Contaminarea microbiologică a aerului

Conf.Univ.Dr. Maria Nițescu

UMF Carol Davila
 Aeromicroflora

Compoziția microbiologică a aerului:

1. Flora saprofită-psihrofilă: bacterii, virusuri, levuri, actinomicete
2. Flora mezofilă:
- formată din germeni patogeni și condiționat patogeni
- provine de la: omul bolnav si purtătorul sănătos, animale, dejecte, produse patologice,
reziduuri solide și lichide.
 Aeromicroflora

Rezistența germenilor în aer:

1. Germeni cu rezistență scăzută: virusuri (gripal, rujeolei, rubeolei, varicelei),
pneumococul, Bordetella pertussis
2. Germeni cu rezistență moderată: stafilococul, streptococul, bacilul difteric
3. Germeni cu rezistență crescută: bacilul Koch, clostridiile, ricketsiile, fungii.
 Forme de transmitere a microorganismelor din aer

1. Picăturile Pflugge: secreție nazofaringiană, datorită dimensiunilor se pot răspândi până

la 1-2 m, au patogenitate crescută.
2. Nucleii de picătură (Wells): provin din secreția nazofaringiană, salivară, bronșică sau
din picăturile Pflugge. Se pot propaga distanțe mari (10-12 m), persistă mult în aer.
3. Praful bacterian: constituit din particule pe care sunt adsorbiți germenii proveniți din
picături sau din nucleii de picătură. În praful bacterian supraviețuiesc germeni foarte
rezistenți (B.Koch).
 Patologie cu transmitere aerogenă
1. Afecțiuni cu poartă de intrare respiratorie:
Boli bacteriene:
• Tuberculoza,
• Meningita cerebro-spinala epidemica;
• Legioneloza dată de Legionella pneumophila,
• Antraxul pulmonar,
• Psitacoza sau ornitoza (Chlamydophila psittaci) – induce febra papagalilor (Flu – like
syndrom sau pneumonie (zoonoză)
• Scarlatina, tusea convulsiva, difteria
 Patologie cu transmitere aerogenă
Boli virale:
• Rujeola, rubeola, varicela, parotidita epidemică
• Gripa,
• Boli date de virusurile paragripale,
• Adenoviroze,
• Mononucleoza infecțioasă.
• Infecția cu SARS-Cov 2
• Micoze respiratorii: micoplasmoza - pneumonie atipică data de Mycoplasma pneumoniae
(bacterie atipică ce nu face parte din flora normală a omului) dată de contactul cu porumbeii.
 Patologie cu transmitere aerogenă
Boli induse de fungi:
Cele mai comune tulpini fungice din mediul exterior sunt:
• Cladosporium ( în N Europei)
• Aspergillus,
• Penicillium,
• Alternaria ( în zona centrală a Europei)
• Candida (candidoză pulmonară),
• Botrytis
 Patologie cu transmitere aerogenă
Boli induse de fungi:
În mediile interioare sunt frecvente tulpinile de:
• Penicillium,
• Aspergillus,
• Cladosporium.
Boli induse de protozoare:
• Pneumocystis carinii (pneumonie)
• Acanthamoeba.
2. Boli cu transmitere aerogenă și mai multe porți de intrare
• Enteroviroze produse de virusul polio, coxsachie, echo;
• Bruceloza (antropozoonoză – pneumonie), tularemia (transmisă în special prin artropode,
rozătoarele sunt rezervor), antraxul (zoonoză – capre, oi, bovine- forma tegumentară,
pulmonară, digestivă);
• Coriomeningita linfocitara (sursă este șoarecele și șobolanul) – arenavirus.
• Febra Q (Coxiella burnetti) – zoonoză (pisici, câini, oi).

