I.

TRAHEOBRONŞITA ACUTĂ

DEFINIŢIE - traheobronşita acută este o inflamaţie acută a mucoasei traheei şi

bronhiilor.
ETIOPATOGENIE
Agenţii cauzali ai traheobronşitei acute pot fi:
- infecţiile bacteriene (pneumococ, stafilococ, streptococ, H. Influenze) sau virale (virus
sincciţial respirator, virus gripal);
- factori toxici: substanţe chimice volatile sau vapori de amoniac, acid clorhidric,
anhidridă sulfurică;
- factori alergici.
Factorii favorizanţi sunt frigul, umezeala, praful, fumul.
Ca urmare a acţiunii acestor factori apare inflamaţia peretelui traheobronşic cu edem al
mucoasei şi hipersecreţie de mucus.
SIMPTOMATOLOGIE Evoluţia bolii are 3 faze:
- faza catarală durează 1-3 zile şi se caracterizează prin subfebrilitate, obstrucţie nazală,
rinoree, disfagie dureroasă, disfonie.
- faza uscată durează 2-3 zile şi se caracterizează prin febră moderată, durere
retrosternală tip arsură, tuse neproductivă.
- faza umedă se manifestă prin tuse productivă cu expectoraţie mucoasă (în
traheobronşitele virale şi alergice) sau muco-purulentă (în cele bacteriene) şi dispnee.
Fară tratament corect, traheobronşita se poate complica prin otite, sinuzite,
laringite,pneumonii şi bronhopneumonii.
O formă clinică particulară este bronşiolita acută, inflamaţie ce afectează bronhiile mici,
cu simptomatologie dominată de dispnee şi cianoză. Afectează mai ales copiii. INVESTIGAŢII
- Hemoleucograma şi formula leucocitară: leucopenie în infecţiile virale ; leucocitoză cu
neutrofilie în infecţiile bacteriene.
- Radiografia toracică este normală.
- Examenul bacteriologic al sputei identifică agentul etiologic. Este necesară la pacienţii
cu afecţiuni respiratorii cronice.
- Spirometria se efectuează la pacienţii cu dispnee severă şi cianoză. Relevă tulburari
caracteristice obstructiei căilor respiratorii.
TRATAMENT Tratamentul igieno-dietetic
Se recomandă - repaus la cameră cu atmosferă umidifiată, caldă.

1
 - regim hidro-lacto-zaharat.
- lichide calduţe (ceai, compot, supă) în cantităţi mari.
Tratamentul etiologic este necesar numai în traheobronşitele bacteriene. Se utilizează
antibiotice: penicilină, ampicilină, amoxicilină, biseptol.
Tratamentul simptomatic se aplică în toate formele de traheobronşită.
Sunt folosite:
- antiinflamatoare nesteroidiene, antipiretice: aspirina, paracetamol, ibuprofen,
piroxicam.
- calmante ale tusei (codeină, dionină) în faza uscată.
- expectorante (sirop expectorant, bromhexin, ambroxol, trecid).
- dezobstruante şi dezinfectante naso-faringiene (oximetazolină, bixtonim).

II. BRONHOPNEUMOPATIA OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ (BPOC)

DEFINIŢIE. BPOC grupează 2 afecţiuni respiratorii (bronşita cronică şi emfizemul

pulmonar) ce determină tulburări respiratorii obstructive ireversibile, cu evoluţie progresivă. Se
manifestă prin tuse productivă, expectoraţie şi dispnee progresivă.
BRONŞITA CRONICĂ este o inflamaţie cronică a bronhiilor, caracterizată prin
sindrom bronşitic cronic (tuse şi expectoraţie) prezente cel puţin 3 luni pe an, 2 ani consecutiv.
Elementele definitorii ale bolii sunt: hipersecreţia de mucus, inflamaţia cronică a mucoasei
bronhiilor şi obstrucţia bronşică permanentă.
EMFIZEMUL PULMONAR se caracterizează prin dilatarea permanentă a alveolelor
pulmonare. Poate fi:
- localizat- bule unice sau multiple apărute datorită obstrucţiei bronşice.
- obstructiv- generalizat, difuz.
- compensator- apare în vecinătatea leziunilor.
- panacinar- afectează toţi acinii pulmonari.
- centrolobular.
ETIOPATOGENIE
În producerea BPOC sunt implicaţi urmatorii factori:
- infecţiile bronşice virale sau bacteriene repetate, incorect tratate.
- poluarea atmosferică.
- expunerea la noxe profesionale (praf organic şi anorganic, rumeguş, puf, vapori toxici).

2
 - fumatul.
- factori genetici (afectări ale tesutului conjunctiv elastic).
SIMPTOMATOLOGIE
BRONŞITA CRONICĂ
- simptomul principal este tusea cu expectoraţie muco-purulentă, iniţial matinală, apoi
permanentă, mai evidentă în sezonul rece la care se asociază
- dispneea progresivă şi
- cianoza ce apare tardiv.
EMFIZEMUL PULMONAR debutează insidios cu următoarele simptome:
- tuse uscată apoi productivă cu spută mucoasă
- dispnee expiratorie de efort apoi de repaus
- inspir scurt, expir prelungit, şuierător.
Pacientul are torace globulos, ,,în butoi”, gât scurt şi jugulare turgescente, facies palid
cu cianoză a buzelor şi pomeţilor.
BPOC asociază simptomele bronşitei cronice şi ale emfizemului pulmonar.
Se descriu şi BPOC tip A, cu predominenţa emfizemului: pacient dispneic,
denutrit, ,,roz”; BPOC tip B, cu predominenţa bronşitei: pacient cianozat, buhăit.
INVESTIGAŢII PARACLINICE
- Radiografia toracică în BC desenul bronhoalveolar este accentuat. În EP apare
hipertransparenţa pulmonară.
- Spirometria: în bronşita cronică CV are valori scăzute, VEMS e scăzut sub 60%, IPB e
scăzut sub 75%; VEM şi CRF au valori crescute. În emfizemul pulmonar CV, VEMS şi IPB au
valori scăzute, iar CPT, CRF şi VR au valori crescute.
- Examenul citologic şi bacteriologic al sputei identifică agentul etiologic al infecţiei
bronşice şi sensibilitatea sa la antibiotice. În infecţii sunt prezente în spută PMN, iar
eozinofilele în alergii.
TRATAMENT urmareşte următoarele principii:
1. Eliminarea factorilor iritanţi bronşici
- abandonarea fumatului
- evitarea utilizării sprayurilor şi a insecticidelor
- profilaxia infecţiilor bronşice prin vaccinare antigripală (anuală) şi antipneunococică (la
4-5ani)
- eradicarea focarelor de infecţie rino-sinusale, amigdaliene, dentare

3
 - tratarea refluxului gastro-esofagian.
2. Tratamentul infecţiilor bronşice acute
Infecţiile bronşice acute necesită tratament energic şi corect, igieno-dietetic, etiologic şi
simptomatic ce a fost descris în capitolul ,,Traheobronşita acută”.
Alegerea antibioticului se va face în conformitate cu antibiograma.
3. Facilitarea eliminării secreţiilor bronşice prin:
- hidratare corectă şi suficientă
- aerosoli cu hemisuccinat de hidrocortizon (HHC) şi mucolitice; aerosoli
- administrarea de mucolitice, expectorante
- gimnastică respiratorie, tapotaj toracic, drenaj postural.
4. Administrarea de bronhodilatatoare
Simpaticomimeticele se administrează inhalator fiind preparatele sunt sub forma de
spray: albuterol (Salbutamol, Ventolin); fenoterol (Berotec); metaproterenol (Alupent);
orciprenalină (Astmopent).
Anticolinergice se administrează inhalator fiind preparatele sunt sub forma de spray:
bromura de ipratropium (Atrovent).
Derivaţii de teofilină se administrează per os sau intravenos, în asociere cu
simpaticomimeticele şi anticolinergicele. Preparat: Miofilin.
5. Corticoterapia se administrează în caz de raspuns nesatisfăcător la tratamentul cu
bronhodilatatoare sau în insuficienţa respiratorie severă.
Se administrează inhalator beclometasona (Beclotide) şi dexamethazona nicotinat, în
doze mici, timp îndelungat. Administrarea intravenoasă de HHC, dexametazonă şi
metilprednisolon e rezervată insuficientei respiratorii. Se poate asocia cu bronhodilatatoarele.
6. Oxigenoterapia prelungită timp de 18 ore/zi se aplică în insuficienţa respiratorie.
7. Gimnastica respiratorie
8. Scădere în greutate la obezi, reabilitare nutritivă la caşectici.
9. Transplant pulmonar

4
 III. PNEUMONIILE

DEFINIŢIE Pneumoniile sunt inflamaţii acute ale plămânului de etiologie infecţioasă

