Catedra de Farmacologie și Farmacie clinică

ACTUALITĂȚI ÎN FARMACOLOGIA CLINICĂ ȘI

FARMACOTERAPIA RAȚIONALĂ  A PACIENȚILOR
 CU VOMĂ ȘI HEMORAGIE

CONDUCĂTOR:  
Victor Darciuc
conferențiar universitar,
Realizat de: Fanea Viorel

1
 ACTUALITATEA TRATAMENTULUI PACIENȚILOR CU
REFLEX DE VOMĂ ÎN PRACTICA STOMATOLOGICĂ

• În practica medicului stomatolog, pacienții cu reflex sporit de vomă reprezintă o

mare provocare, deoarece, în momentul cînd simt ceva în gură : rulou de vată ,
oglindă , aspirator (orice din aria stomatologică ) mai ales în apropiere de ,,baza
limbii'':  începe un lanț vicios - reflex de vomă , lacrimi și multe solicită ri de pauză .
• În prezent, se cunosc numeroase metode de management a acestor pacienți, care se
bazează pe metodele non-farmacologice == modifică ri de comportament (tehnici
de relaxare, de distragere, hipnoza, terapie cognitivă ), acupunctură , stimulare
electrică transcutanată a nervilor, sarea pe vîrful limbii, stimulare laser și
farmacologice == utilizarea medicației antiemetice, activitatea clinică confirmînd
de nenumă rate ori că  una sau două pastile luate înainte de a veni la dentist ajută în
cazul multor pacienți, dar, totuși, vorbim de un succes limitat.
• Atunci cînd este imposibil de a controla reflexul de vomă , se recurge la sedare sau
anestezie generală .

2
 FARMACOLOGIA CLINICĂ ȘI FARMACOTERAPIA
RAȚIONALĂ  A PACIENȚILOR  CU VOMĂ
• Voma = arc reflex care constă în evacuarea bruscă
a conţinutului gastric şi duodenal prin cavitatea bucală .
• Arcul reflex al vomei:
       =Receptori: aparat digestiv, faringe, uter, vestibul, meninge;
       =Calea aferentă : nervul vag
       =Centrii vomei
             a) Zona chemoreceptoare declanșatoare (ZCD): în
bulb şi nucleii vestibulari (neuromediatori dopamina
şi  serotonina).
             b) Centrul vomei: în bulb (neuromediator - acetilcolina)
       =Calea eferentă : parasimpatic, simpatic.
• Declanșarea vomei se produce prin stimularea:
       1) Receptorilor periferici
       2) ZCD

3
 ANTIVOMITIVELE (ANTIEMETICELE). CLASIFICARE.
• Clasificarea după apartenența de grup:
1) Neurolepticele: holoperidol, metofenazat, clorpramazină , droperidol etc.
2) H1-antihistaminicele: prometazină , difenhidramină , cloropiramină , ciclizină etc.
3) M-colinoblocante: scopolamină , dicyclomina
4) Antagoniștii dopaminergici derivați de benzamidă și benzimidazol: metoclopramidă ,
domperidon, bromopridă
5) Antagoniștii serotoninergici: granisetron, tropisetron, ondansetron
6) Canabinoidele: nabilonă , dronabinol
7) Benzodiazepinele: diazepam, lorazepam etc.
8) Spasmoliticele: atropină , platifilină , papaverină , drotaverină etc.
9) Glucocorticoizii: prednisolon, dexametazonă etc.

• Clasificarea după locul preponderent de acțiune:

a) Cu acțiune preponderent centrală:
      = Ce inhibă centrul vomei și zona declanșatoare: neurolepticele, canabinoidele.
      = Ce inhibă centrul vomei: H1-antihistaminicele, colinoliticele.
B) Cu acțiune periferică: anestezicele locale, spasmoliticele, colinoliticele, preparatele vegetale.
C) Cu acțiune mixtă: antagoniștii dopaminergici, antagoniștii serotoninergici.
4
 ANTIVOMITIVELE (ANTIEMETICELE). CLASIFICARE.