3. Microorganismele din aer pot induce suprainfectarea plăgilor și

arsurilor.
 Efecte asupra sănătății
• Simptome iritative;
• Rinite, sinuzite, otite, conjunctivite;
• Pneumonii (de exemplu legioneloza, pneumonia dată de SARS-Cov 2);
• Alergii (respiratorii, oculare);
• Astm bronșic;
• Boli pulmonare prin răspuns imun (pneumonia de hipersensibilizare, febra de umidificare);
• Bronşita cronică.
 Simptome irititative
• Iritaţiile oculare,
• Iritaţiile tractului respirator (rinoree, tuse, răguşeală),
• Simptome ale căilor respiratorii inferioare, tuse cu expectoraţie şi wheezing la adulţi.
• La copii prezența unor rinite prelungite.sau a tusei persistente.
• Simptome nespecifice cum sunt oboseala cronică, durerile articulare, ameţeli şi dificultăţi
de concentrare.
• Febră cu frisoane, dureri musculare, tuse neproductivă, junghi toracic.
 Infecții respiratorii
• Microorganismele în mediul interior sunt responsabile de apariţia mai frecventă a
infecţiilor respiratorii la adulţi şi la copii.
• Agentul etiologic al acestor infecţii poate fi orice patogen respirator, virusurile răcelilor
comune şi a gripei, coronavirusuri ca şi bacteriile care produc complicaţii cum sunt
sinuzita, otita şi bronşita acută.
• Diferite studii au evidenţiat la copii o prevalenţă crescută a răcelilor comune, a sinuzitei
paranazale şi a bronşitei acute în condiţiile habitatului în locuinţe umede, dar şi o asociere
semnificativă între acest tip de expunere şi apariţia mai frecventă a infecţiilor acute ale
urechii medii.
Legioneloza
• Această boală asemănătoare clinic cu o pneumonie, apare sporadic sau are caracter
epidemic.
• Agentul etiologic este de natură bacteriană, Legionella pneumophila, al cărui rezervor este
apa stagnantă, nedezinfectată, de la nivelul instalaţiilor de aer condiţionat sau din
instalaţiile sanitare (pară de duş);
• Au fost citate şi infecţii nozocomiale cu Legionella atribuite aerosolilor infectanţi generaţi
de aparatura de terapie intensivă respiratorie.
Legioneloza
• Legionella pneumophila îşi menţine bine viabilitatea în aerosoli dacă umiditatea relativă a
aerului este peste 65%, temperatura este mai mare de 18 0 C, iar microorganismul se află
într-o fază staţionară de dezvoltare.
• Apariţia bolii este condiţionată de următorii factori:
 prezenţa bacteriei,
 tulpinilor de Legionella pneumophila cu virulenţă crescută,
 concentraţie suficient de mare a Legionellei în aerosolii infectanţi,
 prezenţa unei populaţii susceptibile, cunoscându-se cazuri de identificare a agentului
etiologic în aerul interior fără ca boala să fi apărut la cei expuşi.
Legioneloza
• Populaţiile susceptibile sunt reprezentate de persoanele cu apărare imunitară redusă, prin
deficite imunitare primare sau secundare, de exemplu în urma terapiei corticosteroide.
Boli induse de fungi (Aspergillus)
• Actinomicoza se localizează la nivel pulmonar, la nivelul sinusurilor paranazale;
• Actinomycetes suprainfectează plăgile şi poate produce chiar infecţii uterine în cazul
folosirii dispozitivelor anticoncepţionale intrauterine.
• Aspergiloza se localizează la nivelul bronhiilor, a sinusurilor paranazale, sau se grefează
pe plăgi postoperatorii.
• Aspergiloza alergică bronhopulmonară poate fi urmată de infecţia cu caracter invaziv.
• Aspergiloza invazivă este rară la indivizii sănătoşi, dar are caracterul unei infecţii
oportuniste la pacienţii cu transplant de organ, la pacienţii cu imunosupresie şi la bolnavii
HIV.
Boli pulmonare prin răspuns imun:

• Pneumonia de hipersensibilizare sau alveolita alergică,

• Febra de umidificare.
Pneumonia de hipersensibilizare sau alveolita alergică
• Dintre mucegaiuri, Penicillium, Aspergillus, Acremonium şi numeroase actinomicete au
spori cu dimensiuni suficient de mici pentru a ajunge la nivel alveolar. Pneumonia de
hipersensibilizare este reacţie alergică mediată celular (tipul IV) care determină
creşterea numărului de limfocite la nivel bronho-alveolar şi leziuni tisulare pulmonare
care în timp, în condiţii de expunere prelungită, pot evolua spre fibroză pulmonară.
• Pneumonia de hipersensibilizare este în mod tradiţional asociată cu expunerea
profesională, cea mai comună formă a alveolitei fiind plămânul fermierului.
• Pneumonia de hipersensibilizare apare rar neasociată expunerii profesionale dar poate
apărea prin prezenţa alergenilor în aerul interior.
Febra de umidificare.
• Febra de umidificare este o variantă a pneumoniei de hipersensibilizare, cauzată de
contaminarea aerului la nivelul instalaţiilor de condiţionare a aerului, prin bacterii
(Cytophagia, Pseudomonas), protozoare (Naegleria, Acanthamoeba), fungi (Penicillium,
Cephalosporium, Pullularia, Aspergillus) sau actinomicete termofile (microorganisme care
descompun substratul organic de la nivelul solului,vegetaţiei, compostului, fânului).
• Ca şi în cazul alveolitei, lezarea pulmonară nu este cauzată de infecţie, ci prin răspuns
imun datorat inhalării materialului antigenic.
Alergii
• Marea parte a alergenilor din mediile interioare se găsesc în praful de casă, amestec
heterogen care conţine circa jumătate componente organice, cealaltă jumătate fiind
componente anorganice (var, cuarţ).
• Alergenii din praful de casă sunt vegetali (polenuri, fungi, bumbac, kapoc, ricin, ierburi,
resturi alimentare), animali (descuamări epidermice de la om şi de la animale, componente
de insecte şi de acarieni) şi sintetici (coloranţi, medicamente, cosmetice, detergenţi.
Alergii
• Acarienii reprezintă antigenii majori din praful de casă; cele mai răspândite specii aparţin
genului Dermatophagoides (pteronyssinus şi farinae). Acarienii se dezvoltă rapid în
contact direct cu epiderma omului;
• In locuinţe, cea mai importantă sursă de praf cu acarieni este reprezentată de materialele
textile: saltele, plăpumi, perne, covoare, tapiţerii, draperii, haine. Aceste depozite de
acarieni cu înalt potenţial alergic devin aeropurtate în cursul operaţiunilor de schimbare a
lejeriei de pat, în cursul curăţeniei din locuinţă. Dezvoltarea şi înmulţirea acarienilor este
favorizată de umiditatea ridicată a aerului, fiind în schimb puţin afectată de temperatură.
• Alergia la praful de casă (la D. pteronyssinus) este cea mai frecventă cauză a astmului
alergic atopic. În aproximativ 60% din cazurile de astm cu alergie la praf de casă
sensibilizarea se datorează unor componente ale acarienilor.
Alergii
• Alergenii de origine animală sunt reprezentaţi de firele de păr din blana animalelor (câine,
pisică, vacă, cal), dar şi de escoriaţiile lor epidermice, precum şi de pene, fulgi, lână.
Alergenii de origine animală au fost găsiți în concentraţii mari şi în locuinţele unde
niciodată nu au fost crescute animale.
• Urina este principala sursă cu potenţial alergen a rozătoarelor (şoareci, şobolani, cobai).
• Gândacii de bucătărie sunt altă categorie de alergeni animali; prin teste cutanate de
hipersensibilitate s-au identificat trei elemente alergene în carapacea gândacilor roşii de
bucătărie, care nu au fost regăsite la cei negri.
Alergii
• Fungii atmosferici au un potenţial alergic bine cunoscut, determinând răspuns imun de tip
I: rinită alergică, astm alergic, conjunctivită alergică. Dintre fungii frecvent întâlniţi în
aerul atmosferic potenţialul alergen cel mai mare îl au Alternaria, Cladosporium,
Aspergillus, Botrytis.
• În mediile interioare, fungii cu potenţial alergen sunt Penicillium, Aspergillus, Mucor şi
Rhizopus.
• Alţi alergeni importanţi sunt speciile fungice Fusarium şi Aureobasidium, frecvent
întâlnite la nivelul deşeurilor agricole şi a materialelor din lemn.
Alergii
• Alergenii fungici sunt în primul rând sporii, dar şi miceliile. Toţi alergenii fungici
identificaţi sunt glicoproteine hidrosolubile, dintre care unele sunt enzime. Alergia la
mucegaiuri şi la alţi fungi este evidenţiată prin teste cutanate sau prin detectarea în ser a
anticorpilor specifici IgE.
• Prevalenţa alergiei la fungi este diferită: este mai frecventă la copii faţă de adulţi; la
astmaticii care trăiesc în climat umed prevalenţa atinge 70%.
• Concentraţia exterioară a fungilor depinde de anotimp şi de condiţiile meteorologice: de
exemplu, în climatul temperat pacienţii alergici la mucegaiuri au cele mai pregnante
simptome primăvara şi toamna, când concentraţia exterioară este cea mai mare.
• În studiile populaţionale riscul crescut de astm, wheezing şi de alte simptome
astmatiforme a fost asociat semnificativ cu expunerea la mucegaiuri sau cu habitatul în
locuinţe umede.
Bronşita cronică
• Bronşita cronică este definită prin prezenţa tusei cu expectoraţie timp de minimum trei
luni pe an în doi ani sau mai mulţi consecutivi.
• Asocierea dintre agenţii biologici şi prevalenţa ridicată a bronşitei cronice a fost stabilită
prima dată la fermierii nefumători în relaţie cu expunerea lor profesională la mucegaiuri.
Ulterior, s-a evidenţiat un risc crescut de bronşită cronică în asociere cu rezidenţa în
clădiri afectate de umezeală, prevalenţa fiind scăzută la copii, dar semnificativ crescută
pentru adulţi.
Condiții necesare pentru apariția unei boli:

• existenţa unei surse de infecţie,

• supravieţuirea germenilor în aer un timp suficient pentru a produce îmbolnăvirea,
• existenţa unei populaţii receptive.
Factori ce influențează îmbolnăvirea populației receptive

• Existența unui număr crescut de germeni. Un număr redus de germeni determină

producerea unor infecţii localizate.
• Receptivitatea persoanei. Dacă persoana a trecut prin boală sau a fost imunizată artificial,
receptivitatea este scăzută. La persoanele receptive pot apare forme grave de îmbolnăvire
sau pot deveni purtători de germeni.
• Locul de cantonare al germenilor. Germenii pot fi cantonaţi la nivelul căilor respiratorii
superioare (de exemplu bacilul difteric, streptococul) sau pot pătrunde în căile respiratorii
inferioare (bacilul Koch, Bordetella pertusis). În ultimul caz, un număr scăzut de germeni
poate produce îmbolnăviri.
Locuri în care apar frecvent afecțiuni cu transmitere aerogenă

• încăperile închise şi aglomerate;

• colectivităţile de copii (creşe, grădiniţe, şcoli);
• căminele de bătrâni;
• săli de aşteptare, săli de spectacole, cinematografe;
• mijloacele de transport în comun;
• unităţile medico-sanitare. Cele mai afectate sunt secţiile de pediatrie, nou-născuţi,
prematuri, terapie intensivă, maternităţi, chirurgie, urologie, boli infecţioase, stomatologie,
laboratoarele de bacteriologie.
Criterii de apreciere a contaminării microbiologice a aerului

