Istoria medicinei este o arie de studiu care i

ndreapt atenia att spre evoluia medicinei ca

tiin, ct i asupra diverselor personaliti care
au contribuit la dezvoltarea acesteia. La
nceputurile concepia medical era una
demoniac, boala fiind vzut ca o stpnire a
organismului de ctre un demon. Odata cu
inaintarea in timp medicina cunostea o dezvoltare,
astfel, n Egiptul Antic vracii sunt nlocuii de
medicii laici, care acum erau specializai pe
domenii. Chiar dac n Egiptul Antic s-au fcut
progrese semnificative, istoria medicinei este
marcat de medicii din Grecia Antic,care desprind
conceptul de magie si supranatural.
Porniind de la informaii din etnoiatrie, putem
astzi ajunge la medicamente naturale cu o mare
eficacitate terapeutic i cu o buna
biodisponibilitate, prin folosirea mijloacelor
moderne de cercetare-dezvoltare din domeniu.
Yoga este una din cele 6 coli traditionale
ale hinduismului, bazat pe meditaie ca o cale spre
auto-cunoatere si eliberare, este practicat de mai
bine de 5 000 de ani. n toate ramurile yoga, elul
final este atingerea unei stri eterne de contiin
perfect.
Acupunctura este considerat o medicin
alternativ nu medicin de baz, pentru c nu
poate fi verificat foarte precis. Practica
acupuncturii dateaz din secolul 2 .e.n. n China.
Practic, acupunctura preia de la medicina
tradiional chinez foarte multe date i procedee.
Exist diferite feluri de acupunctur pe glob.
Medicina tradiional chinez mentioneaz
existena a 365 de puncta. n timpul inteparii
punctul ncepe s transmit un flux de informaii
bidirecional: energetic ctre organul afectat i pe
circuitul sistemului nervos ctre creier, care
comand organului afectat s nceap procesul
de vindecare.
Evul mediu este definit n istorie, n sens general,
drept perioada de timp cuprins ntre data cderii
imperiului Roman de Apus (anul 476), data ocuprii
Constantinopolului (capital aImperiului Bizantin) de ctre
turci (1453).
In Europa Medievala, din c
auza conditiilor social istorice ale
f e u d a l i s m u l u i , d e z v o l t a re a
medicinei
avea
un
ritm
incetinit
si
un
timp
i n d e l u n g a t , s i n g u re l e f o c a r e a l e medicinii
timpului erau unele manastiri catolice din Occident,
inzestrate
cu
scoli,
bibliotecis i
g r a d i n i . Clerici si laici se
indeletniceau cu
farmacia. La unele manastiri anumiti calugari avea
u
in grija lor atit cultivarea pla
ntelor medicinale, cit si depo
zitul de medicamente.
Ciuma i foametea sunt dou flagele strns
legate ntre ele. Subalimentaia constituie un teren
favorabil pentru epidemie. Primele elemente de
medicina apar in mnastiri. Odata cu crestinarea
popoarelor germanice, ei adopta punctul de vedere
crestin al medicinei. Au existat calugari specializati
la nivelul medicinei populare.
Prima scoala de medicina propriu-zisa laica din
Europa Occidetala este {coala medicala din
Salermo (port in Italia, in apropierea mnastirii
Monte Casino - unde calugarul Benedict a
intemeiat primul spital din Occident si un ordin
calugaresc pentru asistenta bolnavilor, spre
sfrsitul sec. VIII, inceputul sec. IX).
- au fost primii care au acceptat si femei
(Trotula a fost medic ginecolog)
- volumul "Regimul de la Salermo" a fost tradus
si in romna ("Floarea sanatatii"). Traducerile ce se
faceau la Salermo erau din araba
Igiena precara a oraselor a permis producerea
marilor epidemii al Evului Mediu (lepra, ciuma,
variola, sifilis cu ipoteza originii americane a
acestuia). Au existat insa si asa-numitele "epidemii
psihice", isterii colective (coreo-mania, cnd ieseau
si tremurau la marginea satului pna la epuizare,
flagelatii colective).
Are loc o decadere a chirurgiei, nu erau permise
manevre sngernde, pentru ca medicii erau si
preoti. Existau 2 categorii de chirurgi:
chirurgii de roba lunga (propriu-zisi), care invatau
doar anatomie si tehnici chirurgicale
chirurgii de roba scurta (chirurgi barbieri), care
transmiteau deprinderile din tata in fiu
Primele orase cu facultate de medicina au
fost Montpellier (1220), apoi Padova, pentru statul
Venetian; si Salermo(adevarata facultate de
medicina).
Medicina in Secolul al XIX-lea
Medicina modern se bazeaz pe tiinele Naturii:

(Fizic, Chimie, Biologie, Biostatistic), Anatomie, Fiziolog

ie, Microbiologie, Farmacologie, Radiologie.
Numeroase descoperiri au condus la progrese
importante in diagnosticul si tratamentulbolilor precum
si in dezvoltarea interventiilor chirurgicale. n jurul
anului 1819, in Franta, ReneLaennec (1781 1826) introduce stetoscopul, pana astazi cel mai utilizat
instrument inexaminarea medicala.Lucrarile lui Marie
Bichat (1771 - 1804), in Franta, asupra tesuturilor pun
bazelehistologiei, in timp ce germanul Rudolf Virchow
(1821 - 1902), in Berlin (Germania)studiazasubstraturile
anatomo-patologice ale bolilor si emite cunoscuta teorie
a patologiei celulare.Descoperirile fundamentale in
lumea microorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 1895) si ale lui Robert Koch (1843 - 1910) contribuie la
dezvoltarea Microbiologiei, ale lui Emilvon Behring
(1854 - 1917) si Ilia Mecinicov (1845 - 1926) pun bazele
Imunologiei. Pornind de laaceste descoperiri,
obstetricianul maghiar Ignaz Semmelweis (1819 - 1865)
introduce Asepsiaiar Joseph Lister (1827 - 1912), in
Anglia foloseste pentru prima data fenolul ca
substantaantiseptica. Pe taramul fiziologiei sunt de
remarcat lucrarile francezului Claude Bernard (1813
-1878) asupra functionarii glandei tiroide, ficatului si
asupra sistemului nervos vegetativ si ale luiIvan
Petrovici Pavlov (1849 - 1936), in Rusia, cu privire
la reflexele conditionate.
Introducerea narcozei cu eter in America in de catre
americanul William Thomas Morton in 1846, a anesteziei
locale cu cocaina in 1884 de austriacul Christian Koller si
rachianesteziei in 1898 de catre August Bier in Germania
contribuie la dezvoltarea furtunoasa a chirurgiei.
Numeroase descoperiri au condus la progrese importante
in diagnosticul si tratamentul bolilor precum si in
dezvoltarea interventiilor chirurgicale.

i/sau dup intervenii chirurgicale mari, care

prezint un anumit nivel de dependen i o
capacitate limitat de a se deplasa la o instituie
medico-sanitar.

Dintre chirurgii de seama ai sec.XIX amintim:

Constantin Dumitrescu, Grigore Romniceanu, Victor
Babes, George Assaky, Nicolae Kalinderu, Thoma
Ionescu, Victor Gomoiu.
Const. Dumitrescu: Are meritul de a fi format o coal
chirugical modern, n a doua jumtate a secolul XIX. A
nfiinat Gazeta medico-chirugical (1870) i a contribuit
la ntemeiarea revistei Progresul medical romn. A fost
unul dintre primii medici care au intordus antisepsia
listerian n medicina romneasc, iar n 1897 a nceput
s utilizeze razele X n chirurgie.
Grigore Romniceanu: Studiile sale au cuprins att
domeniul anatomiei, ct i al patologiei chirurgicale
(grefe dermo-epidermice, bandaje i aparate
pentru fracturi, bolile chirurgicale ale copiilor,
patologia operatorie a tuberculozei localizate
Victor Gomoiu - doctor docent n specialitatea
chirurgie

Renasterea (sec. XV-XVI) a readus in prim-plan

valorile antichitatii. Pe plan laic se dezvolta
doctrina umanista, care considera ca Dumnezeu l-a
creat pe om liber si omul trebuie sa aiba
demnitate. Pna atunci, disectiile fusesera
interzise, dar odata cu aparitia facultatilor de
medicina, au inceput sa se permita (prin bule
papale) disectii in scop didactic. Era disecat cte
un singur cadavru intr-un an universitar. Erau
interdictii clare referitoare la comentariile privind
opera lui Galen.
Toate facultatile de medicina erau religioase.
Oficial se cerea ca operatia chirurgicala sa fie
indicata de medic iar chirurgul s-o execute la
indicatiile si sub controlul medicului.
Ambroise Pan a fost cel mai mare
chirurg din acel timp.
- a urmat cursurile colegiului de chirurgie de
la Paris (chirurg de roba lunga)
- numeroase operatii in armata franceza
- numeroase inventii in chirurgie (instrumente
noi)
- redescopera ligatura vasculara
Antonie LAvoiser- A clasificat substanele anorganice
n oxizi, baze, acizi i sruri. De asemenea, el a elaborat o
list a tuturor elementelor chimice cunoscute atunci i a
enunat legea conservrii masei substanelor. A introdus
noiunea deelement chimic i a demonstrat c tot ce ne
nconjoar este compus din elemente chimice. De
asemenea, a dovedit c arderile care se produc n aer au
loc deoarece acesta conine oxigen.