(bacterii, virusuri, chlamidii, ricketsii, micoplasme, fungi, protozoare) sau neinfecţioasă (toxice,
de aspiraţie, de iradiere), caracterizate prin exudat alveolar şi infiltrat interstiţial. Realizează
sindromul de condensare pulmonară.
Pneumonia lobară este acumularea de exudat inflamator în alveole, cu localizare lobară.
Bronhopneumonia este inflamaţia ce afectează mai multi lobuli pulmonari şi
bronhiolele aferente, evoluând în focare multiple, în diferite stadii de evoluţie.
Pneumonia interstiţială (atipică) este inflamaţia ce afectează interstiţiul pulmonar.
Pneumoniile contractate în afara spitalului sunt determinate de pneumococ, stafilococ auriu,
mycoplasma pneumoniae, virusuri. Cele contractate în mediu de spital (pneumonii
nosocomiale) sunt determinate de piocianic, E. Coli, klebsiela, proteus, germeni anaerobi,
Legionella.
Microbii ajung în plămâni pe cale aerogenă (inhalare), pe cale hematogenă sau limfatică
(aduşi din alte focare de infecţie).
Factorii favorizanti ai pneumoniilor sunt:
- atenuarea mecanismelor antiinfecţioase ale plămânului;
- fumat, consum de alcool, poluare atmosferică;
- afecţiuni respiratorii preexistente (viroze, BPOC, tumori);
- boli debilitante (diabet zaharat, ciroză hepatică, insuficienţă renală, SIDA);
- expunere la frig;
- administrarea de cortizon, citostatice;
- atenuarea mecanismelor de apărare pulmonară;
■ mecanice: reflexe de apărare (tuse, strănut), activitatea muco-ciliară, traiect sinuos al
foselor nazale;
■ secretorii: mucus, lizozim, inumglobuline, surfactant;
■ celulare: neutrofile, macrofage, limfocite.

PNEUMONIA LOBARĂ (PNEUMONIA PNEUMOCOCICĂ)

DEFINIŢIE: pneumonia lobară este o inflamaţie acută a alveolelor, cu localizare lobară

sau segmentară, produsă de pneumococ.
ETIOPATOGENIE

5
 Infecţia cu Streptococcus pneumoniae (pneumococ) se face pe cale aeriană, cu germenii
aspiraţi de la nivelul orofaringelui, atunci când mecanismele de apărare pulmonară sunt
atenuate. Pneumonia e localizată pe un lob pulmonar sau pe câteva segmente, în regiunile
inferioare şi posterioare ale plămânului.
Evoluţia se desfăşoară în 4 stadii:
- stadiul de congestie - constituirea exudatului alveolar.
- stadiul de hepatizaţie roşie - exudatul este bogat în hematii, leucocite, fibrină şi
germeni, lobul pulmonar avand aspect asemănător cu ficatul.
- stadiul de hepatizaţie cenuşie - hematiile, leucocitele şi fibrina se ezintegrează, iar
germenii sunt fagocitaţi. Este începutul vindecării.
- stadiul de rezoluţie - exudatul e eliminat, plămânul revenind la structura normală.
SIMPTOMATOLOGIE Debutul este brusc cu:
- frison solemn (unic şi intens), febră 39-40 grade,
- junghi toracic submamelonar accentuat cu respiraţia şi tusea,
- tuse neproductivă.
Perioada de stare e caracterizează prin urmatoarele simptome:
- stare generală alterată, febră
- inapetenţă, vărsături
- adinamie, confuzie
- transpiraţii, oligurie, hipotensiune arterială, tahicardie
- facies congestionat, herpes nazo-labial
- tusea uscată devine productivă, cu spută ruginie
- junghiul submamelonar devine intens; junghiul poate fi localizat la nivelul umărului în
pneunomia vârfului; durerea abdominală apare în pneumonia lobului inferior
- dispnee cu polipnee.
Evoluţia naturală a pneumoniei este spre vindecare în 9-15 zile. Sub tratament cu
antibiotice vindecarea apare în 5-7 zile.
Complicaţiile pneumoniei sunt: pleurezia serofibrinoasă sau purulentă, pericardita
purulentă, endocardita pneumococică, insuficienţa cardiacă acută, meningita, glomerulonefrita,
abcesul pulmonar, atelectazia pulmonară, suprainfecţia şi rezoluţia întârziată. Mai rar pot
apărea: dilataţie gastrică acută, ileus paralitic, tromboflebită profundă, artrită septică, tulburări
psihice, etc.
INVESTIGAŢII PARACLINICE

6
 1. Hemoleucograma - leucocitoză cu neutrofilie
2. VSH, fibrinogen- valori crescute
3. Radiografia toracică-opacitate triunghiulară, cu vârful spre hil şi baza spre periferie,
omogenă, de intensitate subcostală, bine delimitată, ocupând un lob.
4. Examenul bacteriologic al sputei (frotiu şi culturi) identifică pneumococul.
5. Hemocultura poate fi pozitivă pentru pneumococ.
TRATAMENT
Tratamentul igieno-dietetic
Se recomandă - repaus la cameră cu atmosferă umidifiată, caldă
- regim hidro-lacto-zaharat,bogat în vitamine
- lichide calduţe (ceai, compot, supă) în cantităţi mari
Tratament etiologic
Penicilina G este antibioticul de elecţie în tratamentul pneumoniei lobare, în doză de 4-
6 milioane UI pe zi, timp de 7-10 zile.
În caz de alergie la penicilină se pot folosi: amoxicilină+clavulanat 2g pe zi, ampicilină
2-4g pe zi, eritromicină 2g pe zi, cefalosporine 2g pe zi.
Tratamentul simptomatic
- antiinflamatoare nesteroidiene, antipiretice: aspirina, paracetamol, ibuprofen,
piroxicam.
- calmante ale tusei (codeină, dionină) în faza uscată.
- expectorante (sirop expectorant, bromhexin, ambroxol, trecid).
Profilaxia se face prin administrarea de vaccin antipneumococic o doză, administrată
intramuscular, la 4-6 ani.

PNEUMONIA STAFILOCOCICA (BRONHOPNEUMONIA)

DEFINIŢIE: Bronhopneumonia este inflamaţia acută a alveolelor şi a bronhiilor

terminale determinată de stafilococul auriu, sau de streptococul hemolitic.
ETIOPATOGENIA
Infecţia cu stafilococ auriu se face prin depăşirea mecanismelor de apărare pulmonară,
mai ales la pacienţii cu boli debilitante. Ea are loc pe două cai: aeriană şi hematogenă. Rezultă
multiple focare de pneumonie, raspândite în tot plămânul, cu centru necrotic, ce comunică cu o
bronhie. Astfel, puroiul se evacuează prin bronhii, iar in locul său rămâne o cavitate
(pneumatocel).

7
 SIMPTOMATOLOGIE
Debutul este insidios, cu febră moderată, frisoane şi tuse neproductivă, după un episod
de gripă.
În perioada de stare
- febra creşte şi devine renitentă sau continuă, insoţită de frisoane
- starea generală se alterează
- dispneea este progresivă cu cianoză a buzelor şi extremităţilor
- durerea toracică e difuză
- tusea e productivă cu spută muco-purulentă cu striuri sangvine sau chiar hemoptoică
- inapetenţă, vărsături
- adinamie, confuzie.
Evoluţia este gravă, cu mortalitate mare. Sub tratament, vindecarea e lentă, cu
persistentă îndelungată a febrei.
Complicaţiile sunt severe: empiem pleural, pneumotorax, meningită stafilococică,
endocardită acută, insuficienţă respiratorie acută, şocul septic.
INVESTIGAŢII PARACLINICE
1. Hemoleucograma - leucocitoză cu neutrofilie
2. VSH, fibrinogen- valori crescute
3. Radiografia toracică- opacitaţi în diferite stadii de evoluţie, răspândite în tot
plămânul, cu hipertransparenţe în centru (pneumatocele). Rar poate apărea opacitate
segmentară sau lobară neomogenă.
4. Examenul bacteriologic al sputei (frotiu şi culturi) identifică stafilococul
5. Hemocultura poate fi pozitivă pentru stafilococ.
TRATAMENTUL trebuie să fie energic, complex, instituit cât mai precoce şi menţinut
minim 3 săptămâni.
Tratamentul igieno-dietetic
Se recomandă - repaus la cameră cu atmosferă umidifiată, caldă.
- regim hidro-lacto-zaharat.
- lichide calduţe (ceai, compot, supă) în cantităţi mari
- internare obligatorie în spital, în secţie de medicină internă sau chiar în secţie de terapie
intensivă.
Tratamentul simptomatic
- antiinflamatoare nesteroidiene, antipiretice: aspirina, paracetamol, ibuprofen,

8
 piroxicam.
- calmante ale tusei (codeină, dionină) în faza uscată.
- expectorante (sirop expectorant, bromhexin, ambroxol, trecid).
- oxigenoterapie în insuficienţa respiratorie
- perfuzii cu ser fiziologic sau ser glucozat în deshidratare
- perfuzii cu dopamină şi HHC în şoc septic.
Tratamentulul etiologic se face cu antibiotice:
- peniciline de semisinteză rezistente la penicilinază: oxacilină 4-10g pe zi sau
cloxacilină 4-6g pe zi sau
- cefalosporine (ceforoxim, cefotaxim,cefamandol) sau
- vancomicină în alergii la penicilină sau
- fluorochinolone (ciprofloxacină, pefloxacină,ofloxacină).
Toate aceste grupe se administrează în asociaţie cu aminoglicozide: gentamicină 3-4g
pe zi sau kanamicină 1g pe zi sau amikacină 15mg pe kilogram corp pe zi.