• Suprimarea farmacologică  a reflexului de vomă în cabinetul stomatologic poate fi

direcționată periferic sau central.
• Agenții care acționează periferic sînt:
  1) Spray-uri anestetice locale, geluri, clă tituri bucale, drajeuri sau injecții.
  2) Preparate  pe bază de plante cu efect anestetic local, de ex. Drajeurile cu Elaeagnus
angustifolia.
  3) Blocajul nervului Glosofaringian (Murthy 2011).
• Numeroși autori au criticat utilizarea anestezicelor topice sau locale pentru prevenirea
vomei, dar susțină torii acestei teorii, susțin că  suprafeța mucoasei palatului moale este
desensibilizată , pacientul este mai puțin probabil să manifeste reflex de vomă (Kramer
1997).
• A fost demonstrat că tanina din cadrul drajeurilor ce conțin Elaeagnus agustifolia a
redus reflexul de vomă , datorită efectului să u anestetic (Bhat 2006).

5
 MEDICAMENTE CU EFECT ANTIHISTAMINIC CA
ANTIEMETICE.
• Prometazina (Romergan), Ciclizina, Meclizina (Emetostop),
Feniramina, Difenhidramina, Hidroxizina.
• Blochează H1-receptorii din centrul vomei și nucleii vestibulari. 
• Reacții adverse: sedare, somnolență , xerostomia.
• Indicații:
   = ră u de mișcare
   = boala Meniere
   = vă rsă turi din sarcină
   = vă rsă turi medicamentoase (în special provocate de opioide și
anestezice generale)
• Difenhidramina se administrează oral cîte 25-50 mg de 3-4 ori/zi.
Prometazina se prescrie oral cîte 25-50 mg la adulți și 10-20 mg la copii
cu 60 min. Înainte de că lă torie.
Feniramina se indică oral cîte 25 mg de 2-3 ori/zi.
Meclizina se prescrie cîte 50 mg o priză , în ră ul de mișcare.
Ciclizina se folosește oral cîte 50 mg de 3 ori/zi.

6
 MEDICAMENTE  ANTIEMETICE ANTISEROTONINERGICE, CE
ANTAGONIZEAZĂ RECEPTORII 5-HT-3

• Ondasetron (Zofran, Emeset), Granisetron (Kytril), Tropisetron

(Novoban), Dolansetron, Ondansetron, Palonosetron, Ramosetron.
• Blocarea receptorilor 5-HT-3 centrali (ZCD) și periferici.
• Indicați în voma produsă de chimioterapice anticanceroase și radioterapie.
• Reacții adverse: cefalee, slă biciune, constipație.
• Ondasetron (Zofran, Emeset)
   Oral pentru profilaxia vomei produsă de citostatice sau postoperatorii cîte
8 mg cu 2 ore înainte, apoi încă cîte 8 mg la 8 ore timp de 5 zile.
    Contraindicat la gravide și în timpul lactației.
• Granisetron (Kytril)
   Se administrează intern în doze inițiale 1 mg cu 60 min. înainte de a începe
terapia cu citostatice, apoi cîte 1 mg de 2 ori/zi.
    Contraindicat la gravide și în timpul lactației.
• Tropisetron (Novoban)
   Preparatul se indică intern cu scop profilactic cîte 5 mg/zi în cure de 6 zile.
    Contraindicat la gravide și în timpul lactației.

7
  ANTAGONIȘTII DOPAMINERGICI  CENTRALI
DERIVAȚ I DE BENZAMIDĂ  Ș I BENZIMIDAZOL
•Metoclopramidă, Domperidon, Bromopridă
•Metoclopramida
    Indicații: Greața și vă rsă turi: postoperator sau în chimioterapie, în cazul
bolii de iradiere sau provocate de medicamente; sughiț, esofagită de reflux,
staza gastrică , dispepsie, flatulența, migrene.
   Doze și mod de administrare: Adulți: 1/2-1 comprimat de 3-4 ori/zi. In
situațiile acute se injectează intramuscular sau intravenos câ te 1ml/10kg de
1-3 ori/zi.
   Măsuri de precauție: Se evită sau se recomandă deosebită  prudeță la
administrarea în epilepsie (intensifică  și mă rește frecvența crizelor) și în
insuficiență renală sau hepatică . Gestație și alaptare: nu se administrează ,
doar în caz de urgență . 

