PERSONALITATEA MEDICALA A LUI CAROL DAVILA

“Era un om care se arunca in orice pericol pentru a salva viata oricarui necunoscut” spunea doctorul francez Boguel.

Astazi, medicul Carol Davila (1832-1884), este considerat intemeietorul sistemului medical romanesc dupa standarde
occidentale.

Proiectele lui au prins viata in cursul anului 1855. Trebuie sa subliniem ca realizarile de pana acum ca si toate cele ce
vor urma se datoresc faptului ca Davila a simtit alaturi de el pe cei care militau in acea perioada pentru imbunatatirea
vietii poporului, pentru desprinderea lui din lanturile obscurantismului si ignorantei feudale

Spitalul militar de la Mihai Voda a luat cu totul alta infatisare. Era impartit pe divizii, pe sectii, peste tot domnea
ordinea si cuatenia, hrana bolnavilor era multumitoare, iar ingrijirea medicala si-a ridicat mult nivelul. In cursul anului
1855 s-a efectuat de catre Davila cea dintai transfuzie de sange din tara noastra.

Inainte de a deschide Scoala de Mica Chirurgie, Davila a luat-o de jos in sus, formandu-si personalul sanitar ajutator
necesar spitalului si invatamantului proiectatei scoli, pregatindu-si cadrele sanitare inferioare, felcerii sau infirmierii.

Davila a organizat Scoala de Mica Chirurgie dupa modelul scolii din Angers unde el isi incepuse studiile medicale. A
angajat un corp profesoral dintre medicii bucuresteni cunoscuti ca priceputi si cinstiti, platind unora lefurile din punga
lui; cativa s-au oferit sa predea gratuit.
Davila isi dorea ca Scoala de Mica Chirurgie sa fie cat de curand recunoscuta si echivalta cu scolile de medicina din
strainatate, aceasta pentru a crea prestigiu scolii medicale romanesti si absolventilor ei. El intocmi un program de
invatamant care ar fi putut ingadui in viitor absolventior perfectionarea lor la centrele universitare si medicale
reputate; in acest program cultura generaa juca un rol de seama.
Lupta lui Davila pentru organizarea invatamantului romanesc contribuie serios luptei dusa de carturarii romani ai
epocii revolutionare de la 1848, lupta ce avea drept scop infaptuirea invatamantului national cu limba de predare
romana.
Davila considera ca elevii trebuiau sa aiba la baza o serioasa cultura generala si prin urmare a prevazut in
regulamentul Scolii de Mica Chirurgie si cursuri complementare de: limba franceza, latina, greaca clasica, istoria
universala etc. De asemenea o biblioteca de specialitate si de cultura generala statea la dispozitia elevilor. In anul
1856, Davila alege 12 elevi pe care ii repartizeaza unei noi ramuri a scolii: sectia farmaceutica, initiind astfel
si invatamantul farmaceutic in tara noastra.

In anul 1857, al treilea an din viata Scolii de Mica Chirurgie incepea. Davila reorganizeaza radical programul si
structura scolii si o transforma in Scoala Nationala de Medicina si Farmacie.
In anul 1857, invatamantul veterniar a luat si el fiinta in tara noastra. Davila a creat pe langa Scoala Nationala de
Medicina si Farmacie o sectie noua de “veterinarie”, la catedra de medicina veterinara, primul titular fiind
protoveterinarul V. Lucaci. Scoala Nationala de Medicina si Farmacie a fost inzestrata in acel an cu o biblioteca
stiintifica moderna, ce numara atunci 6000 de volume de specialitate din literatura medicala universala, adunate din
lumea intreaga. Davila a donat scolii propria lui biblioteca.

Dupa moartea sotiei sale, Davila s-a ocupat de problema copiilor “gasiti”. In 1860 a intocmit chiar un proiect care
prevedea trecerea ingrijirii copiilor orfani in sarcina administratiei serviciului sanitar; cerea crearea unei directii de
asistenta publica, unitate ce urma sa se ocupe, printre altele, si de soarta orfanilor. Acest serviciu trebuia sa rezolve
si problema ingrijirii si educarii speciale a copiilor surdo-muti, a copiilor debii mintali si a copiilor orbi din nastere.
Pana la rezolvarea acestui program, Davila a luat asupra lui intretinerea unui numar de patruzeci de fetite orfane,
culese dn diferitele mahalale ale orasului. El a a adapostit aceste copile in casa lui, situata sus, in varful dealului
Cotroceni. Davila pune asadar bazele unui azil de copii, in anul 1861.

In cladirea din strada Coltei infiinteaza un orfelinat pentru patruzeci de baieti, o institutie ce completa pe cea din
Cotroceni. Nemarginitul umanism al lui Davila nu se opreste aici. Cu ajutorul unui profesor francez, el insusi surdo-
mut, Davila intemeiaza in cartierul Pantelimon prima scoala de surdo-muti din tara noastra. Scoala avea atasat un
atelier de tamplarie si unul de sculptura artistic.

