Vaccinarea

Vaccinarea este o metod de imunizare activ, profilactic, mpotriva unor boli, prin inocularea unui vaccin. Vaccinurile sunt preparate biologice dotate cu proprieti antigenice, care declaneaz apariia rspunsului imun la organismele supuse vaccinrii. Protecia imunologic se instaleaz dup interval de timp variabil de la inoculare (sptmni, luni), n funcie de vaccin, i este de lung durat (ani). Vaccinarea i termenul de vaccin au fost introduse n medicin de medicul generalist englez Edward Jenner, n anul 1796, cu ocazia descoperirii primului vaccin, mpotriva variolei. n prezent toate rile i-au elaborat propriile scheme naionale de vaccinare mpotriva bolilor infecioase. n Romnia, vaccinarea copiilor ncepe de la vrsta de 2 ore, cu administrarea primei doze de vaccin mpotriva hepatitei B. Inainte de a lua decizia de a ne vaccina sau nu, si mai ales inainte de a lua decizia de a-i vaccina sau nu pe copiii nostri, este intelept sa fim la curent atat cu beneficiile cat si cu riscurile vaccinarii. In esenta, vaccinarea este un proces prin care se stimuleaza o linie speciala de globule albe, adica de celule ale sangelui care sunt capabile sa lupte cu un anumit microb. Procedeul prin care se obtine acest efect este introducerea in organism a unor microbi in stare atenuata, sau numai a unei parti a lor, sau doar a unor proteine obtinute prin inginerie genetica prezentand asemanare cu parti din microbul respectiv. Vaccinarile sunt larg promovate de autoritatile sanitare "competente" si de cele cateva firme farmaceutice care produc vaccinurile. In realitate, beneficiul vaciinarii nu este intotdeauna evident si trebuie judecat de la caz la caz. Dar sa vedem mai intai care sunt riscurile. Riscurile vaccinarii se impart in riscuri imediate si riscuri la distanta. Cele mai serioase riscuri imediate sunt: reactiile alergice si imbolnavirea (=aparitia bolii de care vaccinul se presupune ca ne apara ori a unei complicatii a ei). Reactiile alergice variaza de la o banala inrosire si mancarime la locul inocularii pana la temutul soc anafilactic. De aceea este foarte intelept ca vaccinarea sa se faca de catre un cadru calificat intr-un loc unde exista posibilitatea interventiei in caz de soc (ceea ce presupune cel putin o trusa antisoc si stiinta folosirii ei). Imbolnavirile reprezinta un risc de temut mai ales in cazul vaccinurilor preparate cu germeni atenuati. Nu s-a semnalat in Romania de multi ani vreun caz de poliomelita "salbatica", in schimb sau semnalat zeci de cazuri de poliomelita indusa de vaccinare. Daca poliomelita poate lasa un copil infirm pentru restul vietii, in schimb encefalita poate ucide, iar encefalita este un alt exemplu de imbolnavire prin vaccinare, in special in cazul vaccinului antirujeolic. Mult mai de temut decat riscurile imediate ale vaccinarii sunt riscurile la distanta. Acestea reprezinta subiect de controversa intre medici, in special intre medicii adepti ai metodelor naturiste si cei adepti ai alopatiei. Exista numeroase indicii ca unele boli dintre cele mai grave, asa cum sunt bolile in care neuronii degenereaza, sunt in legatura cu abuzul de vaccinuri. Exista banuiala ca intre vaccinul anti-hepatita B si scleroza multipla (numita si scleroza in placi) exista o legatura. Din pacate, in Romania, ca si in restul lumii, a crescut mult numarul vaccinurilor care sunt obligatorii. Alte vaccinuri, deocamdata neobligatorii, sunt amplu promovate, din motive prea adesea impure, asa cum este vaccinul antigripal. Despre unele (asa cum sunt Polidin, Bronchowaxom si altele) nici nu se spune ca sunt de fapt vaccinuri. Trebuie observat ca nici beneficiile vaccinarii nu sunt adesea chiar atat de mari pe cat se crede de obicei. Multe dintre bolile pentru care unii recomanda vaccinarea sunt de fapt boli foarte usoare.

