VITAMINE

HIDROSOLUBILE
Conf.Dr. Maria Nitescu
VITAMINE HIDROSOLUBILE
 Caracteristici biochimice si metabolice
 Utilizare în organism
 Rolul vitaminelor în organism
 Necesarul de vitamine
 Surse alimentare
 Consecintele aportului neadecvat (hipo
sau hipervitaminoze).
VITAMINE HIDROSOLUBILE
Vitaminele hidrosolubile (vitamina C,vitaminele din grupul B)

Caracteristici generale :
• Sunt solubile in apa, pierzandu-se usor din alimente prin
spalare excesiva sau prin mentinere indelungata in apa, iar din
organism prin transpiratii patologice.

• Sunt absorbite usor din tubul digestiv in prezenta HCl din sucul
gastric, direct in sange unde circula liber.

• Nu se depoziteaza in organism excesul fiind preluat de

lichidele extracelulare si eliminat prin urina. Semnele
hipovitaminozei apar rapid.

• Catalizeaza procesele eliberatoare de energie din proteine

glucide si lipide, fiind cofermenti ai enzimelor.
1.VITAMINA B1 - TIAMINA
 Larg raspandita în natura
 Sintetizata de vegetale si microorganisme
 Aport – surse alimentare, absorbtia se face la
nivelul intestinului subtire
 Transportata de sange, este depozitata în
cantitati foarte reduse în muschi, ficat, splina,
rinichi, excretia surplusului – urina.
Rolul vitaminei B1
 În metabolismul energetic sub forma de
tiaminpirofosfat are rol de cofactor enzimatic în
reactiile de metabolizare a glucidelor (cofactor enzimatic
al piruvat DH-genazei, care asigura decarboxilarea acidului
piruvic, rezultat din ciclul Krebs si trecerea sa în acetil-Co-A
energie rezultata în urma metabolizarii anaerobe a glucozei, al
alfa cetoglutarat DH-genazei si cetoacid DH-genazei).

 Integritatea morfofunctionala a SN este conditionata

de prezenta tiaminei (participa la sinteza lipidelor din
structurile nervoase, la formarea acetilcolinei, la transmiterea
axonala a influxului nervos).
Necesar de vitamina B1, gastrotehnie
 Aport vitaminic necesar adultului (adolescentii au
acelasi necesar): 0,5 mg/1000 Kcal din ratia zilnica
pt adultii cu aport energetic mai mare de 2000 kcal
si 0.8-1mg/zi pentru cei cu aport energetic redus.

 Principalii factori implicati în descompunerea

vitaminei B1 si pierderea actiunii ei biologice sunt:
- temperatura ridicata, oxigenul, cresterea pH-ului,
sterilizarea chimica, coagularea, uscarea, sararea,
afumarea.
Surse de vitamina B1
 Importante : drojdia de bere, germenii boabelor
de cereale (faina si painea neagra), leguminoase
uscate (mazare, fasole, linte), carnea de porc,
viscere (ficat, inima).
 Alimente fortificate : cereale si produse cerealiere
(au pierdut tiamina în procesul de prelucrare);
lapte praf si produse zaharoase (lipsite în mod
natural, dar tinem cont ca aportul suplimentar de
glucide necesita supliment tiaminic pentru
metabolizarea optima a HC).
 Legume si fructe – concentratie mai redusa de
tiamina.
 Thiamin content of selected foods
Food Content (mg)
Fortified ready to eat cereal, I cup Up to 9.90
Pork chop, lean,3 oz 1.06
Ham, lean, 3 oz 0.82
Sunflowers seeds, helled,I oz 0.59
Bagel, plain, 4 inch 0.53
Tuna sushi, 6-inch roll 0.+6
Green peas, 1 cup 0.45
Beans, baked, I cup 0.13
Pasta, spaghetti, cooked, I cup 0.29
Rice, white, enriched, cooked, 1 cup 0.26
Potato, mashed, I cup 0.23
Doughnut, yeast, I 0.22
Orange juice, from frozen concentrate, 0.2