PNEUMONIILE ATIPICE

DEFINIŢIE ŞI ETIOPATOGENIE
Pneumoniile atipice sunt inflamaţii ale tesutului interstiţial pulmonar, fără exudat
alveolar, determinate de virusuri (virus gripal A, virus rujeolic, virus varicelo-zosterian,
adenovirusuri), chlamidii, ricketsii (ricketsia burnetti) sau mycoplasme (mycoplasma
pneumoniae).
SIMPTOMATOLOGIE
Debutul este brusc, precedat de o infecţie a căilor respiratorii superioare, cu:
- febră, alterarea moderată a stării generale,
- astenie, mialgii, artralgii
În perioada de stare apare tusea iritativă, neproductivă, persistentă.
Evoluţia este autolimitată, în funcţie de etiologie, 5-14 zile.
INVESTIGAŢII
1. Hemoleucograma - leucopenie
2. VSH, fibrinogen- valori crescute
3. Radiografia toracică-opacităţi liniare ce merg de la hil spre periferie, difuze, uni sau
bilaterale.
4. Teste serologice

9
 - reacţia de hemaglutinare identifică mycoplasma pneumoniae şi ricketsia burnetti
- reacţia de inhibare a hemaglutinării identifică virusul gripal A
- reacţia de fixare a complementului identifică virusul gripal A, virusul rujeolic,
virusul varicelo-zosterian, adenovirusurile, ricketsia burnetti, chlamidiile.
TRATAMENT
Tratamentul igieno-dietetic
Se recomandă - repaus la cameră cu atmosferă umidifiată, caldă.
- regim hidro-lacto-zaharat.
- lichide calduţe (ceai, compot, supă) în cantităţi mari
- eventual internare în Spital de boli infecţioase.
Tratamentul simptomatic
- antiinflamatoare nesteroidiene, antipiretice: aspirina, paracetamol, ibuprofen,
piroxicam.
- calmante ale tusei (codeină, dionină) în faza uscată.
- expectorante (sirop expectorant, bromhexin, ambroxol, trecid).
Tratamentul etiologic este necesar numai în pneumoniile determinate de chlamidii si
ricketsii sau în caz de suprainfecţie bacteriană a pneumoniilor virale.
Se administrează Tetraciclină 2-4g pe zi sau Doxicilină 100-200mg pe zi.

IV. SUPURATIILE PULMONARE

9

BRONŞIECTAZIILE

DEFINIŢIE: bronşiectaziile sunt dilataţii permanente şi ireversibile ale bronhiilor de

calibru mediu, datorate alterării structurii peretelui bronşic. Se manifestă clinic prin bronhoree -
expectoraţie purulentă în cantitate mare.
ETIOPATOGENIE
Bronşiectaziile pot
fi:
• secundare unor infecţii (rujeola, tusea convulsivă, bronşiolita, bronşita, pmeunonia,
TBC) sau unor obstrucţii bronşice (tumori, corpi străini)
• congenitale în traheobronhomalacie, mucoviscidoză
• asociate cu sindroame imunodeficitare.

10
 După forma lor, bronşiectaziile pot fi: cilindrice, chistice, saculare sau moniliforme
(asemănătoare unui sirag de mărgele).
Afectează bronhiile lobulare inferioare, acestea fiind dilatate, cu perete îngroşat şi
secreţii abundente în lumen.
SIMPTOMATOLOGIE
Dacă nu se suprainfectează, bronşiectaziile pot fi asimptomatice timp îndelungat.
Debutul este insidios, cu repetate bronşite apărute în sezonul rece, trenante.
Principalele simptome sunt:
- tuse matinală
- bronhoreea- expectoraţie muco-purulentă, abundentă, fetidă, ce se stratifică: stratul
superior e spumos şi aerat, stratul al II lea e muco-purulent, verzui, stratul al III lea e
mucos şi fluid, iar ultimul strat e purulent, vâscos şi verzui. Uneori poate fi ca o spută
purulentă, banală, dar în cantitate mare 200 mililitri pe zi.
- dispneea de efort e cu atât mai severă cu cât bronşiectaziile sunt mai întinse.
- hemoptizia sau sputa cu striuri sangvinolente
Simptomele generale sunt atenuate: subfebrilitate, astenie, inapetentă, scădere în
greutate.
INVESTIGAŢII
1. Hemoleucograma - leucopenie
2. VSH, fibrinogen- valori crescute
3. Radiografia toracică poate fi normală sau poate arăta accentuare localizată a
desenului bronho-alveolar, imagini areolare, niveluri lichidiene, îngroşări ale pereţilor
bronşici ,, linie de tranvai”.
4. Bronhografia este metoda de electie în diagnosticul bronşiectaziilor, vizualizând
dilataţii cilindrice sau în şirag de mărgele sau sub formă de sac sau în ciorchine de strugure.
5. Computer tomografia evidenţiază dilataţiile bronşice.
6. Scintigrafia pulmonară vizualizează modificările vaselor pulmonare la nivelul
bronşiectaziilor.
7. Bronhoscopia identifică bronşiectaziile ca arii dilatate, inflamate cât şi sediul
hemoptiziilor şi al obstructiilor bronşice.
8. Spirograma poate fi normală sau poate diagnostica tulburări obstructive sau mixte în
bronşiectaziile vechi.
9. Examenul bacteriologic al sputei identifică bacteriile ce au determinat suprainfecţia

11
bronşiectaziilor şi sensibilitatea lor la antibiotice.
10. Radiografia sinusurilor anterioare ale feţei (SAF) şi radiografia mastoidei sunt utile
în diagnosticarea unor sindroame asociate bronşiectaziilor:
- sindromul Mounier-Kuhn- bronşiectazii şi etmoido-antrită
- sindromul Kartagener- bronşiectazii, situs inversus şi sinuzită cronică.
11. Ionograma e utilă în diagnosticul mucoviscidozei.
12. Dozarea inunglobulinelor A şi E în secreţiile respiratorii e utilă în diagnosticul
deficitelor imune.
Cele mai valoroase investigaţii sunt bronhografia, bronhoscopia şi examenul
bacteriologic al sputei.
TRATAMENT
TRATAMENTUL MEDICAL
Tratament igieno-dietetic
- alimentaţie corectă, hidratare suficientă
- abandonarea fumatului
- profilaxia infecţiilor bronşice prin vaccinare antigripală (anuală) şi antipneumococică
(la 4-5ani)
- eradicarea focarelor de infecţie rino-sinusale, amigdaliene, dentare.
Antibioterapia se administrează în caz de suprainfecţie bronşică, timp de 10-15 zile. Se
administrează antibiotice în conformitate cu antibiograma sau antibiotice cu spectru larg
(amoxicilină, amoxicilină+clavulanat, cefalosporine, fluorochinolone). În infecţiile severe
acestea se asociază cu aminoglicozide (gentamicină) şi cu metronidazol.
Drenajul secreţiilor bronşice se face prin drenaj postural, tapotaj toracic, kinetoterapie
respiratorie. În cazuri grave se efectuează bronhoscopie pentru aspirarea secreţiilor.
Tratamentul simptomatic
- administrarea de expectorante şi mucolitice: bromhexin, acetil-cisteina
- administrarea de bronhodilatatoare: miofilin, berotec, ventolin.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL este singurul tratament ce vindecă bronşiectaziile.
Se practică extirparea acestora prin lobectomie, segmentectomie sau pneumectomie.

