Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. TRAHEOBONȘITELE ACUTE
DEFINIȚIE
• Boalǎ inflamatorie a cǎilor aeriene ce se caracterizeazǎ printr-un sindrom bronşitic acut, cu
debut recent şi duratǎ scurtǎ.
ETIOLOGIE
• Virală (60-80%) – virusurile gripale, paragripale, rinovirusurile, virusul sincițial respirator,
adenovirusuri.
• Bacteriană – de obicei suprainfecția celor virale, cu pneumococi, stafilococi, streptococi,
chorynebacterii, Hemophilus influentzae
• Expunere inhalatorie la agenți chimici – amoniac, hidroxid de sulf, clor, eter, hidrogen
sulfurat.
FACTORI FAVORIZANȚI
• Frigul, aer uscat, fumatul activ și pasiv, praful
TABLOU CLINIC
• Se manifestǎ prin sindrom bronşitic acut cu tuse iniţial seacǎ care dupǎ 2-4 zile devine
productivǎ cu expectoraţie mucoasǎ în traheobronşitele virale şi expectoraţie mucopurulentǎ
în traheobronşitele bacteriene. Asociat bolnavul prezintǎ durere substernalǎ intensificatǎ de
tuse. La examenul obiectiv se evidenţiazǎ raluri ronflante şi sibilante, subfebrilitǎţi sau febrǎ
moderatǎ şi rar dispnee şi cianozǎ.
EXPLORĂRI PARACLINICE
• Examenul de laborator (sindrom inflamator moderat)
• Examenul de sputǎ
• Radiologia pulmonarǎ (normală în traheobronșite, utilă pentru diagnosticul diferențial al
altor afecțiuni pulmonare)
• Explorǎrile virusologice (însǎmânţare pe culturi de celule sau ou embrionat), determinarea
ADN/ARN viral sau reacţiile serologice
DIAGNOSTICUL POZITIV
• se bazeazǎ pe simptomele şi semnele clinice. Examenul radiologic exclude alte boli sau
complicaţii şi se indicǎ numai când evoluţia e severǎ sau prelungitǎ.
DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL
• se face cu pneumoniile virale sau bacteriene.
EVOLUȚIE Și COMPLICAȚII
• Traheobronşita acutǎ necomplicatǎ are prognostic bun şi dureazǎ 5-10 zile.Complicaţiile sunt
rare.
TRATAMENT:
1. Tratament etiologic:
• Terapia antiviralǎ este mai mult teoreticǎ deoarece diagnosticul etiologic e tardiv,
investigațiile paraclinice de identificare virală fiind folosite doar în cazurile grave
• Profilaxia prin vaccinare antigripalǎ se face la indivizii cu risc mare (patologii cronice cardiace
sau pulmonare, imunosupresie) şi fǎrǎ contraindicaţii.
• Tratamentul antibacterian se face cu Doxiciclinǎ, Ampicilină sau Penicilinǎ,Eritromicinǎ,
Tetraciclinǎ, Biseptol 5-7 zile.
1
2.Tratament simptomatic: Se recomandǎ consumul de lichide, aerul respirat va fi
umezit,combaterea tusei uscate cu Codeinǎ şi utilizarea de expectorante şi fluidificante în caz
de tuse productivǎ: Brofimen, Bromhexin, Acetilcisteinǎ. În caz de febrǎ se administreazǎ
Paracetamol, Aspirinǎ.
2. ASTMUL BRONȘIC
DEFINIȚIE
Boalǎ a cǎilor respiratorii caracterizatǎ prin creşterea reactivitǎţii traheobronşice la
diferiţi stimuli şi manifestatǎ fiziopatologic prin îngustarea difuzǎ a cǎilor aeriene care
cedeazǎ spontan sau prin tratament.
ETIOLOGIE
• Astmul extrinsec sau alergic – apare la persoane cu istoric de boli alergice, crizele fiind induse
de expunerea la un alergen
• Astmul intrinsec sau non-alergic - Factorii declanşatori sunt infecţiile virale ale cǎilor
respiratorii superioare şi expunerea la poluanţi atmosferici sau profesionali.
• Forme mixte
Factorii care provoacǎ accesele astmatice:
1. Factorii alergici: polenul, praful, mucegaiurile, alergenii de origine animală, ouă, pește,
căpșuni, moluște, nuci, AINS, parfumuri.
2. Factorii infecţioşi: infecții ale căilor aeriene superioare
3. Factorii ocupaţionali:
4. Efortul fizic:
5. Factori psihologici: stresul psihoemoțional
6. Altele: tratamentul hormonal, boala de reflux gastro-intestinal, obezitatea
TABLOU CLINIC
Astmul bronşic se caracterizează, din punct de vedere clinic prin accese de dispnee
paroxistică expiratorie provocate de obstrucţia bronhiilor prin bronhospasm, ce apare sub
formă de accese, asociată cu tuse, wheezing, expectorație mucoasă (perlată), anxietate,
uneori cianoză ușoară
Examenul obiectiv: ortpnee, efort respirator moderat/sever, tahicardie, tahipnee, expir
prelungit, puls paradoxal, scăderea saturației de oxigen sub 90%, hipercapnee.
Forme clinice:
1. Astmul cu accese intermitente - este forma tipicǎ de astm manifestatǎ prin triada: dispnee,
tuse şi wheezing survenind în crize paroxistice cu durata 1-2 ore care cedeazǎ spontan (rar)
sau sub tratament. Elementul esenţial este periodicitatea simptomelor ce apar la intervale de
sǎptǎmâni sau luni, între accese bolnavul se simte normal.
2. Starea de rǎu astmatic - Acces astmatic de o deosebitǎ gravitate cu durata de minim 24 ore
care nu rǎspunde la medicaţia bronhodilatatorie curentǎ. Se caracterizează prin dispnee
severă, tiraj intercostal, polipnee, cianoză, tahicardie, transpirații.
2
EXAMINĂRI PARACLINICE
• Examenul radiologic – normal în afara crizelor, în timpul crizelor apare hipertrasparența
pulmonară, orizontalizarea coastelor, aplatizarea diafragmului, uneori zone mici de
atelectazie datorate dopurilor de mucus
• Examenul sputei – mucoasă, semtransparentă, cu mici mase opalescente
• Examinări de laborator – eozinofilie, creșterea IgE, alterarea gazometriei
• Probe funcționale respiratorii – disfuncție ventilatorie de tip obstructiv (scăderea debitului
expirator de vârf, capacitate pulmonară totală crescută, volum rezidual crescut, V.E.M.S.
scăzut) ; test diagnostic prin creșterea VEMS cu 20% după administrare de bronhodilatator.
• Completare ulterioară cu anchetă alergologică, cu efectuarea testeor cutanate pentru
identificarea alergenilor
DIAGNOSTICUL POZITIV - este sugerat de tabloul clinic cu accese paroxistice de dispnee, tuse,
wheezing, M.V. cu expir prelungit, raluri bronşice. Diagnosticul de certitudine e dat de
demonstrarea reversibilitǎţii obstrucţiei cǎilor aeriene.
DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL:
1. BPOC
2. Insuficienţa cardiacǎ stângǎ
3. Obstrucţia cǎilor aeriene superioare prin tumori, edem laringean
4. Neoplasmul bronhopulmonar
5. Emboliile pulmonare recurente
EVOLUȚIE
• Astmul e o afecţiune cu evoluţie imprevizibilă care tinde să devina cronică. Vindecarea e rară
în astmul infantil; în astmul profesional dupǎ scoaterea din mediul poluant şi în astmul
alergic în urma terapiei de desensibilizare.
În funcție de severitatea și frecvența crizelor, astmul se clasifică în: astm bronșic intermitent,
persisitent ușor, persistent moderat și persistent sever.
COMPLICAȚII
1. Pneumotoraxul, pneumomediastinul, emfizem subcutanat
2. Infecţiile virale şi/sau bacteriene pot constitui cauze declanşatoare dar şi complicaţii.
3. Atelectaziile
4. Complicații tardive: emfizem pulmonar, cord pulmonar cronic
5. Complicaţii iatrogene
TRATAMENT
1. Profilanctic – identificarea și evitarea alergenilor trigger, evitarea factorilor favorizanți
(expunere la frig, fum), scădere în greutate, desensibilizare specifică, gimnastică
respiratorie
2. Tratamentul crizelor de astm – oxigenoterapia, beta-2-agoniștii cu durată scurtă de acțiune
(salbutamol, terbutalina), anticolinergice (bromura de ipatropiu),corticosteroizi inhalatori
(budesonid, fluticasona) sau sistemici (în starea de rău astmatic), metilxantinele
3. Tratamentul de fond – antagoniști ai leucotrienelor (montelukast), beta-2-agoniștii cu
durată lungă de acțiune (salmeterol) în monoterpie sau în combinații fixe cu corticoizi
inhalatori, stabilizatori ai membranei mastocitare.
3
• Bronșita cronică simplă – inflamația cronică nespecifică a peretelui bronhiilor mari și mici,
care se caracterizează prin tuse cu expectorație mucoasă cel puțin 3 luni pe an, 2 ani
consecutiv.
• Emfizemul pulmonar – dilatarea permanentă și anormală a căilor aeriene situate distal de
bronşiola terminalǎ, cu distrugerea pereţilor alveolari, scǎderea suprafeţei alveolare totale şi
pierderea de capilare alveolare. Clinic se manifestǎ prin dispnee ce apare când o cantitate
mare de ţesut pulmonar e distrusǎ.
• BPOC - obstrucție bronhiolară difuză în contextul asocierii bronşitei cronice obstructive şi a
emfizemului pulmonar. Clinic se manifestǎ prin sindrom bronşitic cronic şi dispnee progresivǎ
cu debut > 40 ani iar fiziopatologic printr-un sindrom obstructiv cronic de cǎi aeriene
intrapulmonare evolutiv şi puţin reversibil.
a). Bronșita cronică simplă
• Inflamația cronică a bronhiilor cu hipersecreșie de mucus, care determină bronhoree cronică
și afectarea aparatului mucociliar, care favorizează infecțiile recurente a căilor aeriene
• Evoluează în timp spre afectarea ireversibilă a țesutului pulmonar.
• Examinǎri paraclinice:
1. Examenul radiologic toracic – interstițiu accentuat
2. Examenul de sputǎ (citologic şi bacteriologic)
3. Explorǎri funcţionale respiratorii
4
• Expectorația mucoasă sau mucopurulentă în exacerbările infecțioase.
• Altele: cianoză de tip central, astenie, scădere în greutate
• Există două tipuri de BPOC, tipul A cu predominanța emfizemului pulmonar (pink puffer) și
tipul B cu predominanța bronșitei (blue bloater).
EXAMINĂRI PARACLINICE
• Probe funcționale respiratorii: sindrom bronșitic obstructiv cu scăderea indicelui Tiffneau sub
70%, scăderea VEMS sub 60%. Scăderea VEMS sub 25 % coincide cu dispneea de repaus.
Crește volumul rezidual, crește capacitatea pulmonară totală
DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL
5
TRATAMENT
• Oxigenoterapia – inițial necesară doar în timpul acutizărilor, ulterior 16-18 h/zi, în stadiile
avansate
• Gimnstica respiratorie
EVOLUȚIE
BPOC evoluează lent spre insuficiență respiratorie cronică, cord pulmonar cronic, encefalopatie
hipoxică în stadiu final.
4. PNEUMONIILE
PNEUMONIILE BACTERIENE
Pneumonia pneumococică
o Tablou clinic: febră înaltă, frison solemn, junghi toracic, tuse inițial
uscată, ulterior cu expectorație ruginie, aderentă de vas.
6
o Examinări de laborator: sindrom inflamator, leucocitoză cu neutrofilie
PNEUMONIA STAFILOCOCICĂ
o Tablou clinic: debut insidios prin febră moderată, tuse, astenie, ulterior
febră înaltă, frisoane, disnpee marcată, cianoză, alterarea stării generale,
tuse cu expectorație purulentă, cu striuri sangvinolente.
