 Consiliul: împreună cu Parlamentul şi Comitetul Consiliul adoptă, bazat pe aceste
propuneri, documentele comunitare;
  Parlamentul European, ales prin votul cetăţenilor Comunităţii, examinează
propunerile şi participă, în limita competenţelor sale, în adoptarea / validarea /
documentelor comunitare;
 Comitetul Economic şi Social, investit cu competente consultative de iniţiativă;
 Comitetul Regiunilor, investit cu competenţe consultative în unele domenii

Cea mai mare parte a legislaţiei UE este adoptată prin procedura legislativă
ordinară, în cadrul căreia Parlamentul European (ales prin vot direct) şi Consiliul
UE (format din reprezentanţi ai celor 27 de state membre ale UE) au competenţe
egale. Propunerile legislative elaborate de Comisie sunt prezentate Parlamentului
European şi Consiliului, care trebuie să ajungă la un acord asupra textului înainte
ca acesta să poată deveni parte din dreptul european. 

Parlamentul şi Consiliul pot revizui şi modifica textul unei propuneri legislative în cadrul
unei serii de lecturi. Dacă cele două instituţii convin asupra amendamentelor la prima
lectură, actul propus este adoptat. În caz contrar, are loc o a doua lectură. Dacă nu
se ajunge la un acord nici la a doua lectură, propunerea este prezentată unui „comitet de
conciliere”, compus dintr-un număr egal de reprezentanţi ai Consiliului şi ai
Parlamentului.
Reprezentanţii Comisiei participă la reuniuni şi pot aduce contribuţii. Odată ce
comitetul a ajuns la un acord, textul este transmis Parlamentului şi Consiliului pentru a
treia lectură, după care este adoptat. În cazurile rare în care cele două instituţii nu se pot
pune de acord, actul nu este adoptat.

14.2. Forme ale procesului legislativ în Uniunea Europeană

O cale facilă de a ilustra procesul legislativ comunitar constă în descrierea tuturor
procedurilor de transmitere, care duc în final Ia adoptarea actului legislativ. De la intrarea
în vigoare a Tratatului Uniunii Europene la 1 noiembrie 1993, existau patru procese
distincte decizionale :
 un proces de consultanţă,
 un proces de rezoluţie favorabilă,
 un proces de cooperare,
  un proces codecizional.
Procesul de elecţie într-o situaţie dată este ales pe baza articolului din Tratatului UE,
pe care se bazează propunerea. Fiecare dintre actele Consiliului îşi are originea într-o
propunere a Comisiei.
În contextul procesului de consultanţă, Consiliul cere aprobarea Parlamentului
European şi pentru majoritatea cazurilor, pe aceea a Comitetului Economic şi Social.
Odată obţinute aceste aprobări, Comisia are posibilitatea ca, atunci când este necesar ,
să amendeze propunerea.
Ulterior, propunerea este analizată de către Consiliu, care o poate adopta,
introducând sau nu amendamente. Se poate întâmpla că în Consiliu să nu se ajungă la
consens, situaţie în care propunerea rămâne "deschisă" (neconcluzionată).

Acordul Parlamentului este obligatoriu în toate cazurile în care se prevede un proces

de rezoluţie favorabilă, îndeosebi atunci când este vorba de dreptul de liberă
circulaţie şi permanenţă a naţionalilor Comunităţii. În contextul acestui proces textul
poate fi adoptat sau respins şi în situaţia din urmă, Consiliul trebuie să reexamineze
propunerea până când Parlamentul o aprobă. Fără a avea dreptul la amendamente,
Parlamentul poate face uz de dreptul său de veto.

Pe de altă parte, procesul de cooperare permite Parlamentului să amendeze, nu într-o

singură fază ci în două propunerea prezentată spre aprobare. Astfel, după consultarea
Parlamentului şi a Comitetului Economic şi Social şi după necesităţi, a Comitetului
Regiunilor, Consiliul trebuie să adopte poziţia comună. Ulterior, această poziţie este
înaintată Parlamentului, care are la dispoziţie trei luni pentru a o adopta, respinge sau
propune amendamente pe parcursul celei de a doua lecturi.