ABCESUL PULMONAR

DEFINIŢIE: Abcesul pulmonar este o supuraţie circumscrisă, având o membrană

proprie, cu evoluţie spre necroză şi eliminare a ţesuturilor devitalizate, manifestată clinic prin

12
bronhoree purulentă, fetidă. Supuraţia e favorizată de bolile debilitante şi de atenuarea
mecanismelor de aparare ale plămânului.
Abcesele pot fi primare, când se dezvoltă pe ţesuturi normale, prin infecţie cu germeni
anaerobi proveniţi din focare de infecţie dentare, amigdaliene sau sinusale. Abcesele secundare
se datorează suprainfecţiei unor leziuni: pneumonii, cancere, chisturi, caverne TBC,
bronsiectazii, corpi străini bronşici.
ETIOPATOGENIE
Bacteriile ajung în plămân prin aspiraţie de la focarele de infecţie dentare, amigdaliene
sau sinusale, pe cale hematogenă sau prin continuitate de la focare de infecţie de vecinătate
(abces hepatic). Se formează o colecţie purulentă delimitată de o membrană piogenă şi de tesut
inflamator. Aceasta se va deschide într-o bronhie, cu eliminarea unei cantităţi mari de puroi şi
formarea unei cavităţi.
SIMPTOME
Debutul corespunde perioadei de formare a abcesului e asemănător unei pneumonii.
Simptomele: stare generală alterată, febră, tuse neproductivă, junghi toracic, şi dispnee se
agravează progresiv chiar şi sub tratament cu antibiotice.
Perioada de stare corespunde deschiderii abcesului. Acum apare vomica - eliminarea
unei cantităţi mari de puroi amestecat cu sânge, fetid, după un acces violent de tuse. Se asociază
cu dispnee severă şi hemoptizie.
Perioada de supuratie cronică e marcată de febră neregulată, transpiraţii, stare generală
alterată şi bronhoree purulentă.
INVESTIGAŢII
1. Radiografia pulmonară şi
2. Tomografia pulmonară evidenţiază opacitate rotundă, omogenă, iar după
evacuarea abcesului imagine cavitară hidro-aerică.
3. Computer tomografia e o metodă modernă ce oferă date complete privind
extensia şi localizarea abcesului.
4. Bronhografia e obligatorie, ea decelând leziunile asociate (cancer, corpi străini)
şi permiţând prelevarea de puroi pentru examenul bacteriologic.
5. Examenul bacteriologic al sputei: frotiu şi cultură cu antibiogramă identifică
germeni anaerobi.
6. Hemoleucograma: leucocitoză cu neutrofilie.
7. Radiografia sinusurilor anterioare ale feţei (SAF) poate diagnostica o sinuzită cronică.

13
 8. Ortopantomografia decelează focarele de infecţie dentare.
9. Echografia abdominală poate decela un abces hepatic.
10. Exudatul faringian şi ASLO pot decela un focar de infecţie amigdalian cu
streptococ betahemolitic.
TRATAMENT
TRATAMENT MEDICAL
Tratament igieno-dietetic
- repaus la cameră cu atmosferă umidifiată, caldă.
- regim hidro-lacto-zaharat.
- lichide calduţe (ceai, compot, supă) în cantităţi mari, 2-3 litri pe zi
- internare în Spital de pneumoftiziologie
- kinetoterapie, drenaj postural, tapotaj toracic
Tratamentul etiologic se face cu antibiotice cu spectru larg, în doze masive,
administrate i.v, în asociere. Se utilizează Penicilina G 20-40 milioane UI pe zi sau
cefalosporine, clindamicină, cloramfenicol, imipenem, tienamicina ce se asociază cu
gentamicină şi metronidazol. Antibioterapia durează minim 4-6 săptămâni.
Tratamentul simptomatic
- antiinflamatoare nesteroidiene, antipiretice: aspirina, paracetamol, ibuprofen,
piroxicam.
- calmante ale tusei (codeină, dionină) în faza uscată.
- expectorante (sirop expectorant, bromhexin, ambroxol, trecid).
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Extirparea abcesului prin lobectomie sau segmentectomie. Este utilă şi asanarea
focarelor de infecţie amigdaliene (amigdalectomie), sinusale (puncţii, sinusectomii) şi dentare
(extracţii).

GANGRENA PULMONARĂ

DEFINIŢIE: gangrena pulmonară este o supuraţie difuză, extinsă, toxică ce afectează şi

distruge tot plămânul, determinând şoc septic.
ETIOPATOGENIE
Este determinată de streptococ hemolitic, anaerobi, fuzospirili ce se grefează la nivelul
plămânului mai ales la pacienţii cu boli debilitante sau cu imunodepresie şi produc o supuraţie
extensivă, ce nu are limite precise, formând un sistem de cavităţi ce comunică între ele.

14
Gangrena poate fi primară când se dezvoltă pe plămânul normal sau secundară când apare ca o
complicaţie a unei pneumonii sau bronhopneumonii.
SIMPTOME
Debutul este insidios cu stare generală gravă, febră, frisoane, junghi toracic şi tuse
neproductivă.
În perioada de stare apar febră înaltă cu frisoane repetate, dispnee severă, vomică,
respiraţie şi expectoraţie fetide. Starea generală nu se ameliorează nici după vomică.
În perioada de supuraţie cronică, expectoraţia este abundentă, fetidă, purulentă,
sangvinolentă, conţinând ţesut pulmonar necrozat.
INVESTIGAŢII
1. Radiografia toracică - opacităţi difuze şi nivele hidro-aerice multiple.

15
 2. Examenul bacteriologic al sputei decelează anaerobi.
3. Hemoleucograma - leucocitoză cu neutrofilie apoi leucopenie
TRATAMENTUL este asemanator celui descris la capitolul „Abcesul pulmonar”. În
plus se administrează ser antigangrenos în doze mari.

V. TUBERCULOZA

DEFINIŢIE: tuberculoza este o boală infecto-contagioasă determinată de

Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch) ce afectează întregul orgamism, având ca localizare
predilectă plămânul.
Infecţia TBC este infecţia latentă cu Mycobacterium tuberculosis, fără manifestări
clinice, radiologice sau bacteriologice.
Boala TBC este infecţia TBC cu manifestări clinice, radiologice sau bacteriologice, ce
necesită tratament tuberculostatic.
Tuberculoza primară este prima etapă în evoluţia bolii TBC, apărută în urma
primoinfecţiei.
Tuberculoza secundară este a doua etapă în evoluţia bolii TBC, rezultată în urma
reactivării focarelor de infecţie rămase în urma TBC primare sau în urma unor noi contaminări
cu Mycobacterium tuberculosis. Leziunea caracteristiucă este caverna.
ETIOPATOGENIE
Mycobacterium tuberculosis determină tuberculoza. Este un bacil acido-alcoolo-
rezistent, datorită învelişului său alcătuit din substante grase.
Uneori şi Mycobacterium bovis şi Mycobacterium africanum pot produce TBC.
Contaminarea se produce direct de la bolnavul cu TBC sau indirect din mediul
contaminat de către bolnavi (praf, alimente, obiecte de toaletă).
Căile de contaminare sunt:
- calea aeriană e cea mai frecventă şi se face prin particule aerosolizate (picăturile
Pfluge) ce provin de la bolnavii TBC şi sunt aspirate în arborele bronşic, de către
indivizii sănătoşi.
- calea digestivă e specifică infecţiei cu Mycobacterium bovis şi se realizează prin
ingestia de lapte provenit de la animale cu mastită TBC.
Urmatoarele căi sunt rare:
- calea cutanată-apare la cei ce manevrează produse patologice provenite de la bolnavii

3 16
 cu TBC (laboranţi, necropsieri).
- calea conjunctivală-infectarea se produce prin proiectarea particulelor infectante pe
conjunctivă.
- calea transplacentară-infectarea fatului în timpul vieţii intrauterine, de la mama
bolnavă.Contaninarea se poate produce şi în timpul naşterii, prin aspirare de lichid
amniotic infestat cu bacili Koch.
- calea parenterală-se produce prin asepsie şi sterilizare defectuoasă a instrumentarului.
Odată ajuns în organism bacilul Koch produce primoinfecţia. Sediul leziunilor TBC
este pulmonar sau digestiv, în funcţie de calea de contaminare. Ganglionii limfatici sunt
constant afectaţi. Primoinfecţia poate fi inaparentă (numai IDR pozitiv) sau aparentă (IDR
pozitiv, manifestări clinice şi radiologice). Leziunile specifice ale primoinfecţiei sunt: şancru de
inoculare şi adenopatia satelită (complexul primar). De obicei primoinfecţia se vindecă dar
bacilii rămân în organism, în stare de latenţă. Când rezistenţa organismului scade, bacilii se
reactivează şi determină TBC secundară. În organism Mycobacterium tuberculosis se
raspândeşte în organism pe cale:
- bronhogenă-când cazeumul (puroiul tipic TBC) ajunge în bronhii se răspândeşte în tot
plămânul;
- limfatică- apare atunci când leziunile TBC se deschid în vase limfatice, fiind raspândite
în organism;
- hematogenă- apare atunci când leziunile TBC se deschid în vase sangvine, fiind
raspândite în organism;
Ca urmare a răspândirii în organism sunt afectate multiple organe şi sisteme. Astfel
apare:
Tuberculoza respiratorie:
- tuberculoza pulmonară
- tuberculoza cailor respiratorii: TBC nazală, TBC faringiană, TBC laringiană
- pleurezia TBC Tuberculoza
extrarespiratorie:
- tuberculoza sistemului nervos
- tuberculoza oculară (uveită, corneană, sclerală)
- tuberculoza ganglionară
- tuberculoza osteo-articulară
- tuberculoza digestivă

3 17
 - tuberculoza uro-genitală
- tuberculoza cutanată
- tuberculoza tiroidiană.
Factorii de risc ai tuberculozei:
- anumite grupe de vârstă: copiii sub 5 ani, vârstnicii, pubertatea.
- sexul masculin.
- rasa neagră.
- conditiile socio-economice precare: locuinţă insalubră, suprapopulată, nerespectarea
igienei personale.
- alcoolismul, fumatul, consumul de droguri.
- foştii bolnavi de tuberculoza.
- contactul cu bolnavii TBC (rudele acestora, personalul sanitar din spitalele de pneum
ofti zi ol ogie).
- primii 2 ani după primoinfecţia TBC.
- pacienţii cu afecţiuni debilitante (diabet zaharat, ulcer gastro-duodenal, ciroza hepatică,
insuficienţa renală cronică, cancerele, HIV-SIDA, cancerele, pneumoconiozele).
- pacienţii cu transplant de organe, sub tratament imunosupresor.
- pacienţii hemodializaţi, pacienţii sub cure prelungite de antiinflamatoare steroidiene,
pacienţii sub radioterapie sau chimioterapie.
- pacienţii cu boli respiratorii cronice (BPOC, insuficienţă respiratorie cronică).