7
o Pneumoniile cu germeni gram negativi (Klebsiella pneumoniae, bacilul
piocianic, Haemophilus influenzae, Mycoplasma pneumoniae) sunt rare,
se evidențiază prin reacții de fixare a complementului, acestea nu cresc
în culturi obișnuite din spută.
5. BRONȘIECTAZIILE
Definiție – dilatații permanente și ireversibile ale bonhiilor de calibru mediu, însoțite de
alterări ale peretelui și obliterarea ramificațiilor lor distale.
Etiologie – idiopatice sau dobândite prin: infecții pulmonare reptate, obstrucții bronșice,
boli congenitale (mucoviscidoza, deficit de alfa-1-antitripsina), boli ale țesutului conjunctiv,
imunodeficiențe.
Tablou clinic
Examinări paraclinice
• Radiografia
• Bronhografia
• Tomografia computerizată
• Bronhoscopia
8
Tratament
6. BOLILE PLEUREI
Sunt reprezentate de pleurite, pleurezii, tumori pleurale, pahipleurite, pneumotorace.
1. Pleuritele sunt inflamații ale pleurei cu depunere de fibrină, fără producere de lichid în
cantitate patologică
Exudatele apar din cauza inflamației sau lezării pleurei, având diferite etiologii:
parapneumonice, neoplazice, bolile de colagen, tromemolia pulmonară.
Tablou clinic
• Examen obiectiv: poziția pacientului este inițial pe partea sănătoasă, din cauza durerii,
ulterior decubit lateral pe partea cu pleurezia, pentru ca partea sănătoasă sa suplimenteze
respirația. Se poate observa asimetria amplitudinilor celor două hemitorace, abolirea
freamătului pectoral, submatitate sau matitate la percuție. Auscultația decelează inițial
frecătura pleurală, apoi abolirea murmurului vezicular.
9
Forme clinice
o Empiemul pleural – acumulare de lichid purulent în spațiul pleural, frecvent determinat de:
S. Aureus, pneumococ, streptococ, germeni gram negativi, anaerobi, bacilul Koch.
Examinări paraclinice
• Radiografia pulmonară
• Biopsia pleurală
7. TUBERCULOZA
Este o boală infecto-contagioasă cu evoluție cronică care incorect tratată duce la invadilitate și deces.
Este considerată azi cea mai impornată boală transmisibilă din lume.
Etiologie: Mycobacterium tuberculosis sau bacilul Koch, care se transmite pe cale respiratorie
TABLOU CLINIC
10
– TBC secundară este rezultatul reactivării endogene a infecției latente și este de obicei
localizată în lobii superiori. Gradul de afectare pulmonară este variabil, de la mici infiltrate, la
leziuni cavitare extinse.
– Semne și simptome: febră, transpirații nocturne, stare generală alterată, scădere ponderală,
tuse cu expectorație mucopurulentă, cu striuri sangvinolente.
– Empiemul TBC este rar și este secundar rupturii unei caverne TBC în cavitatea pleurală și
poate duce la fibroză pleurală severă și boală pulmonară restrictivă.
EXAMINĂRI PARACLINICE
• CT toracic
TRATAMENT
Simptomele se ameliorează in 2-3 saptămîni, dar sterilizarea sputei durează până la 3 luni.
8. INSUFICIENȚA RESPIRATORIE
A. INSUFICIENȚA RESPIRATORIE ACUTĂ
• Afectare acută, severă a schiburilor gazoase de la nivel alveolar, inadecvate pentru nevoile
metabolice ale organismului, care are ca urmare instalarea hipoxiei arteriale, a hipercapneei
și a acidozei respiratorii.
• IRA este de două tipuri: hipoxemică (hipoxemie severă, PaO2 sub 50mmHg, ce nu poate fi
crescut prin creșterea O2 inspirat la peste 50%, cu PaCO2 normal) și hipercapnică (eliminare
inadecvată de CO2 și creșterea PaCO2).
Tablou clinic:
11
• Hipoxemia conduce la:
• acidoză lacticǎ;
• tahicardie, hipotensiune;
• dispnee cu tahipnee,
• transpiraţii
• Hipercapnia determinǎ:
• aritmii;
• instabilitate hemodinamicǎ;
• tulburǎri de conştienţǎ;
• hipertensiunea pulmonarǎ.
Examinǎri paraclinice:
• Examenul radiologic
• Bronhoscopia
• Electrocardiograma .
12
• Evaluare corecta şi rapidǎ a bolii de bazǎ care a produs insuficienţa respiratorie si
tratamentul specific al acesteia; factorii de agravare şi reversibilitate, patologia asociatǎ.
Etiologie:
• Oxigenoterapia
În insuficienţa respiratorie acutǎ cauza morţii este hipoxemia severǎ şi/sau hipercapnia severǎ cu
acidozǎ respiratorie. Odatǎ depaşitǎ starea acutǎ ulterior pot aparea complicaţii viscerale:
Complicaţii pulmonare:
Complicaţiile gastrointestinale:
Complicaţii renale:
13
Complicaţii cardiovasculare:
Complicaţii infecţioase:
Complicaţii hematologice:
Complicaţii nutriţionale
9. TUMORILE PULMONARE
Definiție: procese tumorale maligne cu punct de plecare la nivelul epiteliului bronșic. Este una dintre
cele mai raspândite forme de cancer și ocjupă locul 1 ca mortalitate prin cancer la bărbați și locul 3 la
femei.
FACTORI PREDISPOZANȚI
• Rasa neagră
• Susceptibilitatea genetică
FACTORI FAVORIZANȚI
• Poluarea atmosferică
• Profesia (expunere la azbest, crom, nichel, randon, uraniu, hidrocarburi policiclice aromate)
TABLOU CLINIC
• Obstrucţia bronşicǎ
• Extensia tumorii spre mediastin: pareza de nerv recurent cu disfonie și voce bitonală,
pareza de nerv frenic, sindrom de vena cavă inferioară, invazia pericardică
14
• Extensia tumorii spre peretele toracic: sindromul Pancoast-Tobias cu nevralgie de
plex brahial, sindromul Claude-Bernard-Horner (ptoză palpebrală, mioză, enoftalmie,
anhidroză facială ipsilaterală)
• Osoase
Sindroamele. paraneoplazice:
CLASIFICARE:
Dpdv histopatologic:
EXAMINĂRI PARACLINICE
1. Radiografia toracicǎ - masa solitara sau multifocala, nodul pulmonar solitar, sau, marirea
hilului, largirea mediastinului, atelectazie, leziune cavitara, colectie pleurala inexplicabila.
15
3. Rezonanţa magneticǎ nuclearǎ
6. Explorǎrile biologice evidenţiazǎ accelerarea VSH, markerii tumorali sunt utili în urmărirea
evoluției bolii (CEA, Ag CA 50, AFP)
Stadializarea:
Cancerul cu celule mici are 2 stadii: stadiul de boalǎ limitat cu extindere la un hemitorace şi la
ganglionii limfatici regionali şi stadiul de boalǎ diseminatǎ cu afectare dincolo de aceste limite. De
obicei e considerat stadiul IV.Tumorile cu alte tipuri de celule decât celule mici sunt stadializate dupǎ
sistemul TNM.
TRATAMENT
Profilactic
Tratamentul curativ
Tratamentul chirurgical oferǎ cea mai bunǎ şansǎ de vindecare. Beneficiazǎ de aceasta pacienţii în
stadiile I-III cu rată de supraviețuire la 5 ani de 60-80%. Se efectuează lobectomii, excizia unui
segment, excizia limitată a tumorii.
Radioterapia – utilizată în scop curativ (la cei inoperabili), adjuvant la tratamentul chirurgical, sau
paleativ.
Bronhoscopia intervenţionalǎ
16
Pentru stadiul diseminat – polichimioterapie.
HVD este un mecanism adaptativ, care se produce în timp, ca urmare a creșterii postsarcinii VD prin
hipertensiune pulmoară cronică, dată de hipoventilația alveolară sau afectarea primară a patului
capilar.
ETIOLOGIE
- BPOC, mai ales tipul B, astmul bronșic, fibozele pulmonare, rezecșii pulmonare extinse,
bronșiectazii, mucoviscidoza, pneumoconiozele
TABLOUL CLINIC
- semnele și simptomele bolii de bază: cea mai frecventă cauză= BPOC, deci bolnavii sunt in general
mari fumatori, tusitori cronici, cu frecvente acutizari intercurente in sezoanele reci, cu prezenta
sputei mucopurulente in perioadele de acutizare, si deseori cu prezenta bronhospasmului.
- simptomele insuficientei cardiace drepte includ: tahicardia, edeme periferice, distensia venelor
gatului (turgescenta jugulara), hepatomegalie de staza, meteorism abdominal, pulsații epigastrice ale
VD dilatat (semnul Hartzer) si impuls cardiac parasternal stang.
PARACLINIC
- Radiografia toracică decelează un cord mic, într-un torace destins de un plămân hiperinflat,
aspectul de „inima în sabot” apare tardiv
TRATAMENT
17
- PROFILAXIA PRIMARĂ : combaterea și tratarea precoce a patologiilor respiratorii
11.EMBOLIA PULMONARA
• DEFINIȚIE – ocluzia uneia sau a mai multor artere pulmonare prin trombi, cel mai frecvent cu
origine la nivelul venelor membrelor inferioare.
• Etiopatogenie
- Trombi: – 90% TVP membre inf, bazin, VCI, V.renale, mai rar de la nivelul cordului drept
FACTORI DE RISC
Alti factori: varsta, imobilitate prelungita (masina sau avion), traumatisme (coloana vert.,
membre inf.), obezitate, varice, etc
18
Tulburari de coagulare
FORME CLINICE:
2) Embolia medie: A. lobara sau segmentara – infarct pulmonar: forma triunghiulara, toate vasele,
bronsiile – pline cu sange
TABLOU CLINIC
• Embolia masiva: durere toracica violenta, dispnee, tuse, şoc:↓TA, cianoza, sincopa,
tahicardie, galop, evol. Rapidă spre deces
EXAMINĂRI PARACLINICE
- dilatarea VD
- exsudat pleural
- diafragm ridicat
19
2) ECG: -1/3 normala
- tahicardie
- aspect S1 si Q3
- HVD, BRD
- flebografia,etc
LDH,GOT,GPT, bilirubina
- amputarea arterelor
9) Tomografia computerizata:
20
- dgs. incert
- de perfuzie
- evid. Trombul
DIAGNOSTIC POZITIV
Nu este un diagnostic pur clinic, examinarea angio-CT artere pulmonare este standardul de aur în
diagnosticul TEP, ajutat de ecocardiografie. În lipsa angio-CT, se poate utiliza scintigrafia de perfuzie
Diagnosticul de severitate este legat de prezența șocului cardiogen, care împarte TEP în High Risk sau
non-High Risk
DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL
21
Infarct miocardic: durere, etc
Pleurezie
Fractura costala
Zona Zooster
TRATAMENTUL
2) Anticoagulante:
- Heparina nefractionata
- Heparina cu greutate mol. mica: Enoxaparina (1mg/kg x 2/zi), Fondaparina (7.5mg sau 10
mg/ in f. de kg)
tromboliza contraindicata,
6) Masuri de sustinere: repaus, O2, analgetice, sustinerea ventilatiei, trat. şocului, etc.
EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC
• Recidive: 10 – 25 %;
• Deces in EP masive –
22
BOLILE CARDIOVASCULARE
1. ATEROSCLEROZA
• striurile lipidice,
• Disfuncţia endotelialǎ
• Macrofagele şi inflamaţia.
• Hipercolesterolemia
• Hipertensiunea arterialǎ
• Diabetul zaharat
• Fumatul
23
FACTORII DE RISC AI ATEROSCLEROZEI
Stil de viaţǎ:
Fumat
Consum de alcool
Sedentarism.
Hipertensiunea arterială
Diabetul zaharat
Obezitatea
Factori trombogeni
Caracteristici individuale(nemodificabile):
Vârsta
Sexul masculin
Istoric familial de cardiopatie ischemicǎ sau boli aterosclerotice la vârste tinere(femei<65, bǎrbaţi<55 ani)
2. CARDIOPATIA ISCHEMICA
• Definiţie : Boala coronarianǎ ischemicǎ este afecţiunea determinatǎ de modificǎri anatomice
sau funcţionale ale circulaţiei coronariene ce induc dezechilibru între aportul şi necesarul de
oxigen la nivelul miocardului, cu consecinţe metabolice,mecanice şi clinice.