• Domperidon (Motilium)
Acţionează asupra motilită ţii intestinale.
Se prescrie oral cîte 5-10 mg 3-4 ori/zi înainte de masă .
Domperidonul nu depă șește bariera hematoencefalică și astfel,
este preferat la pacienții la care se manifestă efecte adverse centrale în
urma administră rii metoclopramidei. 8
 FENOTIAZINELE  CA  ANTIEMETICE
• Tietilperazina (Torecan), Proclorperazina (Emetiral), Clorpromazina 
(Clordelazin).
• Pe lâ ngă faptul că fac parte dintr-un grup de medicamente antipsihotice (datorită
structurii lor), ele sunt antiemetice de uz general.
• Indicate în special în voma provocată de ră ul de mișcare.
• Efecte secundare: Hipotensiune, Agitație, Sedare, Sindrom Extrapiramidal, Discrazii
Sangvine.
• Sunt în general bine suportate, în condiţiile folosirii ocazionale ca antiemetice.
 •    Se administrează oral, rectal, intravenos și
intramuscular.
• Mecanismul efectului antiemetic este complex:
inițial, blochează receptorii din CTZ, de
asemenea au efect anticolinergic și
antihistaminic.
• Proclorperazina este contraindicată la
persoanele în vîrstă cu semne de demență .

9
 REACȚ II ADVERSE. PRECAUȚ II.
• Toți pacienții care urmează o terapie antiemetică pot suferi diverse reacții adverse, cele mai importante sînt:
   1) Metoclopramida
        = crește riscul reacțiilor extrapiramidale la copii și bă trîni
        = trebuie evitată în cazul pacienților cu hipotensiune sau la cei care iau inhibitori ai monoamin oxidazei
        = stimularea dureroasă poate provoca tahicardie supraventriculară după administrare
        = este contraindicată la pacienții cu epilepsie
   2) Antihistaminicile
        = deseori cauzează   amețeli, sedare și hipotensiune la pacienții geriatrici
   3) Antagoniștii serotoninergici
        = dureri de cap, amețeli, tulbură ri de vedere, tulbură ri ale funcției hepatice (contraindicat la pacienții cu
insuficiență hepatică )
   4) Droperidol
        = aritmii îndelungate
        = contraindicat la pacienții cu sindrom Parkinson
   5) Fenotiazinele
        = pot provoca reacții de tip alergic, în special la pacienții cu astm.

10
 ACTUALITĂȚ I ÎN FARMACOLOGIA CLINICĂ Ș I FARMACOTERAPIA
RAȚ IONALĂ A PACIENȚ ILOR CU HEMORAGIEI

• Pentru profilaxia şi tratamentul hemoragiilor acute şi cronice se

recurge la administrarea substanţelor medicamentoase hemostatice.
• Cauzele hemoragiilor sunt destul de multiple şi variate. Dereglarea
hemostazei poate să apară în legă tură cu deficitul unor componente
ale sistemului coagulant, în urma activă rii procesului fibrinolitic,
deprimă rii adeziunii, agregă rii plachetare etc.
• În timpul procedurilor de chirurgie orală , sâ ngeră rile minore şi
persistente sunt frecvente, dar, ocazional, un episod important de
sâ ngerare poate stopa continuarea procedurii şi determina trecerea
la mă suri speciale de hemostază . În aceste cazuri se recurge la
utilizarea meşelor compresive, aplicarea suturilor, cristalelor
permanganatului de potasiu, electrocoagularea ţesuturilor
sângerânde sau a preparatelor hemostatice.
• Preparatele hemostatice utilizate  în practica stomatologică sunt
clasificate în cele cu acțiune locală și cu acțiune generală.

11
 HEMOSTATICE CU ACȚIUNE LOCALĂ

1) Vasoconstrictoare: epinefrină , norepinefrină ;

2) Preparate astringente: clorură ferică , sulfat de aluminiu şi
potasiu, policrezulen;
3) Preparate ce acţionează ca factori de coagulare şi
materiale hemostatice: tromboplastină , trombină , fibrină ,
gelatină , celuloză oxidată ;
4) Preparate combinate: tahacomb, beriplast, oxiceladex,
alustat, spongia hemostatică .