SIMPTOMATOLOGIE
I. TUBERCULOZA RESPIRATORIE
A. TUBERCULOZA PULMONARĂ
Debutul poate fi: asimptomatic sau
lent progresiv (insidios) sau acut
- imită gripa sau pneumonia - cu
hemoptizie.
Ulterior se instalează sindromul de impregnaţie bacilară: astenie, subfebrilitate,
inapetentă, scădere în greutate, transpiraţii nocturne. La acesta se asociază tusea cu expectoraţie
purulentă cu durată mai mare de 3 săptămâni, dispneea, durerile toracice localizate, hemoptizia.
A.1 TUBERCULOZA PRIMARĂ afectează în principal copiii şi tinerii. Este o
infecţie pe cale bronhogenă cu Mycobacterium tuberculosis provenit din mediul extern.
FORME CLINICE

3 18
 1. Primoinfectia inaparentă nu are manifestări clinice şi radiologice, diagnosticul
bazându-se pe pozitivarea IDR la tuberculină.
2. Primoinfectia manifestă simplă nu are manifestări clinice. Diagnosticul se bazează
pe semnele radiologice: complexul primar alcătuit din:
- şancru de inoculare: opacitate rotundă sau poligonală, cu diametru de câţiva
milimetri, situat în apropierea pleurei.
- adenopatia satelită la nivelul hilului sau mediastinului şi pe pozitivarea IDR la
tuberculină.
3. Primoinfectia cu complicaţii benigne e frecventă la copiii mici şi se manifestă prin
pleurezie sau complicaţii locale: adenopatii ce determină compresiunea bronşică sau fistulă
între ganglion şi bronhie.
4. Primoinfectia cu complicaţii grave
a) Pneumonia şi bronhopneumonia TBC debutează insidios iar în evoluţie se
agravează brusc: febră 39-40 grade, dispnee, cianoză, tuse, stare generală alterată cu
areactivitate, inapetenţă şi scădere în greutate.
b) Meningo-encefalita TBC
c) Tuberculoza miliară reprezintă afectarea simetrică a ambilor plămâni şi a altor
organe, rezultată în urma diseminării hematogene sau limfatice a Mycobacterium
tuberculosis. Are evoluţie gravă.
Radiologic se caracterizează prin opacitaţi micronodulare (asemănătoare boabelor de
mei), distribuite uniform în ambele arii pulmonare.
d) Tuberculoza primară cavitară -caverna rezultă prin necrozarea şancrului de
inoculare şi evacuarea cazeumului (puroiul specific TBC) în bronhii; ca urmare apar
noi leziuni TBC, la distanţa de cavernă.
A.2 TUBERCULOZA SECUNDARĂ este specifică vârstei adulte. Se datorează
reactivării focarelor de TBC primară sau unei noi contaminări cu Mycobacterium tuberculosis
provenit din mediul extern.
FORME CLINICE
a) Tuberculoza cazeoasă circumscrisă (tuberculomul)
b) Tuberculoza cazeoasă extensivă (tuberculoame multiple)
c) Tuberculoza infiltrativă
d) Tuberculoza miliară
Pacienţii cu aceste forme de TBC elimină o cantitate mică de bacili prin spută, ca

3 19
urmare sunt puţin contagioşi.
e) Tuberculoza cavitară - pacienţii elimină o cantitate mare de bacili şi sunt foarte
contagioşi. Pe radiografia toracică apar multiple caverne.
A. 3 TUBERCULOZA DISEMINATĂ
Apare la indivizii cu imunitate scăzută, la care are loc diseminarea limfatică sau
hematogenă a bacililor Koch. Dacă diseminarea se face în mica circulaţie rezultă tuberculoza
miliară pulmonară manifestată prin febră, dispnee severă şi cianoză. Diseminarea în marea
circulaţie produce tuberculoza miliară ce afectează întreg organismul manifestată prin stare
generală gravă, febră, dispnee, cianoză, hepatosplenomegalie, icter, cefalee, fotofobie, etc.
B. TUBERCULOZA CĂILOR RESPIRATORII
Există forme de TBC primară şi secundară. Adenopatia cervicală însoteşte frecvent
aceste localizări TBC.
1. TUBERCULOZA NAZALĂ
Leziunile sunt noduli gălbui, ulceraţii, tuberculoame şi cicatrice ce afectează mucoasa
nazală odată cu cartilagiile şi oasele proprii ale nasului, producând obstrucţie nazală, rinoree
purulentă şi distrugerea scheletului nazal.
2. TUBERCULOZA FARINGIANĂ
Se manifestă prin febră, disfagie dureroasă, sialoree şi scădere în greutate. La nivelul
mucoasei faringelui apar noduli gălbui, ulceraţii cenuşii şi cicatrice ce se pot extinde spre fosele
nazale sau laringe.
3. TUBERCULOZA LARINGIANĂ
Determină leziuni diverse ce pot imita o laringită cronică sau un cancer laringian. Se
manifestă prin dispnee, disfonie, disfagie dureroasă, tuse şi febră.

C. PLEUREZIA TUBERCULOASĂ este inflamaţia pleurei determinată de

Mycobacterium tuberculosis, caracterizată prin prezenţa de lichid sero-fibrinos sau purulent în
cavitatea pleurală.
1. Pleurezia sero-fibrinoasă apare la tineri. Are debut progresiv, precedat de sindromul
de impregnaţie bacilară, cu:
- febră, frisoane repetate şi
- junghi toracic ce iradiază în umăr şi abdomen, accentuat de mişcările respiratorii şi
tuse, atenuat de decubitul lateral pe hemitoracele afectat.
În perioada de stare-febra este constantă ,,în platou”

3 20
 - junghiul toracic diminua odată cu formarea lichidului
- dispneea se accentuează odată cu formarea lichidului
- tusea este iritativă
- hemitorascele afectat bombează
2. Pleurezia purulentă (empiemul pleural) are simptomatologie asemănătoare, dar
mai gravă, cu evoluţie prelungită. Rezultă prin diseminarea limfatică a Mycobacterium
tuberculosis sau prin deschiderea în pleură a unei leziuni TBC.

II. TUBERCULOZA EXTRARESPIRATORIE

A. TUBERCULOZA GANGLIONARĂ este inflamaţia ganglionilor limfatici,

determinată de infecţia cu Mycobacterium tuberculosis. Afectează în principal ganglionii
cervicali, dar se poate localiza şi în ganglionii hilari, axilari şi inghinali.
Este secundară TBC pulmonare sau apare ca urmare a contaminării pe cale digestivă.
Caracteristic, adenopatiile sunt multiple, în lungul lanţurilor ganglionare (şirag de
mărgele), de dimensiuni moderate, ferme, nedureroase. Cresc lent, devin moi şi aderă între ei şi
la planurile din jur formând o masă tumorală neregulată, fluctuentă. Ulterior, piele se subţiază,
devine violacee şi se perforează în mai multe puncte prin care se exteriorizează cazeum.
Evoluţia este îndelungată şi se vindecă tardiv, lasând cicatrice monstruoase. Sindromul de
impregnaţie bacilară se asociază supuraţiei ganglionare.
B. TUBERCULOZA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
Rezultă în urma diseminării hematogene a Mycobacterium tuberculosis.
1. Meningoencefalita TBC apare în cadrul TBC miliare.
Simptome:
- febră, astenie, scădere în greutate, inapetenţă
- stare confuzională până la comă
- cefalee, fotofobie, redoarea cefei, paralizii de nervi cranieni.
2. Tuberculom cerebral are simptome asemanatoare unei tumori cerebrale:
- cefalee, vărsături ,,în jet”
- convulsii
- paralizii.
C. TUBERCULOZA OSTEO-ARTICULARĂ
Mycobacterium tuberculosis ajunge prin diseminare hematogenă în ţesutul osos şi
articular formând tuberculi şi localizându-se predilect la nivelul coloanei vertebrale şi mai rar la