• Etiologie Cardiopatia ischemicǎ este cel mai frecvent consecinţa afectǎrii arterelor coronare
mari, epicardice prin aterosclerozǎ (95% din cazuri). O altǎ variantǎ este datǎ de afectarea
arterelor coronare mici (angina microvascularǎ). Cauzele rare sunt: coronarite, spasmul
coronarian, anemie severă, hipotensiune marcată.
Clasificare:
Tabloul clinic:
Durerea – retrosternală sau precordială, cu iradiere la nivelul membrului superior stâng,
cervical anterior, interscapulo-humeral sau în ambii umeri. Caracterul durerii: arsură,
constricție, opresiune, gheară
24
Cardiopatia ischemică este mai frceventă la bărbați până la 65 de ani, însă incidența crește la femeile
aflate la menopauză, egalizându-se mai apoi.
Diagnostic
Profilaxia primară constă în controlul factorilor modificabili de risc, dietă echilibrată, exercițiu fizic
regulat.
Se caracterizeazǎ prin episoade tranzitorii de anginǎ care survin în special la efort sau în alte condiţii care
cresc consumul miocardic de oxigen. Angina pectorala apare cand travaliul cardiac si consumul de oxigen
depasesc capacitatea arterelor coronare de a asigura un volum adecvat de sange oxigenat, cum se intampla
in caz de stenoza coronariana. Ingustarea este cauzata de obicei de ateroscleroza, dar poate fi consecinta
unui spasm arterial sau rareori a unui embolism arterial.
Angina poate fi precipitata sau agravata de scaderea nivelului sanguin de oxIgen, cum se intampla in caz de
anemie sau hipoxie severa.
SIMPTOME SI SEMNE
DUREREA-surda, usor deranjanta, care se poate agrava rapid manifestandu-se sub forma unei
senzatii intense de apasare precordiala;
• iradiere catre umarul stang, si bratul stang, ajungand uneori la nivelul degetelor,
interscapulohumeral, la nivelul gatului, mandibulei si dintilor, iar uneori catre De asemenea, poate fi
resimtita in abdomenul superior.
• Echivalente de angina (manifestate in absenta durerii toracice): durere epigastrica, durere la nivelul
mandibulei, dispneea, palpitatii, lipotimie.
• Intre crizele anginoase si uneori chiar si in timpul acestora, examinarea fizica poate fi normala.
• Angina progresiva (crescendo), angina de repaus (decubit) si angina la debut (de novo) aparute la un
pacient cunoscut cu angina pectorala, deci previzibil, ar trebui considerate severe. Aceste modificari
sunt grupate sub numele de angina instabila.
25
• Diagnostic: Este luat in considerare la pacienti care prezinta disconfort toracic tipic care apare la
efort si dispare in repaus. Pacientii la care disconfortul toracic dureaza mai mult de 20 minute sau
apare in repaus, sau care prezinta sincopa sau insuficienta cardiaca, ar trebui evaluati pentru
sindrom coronarian acut.
INVESTIGAȚII
• ECG-intre crizele anginoase este normal la aproximativ 30% din pacientii cu angina pectorala tipica.
In rest, la 70% din cazuri, ECG evidentiaza anomalii ale segmentului ST si undei T.
• Clasa 2 Mers rapid, urcat rapid scari, mers la deal, temperatura scazuta, vant, stres emotional
Prognostic: principalele boli in care angina pectorala stabila poate degenera sunt angina instabila, infarctul
miocardic si moartea subita cauzata de aritmii.
Prognosticul se agraveaza odata cu varsta, cresterea severitatii simptomelor de angina, prezenta leziunilor
anatomice si disfunctia ventriculara.
Tratament
• întreruperea fumatului;
26
2.Medicamentele
• Nitroglicerina-se administreaza sublingual la debutul crizei sau pentru prevenirea ei; efect la 1,5-3
minute, maxim la 5 minute, dureaza 30 minute; se poate repeta la 4-5 minute,pana la 3
administrari.
• Beta-blocantele;
4.Interventia chirurgicala de bypass coronarian-folosirea unor segmente venoase sau arteriale pentru
ocolirea zonelor afectate.
• Se prefera la pacientii cu afectare a trunchiului coronarei stangi, boala trivasculara, sau diabet
zaharat.
2. Angina vasospastica
• este o forma particulara de angina datorata spasmului arterelor coronare epicardice (pe vase
indemne sau pe stenoza subiacenta)
• Caracterizata prin durere toracica de intensitate mare, care apare in repaus, cu predominanta
noaptea, la aproximativ aceeasi ora, asociata cu modificari tranzitorii ale ECG.
• Pacientii cu angina vasospastica sau angina Prinzmetal au risc crescut de aparitie a tulburarilor
maligne de ritm
3. Angina microvasculara
• Reprezinta o forma a cardiopatiei ischemice in care arterele epicardice sunt normale, insa este
afectata functia de vasodilatatie a vaselor coronare mici prin disfunctie endoteliala
• Caracteristic acesteia este variabilitatea mare a pragului anginos, iradierea durerii in regiunea
submamara, asocierea frecventa cu palpitatiile, cedeaza mai greu la repaus
27
• Patologia coronariana ischemica este documentata prin modificari ECG de repaus sau de efort,
modificari de cinetica parietala dar nu este insotita de angina sau echivalente de angina.
Se defineste ca:
• Angina progresiva-cu episoade din ce in ce mai frecvente, mai severe, mai lungi, sau declansate la
eforturi mai mici.
Tabloul clinic:
• Durerea din angina pectoralǎ instabilǎ are aceleaşi caractere ca cele descrise la angina stabilǎ,
dar apare în repaus, este mult mai severǎ şi are duratǎ de peste 20 minute dacǎ nu
se administreazǎ NTG sublingual.
Examinǎrile paraclinice:
• Electrocardiograma:
• Ecocardiografia
• Pacientul este internat în unitatea de terapie intensivǎ coronarianǎ şi monitorizat pentru ritmul
cardiac şi TA. Asigurarea unei cǎi venoase permanente e obligatorie.
• Controlul durerii: se realizeazǎ prin NTG sublingual urmatǎ imediat de perfuzie i.v. continuǎ, în doze
progresiv crescânde. Se mai administreazǎ antialgice uzuale i.v. şi dacǎ durerea nu cedeazǎ Morfina
Tratamentul antiischemic:
• NTG iv
• Betablocantele
• Blocanţii de calciu
28
Tratamentul trombozei: constǎ în antiagregant plachetar si anticoagulant
Tratamentul asociat antiagregant-anticoagulant se continuǎ 5-7 zile în perioada acutǎ, apoi se continuǎ doar
cu antiagregant.
De obicei primul semn din infarct este durerea profunda, retrosternala sau precordiala, cu caracter surd, de
presiune, constrictive sau gheara, care adeseori iradiaza la nivelul spatelui, mandibulei, bratului stang, bratului
drept, umerilor sau in toate aceste regiuni. Uneori, durerea poate fi localizata epigastric. Durerea se asociaza
mai frecvent cu dispnee,diaforeza, greata si voma. Unii pacienti prezinta sincopa.
Unii pacienti prezinta anterior evenimentului acut episode limitate de durere retrosternala, dispnee.
NSTEMI apare la pacienti mai varstnici si de obicei nu se asociaza cu obstructia totala a arterei. Cel mai adesea
acesti pacienti prezina afectare multivasculara, cu leziuni subocluzive.
• ECG-este investigatia cea mai importanta si ar trebui efectuata in primele 10 minute de la prezentare.
Aceasta poate prezenta subdenivelare de segment ST, unde T negative (nu prezinta supradenivelare
persistenta de segm ST)
• Markeri cardiaci: enzime cardiace (CK-MB), continut al celulelor cardiace (troponinele, mioglobina);
• Ecocardiografia
• Coronarografia imediata (daca pacientul este instabil) sau in 24 de ore de la prezentare, pentru
pacientii stabili. Aprecierea riscului cardiovascular se face in functie de scorurile de risc, acestea tinand
seama de: prezenta tulburarilor maligne de ritm sau de conducere, a socului cardiogen, a edemului
pulmonar acut, sau persistenta durerii retrosternale.
Tratament
A. Tratament igieno-dietetic
• internarea pacientilor in functie de scorul stabilit, cei cu risc crescut in unitati coronariene;
29
• tratarea precoce a aritmiilor, resuscitarea cardio-respiratorie;
B. Tratamentul medicamentos
C. Revascularizarea miocardica
Complicatii:
• Tulburari de ritm sau de conducere (bloc atrio-ventricular, fibrilatie sau flutter artial, tahicardie/
fibrilatie ventriculara)
• Insuficienta cardiaca
30
• SOCUL CARDIOGEN reprezinta hipotensiune marcata( TAS mai mica de 90mmHg) insotita de
tahicardie si simptome de hipoperfuzie a organelor vitale( debit urinar scazut, confuzie mentala,
diaforeza, extremitati reci); in aceasta situatie se instaleaza rapid congestia pulmonara.
Infarctul miocardic acut (IMA) reprezinta necroza tesutului miocardic secundara reducerii bruste a fluxului
sanguin coronarian local. Zona afectata prezinta disfunctie miocardica permanenta, insa in jurul regiunii de
infarct exista un volum tisular cu ischemie potential reversibila.
Celulele ischemice sau necrozate nu pot desfasura o activitate electrica normala, ceea ce conduce la diferite
modificari ale traseelor ECG , aritmii sau tulburari de conducere.
Tablou clinic: Este dominat de durere tipic anginoasǎ, de repaus dar de intensitate mult mai mare şi duratǎ ce
depaşeşte 30 minute, de regulǎ dispare dupǎ 12-24 ore odatǎ cu definitivarea necrozei. Poate fi continuǎ sau în
accese subintrante, nu cedeazǎ la NTG sublingual şi se însoţeşte de fenomene vegetative importante (greaţǎ,
vǎrsǎturi, transpiraţii profuze, anxietate).
Explorarea paraclinicǎ
Pentru diagnosticul pozitiv de IMA este de obicei suficientǎ interpretarea datelor din triada clasicǎ: clinic, ECG,
enzime.
Pentru evaluarea stǎrii funcţionale cardiace, evaluarea complicaţiilor şi pentru terapie optimǎ sunt necesare
tehnici de imagistica ecograficǎ, radioizotopicǎ şi mai ales coronarografia.
1. Modificǎrile ECG: in faza supraacuta aparer unda T inalta, ascutita, urmata de supradenivelare de segment
ST cu inglobare de unda T. Instalarea necrozei se traduce prin aparitia undei Q.
2. Modificǎrile enzimatice: constau în creşteri semnificative ale troponinelor cardiace şi ale enzimelor de
citoliza miocardicǎ, expresie a necrozei: creatinfosfokinaza (CPK); izoenzima CKMB; aspartataminotransferaza
(ASAT,GOT); lactatdehidrogenaza (LDH), troponinele T şi I .
• Complicaţiile IMA:
• Complicaţiile mecanice: ruptura de perete liber ventricular, ruptura SIV, rupturi de muschi
papilari care conduc la insuficienta valvulare acute.
• Anevrismul ventricular
TRATAMENTUL IMA
Obiectivele:
31
• Prevenirea şi tratamentul complicatiilor
• Tratamentul prespital: constǎ în tratamentul durerii prin administrarea de NTG perfuzie şi oxigen pe
mascǎ, analgetice injectabile (opioide)
4. Oxigenoterapia este utila doar daca pacientul prezinta o scadere a Sao2 sub 90%.
Tratamentul pe termen lung incepe de la controlul factorilor de risc (renuntarea la fumat, scaderea in
greutate, controlul strict al valorilor TA, echilibrarea diabetului, combaterea dislipidemiilor), continua
cu terapia de recuperare cardiologica si tratament medicamentos.
Mobilizarea precoce a bolnavilor cu IMA necomplicat începe în spital, dupǎ evenimentul acut, din
prima zi la 12-24 ore, iar externarea din spital se produce în medie la 7-10 zile de la debut.
