 Infecțiile acute respiratorii ocupă primul loc în

cadrul morbidității prin boli acute constituind în

regiunile temperate 50-80% din totalul
îmbolnăvirilor prin boli acute.
 Epidemiologie
 Infecțiile acute respiratorii reprezintă 40-60%
din bolile copilului. Incidența acestora este
ridicată în colectivitățile de copii datorită unei
receptivități mai mari a acestora.
 Simptomatologia virozelor respiratorii se
complică și se intrică frecvent cu
simptomatologia creată de suprainfecțiile
bacteriene.
 Virozele respiratorii sunt răspândite pe tot
globul. După unii autori incidența acestora este
de 6-7 viroze / an la copil și 2-3 viroze / an la
adult.
Etiologie

 Este extrem de diversă și variază de la o zonă

geografică la alta, de la un sezon la altul. Sunt
incriminați peste 200 de agenți etiologici în
virozele acute, prezentați în tabelul următor:
Etiologie
Boala Agenți principali Alți agenți
Virusul gripal A și B
Crup Virusuri paragripale Adenovirusuri
Virusul respirator sincițial
Virusul paragripal 3
Virusul gripal A și B
Bronșiolită Virusul respirator sincițial
Adenovirusuri
Mycoplasma pneumoniae
Pneumonie Virusul respirator sincițial Idem

Virusul respirator sincțial

Virusuri paragripale 1-3
Bronșită ? Virusul gripal A și B
Adenovirusuri
Mycoplasma pneumoniae
Etiologie

Etiologia virozelor respiratorii la adult

Agent viral
Virusul gripal A (H3N2, H1N1)
Virus gripal B
Adenovirusuri
Virus respirator sincițial
Coronavirus
Virus paragripal 3
Patogenie

 Penetrarea virusurilor în celulele mucoasei tractului respirator se face

după virusul în cauză și după segmentul pe care îl afectează – de la
mucoasa nazală până la bronchiole și alveole. În funcție de acest tropism
virozele respiratorii se clasifică în două categorii:
 viroze ale căilor repiratorii superioare

 viroze ale căilor respiratorii inferioare.

 În cursul infecției virale celulele mucoasei respiratorii sunt distruse – prin

multiplicarea virală – rezultând porți de intrare propice pentru bacterii.
Din acest motiv virozele respiratorii prezintă o fază inițială (virală) și o
fază secundară (de suprainfecție bacteriană).
 Tablou clinic
 Este variat alcătuit dintr-o serie de sindroame:

1. Conjunctivita virală este determinată de unele serotipuri de adenovirusuri și de

virusul pseudopestei aviare (New Castle)
2. Keratita și Keratoconjunctivita virală este determinată de: adenovirusuri și
virusul herpetic
3. Rinita acută se manifestă cu rinoree, tuse, indispoziție, este provocată de:
rinovirusuri, virusuri Echo, virusuri paragripale, adenovirusuri, virusul sincițial
respirator
4. Faringita acută este determinată de: adenovirusuri, virusurile gripale și
paragripale, enterovirusuri. Faringita acută constă în inflamația nazofaringelui și
a amigdalelor, trebuie diferențiată de angina streptococică
5. Herpangina este provocată de: virusul Coxsackie subgrupul A, iar clinic se
constată eritem faringian, presărat cu vezicule care pot ulcera transformându-se
în afte.
6. Laringita acută obstructivă – crupul viral este determinată de virusuri
paragripale, virusul gripal A și B, virusul sincițial respirator, adenovirusuri, virusul
Coxsackie A9
 Tablou clinic
 Este variat alcătuit dintr-o serie de sindroame:

7. Laringotraheita acută. Sunt incriminate virusurile paragripale și gripale;

reprezintă inflamația acută a laringelui și traheei însoțită de dureri retrosternale
8. Bronșita acută determinată de virusurile gripale, paragripale, adenovirusuri
9. Bronșiolita acută – catarul sufocant, este determinată de virusul sincițial
respirator, virusurile gripale și paragripale și adenovirusuri
10. Pneumonia interstițială virală – sunt incriminate adenovirusuri, virusurile gripale
și paragripale, virusul sincițial respirator
11. Pleurodinia și mialgia epidemică determinată de Coxsackie subgrup B – se
caracterizează prin mialgii puternice, uneori toracice
12. Boala febrilă de tip gripal determinată de virusurile gripale, adenovirusuri și
enterovirusuri. Se manifestă cu febră, cefalee, mialgii, astenie, curbatură, catar
respirator discret
13. Boala febrilă cu exantem (rubeoliform, rujeoliform) este realizată de virusuri din
grupul Echo, adenovirusuri, virusuri Coxsackie
Diagnostic
 Diagnosticul etiologic al virozelor nu este posibil numai prin
examen clinic. Diagnosticul clinic poate fi ușor în situații și
date epidemiologice.
 Diagnosticul etiologic se efectuează prin examene
virusologice și teste serologice.
 Tehnica cu anticorpi fluorescenți. Se mai pot utiliza
metodele de diagnostic citologic, histopatologic,
radiologic. Aceste determinări nu se efectuează de rutină în
general.
 Dintre testele serologice anticorpii IgM (ELISA) reprezintă
un indiciu de infecție recentă în timp ce IgG marker de
infecție tardivă. PCR. În lipsa diagnosticului etiologic,
curantul va stabili diagnosticul de sindrom clinic: rinită,
laringită, bronșită, pneumonie, etc.
Tratament

 Se bazează pe medicație patogenetică

(antiinflamatoare nesteroidiene),
simptomatică (antipiretice, antialgice),
susținere și de creștere a rezistenței generale
(vitamine). În cazurile cu grad ridicat de
serveritate (hiperpirexie, dispnee) se
recomandă spitalizarea pentru supraveghere,
monitorizare, terapie antibacteriană pentru a
evita suprainfecțiile sau pentru o complicație
pulmonară deja constituită.
Profilaxie

 Profilaxia primară se restânge de cele mai multe ori

la măsuri nespecifice de izolare, suportivă – bogată
în vitamine, evitarea expunerii la intemperii. La
pacienții imunodeprimați se recomandă
imunoterapie nespecifică cu diverse preparate:
Bronhovaxon și imunostimulatoare – Izoprinozina.