KRAUSE'S FOOD & NUTRITION THERAPY, International Edition, 12e

ISBN: 978-0-8089-2378-
Efectele consumului neadecvat
Hipovitaminoza
 Cauze ce determina apartitia
hipovitaminozei :
- aport alimentar redus care nu satisfice necesarul
energetic al organismului;

- necesar crescut de vitamină (sarcină, lactație,

diete bogate în carbohidrați)

- boli care reduc absorbția vitaminei (afecțiuni

gastrointestinale) sau cresc eliminarea ei din
organism.
Efectele consumului neadecvat
Hipovitaminoza
Categoriile populaționale la risc crescut de
deficit tiaminic sunt:
alcoolicii,
persoanele infectate cu HIV,
persoanele cu afecțiuni gastro-intestinale și
hepatice,
disgravidia emetizantă din primul trimestru de
sarcină,
pacienții hrăniți parenteral (care nu primesc și
vitamina B1în soluțiile administrate),
persoanele aflate în greva foamei sau cele cu
anorexie nervoasă.
Efectele consumului neadecvat
Hipovitaminoza
 Conditii ce determina apartitia hipovitaminozei :
- alimentatatia excesiva cu orez decorticat si alimente
rafinate
- consum excesiv de ceai (contine un factor anti-tiamina
rezistent la temperatura ridicata), produse marine crude
(contin o tiaminaza ce se distruge la prelucrarea termica)
- alcoolismul cronic (alcoolul reduce absorbtia activa a
tiaminei cu 40% la adultii sanatosi si cu 60% la cei cu
steatoza)
- stari patologice : infectii cronice, boli digestive cu varsaturi
si diaree, perfuzii cu glucoza si fara adaos de tiamina
 Sugarii sunt foarte sensibili – hipovitaminoza apare prin
alimentatie lacto-fainoasa prelungita si nediversificata.
Hipovitaminoza
 Manifestari :
- reducerea tonusului nervos periferic :
iritabilitate, oboseala, labilitate emotionala,
crampe musculare, nevralgii.
- stadii avansate : BERI-BERI, apare la un aport
< 0,2 mg/1000kcal, avand simptomatologie
polinevritica si cardiovasculara:
- forma uscata (polinevritica)-manifestari ale
neuropatiei periferice
- forma umeda (edematoasa) – simptomatologie
cardio-vasculara, se asociaza frecvent cu
tulburari respiratorii si digestive
(continuare)
2. VITAMINA B2 - RIBOFLAVINA
 Larg raspandita în natura
 Cu excepția laptelui și ouălelor, unde riboflavina se găsește
în stare liberă, în majoritatea produselor alimentare,
vitamina se găsește sub formă de FMN și FAD, care sunt
legate de enzime.
 Prin digestia proteinelor alimentare, se eliberează
riboflavina care este absorbită în porțiunea proximală a
intestinului subțire.
 Absorbția vitaminei este limitată chiar și atunci când se
administrează doze mari.
 După absorbție are loc fosforilarea la nivelul mucoasei
intestinale și trecerea vitaminei în sânge ca riboflavin
fosfat.
2. VITAMINA B2 - RIBOFLAVINA
 În colon, microflora normală poate sintetiza riboflavină mai
ales când alimentația este bogată în vegetale.
 Riboflavina sintetizată la nivelul colonului este absorbită
local, fiind folosită în special de colonocite. Ea contribuie la
statusul nutrițional al individului, alături de cantitatea de
riboflavină adusă prin alimentație.

 Este depozitata în cantitati foarte reduse în rinichi

si ficat.
Rolul vitaminei B2
 Cofactor al enzimelor flavinice din lantul respirator tisular
(FMN, FAD) care transporta ionii de H in reactii generatoare
de ATP.
 Coenzime ale dehidrogenazelor ce catalizeaza oxidarea
initiala a AG si altor intermediari in metab. glucozei.
 Participa la conversia B6 in piridoxal fosfat, forma sa activa
si la sinteza niacinei din triptofan.
 Protejeaza celulele de oxidare.
 Participa la mentinerea integritatii morfo-functionale a
sistemului nervos central si periferic
 Rol in prevenirea cataractei.
Necesarul de vitamina B2
 La un aport de 0,5-0,8 mg/zi, eliminarea urinară a
vitaminei este absentă, fapt ce arată că necesarul de
vitamină este satisfăcut, dar nu există surplus care să fie
eliminat.