12
 HEMOSTATICE CU ACȚIUNE SISTEMICĂ

1) Coagulantele:
    a) directe: fibrinogen, concentratele factorilor VIII (factor antihemofilic), XIII,  complexul
factorului IX (complexul protrombinic);
    b) indirecte: fitomenadionă , menandionă , menandionă sodiu sulfat, menadiol sodiu fosfat,
menadiol sodiu sulfonat;
2) Antifibrinoliticele:
    a) sintetice: acid aminocaproic, acid aminometilbenzoic, acid tranexamic;
    b) de provenienţă animalieră : aprotinină ;
3) Agregantele: preparatele calciului, serotonină , carbazocromă ;
4) Angioprotectoarele: carbazocromă , rutozid, troxerutină , etamsilat, acid ascorbic,
dobezilat de calciu, piricarbat;
5) Preparatele de origine vegetală (infuzii şi decocturi): folii Urticae, herbae  Milefolii,
herbae Poligonii hidropiperis, cortex Viburni, flores Arnicae, Lagochilus inebrians

13
PREPARATELE VASOCONSTRICTOARE
• Se folosesc în aplicare locală , pentru oprirea hemoragiilor capilare şi
venoase de suprafaţă .
• Epinefrina (sol. 1/100 000) şi norepinefrina (sol.
1/500) aplicate pe suprafeţele sâ ngerate provoacă vasoconstricţie
prin excitarea alfa-adrenoreceptorilor din vasele mucoasei cu durată
de 0,5-2 ore. Ele pot controla hemoragiile capilare în caz de epistaxis,
plă gi, extracţii dentare, intervenţii ORL etc.

14
 PREPARATELE ASTRINGENTE
• Policrezulen (vagotil)
 F.l.: flacoane câ te 50 ml.
       FD.: reprezintă un complex de acid metacrezolsulfuric şi aldehidă
formică . Preparatul posedă acţiune hemostatică , astringentă , cauterizantă ,
cicatrizantă , bactericidă , fungicidă şi antiprotozoică .
       I.: ca hemostatic şi cicatrizant, se indică în extracţii dentare şi intervenţii
chirurgicale minore; plăgi şi ulcere în boala varicoasă a membrelor
inferioare; ragadele mameloanelor în perioada lactaţiei; ulceraţiile
provocate de utilizarea îndelungată a supozitoarelor; leucoreea; eroziile
colului uterin, inclusiv după electrocoagulare.
       Principii de selectare şi utilizare. Pentru hemostaza locală se aplică pe
suprafaţa lezată pe 2-3 minute un tampon îmbibat cu policrezulen.
• Clorura ferică – în soluţie 5-20% poate opri epistaxisul sau micile
hemoragii după extracţii dentare. Efectul se datorează acţiunii
astringente. Aplicarea pe plă gi nu se recomandă , deoarece întâ rzie
cicatrizarea.  15
 PREPARATELE CE ACŢIONEAZĂ CA FACTORI DE
COAGULARE ŞI MATERIALE HEMOSTATIC
• Trombina
F.l.: flacoane cu 2 g sau fiole a câ te 10 ml cu un minim de 125 UI de trombină .
     Este o proteină enzimatică uscată , sterilă , extrasă din plasma sanguină
umană sau din bovine şi alte mamifere, sub formă de protrombină , activată
artificial de tromboplastină şi Ca2+ (incluse în preparat).
I.: hemoragii parenchimatoase capilare de suprafaţă, epistaxis, hematemeză ,
amigdalectomii, boala Werlhof, hemoptizii, anemie aplastică şi hipoplastică .
  

16
 PREPARATELE CE ACŢIONEAZĂ CA FACTORI DE
COAGULARE ŞI MATERIALE HEMOSTATIC
• Trombina
     În stomatologie se foloseşte ca hemostatic local în
hemoragiile după intervenţii chirurgicale în regiunea oro-
maxilo-facială, extracţii dentare, prepararea gingiilor.
CI.: hemoragii arteriale.
RA.: nu se cunosc.
   Principii de selectare şi utilizare. Numai (!) local prin
pudrare sau în soluţie aseptică 100-200 UI/ml, împreună
cu fibrinogen sau îmbibată în burete de fibrină , pregă tită
pe baza soluţiei izotonice de NaCl sau a apei distilate. Se
aplică pe plă gile sâ ngerâ nde. Administrarea i/v, S/c şi i/m
este strict interzisă, din cauza apariţiei trombozelor
difuze, cu multiple infarcte în organe de importanţă vitală.