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, procedura codecizională se

simplifică în sensul rapidităţii, unei eficienţe sporite şi a transparenţei suplimentare. Mai
mult chiar, se va extinde către noi domenii cum ar fi discriminarea socială, sănătatea
publică şi combaterea fraudei care afectează interesele financiare ale Comunităţii
Europene.
14.4. Agenţia Europeană pentru Inspecţie Veterinară şi Fitosanitară

În 1996 Comisia Europeană a propus stabilirea unei Agenţii Europene pentru Inspecţie
Veterinară şi Fitosanitară ca entitate legală. Rolul acesteia este de a efectua inspecţii
intra-comunitare pentru a se asigura de aplicarea uniformă a legislaţiei veterinare şi
fitosanitare şi de a verifica controalele veterinare efectuate în ţările terţe.
Protecţia sănătăţii este obiectivul primordial al tuturor normelor şi standardelor UE
pentru agricultură, creşterea animalelor şi industria alimentară. Legislaţia europeană
acoperă atât întregul lanţ de producţie şi prelucrare a alimentelor de pe teritoriul UE, cât
şi bunurile importate şi exportate.
Agenţia are un Consiliu Director, format din câte un reprezentant al fiecărei ţări
membre, 2 reprezentanţi ai Comisiei şi 2 specialişti desemnaţi de Parlament. Consiliul
Director adoptă un program de lucru pe 3 ani, pe baza unei propuneri întocmite de către
Directorul Agenţiei în urma consultării Comisiei. Directorul este numit pe o perioada de
5 ani.  
Propunerea de buget a Agenţiei este trimisă Comisiei, care stabileşte subsidiile ce vor
intra în propunerea preliminară de buget a Comunităţii Europene. Importanţa conferită
acestui organism se desprinde din poziţia sa, similară cu a celorlalte instituţii din
Comunitatea European
69. Comitete ştiinţifice în domeniul sănătăţii consumatorului şi securitatea alimentară
Научные комитеты в области здоровья потребителей и безопасности пищевых
продуктов
70. Agenţia Europeană pentru inspecţia veterinară şi fitosanitară.
Европейское Агентство для ветеринарной и фитосанитарной инспекции.
71. Importul, tranzitul şi exportul mărfurilor supuse controlului sanitar veterinar de stat
Импорт, транзит и экспорт товаров, подлежащих Государственному
ветеринарно-санитарному контролю
72. Noţiuni generale de drept şi drept administrativ
Общие понятия о праве и об административном праве
15.1. Noţiuni generale de drept

Legislaţia veterinara cuprinde unele reguli în baza cărora anumite abateri de la dispoziţii
a actelor normative pot fi considerate contravenţii. Contravenţia în contextul codului
contravenţional prevede fapta săvârşită cu vinovăţie care prezintă pericol social mai
redus decât infracţiunea şi este prevăzută şi sancţionată prin legi directe sau prin acte
normative ale organelor competente.

Actele normative trebuie sa cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptelor ce constituie

contravenţii şi sancţiunea ce urmează a se aplica pentru fiecare contravenţie, iar în cazul
amenzii, limita minimă şi maximă stabilită pentru aceasta.
15.2. Noţiuni de drept administrativ

Încălcarea prevederilor legale cuprinse în actele normative care reglementează

activitatea în sectorul zootehnic şi sanitar-veterinar are consecinţe diferite în funcţie de
natura normei juridice încălcate şi de gravitatea consecinţelor produse, sustrăgând
răspundere juridica a persoanei vinovate care poate fi:

- disciplinara

- materială

- contravenţională

- penală

Răspunderea disciplinară intervine atunci când persoana încadrata în muncă a săvârşit

o faptă de natura de a perturba bunul mers al unităţii cum ar fi întârzierea sau lipsa de la
serviciu, neîndeplinirea sarcinilor de lucru sau îndeplinirea defectuoasă, acestea sunt
aplicate de autorităţile de conducere.

Răspunderea materială a persoanei încadrată în muncă intervine atunci când persoana

prin acţiunea sau inacţiunea sa a produs o anumită paguba ex: distrugerea unui bun
material, moartea unui animal.

