Tema 4 - instruire practică

AMG I
Vaccinarea
Istorie, Știință, Mit și Adevăr
 
”Scopul educaţiei este nimicirea mărginirii egoiste a individului şi supunerea lui la raţiunea
lucrurilor.” – Titu Maiorescu

PREAMBUL
Vaccinarea și termenul de vaccin au fost introduse de Edward Jenner, un medic englez,
care în 1796 a realizat prima imunizare împotriva variolei, (unul dintre cele mai importante
rezultate ale vaccinării de-a lungul timpului a fost eradicarea variolei). Potrivit O.M.S ultimul
caz de variolă naturală a fost înregistrat în Somalia în 1977. Faptul a condus la încetarea
vaccinării variolice. Și pentru alte boli, (poliomielita, rujeola), OMS are ca țintă eradicarea iar
dacă acest deziderat va fi atins și în cazul acestora, vaccinarea va înceta.
Istoria păstrează câteva date:
- În anul 1800, în urma vaccinării s-au vindecat cazurile de variolă.
- În 1900 s-au combătut rabia, febra tifoidă, holera şi antraxul.
- Mai târziu, în 1950, s-au combătut tusea convulsivă, tetanus, TBC, difteria, febra
galbenă, gripa şi Infecţia Pneumococcus.
- În prezent, vaccinul luptă împotriva rujeolei, poliomielitei, oreion, rubeolă, Hepatita B,
Hepatita A, varicelă, meningococcus, rotavirus, HPV, Zona Zoster, BCG-IT,
Chicungunia, Dengue, Febra Crimeea, Ebola, iar alte 300 de vaccinuri se află în curs de
dezvoltare.
Prima tehnică de izolare a unui virus a presupus izolarea lui din celule, lichide umorale
sau culturi de celule, curăţarea de particule străine şi inocularea animalelor sau plantelor pentru a
arăta substanţa purificată „reţinută“ de boală. Primele virusuri „filtrate“ au fost virusul
mozaicului de tutun (1882), virusul febrei aftoase a bovinelor (1898), iar în 1900, virusul febrei
galbene. Dezvoltarea ulterioară a culturilor celulare în anii 1930 a deschis calea pentru
producerea pe scară largă a vaccinurilor virale viu atenuate sau inactivate. La începutul anilor
1960 s-au folosit tehnici de colorare pentru vizualizarea virusurilor la microscopul electronic.
(Plotkin S. History of vaccination. Proceedings of the National Academy of the United States of
America. 2014;111(34) : 12283-12287)
Știință. Biologia moleculară a sfârșitului de secol XX a oferit noi instrumente puternice
pentru a detecta şi a caracteriza agenţii patogeni infecţioşi. Utilizarea tehnicilor de hibridizare şi
de secvenţiere a acidului nucleic a făcut posibilă caracterizarea agenţilor cauzali ai bolilor
necunoscute anterior (de exemplu, hepatita C, sindromul pulmonar hantavirus, sindromul
imunodeficienţei dobândite – SIDA – şi boala virusului Nipah).
Nevaccinarea expune copiii şi adulţii la boli infecţioase, complicaţii cauzate de aceste
afecţiuni şi chiar deces.
Instrumentele moleculare au o capacitate sporită de a urmări transmiterea şi de a găsi noi
modalităţi de a preveni şi trata diferite boli.
După conţinutul biologic, vaccinurile sunt:
- Vaccinuri care conţin microorganisme vii atenuate.
- Vaccinuri care conţin microorganisme inactivate.
- Vaccinuri care conţin componente microbiene purificate, proteice sau polizaharidice
conjugate proteic.
- Vaccinuri care conţin proteine recombinate.
- Vaccinuri care conţin anatoxine.
 De la vaccinuri, prin comparație cu medicamentele, se aşteaptă un standard mai ridicat de
siguranţă, deoarece ele sunt administrate persoanelor sănătoase, pentru a preveni o boală.
Toleranţa publică la reacţiile adverse determinate de produsele administrate la persoanele
sănătoase, în special nou-născuţi şi copii, este mult mai scăzută faţă de medicamentele
administrate persoanelor bolnave. Această toleranţă scăzută pentru riscurile administrării
vaccinurilor a dus la investigarea serioasă a posibilelor cauze pentru reacţiile adverse rare care
pot apărea după vaccinare. În plus, pe lângă îngrijorarea publică, se adaugă şi faptul că
imunizarea este obligatorie în multe ţări şi este chiar criteriu de admitere la şcoală. Din cauza
utilizării largi, problemele de siguranţă pot avea un impact mare asupra unui număr crescut de
oameni. De aceea, importanţa asigurării siguranţei vaccinării este un punct foarte important
pentru controlul strict al calităţii vaccinurilor.
Monitorizarea siguranţei vaccinurilor este azi, o activitate polivalentă, care răspunde mai
multor probleme. Siguranța vaccinurilor reprezintă preocuparea principală a fabricanților,
furnizorilor de servicii de imunizare și a celor care sunt vaccinați.
Vaccinarea este una din poveștile de succes din sistemul de sănătate cu cele mai mari
semnificații din toate timpurile. Cu toate acestea, la fel ca și în cazul oricărui alt produs
farmaceutic, niciun vaccin nu este complet sigur sau 100% eficient. În timp ce unele vaccinuri