• Faza I intraspitaliceasca
32
5. ENDOCARDITA
• Endocardita reprezinta inflamatia endocardului care poate fi de etiologie infectioasa sau
neinfectioasa, in care la nivelul valvelor cardiace se formeaza trombi sterili, alcatuiti din
plachete si fibrina.
• Endocardita poate aparea la orice varsta, prevalenta la barbati fiind dubla fata de femei;
riscul este maxim la cei care folosesc droguri cu administrare intravenoasa si pacientii cu
imunodepresie.
Fiziopatologie/Etiologie
• Pentru aparitia endocarditei sunt necesari doi factori: existenta unei anomalii a endocardului
si prezenta de microorganisme in torentul circulator( bacteriemie).
• Factorii predispozanti majori sunt malformatiile congenitale ale cordului, boala valvulara
reumatica, calcificarile valvei aortice, prolapsul de valva mitrala si cardiomiopatia
hipertrofica.
• Este afectata cel mai frecvent partea stanga a cordului; 10-20% din cazuri afecteaza partea
dreapta.
• Sistemice: sunt secundare embolizarii materialului infectat; leziunile cordului drept pot
determina embolism pulmonar septic, iar cele ale cordului stang pot emboliza la nivelul
oricarui organ (rinichi, splina, SNC).
Simptome si semne
• Initial simptomele sunt vagi: febra sub 39gr.Celsius, transpiratii nocturne, fatigabilitate, stare
generala alterata, scadere ponderala; uneori pacientii prezinta frisoane si artralgii;
33
• Pacientii se pot prezenta si pentru fenomene de insuficienta cardiaca, datorata afectarii
severe a valvei
• Emboliile septice: renale (cu insuficienta renala acuta si glomerulonefrite), splenice (infarcte
splenice), cerebrale (cele mai frecvente, manifestate prin accidente vasculare, semne de
iritatie meningeala, cefalee)
• Semne periferice: petesiile, leziunile Janeway (macule eritematoase la nivel palmar sau
plantar), hemoragiile subungheale, nodulii Osler (noduli subcutanati la nivelul pulpei
degetelor), petele Roth (hemoragii retiniene)
DIAGNOSTIC
Tratament
34
6. HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
Definitie şi clasificarea HTA
Din punct de vedere al clasificǎrii HTA se poate vorbi de o clasificare etiologicǎ şi o clasificare în
funcţie de valorile TA.
Clasificarea etiologicǎ a HTA recunoaste o HTA primarǎ sau esenţialǎ, de obicei fǎrǎ cauzǎ decelabilǎ
şi HTA secundarǎ , care poate avea o varietate de cauze.
HTA secundarǎ este o formǎ rarǎ de HTA, 5-10 % în care etiologia este doveditǎ sau cel puţin
probabilǎ.
• neurologicǎ,
OBIECTIVELE EVALUĂRII
35
• caracterizarea pacientului sub raportul vârstei, sexului, antecedentelor heredocolaterale,
bolilor coexistente, care pot modifica evoluţia şi tratamentul;
Mǎsurarea corecta a TA se face la 15 minute de repaus, in pozitie sezand, intr-o camera linistita.
Anamneza:
• prezenţa altor factori de risc: diabet zaharat; dislipidemie; fumat; dieta (ingestia de
grǎsimi,sare sau alcool), obezitate;
• simptome ale leziunii de organ determinate de HTA (renale, retiniene, cerebrale, cardiace)
Tablou clinic
Examenul obiectiv: are rolul de a identifica factorii de risc adiţionali (documentarea obezitǎţii) şi
semnele sugestive pentru hipertensiune secundarǎ sau afectare de organ.
Evaluarea paraclinică
Examinǎrile iniţiale de rutinǎ pentru orice bolnav hipertensiv, se efectueazǎ in ambulator şi cuprind:
• electrocardiograma;
• examinǎri de laborator: glicemie; colesterol total, trigliceride, HDL colesterol; acid uric;
creatinina/ uree sanguinǎ; potasemie; hemoglobina, hematocrit; examen de urinǎ (densitate,
albuminǎ, glucoză, proteine, sediment).
• ecocardiografia
Diagnosticul HTA – valori crescute ale TA la 2-3 vizile consecutive, sau decelarea valorilor TA crescute
prin MATA (monitorizare ambulatorie a tensiunii arteriale, cunoscuta si sub numele de Holter TA).
COMPLICAȚIILE HTA
36
AFECTAREA ORGANELOR ȚINTĂ
Complicaţiile cardiace:
Complicaţii cerebrale:
• Encefalopatia hipertensivǎ
• Hemoragie cerebralǎ
Complicaţii renale:
• Nefropatia hipertensivǎ
• Insuficienţa renalǎ
Complicaţii vasculare:
TRATAMENTUL HTA
Se recomandǎ scǎderea valorilor TA < 140/90 mmHg la toţi pacienţii hipertensivi şi < 130/80 mmHg la
diabetici.
Tratament farmacologic
Clase de medicamente:
37
• Inhibitori ai enzimei de conversie sau antagonisti ai receptorilor angiotensinei
• Betablocante
• Antihipertensive centrale
• Vasodilatatoare
Factori de risc:
• Fumatul
• Diabetul zaharat
• Dislipidemia
• HTA
Definiţie: Sindromul de ischemie acutǎ e produs de blocarea bruscǎ a circulaţiei sanguine, de cauze
variate (embolice, trombotice, traumatice), cu consecinţe în general grave şi chiar fatale în lipsa unui
diagnostic rapid şi a unui tratament eficace.
Tablou clinic:
• Absenţa pulsului
• Paralizia distalǎ
• Examinǎri paraclinice:
• Ecografia vascularǎ
• Arteriografia
38
• Rezonanţa magneticǎ nuclearǎ
Tratamentul:
Obiective:
Tablou clinic:
• Durerea este manifestarea principalǎ – ea apare sau se accentueazǎ la efort sau la frig.
(claudicaţie intermitentǎ).
• Absenţa pulsului la nivelul axului arterial, sufluri sistolice la nivelul arterelor stenozate.
Examinǎri paraclinice:
• Oscilometria
• Indexul gleznǎ-braţ
• angio-CT
Tratament:
39
• Vasodilataţia cea mai eficientǎ se realizeazǎ prin activitate muscularǎ, proporţionalǎ cu
starea biologicǎ. Medicaţia vasodilatatoare: Pentoxifilina, Prostlaglandine I2 şi E1
(Alprostadil), Prostaciclina – Iloprost.
• Statine
• Tratamentul anatialgic
Factorii favorizanţi:
Primari: genetici.
• Vârsta avansatǎ
• Intervenţiile chirurgicale
• Sarcina
• Obezitatea
• Neoplaziile
• Contraceptivele orale
• Tablou clinic:
40
Semne clinice:
• Edemul unilateral al membrului inferior – rece de consistenţǎ crescutǎ, alb dar poate fi
uneori cianotic.
• Subfebrilitatea, febra
Examinǎri paraclinice:
• Flebografia
Complicaţii:
• Trombembolia pulmonarǎ
• Gangrena venoasǎ
Tratament:
• Medicaţia anticoagulantǎ
• Tratamentul trombolitic
9. VALVULOPATII
A. STENOZA MITRALA
Definiţie: Stenoza mitralǎ (SM) reprezintǎ leziunea valvei mitrale ce produce îngustarea orificiului
mitral şi creeeazǎ un obstacol la trecerea fluxului sanguin din atriul în ventriculul stâng.
• Etiologie:
41
• Reumatismalǎ este cea mai frecventǎ (>90%)
• Congenitalǎ
• Tabloul clinic:
• Examenul obiectiv:
• Inspecţie:
• jugulare turgescente
• Auscultaţie:
• uruitura diastolicǎ
Investigaţii paraclinice:
• Electrocardiograma:
• Radiografia toracicǎ:
• Ecocardiografia:
Evoluţie şi complicaţii:
• Complicaţiile:
• Fibrilaţia atrialǎ
• Tromboza intraatrialǎ
• Endocardita bacterianǎ
42
• Insuficienţa cardiacǎ stanga, ulterior globala
TRATAMENT
• Anticoagulante
• Controlul ratei in fibrilatia atriala (care se asociaza frecvent stenozei mitrale din cazua
dilatarii atriului stang) cu Digoxin
B. INSUFICIENTA MITRALA
• Definiţie: Insuficienţa mitralǎ (IM) înseamnǎ trecerea anormalǎ în sistolǎ a unei pǎrţi a
volumului sanguin din ventriculul stâng în atriul stang datoritǎ afectǎrii integritǎţii aparatului
valvular mitral. Este de etiologie multiplǎ şi poate fi acutǎ sau cronicǎ.
• Etiologie:
• Boli degenerative: prolapsul de valva mitralǎ, calcifieri valvulare şi de inel mitral, sindromul
Marfan
• Infecţioase: IM postendocarditǎ
• Ischemice
• Congenitale
• Tabloul clinic:
Examenul obiectiv:
• Diminuarea zgomotului I
43
• Cardiomegalie cu deplasarea şocului apexian în jos şi la stânga
Examinǎri paraclinice:
• Ecocardiografia:
• Electrocardiograma:
• Radiografia toracicǎ:
Complicaţii:
• Endocardita bacterianǎ
Tratamentul:
Etiologie:
44
• Endocardita infecţioasa cu rupturǎ de valve sau cordaje
• Traumatisme toracice.
Tablou clinic:
• Simptomele sunt severe cu dispnee, ortopnee, pânǎ la edem pulmonar acut şi semne de
hipoperfuzie perifericǎ.
Ecocardiografia este foarte utilǎ pentru diagnostic putând preciza şi etiologia insuficienţei mitrale.
Tratamentul medical se efectueazǎ o perioadǎ scurtǎ de timp pânǎ ce pacientul e trimis la chirurgia
cardiovascularǎ, IM acuta constituind indicaţie pentru intervenţia de urgenţǎ.
C. STENOZA AORTICA
Definiţie:
• Este definitǎ ca îngustarea orificiului valvular aortic care genereazǎ un baraj mecanic în calea
trecerii sângelui din ventriculul stâng în aortǎ în sistolǎ. Poate fi izolatǎ sau asociatǎ cu
insuficienţa aortica, când se denumeşte boala aorticǎ.
Etiologie:
• Degenerativǎ, prin calcifieri ale valvelor aortice de obicei aterosclerotice, frecventǎ > 65 ani.
Tablou clinic:
• Boala este asimptomaticǎ 10-15 ani, dupǎ care apar simptomele specifice.
• Sincopa de efort.
• Examenul obiectiv:
• Suflu caracteristic în spatiul II parasternal drept, sistolic, aspru rugos ce iradiazǎ pe vasele
gâtului.
• Semne periferice ce atestǎ gravitatea stenozei aortice: scǎderea TA sistolice, puls scǎzut în
amplitudine şi întârziat (tardus et parvus), paloare cutanatǎ.
45
Examinǎri paraclinice:
• Electrocardiograma
• Radiografia
• Ecocardiografia
Complicaţii:
• Insuficienţa cardiacǎ
• Endocardita bacterianǎ
• Aritmii
• Tulburǎri de conducere
• Moarte subitǎ
Tratament:
• Tratamentul chirurgical este cel care rezolva leziunea şi constǎ în protezare valvularǎ aorticǎ.
• Antiaritmice în aritmii
• Anticoagulant în embolii
D. INSUFICIENTA AORTICA
• Definiţie: Insuficienţa aorticǎ (IA) este consecinţa închiderii incomplete a valvelor aortice în
diastolǎ şi ca urmare o parte din volumul sanguin ejectat în aortǎ se reîntoarce în ventriculul
stâng. Insuficienţa aorticǎ poate fi acuta şi cronicǎ.
• Etiologie:
• Reumatismalǎ
46
• Endocardita bacterianǎ
• Sifilisul
• Congenitalǎ
Tablou clinic:
• Pacienţii pot prezenta dispnee de diferite grade (de efort, dispnee paroxisticǎ nocturnǎ cu
ortopnee).