Răspunderea civilă este o forma a răspunderii juridice şi constă în aceea că persoana

care a păgubit pe alta este obligata sa repare prejudiciul depus prin fapta ilicită care este
de 2 tipuri:

 răspundere contractual
 răspundere delictuală care apare în urma unor fapte ilicite cauzate de
daune

Răspunderea contravenţionala este consecinţa încălcării actelor normative care prevăd

anumite fapte ca fiind contravenţii care în cazul domeniului zootehnic şi sanitar -
veterinar poate fi stabilită de medicii veterinari oficiali care include: avertismentul,
amenda, privarea de dreptul de-a desfăşura anumite drepturi, etc.

Persoana fizică reprezintă individul uman considerat izolat în calitatea sa de subiect de

drept. Se bucură de capacitatea de exerciţiu şi de capacitatea de folosinţa în condiţiile
legii.

Persoana juridică reprezintă colectivitatea de persoane fizice care are calitate de subiect
de drept distinct de individualitatea pe care o alcătuiesc bucurându-se şi de un propriu
patrimoniu.

Lege este un act normativ cu forţa juridica superioara tuturor celorlalte acte normative
care emana de la organul suprem al puterii de stat.

Hotărâre de Guvern acte normative adoptate pe baza şi în vederea executării legilor

cum ar fi:HG.51 din 16.01.2013 care are menirea de a organiza Agenţia Naţională
pentru Siguranţa Alimentelor

Instrucţiunile şi normele Ministerului şi ale conducătorilor celorlalte unităţi centrală ale

administraţiei de stat adoptate pe bază şi în vederea executării legilor în vigoare, cuprind
o serie de măsuri de ordin tehnico-organizatoric pentru aplicarea concreta a actelor
normative superioare. Deci orice act sanitar-veterinar sau de tangenta vor fi considerate
încălcări juridice.

73. Sancţiunile contravenţionale şi cauzele care înlătură răspunderea

contravenţională.
Наказание за правонарушения и случаи, которые освобождают от
ответственности.
15.3. Cauzele care înlătură răspunderea contravenţională

Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea contravenţională

sunt redate în Articolul 19, Capitolul III, al codului contravenţional. Se consideră
cauze care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea contravenţională:

a) starea de iresponsabilitate;

b) legitima apărare;
 c) starea de extremă necesitate;

d) constrângerea fizică şi/sau psihică;

e) riscul întemeiat;

f) cazul fortuit.

Conform acestui act normative este în stare de iresponsabilitate persoana care săvârşeşte
o faptă aflându-se în imposibilitatea de a conştientiza sau a dirija acţiunile sale din cauza
unei boli psihice cronice, unei tulburări temporare a activităţii psihice, a alienării mintale
sau a unei alte stări psihice patologice.

Conform articolul 21 legitima apărare scuteşte persoana de la răspundere dacă

săvârşeşte o faptă pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi real, îndreptat
împotriva sa, împotriva unei alte persoane sau împotriva unui interes public.

Înlăturarea răspunderii contravenţionale pentru fapta ce conţine elementele constitutive

ale contravenţiei are loc în cazul:

a) renunţării benevole la săvârşirea contravenţiei;

b) contravenţiei neînsemnate, tentativei;

c) împăcării victimei cu făptuitorul;

d) prescripţiei răspunderii contravenţionale;

e) amnistiei.

În cazul contravenţiei neînsemnate, organul (persoana cu funcţie de răspundere)

împuternicit să rezolve cazul poate înlătura răspunderea contravenţională limitându-se la
adresarea unei observaţii verbale făptuitorului.

Se consideră neînsemnată tentativa de contravenţie sau contravenţia pentru care

prezentul cod prevede în calitate de sancţiune maximă aplicarea unei amenzi de până la
10 unităţi convenţionale.
Procesul contravenţional pornit încetează în cazul împăcării victimei cu făptuitorul în
contravenţiile prevăzute la art.69, 78, art. 96 alin. (1) lit. a) şi alin. (3), art. 97, art.
971 alin. (1), art. 972–105, art. 242 alin. (1).