Organizaia Mondial a Snti a fost nfiinat la 7

aprilie 1948, avnd n prezent 193 de state membre. Rolul
organizaiei, stabilit n constituia ei, este meninerea n
cea mai bun stare a sntii populaiilor pe glob. Nivelul
de sntate atins trebuie s-i asigure omului o stare fizic
i psihic pentru a putea deveni productiv i
folositor societii.

Concepia despre sntate i despre meninerea ei prin

strategia combaterii bolilor este formulat n Charta de
la Ottawa (1986). In anul 1899 a luat fiinta
Consiliul International al Nurselor care are ca scop
imbunatatirea ingrijirilor de sanatate si a conditiilor de
lucru , profesia de nursa fiind direct legata de societate .In
prezent practicarea profesiei de asistent medical / nursa se face
cuexigente sporite . Nursingul este o activitate complexa , nursa
trateaza pacientul complex , bio-psiho-social in vederea
asigurarii unei stari perfecte de bunastare fizica , psihica si
sociala .
Prin ngrijire medical la domiciliu se nelege
orice activitate de ngrijire medical prestat
nemijlocit la domiciliul pacientului. Scopul
ngrijirilor medicale la domiciliu este ca pacientul
s beneficieze de ngrijire calificat, demn,
adecvat i corespunztoare cerinelor individuale
n vederea stimulrii nsntoirii, ntreinerii i/sau
reabilitrii sntii i reducerii consecinelor
negative ale maladiilor. n Republica Moldova
serviciile de ngrijiri medicale la domiciliu au fost
organizate ncepnd cu anul 1998. Activitatea
serviciilor a fost reglementat n conformitate cu
prevederile Regulamentului cu privire la
organizarea ngrijirilor medicale la domiciliu
persoanelor asigurate, aprobat prin Ordinul
Ministerului Sntii nr.333 din 19 august 2008.
Beneficiarii ngrijirilor medicale la domiciliu sunt
persoane cu maladii cronice n stadiu avansat

Medicina Renaterii reprezint acea parte din istoria

medicinei cuprins ntre secolele al XIV-lea i al XVII-lea,
repezentnd tranziia dintre Evul Mediu ntunecat, dominat
de dogme i superstiii, i epoca modern, n
care medicina devine cu adevrat o disciplin tiinific.
Tranziia ctre anatomia modern a fost pregtit de marii
artiti plastici care au urmat lui Giotto (1266 - 1336), Astfel,
Leonardo devine creatorul iconografiei anatomice
moderne i al anatomiei topografice. Studiind i disecnd
peste 30 de cadavre[1], efectueaz observaii
amnunite. A lsat peste 750 de plane
reprezentnd oase, muchi,organe, pn i seciuni
prin creier; a figurat ftul n uter, muchii antagoniti
ai ochiului, interiorul inimii. El a fcut pentru prima dat
seciuni ncruciate i a injectat cu cear cald cavitile,
pentru a le menine forma la secionare.
Un alt anatomist celebru a fost Gabriele
Falloppio (1523 - 1562). i acesta a fost antigalenist
convins. A descoperit: coarda timpanului, canalele
semicirculare ale urechii interne, un numr de nervi i a
studiat placenta i vaginul.
Bartolomeo Eustachio (1510 - 1574), n-a fost numai un
mare anatomist, ci i un nzestrat desenator. Planele
anatomice create de el au o valoare excepional.
[4]
Eustachio a semnalat trompa dintre faringe i urechea
medie (care astzi i poart numele), glandelesuprarenale,
originea nervilor optici i a dat o bun descriere a dinilor.
Un alt anatomist celebru a fost Gabriele
Falloppio (1523 - 1562). i acesta a fost antigalenist
convins. A descoperit: coarda timpanului, canalele
semicirculare ale urechii interne, un numr de nervi i a
studiat placenta i vaginul.

n prima jumtate a sec. 19, datorit eforturilor multor

savani, printre care i al savantului rus P. F. Goreaninov
(17961865), a fost creat tiina despre structura
celular a plantelor i animalelor. Cercetrile patologului
vienez C. Rochitanschii (18041878) au avut ca
rezultat concepia humoral, n afar de aceasta, n sec. 19
medicina clinic dispune de acum de noi metode mai
precise de examinare a bolnavilor (percuie. auscultaie,
analiza biochimic a sngelui, urinei, sucului gastric) i de
o serie de metode microbiologice, care a u fcut posibil
descoperirea agenilor patogeni i transmitorilor
multor boli infecioase. Rzboaiele din epoca capitaliste
contribuie la dezvoltarea vertiginoas a chirurgiei.
Fondatorul chirurgiei de campanie i a anatomiei
chirurgicale a fost savantul rus N. I. Pirogov (18101881).
n deceniul 5 al sec. 19 au fost introduse anestezia i
metodele de asepsie i antisepsie.