• Examen obiectiv:
• Inspecţie: semnul Musset – pulsatii ale extremitatii cefalice cu fiecare bataie cardiaca
• Palpare: şoc apexian amplu. Pulsul e rapid, sǎltǎret, depresibil (celer et altus).
Examinǎri paraclinice:
• Electrocardiograma:
• Radiologic:
• Ecocardiografia.
Complicații
• Endocardita bacteriana
• Insuficienta cardiaca
• Complicaţii trombembolice
Tratament
Tratament medical
47
• inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei
• Regim hiposodat
• Etiologie:
• Tabloul clinic este cel al unui bolnav în stare criticǎ cu dispnee de diferite severa şi semne de
hipoperfuzie perifericǎ.
10. PERICARDITA
Definiţie: Pericarditele sunt afecţiuni inflamatorii ale pericardului de diferite cauze cu sau fǎrǎ
prezenţa de lichid în pericard. Ele pot fi acute sau cronice. Prezenţa unei cantitǎţi mari de lichid în
pericard poate duce la tamponada cardiaca.
A.PERICARDITE ACUTE
• Etiologia: este diversǎ
• Infecţii virale
• Tuberculoza
• Infecţii bacteriene
• Paraziţi, fungI
• Neoplasme metastazate în pericard
• Boli autoimune
• Infarct miocardic acut
• Postiradiere mediastinalǎ sau toracicǎ
• Disecţie de aortǎ (hemopericard)
• Insuficienţa renalǎ cronicǎ în stadiul de uremie
• Posttraumatic
• Idiopaticǎ.
1.Pericarditele acute fibrinoase
Pericarditele acute fibrinoase presupun inflamaţia foiţelor pericardice, dar cu cantitate
normalǎ de lichid în pericard (sub 50 ml) – pericardita uscatǎ.
Clinic:
48
• Se manifestǎ prin durere pericardicǎ intensǎ cu sediul precordial sau retrosternal care se
intensificǎ în inspir profund şi la modificarea poziţiei. Asociat prezintǎ dispnee, febrǎ,
subfebrilitǎţi, frisoane.
• Obiectiv se percepe frecǎtura pericardica.
Paraclinic:
• Electrocardiograma:
• Radiografia toracicǎ:
• Probele biologice:
• Ecocardiografia
2.Pericarditele acute exsudative
• Pericardita exsudativa se însoţeşte de apariţia unui exsudat pericardic în cantitate variabilǎ,
cu caractere diferite în funcţie de etiologie.
3.Pericardita fǎrǎ tamponadǎ cardiacǎ
• Pericardul conţine o cantitate variabilǎ de lichid (<1500 ml), fǎrǎ modificarea presiunii
intrapericardice.
Clinic:
• Se manifestǎ prin durere de tip pericareidc, retrosternala sau precordiala, cu iradiere spre
baza gatului, care se accentueaza in inspire sau la miscarea toraceliu, si se amelioreaza la
aplecarea inainte.Se asociaza cu dispnee În plus apar simptome date de compresiunea
mediastinala. La examenul fizic se constatǎ prezenţa variabilǎ a frecǎturii pericardice,
mǎrirea ariei matitǎţii cardiace, şoc apexian greu sau deloc determinabil, asurzirea
zgomotelor cardiace.
Paraclinic:
• Ecocardiografia:
• Radiografia toracicǎ:
• Electrocardiograma:
Tratamentul:
• Repausul la pat este necesar cât persista durerea şi febra.
• Se administreazǎ antiiflamatorii: Aspirinǎ (14-21 zile), Indometacin; dacǎ este nevoie
Prednison; în funcţie de etiologie – antibiotic.
• Puncţia pericardicǎ se efectueazǎ în caz de tamponadǎ cardiac cu scop curativ, sau cu scop
diagnostic, pentru evaluarea etiologiei
4.Pericardita cu tamponada cardiacǎ
Definiţie: Tamponada cardiacǎ acutǎ reprezinta compresia cordului datoritǎ acumulǎrii
rapide de lichid în sacul pericardic. Ca urmare apare creşterea presiunii intrapericardice cu
limitarea umplerii diastolice a cordului şi scǎderea volumului bǎtaie cardiac.
Etiologie:
• traumatisme
• disecţia de aortǎ
• ruptura peretelui ventricular în infarctul miocardic acut
• neoplazie
• TBC
• lupus
• postiradiere, etc.
49
Tabloul clinic:
• hipotensiune arterialǎ
• jugulare turgescente
• asurzirea zgomotelor cardiace
• Dispnee severa
Tratamentul: este evacuarea de urgenţǎ a lichidului pericardic prin puncţie pericardicǎ.
B. PERICARDITA CRONICA
Pericardita constrictivǎ este forma cea mai importantǎ a pericarditelor cronice. În aceastǎ formǎ de
pericarditǎ cordul este strâns în pericardul fibrozat sau calcificat ca într-o carapace care împiedicǎ
umplerea diastolicǎ.
Etiologie:
• TBC
• Neoplasme
• Boli de colagen
• Postinfecţioasǎ
• Uremie
• Postiradire
• Viralǎ
Clinic:
• Fatigabilitate, dispnee
• Scǎdere ponderalǎ
• Ascita, icter
Tratamentul
50
Forme clinice:
I.C congestivǎ – se referǎ la I.C. globalǎ cu semne importante de stazǎ venoasǎ sistemicǎ sau
pulmonarǎ.
I.C. sistolicǎ
I.C. diastolica
I.C sistolodiastolicǎ
Etiologie:
2. Scǎderea contractilitǎţii
Factori cardiaci:
• Ischemie miocardicǎ
• Valvulopatiile severe
51
Factori extracardiaci:
• Hipo/hipertiroidii
SIMPTOME SI SEMNE
Cele mai frecvente simptome si semne care apar la pacientii cu insuficienta ventriculara dreapta:
Manifestari mai putin specifice IC sunt: extremitatile reci, vertijul postural, nicturia, reducerea
mictiunilor diurne, atrofia musculaturii scheletice( casexia cardiaca ).
DIAGNOSTIC
52
• Semnele clinice descrise (dispnee de efort, ortopnee, edem, tahicardie, raluri pulmonare,
prezenta Z3, distensia venelor jugulare) indica IC, dar nu sunt prezente in stadiile precoce ale
bolii.
• Clasa I-Activitatea fizica obisnuita nu produce oboseala marcata, dispnee, palpitatii sau
angina
• Clasa II-Activitatea fizica obisnuita produce oboseala, dispnee, palpitatii sau angina
• Clasa III-Pacientul se simte confortabil in repaus; activitatea fizica cu intensitate mai mica
decat in mod normal produce oboseala, dispnee, palpitatii sau angina
• Clasa IV-Simptomele sunt prezente in repaus; orice activitate fizica amplifica efortul
TRATAMENT
• sunt incurajate activitatile fizice usoare (mersul pe jos) , cu intensitate reglata in functie de
simptomatologie;
53
• transplantul cardiac este indicat la pacientii sub 60ani, care au IC severa,refractara, fara alte
boli grave asociate.
Tratamentul medicamentos
• Include administrarea de diuretice iv, nitrati (in caz de EPA), tratament inotrop pozitiv
(dopamine, dobutamine, levosimendan) in faza acuta
• Digitalicele se folosesc in cazul asocierii ICC cu FIA. La tratamentul digitalic se are in vedere
posibila aparitie a toxicitatii la digitala, care poate cauza aritmii severe, incompatibile cu
viata. Intoxicatia cu digitala se manifesta cu greata, voma, anorexie, diaree, confuzie,
ambliopie, rareori xeroftalmie. Masuri: se intrerupe digitala, se administreaza F-ab
(fragmente de anticorpi ovini orientate impotriva digoxinei), tratarea aritmiilor cu lidocaina
sau fenitoina, montarea temporara de stimulator cardiac transvenos in caz de bloc
atrioventricular.
• Anticoagulantele sunt folosite la pacientii cu FIA sau cu VS dilatat, cu FEVS sever depreciate.
• Defibrilatorul intern cardiac este o masura de profilaxie secundara a mortii subite cardiace
pentru pacientii care au suferit o tulb maligna de ritm
• Rolul echipei interdisciplinare: medic, asistente medicale, farmacisti, asistenti sociali, preoti;
Simptome:
• Dispneea
• Fatigabilitate, astenie
• Tusea de decubit
54
• Hemoptizia
Examen obiectiv:
Semne cardiace:
• Cardiomegalie
• Puls alternant
Semne pulmonare:
Semne generale:
Aproximativ jumatate din cazuri sunt cauzate de ischemie coronariana acuta, un sfert din
decompensarea unei IC severe preexistente, iar restul au ca etiologie aritmii, disfunctii valvulare
acute sau supraincarcare acuta de volum secundara administrarii excesive de fluide intravenos.
Tratament:
55
• Ventilatie non-invaziva de timp CPAP, BPAP
• Astenia si fatigabilitatea
Examen obiectiv:
• Jugulare turgescente
• Hepatomegalie
• Cianoza a extremitǎţilor
• Edeme periferice
Examinǎri paraclinice:
• Examen radiologic:
• Electrocardiograma:
• Ecocardiografia:
• Ecografia abdominala
• Examinari de laborator
Complicaţiile:
• Tromboze intracardiace:
• Tromboze pulmonare
• Aritmii
56
• Caşexie cardiacǎ
TRATAMENTUL
Modificarea dietei
• Efort –activitate fizicǎ regulatǎ, dupǎ posibilitǎţi, e contraindicat repausul absolut la pat.
Tratament farmacologic:
• Diuretice:
• Vasodilatatoare:
• Digoxin
• IECA
• În mod normal impulsurile iau naştere în nodul sinusal şi au o frecvenţǎ între 60-100 bǎtǎi
pe minut.
• Bradicardia se referǎ la frecvenţa cardiacǎ sub 60/minut iar tahicardia la frecvenţa cardiacǎ
peste 100/minut.
• Extrasistola defineste un impuls activator care survine mai precoce faţǎ de ritmul de bazǎ.
57
CLASIFICAREA ARITMIILOR
1.Supraventriculare
Sinusale
• Tahicardia sinusalǎ
• Bradicardia sinusalǎ
Atriale
• Extrasistolele atriale
• Flutterul atrial
• Fibrilaţia atrialǎ
Joncţionale
2.Ventriculare
Ventriculare
• Extrasistolele ventriculare
• Tahicardia ventricularǎ
• Fibrilaţia ventricularǎ
• Sindroemele de pre-excitatie
58
Etiologia:
1.Factori cardiaci
• Infectioşi şi toxici
• Hemodinamici
• Cardiopatia ischemicǎ
• Cardiomiopatii
2.Factori extracardiaci
• Traumatisme toracice
• Intervenţii chirurgicale
3.Funcţionali
TABLOU CLINIC
Examinări paraclinice
ECG de repaus
ECG de efort
59
• Explorarea electrofiziologicǎ
TIPURI DE ARITMII
1.Extrasistolele supraventriculare
• Survin precoce faţǎ de o bataie normalǎ modificând secvenţa normalǎ a ritmului cardiac. Au
complexul QRS îngust identic cu cele sinusale. Sunt urmate de o pauzǎ mai mare decât ciclul
de bazǎ – pauzǎ decalantǎ.
• Este o tahicardie cu debut şi sfârşit brusc. Ritmul este regulat cu frecvenţa înaltǎ (160-
220/min).
• Poate apare în diverse boli cardiace, consum excesiv de cafea, alcool sau simpatomimetice, h
ipertiroidism, feocromocitom, sindromul de preexcitaţie.
FLUTTERUL ATRIAL
• Este o tahiaritmie cu o frecvenţǎ atrialǎ între 250-350/min care determinǎ contracţii atriale
frecvente şi regulate. Activitatea electrica atrialǎ se transmite la ventricul cu un bloc
atrioventricular de protecţie (2/1; 3/1).
• Tratament: Şocul electric (SEE), antiaritmicele fie convertesc FlA la ritm sinusal sau rǎresc
rǎspunsul ventricular ameliorând starea bolnavului.