3 21
nivelul articulaţie coxo-femurale (şold) şi a genunchiului.
1. Osteoartrita TBC a coloanei vertebrale (Morbul Pott)
Infecţia afectează vertebrele şi discurile intervertebrale pe care le distruge. Astfel apar
tasările şi deformările coloanei.
Simptome:
- debut insidios cu subfebrilitate, paloare, inapetentă şi scădere în greutate
- durere locală vie este cel mai precoce simptom şi se insoţeste de contractura muşchilor
paravertebrali şi de imobilizarea coloanei
- rigiditatea coloanei vertebrale
- deformările coloanei vertebrale: cifoză cu scolioză şi lordoze compensatorii însoţite de
deformări ale sternului şi coastelor.
- tulburari respiratorii şi cardio-circulatorii determinate de deformările toracelui
- pareze şi paralizii ale membrelor superioare şi inferioare prin leziuni ale măduvei
spinării şi ale nervilor
- abcese reci cervicale, iliace şi la nivelul coapsei.
2. Osteoartrita TBC coxo-femurală
Afectează copiii cu vârste între 3 şi 6 ani. Prin distrugerea articulaţiei se produce luxaţia
acesteia şi scurtarea consecutivă a membrului inferior.
Simptome:
- durere locală vie şi persistentă, accentuată seara
- limitarea mişcărilor coapsei, mers şchiopătat
- scurtarea membrului inferior
- ştergerea pliurilor cutanate ale fesei, atrofie musculară
- abces rece la nivelul coapsei.
3. Osteoartrita TBC a genunchiului
Afectează copiii cu vârste între 3 şi 6 ani. Tumefierea genunchiului e dureroasă,
voluminoasă, albă, cu semiflexie antalgică şi limitarea mişcărilor în articulaţie. Tardiv apar
luxaţii şi abcese reci.
D. ABCESUL RECE
Este consecinţa unui proces tuberculos osteo-articular, ganglionar sau pleural. Supuraţia
înaintează în ţesuturi, păstrând legatura permanentă cu regiunea de origine, şi se evidenţiază la
distanţă de aceasta în regiunea cervicală, în fosa iliacă, în regiunea lombară şi fesieră, în spaţiul
intercostal sau pe faţa anterioară a coapsei.
Apare ca o formaţiune tumorală moale ce determină dureri atenuate locale, iradiate la

3 22
distanţă.
E. TUBERCULOZA DIGESTIVĂ
1. Tuberculoza intestinală este consecinţa infecţiei pe cale digestivă. La nivelul
mucoasei intestinale, în special în zona ileo-cecală, apar ulceraţii şi tuberculi. Simptomele sunt:
- subfebrilitate, astenie, paloare
- anorexie, scădere în greutate
- dureri abdominale difuze
- alternanţă diaree-constipaţie
2. Peritonita TBC apare după diseminarea hematogenă a Mycobacterium tuberculosis
şi are 2 forme clinice:
a) Peritonita adezivă caracterizată prin aderente ale organelor abdominale cu formarea
de mase tumorale. Simptomele sunt: subfebrilitatea, anorexia şi scăderea în greutate.
b) Ascita nedureroasă
3. Tuberculoza hepatică şi splenică rezultă prin diseminare hematogenă şi are ca
simptomatologie hepato-splenomegalia şi icterul.
F. TUBERCULOZA URINARĂ
Afectează rinichiul şi vezica urinară. La nivelul acestora apar focare cazeoase cu
distrucţii importante şi cicatrice deformante. Simptome: hematurie, albuminurie, piurie,
subfebrilitate, dureri lombare şi hipogastrice.
G. TUBERCULOZA GENITALĂ
La femeie determină ovarită, salpingită şi metrită TBC cu peritonită de vecinătate şi
sterilitate consecutivă.
La bărbat apar prostatita şi epididimita TBC ce produc sterilitate.
H. TUBERCULOZA CUTANATĂ este o formă rară. Leziunile specifice sunt
tuberculidele.
I. TUBERCULOZA TIROIDIANĂ
Este o afecţiune rară. Infecţia se produce pe cale hematogenă. Tiroida este marită de
volum, nodulară, dură, nedureroasă. Uneori apar fistule prin care se scurge cazeum.
J. TUBERCULOZA OCULARĂ
Infecţia TBC afectează corneea, sclera şi uveea, la nivelul acestora apărând tuberculi.
Determină tulburări de vedere şi supuraţii la nivelul orbitei.
INVESTIGAŢII
1. Examenul

3 23
 bacteriologic Metodele
sunt:
- examenul microscopic pe lamă colorată Ziehl-Nielsen: Mycobacterium tuberculosis
apare sub formă de bastonaşe roşii, fine, pe fond albastru.
- cultură pe mediu specific Lowenstein
- inoculare la cobai (metodă costisitoare, rar utilizată)
Produsele patologice examinate sunt:
- sputa
- lichidul de spălătură gastrică (copii nu expectorează, ci înghit sputa)
- puroi din ganglionii TBC, tiroidă şi din articulaţiile afectate
- urină în cazul TBC urinare şi genitale
- sânge pentru hemoculturi (în miliara TBC)
- lichid cefalo-rahidian (LCR) recoltat prin puncţie rahidiană
- lichid pleural recoltat prin puncţie pleurală
Examenul microscopic al sputei clasifică bolnavii TBC în:
- surse importante-cei pozitivi la examenul microscopic
- surse probabile-cei pozitivi la culturi
- surse posibile-examen bacteriologic negativ.
2. Examenul anatomo-patologic este necesar în cazul TBC nazale, faringiene,
laringiene, pleurale, hepatice, splenice, cutanate, renale şi cerebrale, permiţând diagnosticul de
TBC şi diferenţiind leziunile de tumorile maligne.
3. Radiografiile şi tomografiile
3.1. Radiografia şi tomografia
pulmonară Leziunile TBC sunt
diverse:
- opacităţi micronodulare şi macronodulare, liniare
- imagini cavitare, pleurezii, calcificări
- retracţii ale scizurilor, hilurilor şi mediastinului.
Pot afecta mai mulţi lobi sau chiar ambii plămâni, fiind localizate în segmentele apicale
şi au dinamică lentă.
Microradiofotografia este utilizată ca metodă de examinare în masă, pentru depistarea
TBC pulmonar.
3.2. Radiografiile coloanei vertebrale

3 24
 Iniţial se observă pensarea spaţiului intervertebral şi demineralizarea vertebrelor. După
6 luni de evoluţie apar cavernele osoase (geode), vertebre tasate, triunghiulare şi deformări ale
coloanei (cifoze, lordoze, scolioze)
3.3. Radiografia articulaţiei coxo-femurale
3.4. Radiografia genunchiului
Ambele decelează demineralizări osoase la capetele articulare, distrucţii osoase, luxaţii,
pensarea spaţiului articular.
4. Intradermoreactia la tuberculină (IDR t) constă în administrarea intradermică de
PPD, pe faţa anterioară a antebraţului stâng, la unirea treimii superioare cu 2 treimi inferioare.
La locul injectarii se formează imediat o denivelare. Citirea se face la 72 de ore, măsurându-se
diametrul maxim al induraţiei.
Reacţia este pozitivă dacă diametrul e mai mare de 9 milimetri.
E utilizată scala Palmer:
- tip I induraţie lemnoasă sau flictenă
- tip II induraţie elastică
- tip III induraţie depresibilă
- tip IV fără induraţie aparentă.
5. Ecografia cervicală este utilă în diagnosticul TBC gangionare şi tiroidiene.
6. Ecografia abdominală este utilă în diagnosticul TBC hepatice, splenice, urinare,
genitale.
7. Computer tomografia este utilă în diagnosticul tuberculomului cerebral.
8. Rezonanţa magnetică nucleară este utilă în diagnosticul TBC articular şi în
aprecierea distrucţiilor osteo-cartilaginoase.
9. Hemoleucogramă arată leucocitoză cu predominanţa limfocitelor; anemie.
10. Probe de inflamaţie: VSH şi fibrinogen cu valori crescute.
PROFILAXIA TUBERCULOZEI
1. Izolarea şi tratarea corectă a bolnavilor cu TBC
2. Izolarea, vaccinarea şi administrarea chimioprofilaxiei antituberculoase la contacţii
TBC