Gripa, rujeola, rubeola, oreionul, hepatita A sunt boli usoare, pentru care, cel mai adesea, nu merita facuta vaccinarea. Alte boli care erau pe vreumuri grave, cum ar fi tusea convulsiva, au devenit din ce in ce mai benigne, in virtutea unei tendinte naturale generale care atenueza virulenta microbilor. Un alt fapt care limiteaza beneficiul vaccinarii este rata inalta de esec. Nu trebuie sa se creada ca daca cineva este vaccinat, de exemplu, contra rujeolei inseamna ca vaccinul "a prins" si ca nu este posibil sa faca rujeola. Un studiu publicat intr-o revista de mare prestigiu arata ca, intre anii 1996 si 1998 in Romania s-au inregistrat 32 915 cazuri de rujeola (astfel de aprecieri sunt intotdeauna subevaluate, deoarece multe cazuri nu se raporteaza). Aceasta s-a petrecut in ciuda faptului ca vaccinul antirujeolic este de mult timp obligatoriu. Pentru ca lucrurile sa se complice si mai mult, trebuie spus ca de multe ori vaccinul "prinde", dar nu prinde pentru o viata. Astfel, vaccinarea impotriva oreionului sau rubeolei scade intr-adevar riscul imbolnavirii la copii, dar daca vaccinul "prinde partial" respectivul va face boala la varsta adulta in loc sa o faca la vremea ei. Or, pe cat de usor este un oreion de exemplu la copii, pe atat de serios poate fi la un barbat adult, la care riscul complicatiilor este mai mare. In sfarsit, o ultima observatie. Cea mai eficienta forma de protectie in cazul unei epidemii este imunitatea de grup. In engleza, aceasta se numeste "herd-immunity", adica "imunitate de turma", ceea ce sugereaza imediat despre ce este vorba. Presupunand ca o boala se transmite pe cale respiratorie, daca eu nu sunt vaccinat, dar toate persoanele cu care eu intru in contact sunt vaccinate, eu nu am cum sa fac boala. Cel care este in "mijlocul turmei" este prin urmare ferit de vreun pericol. Cand o pacienta ma intreaba "Ce este mai bine pentru copilul meu, sa-l vaccinez sau nu ?" eu raspund "Teoretic, cel mai bine pentru copilul dv ar fi sa nu il vaccinati, iar toti ceilalti copii din lume sa fie vaccinati !". Desigur, aici este o adevarata ciocnire intre interesul individual si interesul colectivitatii: daca fiecare ar gandi asa, nevaccinatii ar depasi un procent statistic critic (care este intre 8-15 % la cele mai multe boli) si atunci nu am mai putea vorbi de imunitate de grup, ci de risc de epidemie. Cu alte cuvinte, cei aflati la marginea turmei devin prea putini pentru a apara "nucleul". Marea Britanie s-a confruntat cu o epidemie de pojar, dupa ce in urma cu 10 ani mai mult de un milion de copii britanici nu au fost vaccinati, din cauza refuzului parintilor. Parintii acestor copii au refuzat sa administreze vaccinul impotriva pojarului de teama ca micutii lor sa nu fie afectati de autism, un mit al vaccinarii foarte des intalnit. In prezent oficialii din Marea Britanie se confrunta cu o adevarata epidemie de pojar, o boala infectioasa extreme de contagioasa, dupa ce de la inceputul anului au fost identificate peste 1.200 de cazuri de imbolnaviri. Luand in considerare si cele 2000 de cazuri de pacienti afectati de pojar in 2012, Marea Britanie se afla in prezent pe locul doi in topul tarilor europene afectate de epidemii de pojar, pe primul loc aflandu-se Romania. Faptul c tot mai muli prini refuz s i vaccineze copii poate avea repercusiuni grave.Un motiv pentru care prinii nu sunt de acord cu vaccinarea copiilor lor este faptul c ei se informeaz din surse neoficiale, care pot conduce la interpretri greite. Preedintele Asociaiei Medicilor de Familie din Bucureti, Rodica Tnsescu, atrage atenia asupra importanei vaccinrii copiilor i a riscurilor la care sunt supui micuii dac nu li se administreaz vaccinurile: "Prinii refuz pentru c au neles greit conceptul de consimmnt informat. Acest concept european nu nseamn c vaccinul este periculos, ci c prinii trebuie s ia la cunotin amnunte legate de vaccinare. Vaccinurile care se folosesc azi sunt incomparabil mai lipsite de riscuri dect cele folosite acum 10, 20 de ani i sunt strict necesare sntii copilului. Din pcate, prinii nu se informeaz de pe site-uri profesionale, ci de pe diverse forumuri sau site-uri care nu au nicio legtur cu medicina i de multe ori avem aceast problem a refuzului vaccinrii. Prinii i asum mbolnvirea cu boli grave a copilului lor i nu tiu cum ar putea s se uite un printe n ochii copilului dac aa ceva se ntmpl. Pe de alt parte, printele i asum i neprimirea copilul n colectivitate, pentru c un copil nevaccinat reprezint un pericol pentru copiii mai fragili. Un copil nevaccinat este un perciol pentru el nsui i pentru cei din jur".