 Un aport de 1,1-1,6 mg/zi crește eliminarea urinară, ceea

ce înseamă că depozitele tisulare sunt saturate și excesul
se elimină renal.

 Necesarul de riboflavină este estimat în funcție de aportul

energetic. Prin urmare, se consideră că necesarul de
riboflavină este de 0,6-0,8 mg/1000kcal.
Necesarul de vitamina B2
 La un aport de 0,4 mg/zi este prevenită avitaminoza
manifestă clinic.

 În sarcină și lactație este necesar un supliment de

0,3mg/zi, respectiv 0,5 mg/zi.

 La copil, un aport de 0,3 mg/zi la 0-6 luni și 0,4mg/zi la

7-12 luni, e suficient pentru prevenirea deficitului.
Surse alimentare de vitamina B2
 Laptele si produsele lactate (brânzeturi) asigură
25% din aportul de riboflavină.
 Cantități importante se găsesc și în ouă, carne și
pește.
 Drojdia de bere
 Unele vegetale verzi (patrunjel, varza, spanacul,
brocoli)
 Cerealele și făina sunt sărace (se practica
fortificarea acestora)
 Alimente fortificate : lapte praf, sucuri de fructe
 Vitamina este distrusă prin expunerea la lumină.
Efetele consumului neadecvat
Hiporiboflavinoza
 Excreția renală a vitaminei crește in diabet zaharat,
traumă, stres, folosirea de contraceptive orale.

 Deficitul apare frecvent în țările în curs de dezvoltare

datorită consumului redus de lapte, ouă, carne, principalele
surse de vitamină.

 Copiii și femeile însărcinate reprezintă grupele

populaționale cu risc crescut de ariboflavinoză.

 Alte situații patologice cu risc de deficit: boli cardiace

congenitale, anumite tipuri de cancer și alcoolismul cronic.

 Conversia riboflavinei în FMN și FAD este afectată în

hipotiroidism și insuficiența medulosuprarenalei.
Hiporiboflavinoza
 Manifestari :
- senzatie dureroasa, arsura la nivelul buzelor,
gurii, limbii
- cheiloza : buze uscate, crapate, cu ulceratii
- stomatita angulara
- glosita
- dermatita seboreica( santuri nazogeniene,
pleoape, urechi)
- simptome oculare : fotofobie, oboseala vizuala,
hiperlacrimatie, prurit si durere oculara,
tumefiere pleoape, inflamarea conjunctivei si
opacifierea cristalinului
- manifestari neuropsihice:hipotonie musculara,
vertij etc
VITAMINA PP
 Doua substante organice : NIACINA (ACIDUL
NICOTINIC) SI NIACINAMIDA (NICOTINAMIDA).

 Absorbita usor la nivel intestinal, distribuita in tot

organismul, excretata renal.

 Provine din surse alimentare, dar si din sinteza

endogena (din triptofan) in prezenta Vit. B2 si B6.
Rol
 Participa in procesele de oxidoreducere tisulara.

 Cofactor enzimatic al NAD si NADP, enzime ce

participa in afara lantului respirator la
metabolizarea proteinelor, lipidelor, glucidelor.