17
 PREPARATELE CE ACŢIONEAZĂ CA FACTORI DE
COAGULARE ŞI MATERIALE HEMOSTATIC
• Tromboplastina se foloseşte sub formă de pulbere sau soluţie ca hemostatic local.
     FD.: tromboplastina contribuie la trecerea protrombinei în trombină ,
iar ulterior la formarea fibrelor de fibrină .
      I.: hemoragii capilare în caz de epistaxis, după tonzilectomie,
extracţii dentare, pe plăgi sângerânde.
• Fibrina.
F.l.: flacoane cu 150 ml, plă ci de dimensiuni 2x2x1 cm şi 6x6x1 cm.
       Se foloseşte sub formă de bureţi de fibrină izogenă. 
       FD.: are acţiune hemostatică; bureţii lă saţi pe plă gi sau în cavită ţi se absorb în decurs de 2
luni.
       I.: se administrează local ca hemostatic în hemoragiile traumatice şi postoperatorii (de tip
capilar) ale diferitelor organe şi ţesuturi, inclusiv cel osos pentru «plombarea» cavită ţilor; pe
plă gi atone stimulează epitelizarea; se aplică şi pe arsuri.
       CI.: în plă gi abundent purulente, arsuri profunde, pâ nă la detaşarea ţesuturilor necrotice.
       18
 PREPARATELE CE ACŢIONEAZĂ CA FACTORI DE
COAGULARE ŞI MATERIALE HEMOSTATIC
• Gelatină
 F.l.: burete cu denumirea de: 1) Gelaspon – cu dimensiunile
8,5x4x1cm; 2) Gelafoum – cu dimensiunile 20x60x3 mm; 20x60x7
mm; 
       FD.: prin prezenţa gelatinei manifestă proprietă ţi adsorbante, iar la
aplicarea locală contribuie la formarea trombusului artificial prin
crearea unei matrice care menţine cheagul. 
       I.: hemoragii capilare şi venoase după intervenţii chirurgicale,
inclusiv regiunea oro-maxilo-facială . Fixarea plă gilor chirurgicale.
      CI.: plă gi infectate sau inflamate; sensibilitate la componenţii
preparatului.
      Precauţii: de evitat contactul cu lichidul din urechea internă ,
umoarea vitroasă şi apoasă ; hemoragiile postpartum; metroragii,
îmbibarea cu soluţii de antibiotice; tamponada plă gilor, defectelor
pielii.
      RA.: reacţii febrile, retenţia cicatriză rii plă gilor. 19
PREPARATELE CE ACŢIONEAZĂ CA FACTORI DE
COAGULARE ŞI MATERIALE HEMOSTATIC
• Celuloză oxidată
    Sub formă uscată , aplicată local, în contact cu sâ ngele devine o
masă brună şi adezivă , formând un cheag din să ruri ale acidului
polianhidroglucuronic şi hemoglobină . În afară de aceasta fibrele
constituite întă resc reţeaua de fibrină . 
       I.: ca adjuvant în intervenţiile chirurgicale pentru stoparea
hemoragiilor din capilare, vene şi artere mici, câ nd hemostaza
mecanică nu e posibilă sau nu este eficace.
       CI.: nu se aplică în pansamente, deoarece inhibă epitelizarea; nu
este recomandată în traumatologie, deoarece întâ rzie instituirea
calosului şi poate forma chisturi.
       RA.: ocazional pot surveni: senzaţii de arsură şi înţepă tură locală ;
stră nut, iritaţie, cefalee la aplicarea pe mucoasa nazală ; senzaţii de
corp stră in; fenomene de obstrucţie, câ nd este folosită în
intervenţiile chirurgicale pe intestin şi uretere.
20
 PREPARATELE CE ACŢIONEAZĂ CA FACTORI DE
COAGULARE ŞI MATERIALE HEMOSTATIC
• Caprofer
FD: este compus din FeCl2 şi acid aminocaproic cu efect hemostatic local,
ce apare imediat după aplicarea lui.
Principii de selectare şi utilizare. Se îmbibă un tampon de vată de 0,5 x 0,5 cm
cu preparat şi se introduce în alveola sângerândă, unde formează un cheag
sanguin. În hemoragii constante acest tampon poate fi lă sat timp de o zi, după
aceea se detaşează singur. În canalele dentare şi pungile gingivodentare
preparatul se inoculează timp de 2-5 sec cu ajutorul meşei, care apoi se înlă tură .
I.: pentru hemostază locală în practica stomatologică şi chirurgicală a regiunii maxilo-faciale, în
asociaţie cu hemoterapia generală în diverse intervenţii stomatologice la bolnavii cu hemofilie şi
diateze hemoragice, în tratamentul pulpitelor (pentru stoparea hemoragiei din canalele dentare
după extirparea pulpei dentare), în intervenţii chirurgicale asupra ţesuturilor paradontului, pentru
sistarea hemoragiei şi înlă turarea edemelor colaterale ale ţesuturilor moi, în perioada
postoperatorie.
CI.: administrarea repetată sau permanentă (la bolnavii cu boli hematologice). 21
 PREPARATELE CE ACŢIONEAZĂ CA FACTORI
DE COAGULARE ŞI MATERIALE HEMOSTATIC