prezintă efecte adverse minore și auto-limitate, unele vaccinuri au fost asociate cu efecte foarte
rare, dar grave.
În prezent, bolile care pot fi prevenite prin vaccinare au atins sau aproape au atins praguri
inferioare record. Prin virtutea absenței lor, aceste boli șterg din memorie beneficiile vaccinării.
Azi, oamenii de știință sunt aproape de producerea unui vaccin oral împotriva hepatitei B.
Cercetătorii danezi împreuna cu oamenii de știință brazilieni sunt foarte aproape de crearea
unui vaccin oral împotriva hepatitei B.
Calea și locul de administrare a vaccinurilor:
- Calea de administrare orală (vaccinul rotaviral, vaccinul holeric).
- Calea de administrare intranazală (vaccin antigripal viu atenuat).
- Calea de administrare intradermică (vaccinul BCG).
- Calea de administrare subcutanată (vaccinurile ROR şi varicelic).
- Calea de administrare intramusculară (vaccinurile: hexavalent, tetravalent, pentavalent,
trivalent, pneumococ, hepatitic B, hepatitic A, dT, meningococic, gripal, HPV).
Succesul vaccinării a crescut interesul publicului asupra riscurilor de sănătate asociate cu
vaccinurile.
Ca urmare a scandalurilor legate de siguranța vaccinurilor, în România a apărut o adevărată
mişcare anti-imunizare, după modelul celor din Occident. Internetul este plin cu bloguri şi
forumuri, în care românii se declară împotriva acestei proceduri medicale. Cei care le
frecventează sunt, în general, persoane care şi-au pierdut încrederea în doctori şi preferă să se
documenteze online.
Menținerea încrederii publicului în imunizări este prioritară pentru prevenirea unui declin al
numărului de imunizări, care ar avea ca rezultat izbucnirea epidemiilor.
În Romania, un rol important în producţia de vaccinuri l-a avut savantul Ioan Cantacuzino,
care a preparat, în instituţia pe care a creat-o, Institutul Ioan Cantacuzino în 1921, serurile
împotriva dizenteriei, holerei, tetanosului și febrei tifoide.
România a fost a doua țară după Frațta care a produs vaccinul împotriva tuberculozei și cu
toate acestea suntem încă pe un loc fruntaș în ceea ce privește incidența bolii, în primul rând
datorită ratei scăzute de vaccinare.
Vaccinarea reprezintă o descoperire incomensurabilă pentru omenire, iar cercetările pentru
eradicarea bolilor infecţioase trebuie continuate, precum şi lupta de a demonstra eficienţa
vaccinării şi riscurile care derivă din alegerea de a nu vaccina.
TEMĂ
Pornind de la materialul oferit, utilizând resurse proprii de cercetare individuală
(materiale științifice, pliante, cărți de specialitate, internet etc.) pregătiți o lucrare – referat
(maxim 3 pagini) cu tema, Vaccinarea - Istorie, Știință, Mit și Adevăr. Tema o faceți pe coli
iar cerințele le veți rezolva pe caietele de practică. In caiete veți scrie preambulul temei, cerințele
și răspunsurile pe scurt. Referatul îl scrieți pe coli. Acesta va constitui o notă la practica dvs.
La finalul cercetării dvs. veți răspunde pe scurt, la următoarele cerințe:
1. A. Ce este vaccinul? B. Ce este vaccinarea?
2. A. Rabie (definiție) B. Louis Pasteur (Cine a fost?) C. Holeră (definiție). D. Legătura
între A, B și C (pe scurt).
3. Numiți trei dintre cele mai cunoscute boli care au beneficiat de vaccinuri.
4. A. Poliomielită – definiție B. Cine a descoperit vaccinul împotriva poliomielitei? C.
Poliomielita azi (câteva date/informații despre boală și vaccinarea împotriva ei, pe scurt).
5. Administrarea sigură a unei injecţii/vaccin înseamnă să:
 NU facem rău persoanei în cauză,
 NU expunem personalul medical la anumite riscuri care pot fi evitate şi
 NU poluăm mediul înconjurător cu deşeuri medicale.
Vaccinarea este o metodă sigură de prevenire a bolilor infecţioase. Succesul vaccinării
depinde de câteva reguli de bază în administrarea vaccinurilor. Care sunt acestea?
6. Măsuri de prevenire a infecțiilor nosocomiale în timpul procesului/tehnicii de
vaccinare.
7. Realizați o scurtă paralelă între 2 mituri legate de vaccinare și realitatea științifică
despre aceste 2 mituri, alese de dvs.
8. În România, vaccinarea se face conform Calendarului Național de Vaccinare, elaborat
de Ministerul Sănătății. Menționați care sunt vaccinurile administrate în maternitate, bebelușilor
și alte 3 vaccinuri administrate în primul an de viață al sugarului.
9. Sunteți asistent medical. Aveți în față, mămica unui copil mic (primul an de viață).
Este reticentă la ”vaccinare” și voi trebuie să o convingeți să accepte vaccinarea din schema de
vaccinare/Calendarul Național de Vaccinare, elaborat de Ministerul Sănătății. Argumentați pe
minim jumătate de pagină. Convingeți-o să-și vaccineze copilul!