 In lantul repirator, coenzimele niacinice preiau

ionii de H rezultati din degradarea anaeroba a
glucozei si ii tranfera enzimelor flavinice.
Surse alimentare
 Sursele alimentare de niacină pot fi clasificate în patru
grupe, respectiv: alimente de origine vegetală, carne,
alimente fortificate și alimentele cu conținut crescut de
proteine.
 În categoria alimentelor de origine vegetală, nucile,
leguminoasele și cerealele sunt cele mai importante surse,
conținând 2-5 mg niacină/porție. Aceste alimente
constituind baza alimentației, aduc practic cea mai mare
cantitate de vitamină.
 Trebuie menționat că în unele din aceste alimente, cum
este porumbul, vitamina se gasește sub forma acidului
nicotinic legat într-o formă greu disponibilă. Modul în care
este legat acidul nicotinic și absența triptofanului din
porumb, a făcut ca mulți ani, în zonele sărace ale globului
în care porumbul constituia principalul aliment, să existe
focare de pelagră.
Surse alimentare
 Carnea de pui, vită și pește, conține 5-10 mg
vitamină/porție (90g). În carne, vitamina se găsește sub
formă de NAD și NADP, iar prin digestie eliberează
nicotinamida.
 În unele țări, se practică fortificarea cerealelor, astfel că
în făină se adaugă 5 mg niacină la 100g, iar în cerealele de
mic dejun se pot adăuga până la 60 mg niacină.
 Alimentele cu conținut crescut de proteine, prin
triptofan, contribuie la calcularea echivalenților niacinici din
aliment, nu la aportul de niacină.
 1 mg echivalent niacinic (NE)=1 mg niacină preformată =
60 mg triptofan
 Numărul de echivalenți niacinici dintr-un aliment = mg
niacină + mg triptofan/60
Necesar
 Doza zilnică recomandată pentru niacină (exprimată în
echivalenți de niacină peste vârsta de 6 luni și în niacină
preformată pentru intervalul de vârstă 0-6 luni) este
următoarea:
• 2 mg - copii 0-6 luni
• 4-12 mg - copii între 6 luni și 14 ani
• 14 mg - sex feminin peste 14 ani
• 16 mg - sex msculin peste 14 ani

1 mg echivalent niacinic (NE)=1 mg niacină

preformată = 60 mg triptofan
Efectele consumului neadecvat
Hipovitaminoza
 Cauze :
- Zone sărace unde porumbul reprezintă baza alimentației
sau unde se consumă sorgul (o cereală bogată în leucină ce
inhibă transformarea triptofanului în NAD; se pare că
excesul de leucină poate produce pelagra doar în cazul unui
aport alimentar scăzut de niacină și triptofan)
- Alcoolismul
- SIDA
- Chimioterapia
- Cancere
- Anorexia
- Deficit de riboflavină și piridoxină ce facilitează
transformarea triptofanului în NAD.
Hipovitaminoza
 Manifestari:
1. Cutanate (dermatita pelagroasa) : apar la
nivelul zonelor descoperite ale pielii :
- eritem pelagros se insoteste de vezicule.
- dupa 2-3 saptamani se adauga
hiperkeratinizarea pielii, care apoi dispare, lasand
o piele neelastica, pergamentoasa.
2. digestive :
- arsuri gastrice, gastrite, diaree cronica
uneori alternand cu constipatie.
Hipovitaminoza
- mucoasa bucala este foarte rosie, edematiata,
limba – culoare rosie intensa, tumefiata, cu
alternanta de zone cu papile atrofiate si
hipertrofiate.
- disfagie
3. Neuropsihice:
- Neurologice : hiperreflexie osteotendinoasa,
diminuarea fortei musculare, tulburari
sfincteriene.
- Psihice : anxietate, iritabilitate, depresie,
astenie, dementa pelagroasa.
3. VITAMINA B6
 Trei compusi naturali : PIRIDOXINA, PIRIDOXAMINA,
PIRIDOXAL FOSFATUL.
 Piridoxina – cea mai mare rezistenta la prelucrarea termica
 Relativ stabila la caldura si in mediu acid, foarte sensibila la
lumina
 Aportul din surse alimentare
 Absorbita complet la nivel intestinal, excesul eliminat prin
urina
 80% din B6 se gaseste in muschi si restul in leucocite, ficat,
tesut nervos ( aceasta nu inseamna ca muschiul este
rezervor de B6 pentru perioadele in care aportul vitaminei
este redus).
Rolul vitaminei B6
 Esterificata cu acid fosforic (piridoxalfosfatul)
intervine in metabolismul proteic fiind
coenzima reactiilor de transaminare,
decarboxilare, transfer al sulfului intre aa sau de
transformare a triptofanului in niacina