• Cianoacrilaţii – cleiuri sintetice în bază de amidon, colagen, fibrină care, la

contactul cu suprafeţele sâ ngerâ nde, se polimerizează cu oprirea hemoragiilor. 
        I.: în mici leziuni ale pielii (după bă rbierit etc.) şi buzelor; în fixarea şi oprirea
hemoragiilor capilare în leziuni sau plă gi cutanate.
• Alustat - reprezintă o soluţie ce conţine fier, aluminiu, glicerină , care permite
hemostaza locală în 12-30 sec.
       I.: intervenţii chirurgicale maxilo-faciale (septoplastica), otolaringologie, stomatologie
(în lezarea gingiilor, hemoragii după prelucrarea canalelor radiculare, după extracţii
dentare).
• Soluţie apă oxigenată 3% (Н2О2) - aplicată local după excizia pulpei,
interacţionează cu ţesuturile, descompunâ ndu-se în apă şi oxigen atomar, astfel se
produce cură ţire mecanică a canalului, asigurâ nd efect bactericid, pe de altă parte,
manifestă efect hemostatic.
22
 HEMOSTATICE SISTEMICE

• Coagulantele
       Sunt substanţe medicamentoase capabile să accelereze sau să iniţieze lanţul reacţiilor de
formare a trombusului.
      Se disting două grupe de coagulante: directe şi indirecte.
      Preparatele primei grupe accelerează apariţia trombusului fibrinic in vivo şi in vitro, iar cele
din grupa a II-a sunt active numai in vivo.

23
 COAGULANTELE DIRECTE

• Fibrinogen  
F.l.: flacoane standard (500 ml) ce conţin câ te 2 g fibrinogen uman
liofilizat şi flacoane (250 ml) ce conţin câ te 1 g fibrinogen, însoţite de un
flacon cu dizolvant.  
I.: preparat de prim ajutor în situaţii de urgenţă: şoc traumatic,
posttransfuzional, afecţiuni provocate de radiaţii ionizante, după
radioterapie, hipofibrinogenemie (cauzată de afecţiuni hepatice),
hemofilie (forma A), hemoragii capilare de suprafaţă . Concomitent cu
fibrinogenul în aceste situaţii se indică şi inhibitorii fibrinolizei.
CI.: hipercoagulabilitate (tromboze, tromboflebite), stă ri pretrombotice,
infarct miocardic acut, insuficienţă cardiacă decompensată .
RA.: administrarea frecventă poate duce la sensibilizarea organismului cu
apariţia reacţiilor alergice.