FIBRILATIA ATRIALA
• Este o aritmie completǎ caracterizatǎ printr-o activitate electricǎ haoticǎ a atriilor. Frecvenţa
atrialǎ este 350-600/min iar cea ventricularǎ este variabilǎ existând un blocaj atrioventricular
(de obicei 120-140/min).
Tratament:
60
• Conversia la ritm sinusal se poate face cu SEE sau medicamentos – Amiodarona,
Propafenona.
Extrasistolele ventriculare
• Sunt extrasistole neprecedate de unde P şi cu complex QRS larg, deformat faţǎ de QRS de
bazǎ. Sunt urmate de o pauzǎ compensatorie.
Tahicardia ventricularǎ
• Este o tahicardie regulatǎ cu frecvenţa 140-240/minut, constând într-o suitǎ neîntreruptǎ de
minim 3 extrasistole ventriculare.
• Daca aritmia este bine toleratǎ se poate încerca conversia chimica – Xilina, Amiodarona.
Fibrilaţia ventricularǎ
• Constǎ în mişcarea vermicularǎ a ventriculului stâng fǎrǎ contracţie cu oprire cardiacǎ. Pe
ECG activitatea electricǎ ventricularǎ e complet dezorganizatǎ (complexele QRS sunt
înlocuite de unde inegale şi inechidistante).
• BAV gr. II este caracterizat prin blocarea intermitentǎ a conducerii atrioventriculare, insa
contractia ventriculara este data de stimululul atrial. Este de doua tipuri: 1 cu perioade
Wenkebach, in care intervalul PR se alungeste pana apare un P blocat si 2 in care unda P
blocata nu este precedata de alungirea intervalului PR.
61
• BAV gr.III – în care transmiterea impulsului de la atrii la ventriculi este blocatǎ complet, ca
urmare nu exista nici o relaţie între undele P şi complexele QRS.
Simptomatologia e în funcţie de gradul blocului. De obicei sunt simptomatice BAV complet şi BAV gr
II de grad inalt. Pacientul descrie ameţealǎ, lipotimii, sincopa. Caracteristica e sincopa Adam-Stockes
însoţitǎ de cianozǎ, convulsii şi lipsa pulsului.
Tratament:
• Stimularea endocavitarǎ.
62
PATOLOGIA PANCREASULUI
PANCREATITA ACUTǍ
Definiţia: Tablou clinic instalat brusc, caracterizat prin dureri abdominale asociat cu creşterea
enzimelor pancreatice în sânge şi urinǎ.
Etiopatogenia: Etiologia este diversǎ, dar principalele cauze rǎspunzatoare de peste 90% din
cazurile de pancreatitǎ sunt: litiaza biliarǎ, consumul de alcool şi cauzele neprecizate
(idiopatice).
Tablou clinic:
Examinǎri paraclinice:
1.Examinǎri biologice
2.Explorǎri imagistice
3.Laparotomia diagnosticǎ
Complicaţiile:
Tratament:
Obiectivele tratamentului
63
Prevenirea şi combaterea şocului
Interventie chirurgicala
PANCREATITA CRONICǍ
Clinic se manifestǎ prin dureri abdominale recurente sau persistente, iar cu timpul apar pe
plan clinic semnele de insuficienţǎ pancreaticǎ: steatoree şi diabet zaharat.
Etiopatogenia:
Cauze metabolice
Idiopaticǎ
Tablou clinic:
Examinǎri paraclinice:
Examenul radiologic
Ecografia abdominalǎ
Tomografia computerizatǎ
Explorari funcţionale
64
Tratament:
CANCERUL PANCREATIC
Examinǎri paraclinice
Ecografia abdominalǎ
Ecoendoscopia
Colestaza biologicǎ
Clasificarea morfopatologicǎ este cea mai utilizatǎ. Conform acesteia bolile renale se
clasificǎ dupǎ structura renala iniţial şi preponderent afectatǎ în: nefropatii
glomerulare, interstiţiale, tubulare, vasculare.
65
Clasificarea etiologicǎ: nefropatiile pot fi de cauze cunoscute (secundare) sau de cauze
necunoscute (primare, idiopatice).
NEFROPATIILE GLOMERULARE GN
1. GN autoimune (80-90%)
2. GN neimune
? Tabloul clinico-biologic:
1. Proteinuria (glomerularǎ)
2. Hematuria (glomerularǎ)
3. Hipertensiunea arterialǎ
4. Edemele
5. Insuficienţa renalǎ.
Etape de diagnostic:
Diagnosticul complicaţiilor.
66
Metode generale de tratament:
Obiective:
Mijloace de tratament:
Clasificare etiologicǎ:
Infecţioase:
Poststreptococicǎ
Nestreptococice
Neinfecţioase:
Boli de sistem
Definiţie: afecţiune glomerularǎ ce se manifestǎ prin sindrom nefritic acut, ce apare la 10-15
zile dupa un episod infecţios streptococic.
Tablou clinic: Se manifestǎ cu sindrom nefritic acut: edeme albe, moi, periorbitare şi
retromaleolare, HTA moderatǎ, hematurie, febrǎ, astenie, anorexie, vomǎ, cefalee, dureri
lombare.
67
Ex paraclinice:
1.Urinare:
hematurie
2.Sanguine:
sdr. inflamator
Tratament:
Igieno-dietetic
Medicamentos
Etiologic: Penicilinǎ G
Simptomatic
68
Glomerulonefrita cronicǎ
Definiţie: Este expresia persistenţei şi/sau progresiei unei leziuni glomerulare iniţiale,
respectiv a unor modificǎri urinare (proteinurie şi/sau hematurie) alǎturi de o deteriorare
progresivǎ, lentǎ (ani, decade) a funcţiei renale.
Tablou clinic: Este cel al unei insuficienţe renale cronice, globale care se manifestǎ cu câteva
caracteristici – frecvenţa şi severitatea HTA, persistenţa proteinuriei şi/sau hematuriei
microscopice.
Examinǎri paraclinice:
Hipoalbuminemie <2,5 g%
Hiperlipidemie, hipercolesterolemie
69
2. SN impur se caracterizeazǎ prin hematurie şi/sau HTA, şi/sau insuficienţǎ renalǎ.
Etiologie:
Glomerulopatii primare(idiopatice) care din punct de vedere histologic se pot prezenta ca:
GN cu leziuni minime, mezangioproliferativǎ, focalǎ şi segmentarǎ, membranarǎ, membrano-
proliferativǎ.
metabolice: DZ.
Tratament:
Obiective:
Igienodietetic:
regim hipolipidic
Etiologic:
70
Patogenetic:
Simptomatic:
Definiţie: Popularea cu germeni a urinei şi a ţesuturilor tractului urinar, structuri care rǎspund
adesea la infecţie prin inflamaţie. Infecţia şi inflamaţia pot fi joase: uretrita, cistita, prostatita
sau înalte (bazinet, calice, rinichi) – pielonefrita.
Etiologia:
E. Coli (95%)
Proteus
Klebsiella
Enterobacter aerogenes
Bacterii anaerobe
Chlamidia, Mycoplasma
Virusuri, fungi
Factorii favorizanţi:
Reflux vezicoureteral
Sarcina
Diabetul zaharat
71
Imunosupresia.
CISTITA ACUTǍ
Definiţie:
Tablou clinic:
Examinǎri paraclinice:
Tratament:
Hidratarea suficientǎ
Evitarea constipaţiei
Obiective:
Mijloace terapeutice:
Asigurarea unei bune diureze prin ingestia de lichide (cca 3 l/zi), antiinflamatoare
nesteroidiene
72
Tratamentul etiologic se face cu antibiotice care realizeazǎ o concentraţie urinarǎ cât
mai mare: Norfloxacin, Ciprofloxacin , Ofloxacin, Biseptol, Nitrofurantoin.
PIELONEFRITA ACUTǍ
Diagnostic:
Clinic se caracterizeazǎ prin debut brutal în plinǎ stare de sǎnǎtate aparentǎ cu febrǎ, frison,
greaţǎ, vǎrsǎturi, durere lombarǎ cu caracter de colicǎ de regulǎ unilateralǎ, ± disurie,
polakiurie.
Paraclinic:
Imagistic: ecografia aratǎ rinichi de dimensiuni normale sau mǎriţi, poate evidenţia
obstacol - calcul, hidronefrozǎ, tumorǎ.
Tomografia computerizatǎ
Tratament:
73
PIELONEFRITA CRONICǍ
Tablou clinic:
Anamneza relevǎ debut insidios cu sau fǎrǎ episoade de pielonefita acutǎ, episoade de
polakiurie, disurie, dureri în lojile renale.
Examinǎri paraclinice:
Tratament:
LITIAZA URINARA
Calculii renali sunt frecvenţi (1% din populaţie) şi recurenţi la mai mult de ½ din totalul
pacienţilor.
Semne şi simptome:
Calculii situaţi în bazinetul renal sunt asimptomatici sau produc hematurie izolatǎ. La
trecerea în ureter obstrucţia poate apǎrea la orice nivel. Obstrucţia datoratǎ trecerii
74
unui calcul produce dureri severe lombare, adeseori iradiate în regiunea inghinalǎ pe
traiectul ureterului (colica renalǎ), însoţite de simptome viscerale severe: greaţǎ,
vǎrsǎturi, transpiraţii, ameţeli. Mai pot apare: hematurie, piurie, infecţii ale tractului
urinar şi rareori hidronefrozǎ.
Examinǎri paraclinice:
Examinǎri biochimice sanguine: uree, creatininǎ, acid uric, calciu, fosfat, clor,
bicarbonat.
Explorare imagisticǎ
Evoluţie. Complicaţii:
insuficienţa renalǎ se instaleazǎ doar când litiaza e bilateralǎ sau apare pe rinichi unic
funcţional sau chirurgical.
Tratament: Se recomandǎ recuperarea calculului şi analiza lui mai ales la pacienţii cu tablou
clinic mai complex sau cu recurenţe.
Este necesarǎ creşterea aportului hidric la 2,5-3 l/zi indiferent de tipul de calcul.
ingestie crescutǎ de lichide, perfuzii cu ser fiziologic + Furosemid i.v pentru a favoriza
migrarea şi eliminarea calculului.
Definiţie: sindrom clinico-biologic caracterizat prin reducerea în general bruscǎ totalǎ sau
parţialǎ, de obicei temporarǎ a funcţiei renale. Deteriorarea funcţiei renale are loc în ore-zile-
sǎptǎmâni şi se traduce prin creşterea în sânge a produşilor de retenţie azotatǎ cu peste 50%
75
(uree, creatininǎ), reducerea cu peste 50% a clearancelui creatininic, tulburǎri ale echilibrului
hidroelectrolitic şi acidobazic.
Clasificarea IRA:
Tablou clinico-biologic:
1.Faza iniţialǎ: reprezintǎ perioada de timp ore-zile dintre momentul declanşant şi apariţia
fenomenelor clinicobiologice de IRA şi cuprindele simptomele bolii de bazǎ.
2.Faza de menţinere:
Hiperhidratare globalǎ
Acidoza metabolicǎ
Cutanate: prurit.
76
3. Faza de reluare a diurezei – poliuricǎ
Tratament:
În faza iniţialǎ
Obiective şi mijloace:
Întreruperea nefrotoxicelor
Dopamina
În faza de menţinere
Optimizarea aportului proteic şi caloric – restricţie proteicǎ, aport de calorii din hidraţi
de carbon.
Combaterea infecţiilor
77
INSUFICIENŢA RENALA CRONICǍ (IRC)
Clasificarea IRC:
Faze evolutive:
Neurologice:
78
Endocrine: retardare în creştere, hiperparatiroidism secundar, amenoree,
ginecomastie la bǎrbaţi.
Etape de diagnostic:
Tratament:
Obiective:
Mijloace:
Conservatoare
Mǎsuri igienodietetice:
79
Tratament medicamentos:
Anemia se trateazǎ cel mai eficient cu eritropoietinǎ; se mai pot face transfuzii,
anabolizante, vitamine.
La valori ale creatininei 6-7 mg% e necesară efectuarea abordului vascular, fistula
arteriovenoasǎ şi intrǎ în discuţie dializa.