• Aprecierea florei microbiene din aer se efectuează periodic în spitale, instituţii de copii,
laboratoarele de bacteriologie, unităţile alimentare, fabricile de medicamente.
• Obiectivele urmăresc stabilirea potenţialului aerului de transmitere al infecţiilor şi
aprecierea condiţiilor sanitare din încăpere.
• Determinarea încărcăturii bacteriologice a aerului reprezintă un test de salubritate.
• Analiza bacteriologică a aerului se efectuează prin determinarea indicatorilor
bacteriologici (anumiți germeni) care prin prezenţa şi numărul lor pot da relaţii asupra
gradului de încărcătură microbiană a aerului.
Indicatorilor bacteriologici utilizați în evaluarea
contaminării aerului:
• Numărul total de germeni care se dezvoltă la 37°C/m³ aer.
• Numărul de streptococi alfa-hemolitici (viridans)/m³ aer.
• Numărul de streptococi beta-hemolitici/m³ aer.
• Numărul de stafilococi/m³ aer.
• Numărul germenilor coliformi/m³ aer.
Norme sanitare - Încărcătura bacteriologică
admisibilă pentru aeromicrofloră
• Numărul total de germeni care se dezvoltă la 37°C/m³ aer:
• pentru locuinţe: 1500-2500 germeni/m³ aer;
• pentru instituţiile de copii (creşe, grădiniţe, şcoli): maxim 1500 germeni/m³ aer;
• pentru unităţile alimentare: maxim 600 germeni/m³ aer;
Categorii de încăperi în spitale
Încăperi din categoria A
• Laboratorul de soluții perfuzabile,
• Depozitul de materiale sterile,
• Bucătăria de lapte, biberoneria, saloane prematuri.
Încăperi din categoria B
• Săli de intervenții chirurgicale,
• Săli de nașteri, saloane nou-născuți.
Încăperi din categoria C
• Saloane de ATI,
• Saloane copii sub 1 an, săli de alăptare, saloane
Încărcătura bacteriologică admisibilă pentru
aeromicrofloră-Ord.MS 961/2016
• Se raportează:
a) numărul total de germeni/m3 aer;
b) numărul total de germeni hemolitici/m3 aer.
• Interpretare:
a) Numărul total de germeni/m 3 aer nu trebuie să depășească 500-1500 după gradul de
activitate din încăpere, începutul sau sfârșitul zilei de lucru.
b) În sălile de operații (în timpul lucrului), în saloanele de nou-născuți și sugari se admit
maximum 300 germeni/m3 aer, cu absența florei hemolitice.
Încărcătura bacteriologică admisibilă pentru
suprafețe - Ord.MS 961/2016
• Se raportează:
a) numărul de germeni/cm² de suprafața ștearsă;
b) prezența oricăror germeni patogeni identificați.
• Interpretare:
Se consideră curată o suprafață/un material moale pe care se dezvoltă sub 5 colonii/cmp și
nu sunt prezenți germeni patogeni.
Încărcătura bacteriologică admisibilă pentru
tegumente - Ord.MS 961/2016
• Se raportează:
a) prezența Escherichia;
b) prezența Proteus;
c) prezența Staphylococcus aureus;
d) prezența Pseudomonas spp.;
e) prezența Klebsiella spp.;
f) prezența Acintotobacter;
g) prezența Enterococcus rezistent la vancomicină.
Încărcătura bacteriologică admisibilă pentru tegumente -
Ord.MS 961/2016
• Interpretare:Se consideră o mână curată aceea la care:
a) încărcătura microbiană nu este mai mare de 100 UFC/ml pentru personalul îngrijitor și
infirmiere;
b) încărcătura microbiană nu este mai mare de 40 UFC/ml pentru personalul mediu și
medical;
c) încărcătura microbiană nu este mai mare de 10 UFC/ml pentru personalul care trebuie
să efectueze intervenții aseptice;
d) nu trebuie să conțină germeni patogeni;
e) la germenii patogeni izolați se va efectua, la cererea departamentului SPIAAM, testarea
rezistenței la antibiotice.