MARIA ANTONETA, REGINA A FRANTEI

SI LUDOVIC AL XVI-LEA AL FRANTEI

-STILUL BAROC-
MARIA ANTONETA
• Născută la data de 2 noiembrie
1755 în Viena, Austria, Maria
Antoaneta a devenit un simbol al
exceselor monarhiei şi este adesea
asociată cu faimoasa expresie „Să
mănânce cozonac”, cu toate că nu
există dovezi care să ateste  că a
spus chiar acest lucru. Deoarece a
fost consoarta lui Ludovic al XVI-lea
timp de 20 de ani, aceasta a fost
decapitată la distanţă de nouă luni
de soţul său la ordinul tribunalului
revoluţionar.
LUDOVIC AUGUSTE
• Căsătorit cu Maria Antoaneta, a
urcat pe tron la vârsta de
nouăsprezece ani. S-a confruntat,
mai ales după intervenția
franceză alături de coloniștii
americani, cu dificultăți financiare
semnificative, însoțite
de speculații bursiere. Reformator
prudent, uneori ezitat, a încercat
să realizeze reformele monarhiei
alături de miniștrii săi. A restabilit
parlamentele, a reformat dreptul
persoanelor.
 STILUL BAROC
în arhitectură, muzică, dans, pictură, sculptură și alte arte
care au înflorit în Europa de la începutul 
secolului al XVII-lea până în anii’ 1740. Pe teritoriile
imperiilor spaniol și portughez, inclusiv în 
Peninsula Iberică, a continuat, împreună cu noi stiluri,
până în prima decadă a anilor 1800. A succedat 
arta renascentistă și manierismul, și a precedat rococoul și 
neoclasicismul. A fost susținut de Biserica Catolică, ca un
mijloc de a combate simplitatea și austeritatea arhitecturii,
artei și muzicii protestante, chiar dacă arta barocă luterană
s-a dezvoltat și în anumite părți ale Europei.
STILUL BAROC
• Stilul baroc folosea contrastul, mișcarea, detaliile
exuberante, culoarea profundă, măreția și surpriza
ca să atingă un sentiment de uimire. Stilul a apărut
la începutul secolului al XVII-lea, în Roma, apoi
răspândindu-se rapid în Franța, Italia de nord,
Spania și Portugalia, iar mai târziu în Austria, sudul
Germaniei și Rusia. Până în anii 1730, evoluase într-
un stil și mai flamboiant, numit rocaille sau rococo,
care a apărut în Franța și Europa Centrală până la
mijlocul secolului al XVIII-lea.
• În artele decorativă se produce un exces de
ornamentație. Îndepărtarea de la clasicismul
renascentist are căi proprii în fiecare țară. Dar o
caracteristică generală e aceea că peste tot punctul de
plecare îl constituie elementele ornamentsle introduse
de Renaștere. Repertoriul clasic e aglomerat, îndesit,
suprapus, încărcat, cu scopul de a stârni efecte de șoc.
Motive noi introduse de baroc sunt: cartușul, trofeele și
armele, coșuri cu fructe sau flori, și altele, realizate în
marchetărie, stucaturi, sau sculptate.
 Arhitectura: origini și caracteristici