24
 COAGULANTELE DIRECTE

• Batroxobină (reptilase, venostat) –  extract din

veninul unor şerpi.
       FD.: are proprietă ţi enzimatice de tip trombinic.
       I.: intramuscular sau intravenos, este utilizat în tratamentul şi
profilaxia sâ ngeră rilor în chirurgia plastică , ORL, după prostatectomie. 
       CI.: trombocitopenie, coagulopatia de consum, situaţiile cu risc
tromboembolic sau de coagulare intravasculară .
• Fibracel
• Concentratele de factor VIII (factor
antihemofilic).
Necesar pentru a trece protrombina în trombină pe calea coagulă rii
intrinseci.

25
 COAGULANTELE DIRECTE

• Desmopresina (analog a vasopresinei) şi Danazolul (steroid

androgenic) cresc activitatea factorului VIII şi pot fi utili pentru pregă tirea
intervenţiilor chirurgicale minore la bolnavii cu hemofilie A.
• Concentratele factorului IX sau complexul protrombinic.
    Complexul f. IX poate reface hemostaza la bolnavii cu hemofilie B (boala
Cristmas), la persoanele care prezintă inhibitori la f. VII, în caz de supradozare a
anticoagulantelor indirecte.
• Concentratele factorului XIII– figrogamin – stabilizează cheagul de
sâ nge, legâ nd peptidic între ei monomerii de fibrină . Se administrează intravenos
în stă rile hemoragice prin deficit de f. XIII (congenital sau leucoze acute şi ciroză ).

26
COAGULANTELE CU ACŢIUNE INDIRECTĂ

• Sunt reprezentate de preparatele vitaminei K (vitamina

antihemoragică ), naturale şi sintetice.
• Vitaminele K
    K1 (fitomenadiona conţinută în vegetale) şi K2 (produsă de
bacterii, inclusiv de cele saprofite, localizate în intestinul uman
şi animal) şi K3 (sintetică , vicasol (menadionă ).
   FD.: mecanismul de acţiune se realizează la nivelul ficatului
prin perfectarea formării factorilor de coagulare: protrombinei
(II), proconvertinei (VII), factorului Christmas (IX) şi factorului
Stuart–Prower (X).
    I.: în insuficienţa sintezei factorilor hepatici ai coagulă rii şi în
cazul pericolului apariţiei complicaţiilor hemoragice.
   CI.: hipercoagulabilitate sanguină , tromboembolie,
tromboflebită .

27
COAGULANTELE CU ACŢIUNE INDIRECTĂ

• Menadionă (vicasol)
F.l.: comprimate câ te 0,15 g, fiole câ te 1 ml soluţie 1%.
      I.: hipo- şi avitaminoza K, icter mecanic, hepatită acută , hemoragii
parenchimatoase, capilare, hemoroidale, gastrice, intestinale, nazale,
pulmonare, ultima perioadă a gravidită ţii (cu scopul profilaxiei hemoragiei la
nou-nă scuţi).
      CI.: afecţiuni însoţite de hipercoagulabilitate sanguină .
      Precauţii speciale: în perioada gravidită ţii.
• Fitomenadionă (vitamina K1)
F.l.: fiole câ te 1 ml sol. apoasă injectabilă 1% şi solutie uleioasă 10%,
capsule 0,1 g.
I.: sindromul hemoragic cu hipoprotrombinemie, cauzat de dereglarea
funcţiei ficatului (hepatită , ciroză hepatică ) şi unele boli ale tractului
gastrointestinal (boala ulceroasă , colită etc.).
28
 INHIBITORII FIBRINOLIZEI
• Sunt preparate sintetice şi substanţe de origine animală, ce micşorează
activitatea fibrinolitică a sâ ngelui şi ţesuturilor.
• Cauzele probabile ale fibrinolizei generalizate sunt:
1) hiperreactivitatea sistemului fibrinolitic;
2) eliberarea lizochinazelor tisulare în afecţiuni masive ale plă mâ nilor, rinichilor,
glandelor cu secreţie internă , venelor;
3) septicemie, cu eliberarea toxinelor microbiene şi enzimelor.
• În toate cazurile de fibrinoliză generalizată este indicată terapia urgentă cu
inhibitori ai acestui proces şi fibrinogen!!!
• Inhibitorii fibrinolizei, după structura chimică şi mecanismul de acţiune, includ 2
grupe de substanţe:
1) inhibitorii sintetici ai activă rii plasminogenului în plasmină – acidul
aminocaproic, acidul aminometilbenzoic, acidul tranexamic.
2) inhibitorii polivalenţi ai proteazelor serice de provenienţă animalieră –
aprotinina.
29
 ANTIFIBRINOLITICELE SINTETICE
• Substanţele structural identice cu lizina sunt acidul aminocaproic şi acidul
paraaminometilbenzoic.
• Fiind identice cu lizina după tipul concurent, sunt capabile să blocheze centrul activ
al profibrinolizinei (plasminogen) şi astfel să împiedice transformarea ultimei în
fibrinolizină activă .
• Concomitent cu inhibarea activatorului plasminogenului, antifibrinoliticele posedă
şi acţiune inhibitorie directă asupra plasminei sintetizate.