 Rol in metabolismul glucidic (piridoxalfosfatul

intra in structura enzimelor ce degradeaza
glicogenul muscular si hepatic)
Rolul vitaminei B6
 Rol in metabolismul lipidic
(hipocolesterolemiant, transforma acidul linoleic
in arahidonic)
 Favorizeaza absorbtia intestinala a vitaminei
B12
 Rol in echilibrul hidromineral
 In sinteza hemului
 In sinteza acizilor nucleici
 Rol in integritatea morfo-functionala a SN
 Rol antiinfectios
Necesar zilnic
 Adult sanatos – 2 mg/zi, necesarul depinde de
aportul proteic al ratiei (0,02 mg vitamina B6
pentru fiecare gram de proteine consumat)

 Sarcina si lactatia necesita un aport proteic

crescut – se suplimenteaza ratia in medie cu 0,5
mg/zi.
Surse alimentare
- alimente de origine animală (carne, pește, ouă, produse lactate)
sunt bogate în special în piridoxal, piridoxamină și formele lor
fosforilate
- legumele și cerealele integrale sunt foarte bune surse de
pirodoxină
- există și alimente fortificate: cereale de mic dejun, lapte praf
pentru sugari
- prelucrarea termică scade concentrația vitaminei.
Hipovitaminoza-grupuri la risc
 Grupuri populationale susceptibile la deficitul
vitaminic sunt:
- sugarii alimentati artificial cu lapte timp indelungat
- varstnicii
- etilicii
- bolnavii cronici (fie prin sindrom de malabsorbție, fie
prin medicație cu rol antagonist față de vitamina B6-
izoniazida)
Hipovitaminoza- consecinte
 Un nivel redus de vitamină B6 afectează o serie de procese și
funcții:
- crește homocisteina din plasma, astfel crește riscul de infarct
miocardic, accident vascular cerebral, tromboze venoase.
- scade imunitatea
- crește riscul de cancer
- scade sinteza de serotonină și alți neurotransmițători
Hipovitaminoza-manifestari
 Primele manifestări ale deficitului constau în confuzie și
depresie.
 copiii alimentați cu lapte praf, pot face convulsii.
 alte semne ale carenței constau în dermatită solzoasă, anemie
microcitară, glosită, căderea părului.
VITAMINA B12
 Prima referire la boala cauzată, printre altele, de
deficitul de vitamină B12 aparține lui Addison, care în
1849 a observat la pacienții săi, o formă de specială
de anemie, însoțită de slăbiciune și agitație, crezând că se
datorează afectării glandelor suprarenale.
 In 1934 Minot și Murphy primeau Premiul Nobel
pentru ca au tratat anemia pernicioasă umană cu
cantități mari de ficat, iar Castle a descoperit faptul că
pacienții care consumau ficat și carne, raspundeau favorabil
la un factor extrinsic, dacă era prezent și un factor intrinsic,
secretat de celulele gastrice parietale.
 Vitamina B12 pură a fost izolată în 1948, iar în 1964,
Dorothy Hodgkin a câștigat Premiul Nobel pentru
determinarea structurii chimice a moleculei prin
cristalografie de raze X.
VITAMINA B12
Factorul extrinsec al lui Castle

 La nivel gastric vitamina este eliberata din

alimente sub act. HCl, apoi se leaga de o
glicoproteina - FI al lui Castle (secretat de
celulele parietale gastrice).

 Ileon – complexul rezultat este absorbit in

prezenta Ca, apoi vitamina este eliberata si
legata de transcobalamina, forma sub care circula
in sange.
Rolurile vitaminei B12
 Ca și mecanism de acțiune, vitamina B12 este cofactor
enzimatic pentru metiltransferază, metil-malonil CoA-
mutaza și metionin-sintetaza.

 Prin aceste enzime, vitamina are rol important în activarea

acidului folic, convertirea acidului metil malonic in
acid succinic și sinteza metioninei din homocisteină.

 Metiltransferaza e necesară pentru a elimina radicalul metil

de la metil-tetrahidrofolat și a forma tetrahidrofolatul,
forma activă a acidului folic.
Rolurile vitaminei B12
 Prin intermediul acidului folic sau direct, vitamina B12
participă la transferul și formarea radicalilor cu un atom de
C (metil, formil), aceștia fiind folosiți în sinteza bazelor
purinice și pirimidinice, implicit la sinteza acizilor nucleici și
nucleoproteinelor.