• Barocul în arhitectură a fost rezultatul doctrinelor

adoptate de Biserica Catolică la Conciliul Tridentin în
1545–1563, ca răspuns la Reforma Protestantă. Prima fază
a Contrareformei impunea un stil academic sever asupra
arhitecturii religioase, care apelase la intelectuali, dar nu
la masa credincioșilor. Conciliul Tridentin a decis în schimb
să apeleze la un public mai popular și a declarat că artele
ar trebui să comunice teme religioase cu implicare directă
și emoțională.  Arta barocă luterană s-a dezvoltat ca un
semn al identității, ca răpsuns la beeldenstorm al
calviniștilor.
• Bisericile baroce sunt proiectate cu un spațiu central mare, unde credincioșii ar
putea să fie aproape de altar, cu o cupolă ridicată, permițând luminii să
lumineze biserica de dedesubt. Cupola e una dintre trăsăturile simbolice
centrale ale arhitecturii baroce care ilustrează unirea dintre ceruri și pământ,
interiorul cupolei fiind decorat generos cu picturi cu îngeri și sfinți și cu
statuete de stuc cu îngeri, dând impresia celor de mai jos că se uită spre rai. [25]
 O altă trăsătură a bisericilor baroce este quadratura; picturi trompe-l'œil pe
tavan înconjurate de stucaturi, fie reale, fie pictate, aglomerate cu picturi cu
sfinți și îngeri și conectate prin detalii arhitecturale cu balustrade și console.
Picturile quadratura cu atlanți sub cornișe par să susțină tavanul bisericii. Spre
deosebire de plafoanele pictate ale lui Michelangelo din Capela Sixtină, care au
combinat diferite scene, fiecare cu propria perspectivă, ca să fie privite pe
rând, picturile baroce de pe tavane sunt create cu atenție, astfel încât privitorul
de pe podeaua bisericii să vadă întregul tavan în perspectivă corectă, ca și cum
figurile ar fi reale.
• Interioarele bisericilor baroce deveneau din ce în ce mai ornamentate în
anumite perioade și se concentrau în jurul altarului, de obicei așezat sub
cupolă. Unele dintre cele mai cunoscute opere decorative baroce sunt 
Scaunul Sfântului Petru (1647–53) și Baldachinul Sfântului Petru (1623–
34), ambele de Gian Lorenzo Bernini, în Bazilica Sfântul Petru din Roma.
Baldachinul Sfântului Petru este un exemplu al echilibrului contrariilor în
arta barocă; proporțiile gigantice ale operei, cu ușurința aparentă a
baldachinului; și contrastul dintre coloanele răsucite solide, bronzul,
aurul și marmura operei cu draperiile curgătoare ale îngerilor de pe
baldachin.[26] Frauenkirche din Dresda servește ca un exemplu important
al artei baroce luterane, care a fost finalizată în 1743 după ce a fost
comandată de consiliul luteran al orașului Dresda și a fost „comparată de
observatorii din secolul al XVIII-lea cu Sfântul Petru din Roma”.
• Coloanele răsucite din interiorul bisericilor sunt una dintre
principalele trăsăturile ale barocului. Oferă atât un sentiment
de mișcare, cât și un mod dramatic de a reflecta lumina. 
Cartușul e un alt ornament caracteristic ornamentării baroce.
Acestea erau plăci mari sculptate din marmură sau piatră, de
obicei ovale și cu o suprafață rotunjită, care conținea imagini
sau text cu litere aurite și erau așezate ca decorațiuni
interioare sau deasupra ușilor clădirilor, transmițând mesaje
celor de mai jos. Au avut o mare varietate de versiuni de-a
lungul timpului și au fost găsite în toate tipurile de clădiri, de
la catedrale și palate până la capele mici.
• Arhitecții baroci foloseau uneori perspectiva forțată
ca să creeze iluzii. Pentru Palatul Spada din Roma,
Borromini a folosit coloane cu dimensiuni în
scădere, o podea de îngustare și statuie în miniatură
din grădina de dincolo ca să creeze iluzia că un pasaj
avea o lungime de 30 de metri, când avea de fapt
doar șapte metri lungime. O statuie de la sfârșitul
pasajului pare să aibă dimensiuni naturale, chiar
dacă are doar 60 de centimetri înălțime. Borromini a
proiectat iluzia cu ajutorul unui matematician.
 Arhitectura barocă italiană