DIABETUL ZAHARAT
Definiţie :Diabetul zaharat (DZ) este o stare patologicǎ caracterizatǎ prin hiperglicemie
cronicǎ, determinatǎ de scǎderea secreţiei de insulinǎ şi/sau de reducerea sensibilitǎţii la
insulinǎ a diverselor ţesuturi (insulinorezistenţa).
Clasificarea DZ :
80
Diagnosticul DZ
Tabloul clinic
Diagnosticul de laborator
3. TTGO : Se indicǎ la persoane cu glicemie a jeune între 100-125 mg% şi la cei cu risc
diabetogen crescut.
81
Complicaţiile DZ :
Complicaţii acute :
Complicaţiile cronice:
2. Degenerative:
b) neuropatia;
c) cataracta;
d) parodontopatia etc.
Tratamentul DZ:
Regim alimentar
Medicaţia antidiabeticǎ
Regimul alimentar :
Principii generale :
82
Medicaţia antidiabeticǎ :
1. insulina
2. medicaţia oralǎ
1.Insulina
Indicaţii relative :
Preparatele de insulinǎ :
Clasele de substanţe :
Repaglinida : NovoNorm
83
Tiazolidindione : Rosiglitazona
BOLILE SÂNGELUI
ANEMIILE
Definiţia: Anemiile sunt boli ale eritrocitului care constau în scǎderea hemoglobinei (Hb) sub 12
g% la femei şi sub 14 g% la bǎrbaţi, scǎderea hematocritului (Ht) sub 42% la bǎrbaţi şi sub
37% la femei şi a numǎrului de hematii (H) în sângele periferic sub 3,8 mil/mm3 la femei şi
sub 4,4 mil/mm3 la bǎrbaţi.
Tabloul clinic: poate fi asimptomatic în formele uşoare, mai ales dacǎ anemia se instaleazǎ lent.
Anemiile severe sau instalate brusc se pot asocia cu urmǎtoarele simptome – fatigabilitate,
cefalee, vertij, dispnee, angina de efort, palpitaţii.
La examenul obiectiv se constatǎ: paloare, tahicardie, suflu sistolic, insuficienţǎ cardiacǎ sau stare
de şoc în hemoragiile mari. Mai pot apare: koilonichie, icter, deformǎri osoase, ulcere
gambiere.
Examinǎri paraclinice:
numǎrarea reticulocitelor
Sideremia
Determinarea bilirubinei
84
Anemiile severe cu instalare rapidǎ (de ex. posthemoragice) cu Ht <25% au indicaţie
de transfuzie cu sânge sau masǎ eritrocitarǎ.
Deficitul de acid folic frecvent în malnutriţie, alcoolism se trateazǎ cu acid folic oral.
LEUCEMIILE
Definiţia: Sunt afecţiuni maligne ale sistemului hematopoietic produse prin proliferarea cu caracter
anarhic a celulelor acestui sistem.
1.Clinic şi evolutiv
Leucemii acute
Leucemii cronice
Leucemia limfocitarǎ
Leucemia mielocitara
85
Leucemia monocitarǎ
3.Descǎrcarea leucemicǎ
Forme leucemice
Forme subleucemice
Forme aleucemice
Definiţia: LA se produce prin proliferarea şi acumularea unor celule imature –blaşti cu blocarea
totalǎ a diferenţierii şi maturaţiei celulare.
Tablou clinic: Boala debuteazǎ insidios cu: astenie progresivǎ, paloare cutanatǎ şi mucoasǎ, febrǎ,
infecţii repetate cu diferite sedii, hemoragii cutanate şi mucoase.
Examinǎri paraclinice:
Puncţia medularǎ osoasǎ poate evidenţia hiperplazie medularǎ cu infiltrat blastic (30-
100%) cu hiatus leucemic.
Tratamentul
Obiective:
86
transplantul medular de la persoane compatibile este mijlocul terapeutic care poate
eradica boala.
Definiţia: LMC reprezintǎ afecţiunea neoplazicǎ a celulei stem pluripotente caracterizatǎ prin
proliferarea seriei granulocitare, având drept marker genetic specific prezenţa cromozomului
Philadelphia, iar citochimic scǎderea marcatǎ a fosfatazei alcaline leucocitare.
Tabloul clinic Simptomele se instaleazǎ progresiv cu astenie, adinamie, inapetenţǎ, balonǎri, jenǎ
în hipocondrul stâng, greaţǎ, dureri retrosternale, transpiraţii. Rar debuteazǎ brusc cu
insuficienţǎ renalǎ acutǎ, accident trombotic sau hemoragic.
Ex. paraclinice:
Tratamentul are drept obiective scǎderea masei granulocitare totale şi prevenirea unei noii creşteri,
reducerea splenomegaliei şi evitarea complicaţiilor.
Chimioterapia
Interferonul
Transplantul medular
Definiţia: LLC reprezintǎ o proliferare a limfocitelor aparent mature care invadeazǎ treptat
ganglionii, ţesuturile limfatice, mǎduva hematogenǎ şi în final sângele circulant.
Tablou clinic: Debutul bolii este insidios. Bolnavii acuzǎ astenie, fatigabilitate, transpiraţii, prurit
etc.
87
Examinări paraclinice:
Testele imunologice se utilizeazǎ pentru precizarea tipului de LLC (cu limfocit B sau
T).
Tratamentul are ca obiectiv scǎderea masei limfocitare circulante şi a celei infiltrative din organele
limfoide.
Mijloacele de tratament:
Chimioterapia
Splenectomia
88
BOLILE APARATULUI DIGESTIV
Abordarea pacientului cu tulburari de tract GI superior: durerea toracica , durerea
abdominala cronica si recurenta, dispepsia, senzatia de globus, sughitul, greata si
varsaturile, ruminatia, tulburarile functionale ale tubului digestiv
Abordarea pacientului cu tulburari de tract GI inferior: constipatia, diareea, gazele
intestinale, sindromul de colon iritabil .
• HEMORAGIA DIGESTIVA
Hemoragia digestiva(HD) poate avea originea oriunde intre cavitatea bucala si
anus, provenind din tractul superior gastrointestinal (deasupra ligamentului lui Treitz)
sau din cel inferior.
Simptome si semne-manifestarile HD depind de localizarea si de viteza sangerarii.
• Diagnostic
-endoscopia cu prelevari citologice prin lavaj si biopsie directa din zonele anormale
reprezinta examinarea de electie
-esofagul Barrett: inlocuirea epiteliului stratificat scuamos al esofagului distal cu
mucoasa glandulara cu celule cilindrice asemanatoare stomacului; reprezinta o
complicatie a RGE cronic si a esofagitei de reflux; stare precanceroasa
• Tratament
RGE necomplicat: ridicarea capului patului bolnavului cu 15 cm, evitarea
alimentatiei cu 2-3 ore inainte de culcare, evitarea stimulentelor secretiei gastrice,
anumite medicamente, alimente, fumat
Tratament medicamentos: administrare de inhibitori ai pompei protonice
Chirurgie antireflux (laparoscopie) – la pacientii cu complicatii care nu raspund la
tratament
Importanta monitorizarii esofagului Barrett (endoscopie la fiecare 1-2 ani)
•
CANCERUL ESOFAGIAN
Cea mai frecventa forma de cancer esofagian este carcinomul cu celule
scuamoase, urmata de adenocarcinom
Factorii primari de risc: ingestia de alcool si consumul de tutun
• Simptome si semne
-disfagia progresiva: initial la inghitirea alimentelor solide, apoi semisolide si in final a
lichidelor si a salivei
-durere toracica
-pierderea in greutate
-paralizie a corzilor vocale si disfonie
-varsaturi, hematemeza, melena, tuse, dispnee
-compresiuni nervoase
• Diagnostic
-endoscopie cu citologie si biopsie
-CT toracic si abdominal (metastaze)
-ecografie endoscopica pentru stadializare
-teste sanguine de rutina
• Prognostic
-in general este sumbru
• Tratament: chirurgical cu sau fara chimioterapie si radioterapie; tratament
paliativ (dilatatie, protezare, fotocoagulare cu laser); tratament de sustinere
(nutritie artificiala enterala sau parenterala)
• Simptome si semne
Depind de localizarea ulcerului, de numarul si severitatea leziunilor, de aparitia
complicatiilor si de varsta pacientului.
• Durerea: epigastrica, se atenueaza la alimentatie si antiacide; senzatie de arsura,
“foamea dureroasa”, durere care trezeste pacientul noaptea;
-simptome de ocluzie-meteorism, greata, varsaturi;
-simptome si semne de HD
• Diagnostic
Diagnosticul este sugerat de simptomatologie si confirmat de endoscopia digestiva
superioara(EDS), care reprezinta “gold standard”-ul de diagnostic.
EDS permite vizualizarea leziunilor, localizarea lor, aprecierea marimii, a formei, a
marginilor, a stadiului evolutiv, prezenta sau absenta semnelor de sangerare, hemoragia
activa, semne de benignitate/malignitate, prezenta altor leziuni concomitente (eroziuni,
esofagita eroziva, varice esofagiene, hernie hiatala, etc.)
Cancerul gastric.
• Tratament: igieno-dietetic, medicamentos, chirurgical. Tratamentul
medicamentos include cura de eradicare a H.pylori in caz de infectie
asociata (inhibitor de pompa de protoni, doua sau trei antibiotice asociate in
tripla sau cvadrupla terapie) si scaderea aciditatii gastrice (inhibitori ai
pompei protonice, blocantele H2, antiacidele, prostaglandinele, sucralfat).
• CANCERUL GASTRIC
Cancerul gastric este al doilea tip de cancer ca frecventa din lume; incidenta
creste cu varsta, 75% din pacienti au peste 50 de ani
Etiologie
• este multifactoriala;
• infectia cu Helicobacter Pylori joaca un rol semnificativ
• gastrita atrofica autoimuna
• factori genetici
• polipii gastrici pot fi precursori ai cancerului gastric
Polipii gastrici sunt:
• Inflamatori (hiperplazici)-tratament cu AINS, inhibitori ai pompei de protoni;
• Adenomatosi (adenovilosi)-risc de malignizare ridicat;
Caracterul malign este foarte probabil la un polip adenomatos cu un diametru mai
mare de 2cm sau daca histologia sa este de tip vilos;
Toti polipii gastrici trebuie excizati prin endoscopie!
Clasificarea in functie de aspectul macroscopic:
1. Forma protruziva - tumora polipoida sau vegetanta
2. Forma penetranta - tumora poate fi ulcerata
3. Forma infiltrativa superficiala
4. Linita plastica - “schir” gastric
5. Forme diverse - combinate
• Microscopic: 95% din tumorile maligne ale stomacului sunt reprezentate de
adenocarcinoame.
Simptome si semne
• simptomele initiale sunt nespecifice
• dispepsia de tip ulceros
• disfagie - regiunea cardiala
Prognostic
• depinde de stadiul bolii, dar in general este nefavorabil
Tratament
• chirurgia curativa
• prezenta metastazelor exclude tratamentul chirurgical curativ
• chirurgia paliativa( de obicei gastroenterostomie)
• chimioterapia si radioterapia nu s-au dovedit eficiente
SINDROM DIAREIC
• Definitie-Diareea se defineste ca un sindrom caracterizat prin scaderea
anormala a consistentei scaunului, cresterea greutatii sale (peste 200-
300g/24ore) si cresterea numarului de evacuari (peste 3/24ore),fara a fi
obligatorie prezenta concomitenta a tuturor trasaturilor.
• Tablou clinic
DIAREEA ACUTA-reprezinta emisia de mai mult de trei scaune neformate pe zi, care
iau forma recipientului care le contine, avand o durata de 2-3 saptamani.
Debutul este in general brusc, cu alterarea starii generale. Febra poate fi absenta
sau prezenta, chiar hiperpirexie. Se asociaza simptome dispeptice variate: greata,
varsaturi, meteorism, flatulenta.
Manifestari de ordin sistemic: dezechilibre hidroelectrolitice importante cu
deshitratare uneori severa, hipotensiune arteriala, pana la colaps, manifestari renale
(oligurie, oligoanurie), simptome din partea sistemului nervos central (cefalee,
somnolenta sau agitatie, coma).