Amnistia este actul care are ca efect înlăturarea răspunderii contravenţionale şi a

executării sancţiunii contravenţionale, reducerea sau comutarea sancţiunii
contravenţionale.

Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi nici asupra drepturilor victimei.

15.4. Sancţiuni contravenţionale

Sancţiunea contravenţională este o măsură de constrângere statală şi un mijloc de

corectare şi reeducare ce se aplică, în numele legii, persoanei care a săvârşit o
contravenţie.

Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei fizice sunt:

a) avertismentul;

b) amenda;

c) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate sau anumită funcţie;

d) arestul contravenţional

e) expulzarea

Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, privarea de dreptul de a deţine

anumite funcţii şi punctele de penalizare pot fi aplicate şi ca sancţiuni complementare.

Minorii pot fi sancţionaţi complementar doar cu privarea de dreptul de a desfăşura o

anumită activitate.

Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei juridice sunt:

a) amenda;

b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate.

Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată şi ca sancţiune
complementară.

Avertismentul constă în atenţionarea contravenientului asupra pericolului faptei

săvârşite şi în recomandarea de a respecta pe viitor dispoziţiile legale.

Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de

prezentul cod. Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională
este egală cu 50 de lei.

Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 150 de unităţi convenţionale, iar

persoanelor cu funcţie de răspundere – de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale.

Dacă persoana fizică nu a plătit amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei,
instanţa de judecată o poate înlocui, după caz, cu:

a) amendă în mărime dublă, care însă nu poate depăşi limita maximă a sancţiunii
cu amenda prevăzută de norma materială contravenţională sau de prezentul
articol;

b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6

luni la un an;

c) muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-se o oră de muncă

pentru o unitate convenţională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;

d) arest contravenţional, calculându-se o zi de arest pentru 2 unităţi

convenţionale, durata arestului fiind de cel mult 30 de zile.

Arestul contravenţional este o sancţiune contravenţională excepţională care constă în

privarea de libertate pe un termen stabilit prin hotărâre judecătorească şi care se execută
în condiţiile prevăzute de Codul de executare.

Durata arestului contravenţional este de la 3 la 15 zile.

Arestul contravenţional nu poate fi aplicat persoanelor declarate invalizi de gradul I şi

de gradul II, militarilor în termen, militarilor şi angajaţilor cu statut special ai
Ministerului Afacerilor Interne, angajaţi în bază de contract, minorilor, femeilor gravide,
femeilor care au copii cu vârsta de până la 8 ani, persoanei care este unicul întreţinător al
copilului cu vârsta de până la 16 ani şi nici persoanelor care au împlinit vârsta generală
de pensionare.

Expulzarea este o măsură de îndepărtare silită de pe teritoriul Republicii

Moldova a cetăţenilor străini şi apatrizilor care au încălcat regulile de şedere.

Expulzarea are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi prevenirea săvârşirii de
către aceste persoane a unor fapte socialmente periculoase. Expulzarea poate fi aplicată
cetăţenilor străini şi apatrizilor ca sancţiune complementară în cazul comiterii.

74. Codul contravenţional al Republicii Moldova

Кодекс Р. Молдова о правонарушениях
15.4. Codul contravenţional al Republicii Moldova

Articolul 414. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor

Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor constată şi examinează contravenţiile

prevăzute la art.553, art.80 alin.(3), art.84, art.273 pct.1) şi 2), 4), 6), 10), 12), 13),
art.274 alin.(3), (4) şi (7), art.275, art.278 alin.(1)–(3) şi (5), art.279 şi 344, săvîrşite în
domeniile de activitate ce ţin de competenţa sa.

Sânt în drept să constate contravenţii şi să încheie procese-verbale inspectorii din

cadrul Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

Sânt în drept să examineze cauzele contravenţionale şi să aplice sancţiuni

directorul general, directorii generali adjuncţi şi şefii subdiviziunilor teritoriale ai
Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

75. Modul de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor

Установление и санкционирование правонарушений

Titularul unităţii de curs V. Macari