• Prima clădire din Roma care a avut o fațadă

barocă a fost Biserica Il Gesù în 1584; era clar
după standardele baroce de mai târziu, dar a
marcat o ruptură de fațadele tradiționale
renascentiste care au precedat-o. Interiorul
biserici ăsteia a rămas foarte auster niște timp,
până când a fost ornamentat intens.
• La Roma în 1605, Paul al V-lea a devenit primul dintr-o serie
de papi care au comandat construirea de bazilici și biserici
concepute astfel încât sâ inspire emoția și uimirea printr-o
proliferare de forme și o bogăție de culori și efecte
dramatice.[28] Printre cele mai influente monumente ale
barocului timpur au fost fațada Bazilicii Sfântul Petru (1606-
1619), precum și noua navă și loggia care au legat fațada cu
cupola lui Michelangelo din biserica anterioară. Noul
proiect a creat un contrast dramatic între cupola în creștere
și fațada disproporționat de lată, și contrastul pe fațada
însăși între coloanele dorice și marea masă a porticului.[
• În mijlocul spre sfârșitul secolului al XVII-lea, stilul a
atins apogeul. Multe lucrări monumentale au fost
comandate de papii Urban al VIII-lea și 
Alexandru al VII-lea. Sculptorul și arhitectul 
Gian Lorenzo Bernini au proiectat o nouă colonadă
cvadruplă în jurul Pieței Sfântul Petru (1656-1667).
Cele trei galerii de coloane dintr-o elipsă uriașă
echilibrează cupola supradimensionată și îi dau
bisericii și pieței o unitate și o atmosferă de teatru
uriaș.
• În mijlocul spre sfârșitul secolului al XVII-lea, stilul a
atins apogeul. Multe lucrări monumentale au fost
comandate de papii Urban al VIII-lea și 
Alexandru al VII-lea. Sculptorul și arhitectul 
Gian Lorenzo Bernini au proiectat o nouă colonadă
cvadruplă în jurul Pieței Sfântul Petru (1656-1667).
Cele trei galerii de coloane dintr-o elipsă uriașă
echilibrează cupola supradimensionată și îi dau
bisericii și pieței o unitate și o atmosferă de teatru
uriaș.
• Viata acestei regine, ce a stat sub semnul stralucirii,
frivolitatii, intrigilor si tragediei, ne ofera
posibilitatea intelegerii unei epoci definitorii pentru
istoria europeana. Maria Antoaneta si-a lasat
amprenta asupra marii si micii istorii, a schimbat
gusturile si moda epocii si  a avut si un rol insemnat
in Revolutia franceza. Este cunoscuta mai ales
pentru excesele sale legendare dar nu a incetat sa
ne fascineze pana in zilele noastre.
• Cand  ne gandim la Versaille,  ne gandim la Paris, la
Louis al XIV-lea, regele Soare, dar si la Marie-Antoinette
care si- a pus amprenta asupra stilului de viata din acea
perioada. Regina si-a  redecorat apartamentele
personale in decorurile cele mai inovatoare. Rezultatul
a fost unul pe masura extravagantei si imaginatiei sale
nestavilite. Astfel, in anul 1679 , dorind sa isi
intinereasca decorul din Marele Cabinet, isi comanda
un mobilier extraordinar, ornat cu tapiserii din matase
alba innobilata de arabescuri, flori si medalioane.
• I s-a ingaduit renovarea Micului Trian (Petit
Trianon), un castel mic din Versailles, oferit in
dar de Ludovic al XVI-lea la 15 august 1774, cu
deplina libertate bugetara. S-a concentrat in
special pe horticultura, reproiectand in stil
englezesc gradina.
• Desi Petit Trianon fusese construit pentru Madame
de Pompadour, metresa lui Ludovic al XV-lea, el a
devenit celebru prin extravaganta Mariei
Antoaneta. Zvonurile care circulau spuneau ca
peretii sunt tencuiti cu aur si diamante.Desi la
inceput se acomodeaza cu usurinta mobilierului
existent, ea  creeaza, 2 ani mai tarziu, Cabinetul
Oglinzilor Miscatoare, un boudoir cu oglinzi ce
putea acoperi ferestrele, gratie unui sistem
ingenios.
• In 1787, inca tanara si la varsta de 30 de ani, isi 
redecoreaza dormitorul. Cunoscut sub denumirea de
„mobilier aux épis”,  acesta reprezinta lumea vegetala. Fie
ca este sculptata in lemn, fie ca este pictata, fie ca este
brodata pe tesaturile in care sunt tapisate canapelele,
lumea vegetala este omniprezenta. Regasim buchetele de
iasomie, de lacramioare, tradafiri, crini, flori de lonicera
sau pyracanta, toate indragite de catre regina. Oriunde
privim in pavilion vom vedea flori, flori si iarasi flori!
 Cum poti avea un decor inspirat de Maria
Antoaneta?
• Piese de mobilier
Faimosul Bergere (un fel
de fotoliu de mici
dimensiuni), trona in
camerele Reginei fiind
pus in evidenta de catre 
tesaturile vii, luxoase si
colorate
. Foloseste-l si tu ca sa
scoti in evidenta un colt,
un hol…
 Cum poti avea un decor inspirat de Maria
Antoaneta?
• Fiind mica de inaltime,
Mariei Antoaneta i s-au creat
pe masura ei anumite piese,
cum ar fi de exemplu
coifeusa…Grange are si in
zilele noastre aceasta piesa
ce pastreaza dimensiunile
originale. Vopsita in culori
contemporane, 
piesa de mobilier Grange
 devine un punct de atractie
al unui dormitor.