3 25
 3. Dezinfecţia camerelor şi a obiectelor bolnavilor
4. Distrugerea produselor patologice contaminate cu Mycobacterium tuberculosis
5. Diagnosticul precoce al tuberculozei prin efectuarea IDR t la copii şi tineri şi
MRF la grupele cu risc crescut
6. Educaţia sanitară
7. Imunizare specifică prin vaccinare BCG a tuturor indivizilor cu vârste între 0 şi
25 de ani cu IDR negativ
8. Cresterea rezistenţei antiinfecţioase nespecifice a organismului: alimentaţie
bogată în vitamine, echilibrată în principii nutritive, normocalorică; sport.
TRATAMENTUL TBC
• Regimul igieno-dietetic
- repaus, aeroclimatoterapie în staţiuni montane
- regim alimentar hipercaloric (3000-4000 kilocalorii/zi), hiperproteic, bogat în vitamine
- interzicerea alcoolului şi fumatului
• Tratamentul etiologic constă în administrarea de tuberculostatice. Este strict
supravegheat (administrarea medicamentelor se face sub observaţia directă a unor cadre
medicale).
Tuberculostaticele se clasifică în:
- tuberculostatice esenţiale: utilizate în tratamentul tuturor formelor de TBC
■ majore: izoniazida (HIN) şi rifampicina
■ de asociere: pirazinamida, etambutolul şi aminoglicozidele (streptomicina,
kanamicina, amikacina)
- tuberculostatice de rezervă: etionamida, cicloserina, fluorochinolonele
(ciprofloxacin), amoxicilina+clavulanat, claritromicină.
Schemele terapeutice utilizate în tratamentul TBC:
I. Schema I se administrează cazurilor noi de TBC cu examen microscopic pozitiv sau
imagini radiologice semnificative şi cazurilor grave de TBC extrarespirator:
- 2 luni se administrează zilnic: hidrazidă, rifampicină, pirazinamidă şi etambutol sau
streptomicină.
- 4 luni se administrează 3 zile pe săptămână (luni, miercuri, vineri): hidrazidă,
rifampicină.
II. Schema II se administrează cazurilor TBC care nu s-au vindecat în urma
tratamentului şi celor ce s-au reîmbolnăvit şi au spută pozitivă cu bacil Koch cât şi celor ce au

26
întrerupt tratamentul tuberculostatic.
- 2 luni se administrează zilnic: hidrazidă, rifampicină, pirazinamidă etambutol şi
streptomicină.
- 1 lună se administrează zilnic: hidrazidă, rifampicină, pirazinamidă şi etambutol.
- 5 luni se administrează 3 zile pe săptămână (luni, miercuri, vineri): hidrazidă,
rifampicină şi etambutol.
III. Schema III se administrează în cazurile uşoare de TBC:
- 2 luni se administrează zilnic: hidrazidă, rifampicină, pirazinamidă.
- 4 luni se administrează 3 zile pe săptămână (luni, miercuri, vineri): hidrazidă,
rifampicină.
IV. Schema IV se administrează în cazurile de TBC cu germeni multirezistenţi. Se
utilizează tuberculostatice de rezervă: chinolone (ciprofloxacină, ofloxacină), aminoglicozide
(amikacină, kanamicină), claritromicină, augmentin, cicloserină.
• Tratamentul simptomatic
- antitermice (paracetamol) pentru combaterea febrei;
- antitusive (codeină) în caz de tuse uscată;
- expectorante şi mucolitice (bromhexin, acetilcisteină, carbocisteină) pentru tusea
productivă;
- calmante (diazepam, fenobarbital) în caz de insomnii şi agitatie;
- hemostatice (etamsilat, vitamina K) în hemoptizii.
• Tratamentul chirurgical
- extirparea unui segment sau lob pulmonar (lobectomie, segmentectomie).
- colapsoterapia: provocarea pneumotoraxului în scopul de a pune plămânul în repaus.
- traheotomie în TBC laringiană sufocantă.
- tratament ortopedic (aparat gipsat) în tuberculoza osteo-articulară.
- extirparea ganglionilor în tuberculoza ganglionară.
- incizia şi drenajul supuraţiilor tiroidiene; tiroidectomie partială în TBC tiroidiană.
- puncţie pleurală evacuatorie; pleurostomie şi spălături pleurale în pleureziile TBC.
- extirparea abceselor reci, a tuberculoamelor cerebrale.
• Alte tratamente
- kinetoterapia în TBC osteo-articulară şi pleureziile TBC
- hemodializa în TBC urinară
- intervenţii plastice reparatorii în TBC nazală şi cutanată.

41
 IX. ASTMUL BRONŞIC

DEFINIŢIE: Astmul bronşic este o inflamaţie cronică a căilor respiratorii caracterizată

prin hiperreactivitate bronşică la diverşi stimuli, manifestată prin îngustare difuză a bronhiilor,
reversibilă spontan sau sub tratament. Obstrucţia bronşică determină crize de dispnee
expiratorie cu wheezing (expir şuierător) şi tuse.
ETIOPATOGENIE
Caracteristicile astmului bronşic sunt:
- inflamaţia cronică a căilor aeriene
- hiperreactivitatea bronşică
- obstrucţia bronşică reversibilă.
Astmul bronşic poate fi alergic sau nonalergic (infecţios).
Astmul bronşic alergic afectează persoanele tinere, cu tendinţă la alergie (atopice).
Crizele astmatice sunt declanşate de expunerea la anumite substanţe (alergeni) ce ajung la
nivelul bronhiilor pe cale inhalatorie. Testele cutanate la alergeni sunt pozitive iar nivelul
imunglobulinelor E serice e ridicat.
Astmul bronşic nonalergic afectează persoane cu vârste medii, fără antecedente
alergice. Crizele sunt declanşate de infecţii ale căilor respiratorii sau expunerea la poluanţi
atmosferici. Testele cutanate la alergeni sunt negative iar nivelul imunglobulinelor E serice e
normal.
Crizele de astm bronşic pot fi declanşate de următorii factori:
- alergeni: polen, mucegaiuri, păr, pene, dejecţii animale, alimente (căpşuni,
condimente), medicamente (aspirina, penicilina)
- noxe profesionale: vopsele, fân, faină, pulberi minerale
- poluarea atmosferică, fumatul
- infecţiile virale ale căilor respiratorii
- efortul fizic, anxietatea
- expunerea la frig
SIMPTOMELE
1. Astmul cu dispnee în crize
Crizele apar periodic, cu frecvenţă şi gravitate variabilă. Sunt nocturne şi au frecvenţă
mai mare în anotimpurile reci.
Criza astmatică se manifestă prin dispnee expiratorie, cu expir şuierător, prelungit-

41
wheezing, însotită de ortopnee. La sfârşitul crizei apare tusea cu expectoraţie mucoasă,
perlată.
2. Astmul cu dispnee cronică
Crizele astmatice tipice apar pe fondul unei simptomatologii respiratorii cronice:
dispnee de efort şi tuse productivă cu expectoraţie mucopurulentă.
3. Starea de rău astmatic
Este o criză astmatică gravă, manifestată prin insuficienţă respiratorie acută: dispnee
expiratorie cu polipnee şi ortopnee însoţită de tiraj intercostal şi cianoză. În cursul crizei apare
insuficienţa cardiacă dreaptă (turgescenţa jugularelor, hepatomegalie şi hepatalgii),
hipertensiunea, tahicardia şi tulburarile neuro-psihice: agitaţie, somnolenţă, comă.
Simptomele nu cedează la medicaţia uzuală şi pot dura mai mult de 24 de ore.
INVESTIGAŢII
1. Hemoleucograma-leucocitoză cu eozinofilie în astmul alergic.
2. Radiografia toracică
În criză apare distensia toracelui cu aplatizarea diafragmului, orizontalizarea
coastelor, lărgirea spaţiilor intercostale şi hipertransparenţă pulmonară.
3. Spirograma arată modificări caracteristice obstrucţiei cailor respiratorii:
CV, VEMS şi Indice Tiffeneau scăzute direct proporţional cu severitatea astmului; CPT, VR
crescute.
4. Testele de bronhodilatatie
Se măsoară VEMS înainte şi după 20 de minute de la administrarea unui
bronhodilatator inhalator. Dacă valoarea acestuia creste cu peste 20%, testul este pozitiv
(pacientul este astmatic).
5. Examenul citologic al sputei
Elementele caracteristice astmului bronşic sunt: eozinofilele, cristalele Charcot-
Layden (PMN dezintegrate), spiralele Curshmann (mucus), corpii Creola (celule epiteliale).
6. Teste cutanate la alergeni sunt pozitive la pacienţii cu astm bronşic alergic.
7. Dozarea imunglobulinelor E serice au valori mari la pacienţii cu astm bronşic
alergic.
8. EKG -tahicardie sinusală în criza de astm.
9. Gaze sangvine - hipoxemie şi hipercapnie în crizele severe şi stări de rău astmatic.
TRATAMENTUL
I. Educaţia sanitară a pacienţilor cu astm bronşic