• Tratament-Ingrijiri specifice
Masuri terapeutice de ordin general:
-suprimarea alimentatiei orale in formele cu varsaturi
-asigurarea suportului nutritional
-reintroducerea alimentatiei se face cu prudenta, respectand normele de crutare
mecanica, termica, osmolara si chimica
-in anumite situatii se poate recurge la nutritie parenterala pe sonda sau totala
Corectarea pierderilor hidroelectrolitice si a echilibrului acido-bazic
-reprezinta obiectivul principal, cu regim de urgenta in diareile acute dar si in
formele cronice severe;
-solutia OMS (20g glucoza, 4g NaCl, 2g KCl, 2g bicarbonat de Na/l)in formele acute
usoare si moderate, pe cale orala, 1000ml/h la adulti;
-rehidratarea parenterala se face cu solutie Ringer lactat sau solutie de ser fiziologic
cu saruri de potasiu si bicarbonat de sodiu.
• Complicatii
-RCUH-complicatii intestinale: megacolonul toxic (dilatatia acuta a colonului,
toxica, cu febra, tahicardie, leucocitoza, anemie, deshidratare), cu risc de
perforatie intestinala;
-perforatia intestinala-constituie 1/3 din cauzele de mortalitate in RCUH;
-hemoragia digestiva inferioara
-stenozele-sunt rare, sunt largi, scurte si tranzitorii.
-BC-complicatii intestinale:abcese si fistule( sunt efectul extinderii fisurilor prin
peretele intestinal in tesuturile extraintestinale); abcesele sunt localizate in cavitatea
abdominala, retroperitoneal sau perianal, uneori sunt abcese hepatice sau
splenice.
-stenozele-localizate mai frecvent la nivelul intestinului subtire, evolueaza insidios, cu
manifestari subocluzive
-manifestarile perianale: fisurile si hemoroizii (localizate lateral pe circumferinta
anala), fistulele si abcesele perianale si perirectale.
• Simptome si semne
-evolutie lenta, cu simptome care depind de localizarea leziunii, de tip, de extindere
si de complicatii
-colonul drept-ocluzia este un eveniment tardiv; sangerarea este de obicei oculta;
oboseala si slabiciune secundare unei anemii severe;
-colonul stang-constipatie alternand cu scaune frecvente sau diaree; ocluzie
partiala sau totala; scaun sanguinolent; simptome de perforatie, uneori acoperita;
peritonita difuza;
-rect-sangerarea la defecatie; tenesme; senzatie de evacuare incompleta; durere;
-semne si simptome ale bolii metastatice
• Screening si diagnostic
Importanta diagnosticului precoce-depistarea hemoragiilor oculte in scaun
Efectuarea colonoscopiei la 5ani- dupa varsta de 50 de ani
Screeningul persoanelor cu risc crescut
Diagnosticul se face endoscopic- colonoscopia cu excizia completa a tuturor
leziunilor pentru examinare histologica
CT abdominal, examen radiologic toracic si teste de laborator de rutina-evaluarea
starii pacientilor si prezenta metastazelor
ACE seric (antigenul carcinoembrionar)-detectarea recidivelor; CA 19-9, CA 125
• Prognostic si tratament
Prognosticul depinde de stadiul bolii(clasificarea TNM).
Tratamentul chirurgical-asigura vindecarea la 70% dintre pacientii fara metastaze.
Consta in rezectia larga a tumorii si a ganglionilor limfatici regionali cu
reanastomozarea segmentelor intestinale.
Radioterapia preoperatorie si chimioterapia sunt din ce in ce mai utilizate.
Urmarirea postoperatorie-colonoscopie anual in urmatorii 5 ani apoi o data la 3 ani.
Tratamentul paliativ- interventie chirurgicala limitata- pentru a rezolva ocluzia sau
pentru rezectia zonei de perforatie.
CANCERUL ANORECTAL- cel mai frecvent este adenocarcinomul.
-factori de risc: infectia cu HPV, fistule cronice, iradierea cutanata, leucoplazia,
condiloamele acuminate
-barbatii homosexuali au un risc extrem de crescut datorita practicarii sexului anal
-tratament chirurgical, radioterapie si chimioterapie in functie de tipul histologic si
stadializare
SINDROMUL HEPATITEI CRONICE
• Hepatita cronica se defineste ca fiind o boala inflamatorie hepatica, cu
durata de cel putin 6 luni, cu simptomatologie clinica prezenta sau absenta si
din punct de vedere biochimic nivelul enzimatic poate fluctua.
In ceea ce priveste etiologia, putem afirma ca spectrul etiologic este relativ limitat,
fiind dominat de virusurile hepatitice. Astfel, avem ca terminologie diagnostica:
-hepatita cronica B
-hepatita cronica D
-hepatita cronica C
-hepatita cronica B si C
-hepatita autoimuna
-hepatita medicamentoasa
-boala Wilson hepatica
-hepatita prin deficit de alfa1-antitripsina
-steatohepatita
-hepatita criptogenetica
• Tablou clinic-hepatitele cronice realizeaza un tablou clinic comun, cu
anumite particularitati in functie de etiologie.
Boala este de obicei fara manifestari clinice sesizabile o lunga perioada de timp;
uneori apare un sindrom asteno-adinamic inexplicabil.
Se asociaza acuze dispeptice de tip dispepsie de dismotilitate, inapetenta,
intoleranta alimentara fata de alimente greu digestibile; hepatalgii de efort sau
postprandiale, dureri musculare sau articulare, pierdere ponderala, prurit, sau poate
sa apara icter sclero-tegumentar.
Examenul obictiv poate pune in evidenta hepatomegalia, de consistenta de organ
sau usor crescuta, cu suprafata neteda, usor sensibila, uneori dureroasa.
Frecvent se asociaza: splenomegalia, icterul, sindromul endocrin (stelute vasculare),
manifestari hemoragipare (trombocitopenia).
La toate acestea se adauga manifestari extrahepatice in functie de etiologie.
• Diagnostic-Explorari diagnostice
Examinari pentru explorarea etiologiei: markeri virali de diagnostic si replicare,
identificarea toxicului medicamentos, markeri de hepatita autoimuna, cauze
metabolice.
Explorarea functionala hepatica: transaminazele serice (ALT,AST), functiile de sinteza
(albuminemia, pseudocolinesteraza, timpul de protrombina), bilirubina serica (de
obicei de tip mixt), alte enzime de colestaza( hepatita C), activitatea
mezenchimala (electroforeza-hipergamaglobulinemie), hemoleucograma.
Explorari imunologice-pentru a confirma sau exclude o hepatita autoimuna.
Explorarea radioizotopica hepato-splenica.
Explorarea imagistica: ecografia abdominala standard, ecografia Doppler-
diagnosticul diferential cu ciroza hepatica.
Endoscopia digestiva superioara-varice esofagiene, gastrice, gastropatia portal-
hipertensiva.
Examenul morfologic-se efectueaza prin punctie biopsie hepatica (PBH), pe cale
transjugulara (sindrom hemoragipar) sau prin recoltare in cursul laparoscopiei.
Tot aici putem vorbi de screeningul pentru surprinderea dezvoltarii CHC:
alfafetoproteina (AFP), ultrasonografia in completare cu o alta metoda imagistica
(CT, RMN, PET-CT).
Profilaxia este de interes major in infectiile cu virusurile hepatitice B, D, C.
• Hepatita cronica virala B (HVB)-scopul final al actiunilor profilactice este
reprezentat de reducerea numarului de infectii cronice si al bolilor generate
de infectia cu VHB.
-prevenirea hepatitei acute B prin programe de screening al sangelui si derivatelor
de sange; controlul transplanturilor de organe si donarii de sperma, programe de
educatie sanitara;
-recomandarea OMS-1992 pentru imunizarea copiilor;
-vaccinarea universala a nou-nascutilor in Romania a fost introdusa in 1995;
-vaccinarea grupelor populationale cu risc inalt;
-profilaxia secundara se refera la prevenirea bolilor derivate din infectia VHB, in
special ciroza hepatica si carcinomul hepatocelular (CHC), obiectiv realizat prin
recrutarea pentru tratamentul antiviral a categoriilor populationale conform
criteriilor de selectie stabilite de lege.
CIROZELE HEPATICE
• Ciroza este stadiul final al tuturor afectiunilor hepatice cronice inflamatorii sau
degenerative. Ficatul cirotic este un ficat cicatricial care a luat nastere in
urma unor procese inflamatorii sau distructive cronice.
Concomitenta si existenta celor doua procese fundamentale, fiboza si regenerarea
(sub forma de noduli), sunt obligatorii pentru diagnosticul de ciroza.
• Etiologia: virala, alcoolica, metabolica, colestatica, vasculara,
medicamentoasa, autoimuna, denutritie, criptogenetica.
• Tablou clinic-Simptomatologia este determinata de doua mari consecinte
ale restructurarii hepatice: reducerea cantitativa si functionala a
parenchimului hepatic care realizeaza insuficienta hepatica si existenta
hipertensiunii portale.
Insuficienta functionala hepatica se manifesta prin: anorexie, astenie, fatigabilitate,
slabire in greutate. Apar hepatalgii de efort, febra, prurit, epistaxis, gingivoragii.
• Complicatii
ASCITA reprezinta acumularea de lichid in cavitatea peritoneala (lichid serocitrin, cu
reactia Rivalta negativa si cu o cantitate de proteine sub 2 g%).
PERITONITA BACTERIANA SPONTANA reprezinta infectia lichidului de ascita in
absenta unei cauze producatoare (celularitate care depaseste 250 leucocite/mm3,
marea majoritate fiind PMN).
SINDROMUL HEPATO-RENAL se defineste ca oligurie progresiva si severa cu
reducerea importanta a eliminarii sodiului prin urina (sub 10mlEq/l) in absenta altor
cauze de suferinta renala; este o forma de insuficienta renala acuta, functionala,
potential reversibila.
SINDROMUL HEPATO-PULMONAR-include afectiunea hepatica, tulburarea
schimburilor gazoase cu hipoxemie arteriala si aparitia dilatarilor vasculare
intrapulmonare.
LITIAZA BILIARA
Litiaza biliara reprezinta prezenta unuia sau mai multor calculi in vezica biliara.
Calculii biliari din colesterol reprezinta mai mult de 85% dintre calculi biliari in tarile
occidentale.
• Simptome si semne:
-80% dintre calculi nu produc simptome; 20% din cazuri prezinta colica biliara,
colangita, care pun in pericol viata;
-durere in hipocondrul drept, severa, cu iradiere specifica( umar drept, spate,
epigastru);
-greturi, varsaturi;
-durere peste 6 ore, insotita de febra si frisoane, varsaturi-este posibila o colecistita
acuta sau pancreatita biliara.
• Diagnostic-metoda de electie o reprezinta ecografia abdominala cu
sensibilitate si specificitate de 95%; CT, RMN, ecoendoscopie( pentru calculi
mai mici de 3mm); ERCP.
• Tratament:
-colecistectomia deschisa;
-colecistectomia laparoscopica;
-tratament medicamentos cu acizi biliari per os timp de mai multe luni (Acid
ursodeoxicolic 8-10 mg/kg/zi).
COLECISTITA ACUTA
Colecistita acuta este inflamatia veziculei biliare care apare de obicei in urma
obstructiei canalului cistic de catre un calcul.
Este complicatia cea mai frecventa a colelitiazei, iar invers, mai mult de 95% dintre
pacientii cu colecistita acuta au si litiaza veziculara.
• Simptome si semne:
-durere cu caracteristici de colica biliara, dar mai severa si de durata mai
mare( peste 6 ore);
-semnul MURPHY, aparare musculara, febra;
-semne de empiem, gangrena, perforatie, peritonita( urgente chirurgicale!)
• Diagnostic: clinic si paraclinic
-modificari ecografice caracteristice;
-colangioRMN;
-teste de laborator
• Tratament:
-internare,in spital, hidratare parenterala cu administrare de opioide;
-antibioticoterapie
-colecistectomie –la pacientii cu risc chirurgical standard in primele 24-48 ore;
-colecistectomie –la pacientii cu risc chirurgical crescut dupa remiterea episodului
acut.