 Tot prin acest mecanism, vitamina este implicată și în

sinteza colinei și serinei din glicocol, a metioninei din
homocisteină, a creatinei din metionină.
Necesar
 Cantitatea de vitamină B12 depozitată în organism este de
2500 µg, în timp ce pierderea zilnică este de 1 µg. Acest
lucru explică de ce în cazul aportului redus, carența se
instalează în ani.

 Pentru adulți recomandările de consum sunt de 1-2,5µg/zi.

 Pentru gravide recomandarea este de 3µg/zi.

 Pentru copii: 0,5 – 1,5 µg/zi.

Surse alimentare exclusiv de origine animala
 Vitamina B12 se găsește exclusiv în alimente de
origine animală, cea mai importantă sursă fiind
ficatul, apoi carnea, lactatele și ouăle.

 De asemenea se găsește în cerealele fortificate.

Hipovitaminoza B12-cauze
 Cauze congenitale (deficitul de factor intrinsic, deficitul de
receptor de factor intrinsic, deficitul de transcobalamină II).
 Aport alimentar scăzut (dieta strict vegetariană-
veganismul).
 Stări patologice: afecțiuni caracterizate prin scăderea
absorbției vitaminei B12 (afecțiuni gastrice: gastrita
atrofică, gastrita autoimună), afecțiuni intestinale (boala
inflamatorie a intestinului, boala celiacă), pancreatite
cronice, parazitoze intestinale, .
 Medicamente: oxid nitric, metformin, colchicină, acid para-
aminosalicilic
Hipovitaminoza B12
 Manifestari :
 Carența de vitamină B12 afectează țesuturile cu
multiplicare rapidă ( măduva hematogenă și
mucoasa digestivă) și sistemul nervos:
- anemie megaloblastica, hipercroma,
leucopenie, trombocitopenie ( afectarea maduvei
osoase)
- atrofii si distrofii ale mucoasei tubului
digestiv cu tulburari de tranzit si absorbtie
(afectarea celulelor mucoasei dig)
- infertilitate prin afectarea gonadelor
- manifestari neurologice de tip polinevritic si
pseudo-tabetic
- tulburari psihice, atrofii musculare, hemoragii.
VITAMINA C – ACID ASCORBIC
 Vitamina C se prezintă sub două forme active, acid
ascorbic și acid dehidroascorbic, sintetizându-
se din glucoză.
 Omul și alte primate, porcușorul de Guineea,
anumite păsări, nu pot sintetiza aceste substanțe
din cauza absenței unei enzime.
 Foarte solubila in apa
 Sensibila la oxidare, mai ales prin accelerarea
acestui proces de catre actiunea catalitica a
luminii, caldurii, mediului alcalin, a urmelor de Fe
si Cu.
 Absorbita rapid digestiv, trece in sange si
ajunge in tesuturi si organe
 Surplusul este eliminat prin urina, fecale si
prin aerul expirat

 Surse vegetale.
Rolurile vitaminei C (1)
 Ca antioxidant, fiind un puternic agent
reducător, contribuie la menţinerea în stare
redusă a glutationului, la protejarea de oxidare a
vitaminelor A si E și la prevenirea acumulării de
peroxizi şi alţi radicali liberi.
 La nivel celular și în lichidele biologice, vitamina
C protejează țesuturile de radicalii liberi, în acest
fel având important rol în prevenirea bolilor.
Alături de vitamina C, o serie de alți
micronutrienți precum, vitamina E, beta carotenul
și Se, au activitate antioxidantă importantă.
Rolurile vitaminei C (2)
 Ca și cofactor enzimatic, vitamina C, este implicată în
numeroase reacții de hidroxilare:
 hidroxilarea prolinei și lizinei pentru a forma colagenul,
necesită fier ca și cofactor enzimatic, iar vitamina C
protejează fierul de oxigenare;
 sinteza carnitinei, cu rol în transportul acizilor grași
polinesaturați cu lanț lung de atomi de C și eliberarea
energiei la nivel muscular
 sinteza noradrenalinei din tirozină;
 sinteza serotoninei din triptofan;
 sinteza tiroxinei.
Rolurile vitaminei C (2)
 Alte roluri ale vitaminei C sunt legate de prezența
infecțiilor, arsurilor, expunerea la temperaturi extreme,
intoxicația cu metale grele (Pb, Hg, Cd), administrarea unor
medicamente (aspirină, barbiturice) și fumatul, situații în
care nevoile de vitamină C sunt mai mari.