41
 - evitarea expunerii la praf, polen, fum de tutun
- evitarea alimentelor alergenice, a aspirinei, sedativelor, betablocantelor.
- evitarea efortului fizic excesiv, a stressului
- cunoaşterea medicamentelor utilizate şi a celor interzise
- cunoaşterea condiţiilor individuale de apariţie a crizelor astmatice
- măsurarea la domiciliu a debitului expirator maxim cu ajutorul unui aparat portabil şi
notarea valorilor acestuia.
II. Medicatia antiastmatică
1. Bronhodilatatoarele
a) Agonistele beta-adrenergice reprezintă medicaţia de elecţie în crizele astmatice.
Au durată de acţiune:
- scurtă: efedrină şi izoproterenol
- medie: salbutamol, fenoterol şi terbutalină
- lungă: salmeterol şi formoterol.
Mod de administrare:
- per os
- inhalator cu ajutorul unui nebulizator(dupa un expir fortat se inspira lent 3-
5min.,concomitent cu apasarea dispozitivului)
b) Metilxantine: aminofilină (miofilin) şi teofilină- administrare injectabilă şi orală.
c) Anticolinergice: bromura de ipratropium- administrare inhalatorie.
2. Antiinflamatoarele
a) Antiinflamatoarele steroidiene(AI S)
- hemisuccinat de hidrocortizon (HHC), dexametazona-administrare injectabilă;
- prednison, prednisolon, metilprednisolon -administrare orală;
- butesonid, beclometazona - administrare inhalatorie.
b) Antiinflamatoarele nesteroidiene(AINS) sunt administrate inhalator, având rolul
de a preveni apariţia crizei de astm bronşic. Preparate: cromoglicat disodic, nedocromil
c) Alte antiinflamatoare: săruri de aur, hidroclorochină, metotrexat, dapson.
3. Antihistaminicele se administrează în scop profilactic. Preparatele sunt: ketotifen,
loratadină (claritine) şi desloratadină (aerius) cu administrare orală.
III. Gimnastica medicală respiratorie, curele balneare şi heliomarine, spleoterapie
(cura de salină)
Tratamentul crizei de astm

41
 Se administrează bronhodilatatoare betaadrenergice pe cale inhalatorie (salbutamol)
asociate eventual cu administrarea de HHC intravenos. Oxigenoterapia este utilă.
Tratamentul astmului cu dispnee în crize
- bronhodilatatoare betaadrenergice pe cale inhalatorie în criza de astm
- cromoglicat disodic administrat inhalator înaintea efortului fizic sau a
expunerii la alergeni.
Tratamentul astmului cu dispnee cronică
- bronhodilatatoare betaadrenergice pe cale inhalatorie în criza de astm
- cromoglicat disodic administrat inhalator zilnic.
În cazul astmului sever, cu crize frecvente şi insuficienţă respiratorie se administrează
zilnic bronhodilatatoare betaadrenergice (salmeterol) şi antiinflamatoarele steroidiene
(beclometazonă) pe cale inhalatorie şi miofilin per os.
Tratamentul stării de rău astmatic se face în secţia de terapie intensivă:
- oxigenoterapie pe sondă nazală
- administrarea de bronhodilatatoare betaadrenergice (salbutamol sau efedrină),
antiinflamatoarele steroidiene (HHC) şi miofilin în doze mari, intravenos
- reechilibrare hidro-electrolitică prin perfuzii
- administrare de antibiotice
- intubaţie oro-traheală şi respiraţie asistată în caz de insuficienţă respiratorie severă.

X. PNEUMOTORAXUL

DEFINIŢIE: Pneumotoraxul defineşte prezenţa aerului în cavitatea pleurală.

ETIOPATOGENIE
Aerul poate proveni din bronhii, ajungând în cavitatea pleurală prin efracţia pleurei
viscerale sau din mediul extern prin efracţia pleurei parietale în cursul traumatismelor
toracice.
Pneumotoraxul poate fi:
- spontan produs prin efracţia pleurei datorită unor malformaţii pleurale sau unor
afectari în cursul TBC, BPOC şi astmului bronşic.
- traumatic produs prin efracţia pleurei în traumatismele toracice şi fracturile costale.
SIMPTOME

41
 Debutul este brusc cu junghi toracic submamelonar ce iradiază în umar şi abdomen.
Progresiv apar:
- dispnee-polipnee severă ce se agravează progresiv, cianoză
- tuse iritativă
- tahicardie, hipotensiune
- hemitoracele e mărit de volum, cu spaţii intercostale lărgite.
INVESTIGAŢII
Radiografia toracică arată plămânul colabat în hil şi separat de peretele toracic printr-o
zonă clară, fără desen pulmonar. În pneumotoraxul grav apare deplasarea mediastinului.
TRATAMENT
1. Calmarea durerii cu antalgice (algocalmin, piafen, mialgin) şi a tusei cu codeină.
2. Decomprimarea şi reexpansionarea plămânului:
- decomprimarea se realizează prin aspiraţia aerului din pleură sau prin exuflaţie
decompresivă
- reexpansionarea se realizează progresiv prin drenaj pleural introdus prin peretele
toracic şi racordat la un dispozitiv special de sifonaj, ce permite ieşirea aerului dar nu
şi intrarea sa în pleură.
3. Kinetoterapia -gimnastica respiratorie se recomandă după vindecarea
pneumotoraxului.
4. Simfizarea pleurei (producerea de aderenţe între foiţele pleurale prin introducerea
în cavitatea pleurală a unor agenţi iritanţi: talc, tetraciclină, sânge) se recomandă în
pneumotoraxul recidivant.

XI. CANCERUL BRONŞIC

DEFINIŢIE Cancerul bronşic este tumora malignă cu punct de plecare în mucoasa

bronhiilor.
ETIOPATOGENIE
Factorul determinant este necunoscut. Factorii favorizanţi ai cancerului bronşic sunt:
- fumatul
- noxele profesionale: asbest, uraniu, crom, radiu, nichel.
- poluarea atmosferică
- unele afecţiuni respiratorii cronice: bronşita cronică, bronşiectaziile, fibrozele

41
 pulmonare, cicatricele după TBC, supuraţii şi infarcte pulmonare.
Tumorile au debut:
- central, în mucoasa bronhiilor mari (principale, lobare, segmentare) sub forma de
tumoră sângerândă ce ocupă lumenul şi se extinde în parenchimul pulmonar formând
o masă slăninoasă, slab delimitată.
- periferic, în parenchim de unde se extinde spre bronhii şi pleură.
SIMPTOME
• Simptome datorate tumorii
- subfebrilitate, astenie, inapetenţă, scădere în greutate
- tusea seacă este manifestarea iniţială şi e persistentă şi rezistentă la antitusive;
- hemoptizia poate fi în cantitate mică şi repetată, în cantitate mare sau sputa cu aspect
de ,,jeleu de coacăze”
- dispneea expiratorie şi wheezingul apare târziu în evoluţie
- durere toracică localizată
- disfonie prin comprimarea nervului recurent
• Simptome datorate metastazelor
- disfonie
- disfagie prin comprimarea esofagului
- dispnee prin comprimarea traheei şi prin pleurezii masive
- nevralgii brahiale
- edem toracic ,,în pelerină”
- icter şi hepatomegalie prin metastaze hepatice
- dureri osoase persistente şi progresive, fracturi prin metastaze osoase
- cefalee, confuzie, convulsii, paralizii prin metastaze cerebrale
- paloare, vertij
- tromboflebită migratorie, hipocratism digital
- aritmii
INVESTIGAŢ
II
1. Radiografia şi tomografia toracică evidenţiază aspecte sugestive pentru cancerul
bronşic: opacităţi, noduli, imagini cavitare, pleurezii voluminoase, atelectazii, etc.
2. Computer tomografia oferă informaţii valoroase privind extensia tumorii şi a
caracterului ei malign (captează substanţa de contrast).

41
 3. Bronhoscopia vizualizează tumorile centrale şi permite prelevarea biopsiilor sau
efectuarea spalăturii bronşice.
4. Examenul anatomo-patologic este singura metodă ce stabileşte diagnosticul de
certitudine al tumorilor maligne.
5. Examenul citologic al sputei poate identifica celule tumorale.
6. Radiografiile şi scintigrafia osoasă pentru diagnosticul metastazelor osoase.
7. Ecografia abdominală şi scintigrafia hepatică pentru diagnosticul metastazelor
hepatice.
8. Computer tomografia cerebrală pentru diagnosticul metastazelor cerebrale.
9. Ecocardiografia şi
EKG TRATAMENT
1. Tratamentul chirurgical vizează extirparea tumorii. Se practică lobectomie (extirparea
unui lob pulmonar) sau segmentectomie sau pneumectomie (extirparea unui plămân).
Totodată se extirpă şi ganglionii limfatici din hil şi mediastin.
2. Radioterapia curativă se aplică preoperator sau postoperator. Cea paleativă se
efectuează pentru ameliorarea simptomelor (tuse, hemoptizii) tumorilor inoperabile.
3. Chimioterapia utilizează citostatice în asociere: vincristină + ciclofosfamidă +
metotrexat sau cisplatin + etoposide.
4. Imunoterapia nespecifică utilizează BCG, extracte de Corinebacterium parvum,
levamisol.
5. Tratamente paleative
- corticoterapia în caz de dispnee severă
- antalgice opiacee în caz de dureri mari
- substanţe nutritive parenterale (ser glucozat, aminoacizi: aminosteril, aminoven;
lipide: intralipid, lipofundin) în caz de disfagie severă
- evacuarea lichidului pleural şi pericardic în cantitate mare
- dezobstrucţie bronşică endoscopică cu lasser sau crioterapie şi montarea unor
endoproteze.

41