Prima manevra a armatei romane unificate a fost cea din vara lui 1859 de la Floresti - Campina. Cu aceasta
ocazie, Carol Davila organizeaza serviciul sanitar militar de campanie. Absolventii primei promotii a scolii de medicina
au fost numiti medici de batalioane. Davila doteaza serviciul sanitar cu posturi de prim-ajutor, ambulante si spitale
mobile de campanie. Corpul sanitar ofiteresc este incadrat, creeaza prima companie sanitara.

In 1860, pentru merite exceptionale, Cuza ridica pe Davila la gradul de general medic cu functie de inspector general
al serviciului sanitar medical.
Incepand din acest an, sfera de activitate a lui Davila cuprinsese toate preocuparile si problemele sanitare din tara
noastra. De la aceasta data Davila, pe langa calitatea de director al Scolii de medicina, pe langa functia de sef
al Serviciului sanitar al armatei, a fost numit si inspector general al Administratiei generale sanitare si efor alSpitalelor
civile. In rezolvarea multiplelor si dificilelor sale sarcini, Davila a dovedit calitati exceptionale, cu ajutorul carora a
putut duce la bun sfarsit intregul lui plan de reforme.
In Monitorul Medical al Romaniei, nr. 9 din 1 aprilie 1862, apare dupa doi ani de studiu si modificari - Regulamentul
intocmit de Davila pentru selectionarea prin concurs a cadrelor medicale spitalicesti: extern, intern, secundar, si
medic primar.

In al doilea an de existenta a Scolii de chirurgie, Davila ia asupra-si si cursul de chimie. Incepand din 1856, pe o
perioada de aproape 30 de ani, Davila inaugureaza seria conferintelor publice avand drept subiect chimia.
Conferintele acestea duminicale au facut epoca si au ramas incrustate in amintirea celor care le-au audiat atunci.

Influenta innoitoare a lui Davila se face repede simtita. In 1860 au fost desfiintate serviciile mixte si s-au creat doua
servicii de specialitate: unul de medicina interna sub conducerea doctorului Polizu si unul de clinica
chirurgicala condus de profesorul Turnescu. In 1861 se infiinteaza la Coltea serviciul de consultatii gratuite.

Dinamic, Davila a fost permanent activ, a avut atitudine ferma care se manifesta voluntar si cu spontaneitate.
Davila facea parte din numarul aclor putin oameni de stiinta carora o anumita formatie intelectuala, o structura
sufleteasca onesta, o etica le-a asigurat o relativa independenta de clasa din care faceau parte, ale carei interese le
slujea, critincandu-i insa, fara incetare viciile, plecandu-si urechea la pasurile celor nevoiasi, a caror existenta dorea
s-o amelioreze.
Ca o inalta pretuire, Alexandru Ioan Cuza ii recunoaste doctorului Davila cetatenia romana, cetatenie pe care de fapt
si-o cucerise de mult in inima poporului caruia ii inchinase toata inteligenta si puterea sa de munca.
In anul 1864, exprimand vointa si recunostinta maselor populare, Adunarea Deputatilor a votat si acordat in
unanimitate naturalizarea generalului doctor Carol Davila.
Anul 1869 a adus indeplinirea celui mai scump vis al lui Davila: desavarsirea invatamantului medical romanesc prin
transformarea Scolii Nationale de Medicina si Farmacie in “Facultate de Medicina, Chirurgie si Farmacie”. Prin acest
act invatamantul medical romanesc devine oficial echivalent cu cel din marile centre de cultura si stiinta din lumea
intreaga. Tot în 1869, pe lângă facultate, tot din iniţiativa dr. Davila e înfiinţată si Grădina Botanică din Bucureşti.
Intentiile crearii acestei gradini aveau scop atât didactic - instruirea elevilor Scolii Nationale de Medicina si Farmacie -
cât si economic - aprovizionarea cu plante proaspete a farmaciilor.

Crucea Rosie, umanitara opera initiata de Henri Dunant de Solferino, a intrunit in 1864 adeziunea a 66 de state de pe
tot cuprinsul pamantului. Cu toata staruinta lui Davila, Romania nu si-a adaugat si ea semnatura pe protocolul
Conventiei de la Geneva decat la 18 iunie 1874. Hotarator in actul semnat atunci de tara noastra a fost marele
succes obtinut de Davila cu ocazia premiilor internationale acordate persoanelor care s-au distins pe campul de
lupta, lucrand sub stindardul Crucii Rosii.
Serviciul sanitar militar roman si-a trecut cu stralucire examenul in incercarea reprezentata de razboiul ruso-romano-
turc din 1877. Bine pregatit si pus la punct de Davila in cei sapte ani scursi de la experienta pe care o dobandise pe
frontul franco-german din 1870, serviciul sanitar a functionat pe campiile Bulgariei cu o precizie si perfectiune
remarcabila. Scanteitoarea inteligenta a lui Davila a intuit acum aproape o suta de ani notiuni si reguli devenite astazi
clasice, binecunoscute si de nediscutat.

http://www.medicalstudent.ro/personalitati/carol-davila-charles-davilla.html
http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=2590