 Prevenirea răcelilor comune: studiile arată că la un

consum zilnic de 200-250 mg de vitamina C, frecvența și
durata răcelilor comune sunt mai reduse, iar congestia
nazală este redusă prin activitatea antihistaminică jucată de
vitamina C.

 În metabolismul fierului, vitamina C transformă ionul

feric Fe3+ în ion feros Fe2+, facilitând astfel absorbția sa; de
asemenea, contribuie la încorporarea fierului în feritină.

Necesarul de vitamina C
 10mg/zi previne scorbutul;
 la 40 mg/zi, vitamina poate fi determinată în
plasmă;
 pentru fumători, e nevoie de 80 mg/zi.
 la 100 mg/zi, 95% din populație ajunge la nivelul
de saturație a țesuturilor cu vitamina C
 la 200 mg/zi, absorbția vitaminei este maximă și
peste această cantitate, nivelul plasmatic nu mai
crește prea mult. Excesul se elimină prin urină.
Surse alimentare
 Legume si fructe :variaza in functie de specie
(mai bogate soiurile salbatice), de partea utilizata
(coaja fructelor este mai bogata), de sezon etc.
 Procesele industriale sau culinare reduc
semnificativ continutul (sterilizarea, fierberea,
uscarea, fermentatia lactica)
 Alimente fortificate : suc de rosii, compoturi,
fructe si legume congelate etc.
Surse alimentare
 Surse alimentare de vitamina C:
- fructe de pădure, măceșe, căpșuni, citrice
- legume verzi: brocoli, ardei verde, conopida, varza
- cartofi ( mici cantități la recoltare)
- lapte, mici cantități
 Vitamina este distrusă prin expunerea la lumină, căldură, aer,
mediu alcalin. Fragmentarea legumelor și păstrarea lor în apă,
conduce la pierderi ale vitaminei.
(continuare)
Hipovitaminoza
 Cauze :
1. reducerea aportului : sugari alimentati cu lapte,
adulti fara fructe si legume in alimentatie.
2. reducerea absorbtiei intestinale (steatoree,
alcoolism cronic)
3. cresterea necesarului : expunere prelungita la
frig, obiceiuri nesanatoase (alcool, fumat), stari
fiziologice (sarcina, alaptare), stari patologice
(neoplasme, stari infectioase, arsuri extinse).
Hipovitaminoza
 Manifestari :
Scorbutul- forma majoră de deficit de vitamină
C, este caracterizat prin: oboseală, depresie,
hemoragii capilare punctiforme, hemoragii
gingivale. Aceste simptome și semne se leagă de
funcțiile exercitate de vitamina C :
- sinteza scăzută de colagen detemină hemoragii
capilare, vindecarea întârziată a plăgilor, fracturi,
- sinteza scăzută de carnitină determină senzația
de oboseală,
- sinteza scăzută de neurotransmițători poate
conduce la depresie.
Hipovitaminoza
- copiii – pe langa manifestari osoase si
gingivale, prezinta febra, diaree sanguinolenta,
hematurie, cresterea in greutate stagneaza.
Hipovitaminoza
 In instituțiile pentru îngrijirea vârstnicilor se pot găsi forme
subclinice de scorbut, datorită practicilor de preparare a
alimentelor.

 Fumătorii pot avea semne de deficit fie prin aport scăzut al

vitaminei, fie prin nevoia crescută de vitamină ca și
antioxidant.

 Bolile cronice pot fi prevenite prin consum adecvat de

vitamina C. Se pare că există o asociere pozitivă între bolile
cardiovasculare, cancer, cataractă și nivelul scăzut al
vitaminei C din plasmă.