30
 ANTIFIBRINOLITICELE SINTETICE

• Acid aminocaproic (acid e-aminocapronic)

F.l.: flacoane câ te 100 ml soluţie 5%.
      FC.: Se absoarbe bine la administrarea pe cale orală şi atinge
concentraţia maximă în sâ nge peste 2-3 ore. Aproximativ 80%
(din preparat se elimină din organism în timp de 12 ore. 
       I.: în hemoragii cauzate de afecţiunile ficatului, anemie
hipoplastică , pancreatită acută etc.
      CI.: tromboflebite, afecţiuni renale, dereglarea funcţiei de
epurare renală , în prima şi a doua perioadă a sarcinii.
      Principii de selectare şi utilizare: oral câ te 2-3 g de 3-5 ori pe
zi  (pulberea se dizolvă în soluţie de glucoză ). Doza zilnică l0-15
g, perioada de tratament este de 6-8 zile. 
     I/v: în perfuzie, lent, se administrează soluţie sterilă de 5%
sau 10%, în 100-500 ml soluţie izotonică de NaCl. În cazuri
speciale se poate administra i/v la un interval de 4 ore. 
31
 ANTIFIBRINOLITICELE DE ORIGINE ANIMALIERĂ
• Aceste remedii includ polipeptitedele macromoleculare, extrase din diferite ţesuturi
( pancreas, glanda parotidă , plă mâ ni, urină ). 
• Inhibitorii fibrinolizei de natură animalieră inhibă fibrinolizina prin cuplarea cu
plasmina + inhibă procesul de activare a profibrinolizinei.
• I.: stă rile cu hiperfibrinoliză ce duc la hemoragii periculoase, care nu se pot stopa prin
metodele uzuale. La aceste stă ri se referă supradozarea sau hiperreactivitatea
organismului la introducerea preparatelor fibrinolitice, traume, stă ri septice,
transfuzii masive de sâ nge, boala actinică , hemoragie pulmonară în tuberculoză ,
bronşectazie, stenoză mitrală , hemoragie gastrică (în boală ulceroasă ) etc.

32
 ANTIFIBRINOLITICELE DE ORIGINE ANIMALIERĂ

• Aprotinină.
   F.l.: pulbere câ te 6, 12, 15 şi 30 UI în fiole. 
   I.: fibrinoliză generalizată sau localizată cu pericol de
hemoragii; supradozarea fibrinoliticelor;  cu scop profilactic
în traume sau intervenţii chirurgicale asupra organelor
bogate în activatori ai plasminogenului (plă mâ ni, pancreas,
prostată , tiroidă etc.); transfuzii masive de sâ nge, circulaţia
extracorporală , stă ri de şoc (septic, traumatic, hemoragic);
hemoragii pulmonare (tuberculoză , bronşectazie etc.);
hemoragii gastrice (ulcer), esofagiene, intestinale;
pancreatite acute sau acutizarea celor cronice.
   CI.: tromboflebite, predispoziţie la alergii, trimestrele I şi III
al gravidită ţii.
   Precauţii: în stă ri de hipercoagulabilitate.
  

33
 AGREGANTELE PLACHETARE.

• Aceste substanţe contribuie la formarea trombilor albi plachetari, pe calea stimulă rii
   
trombocitelor. Această grupă include să ruri de Ca, serotonină , adroxon, etamsilat şi
dobezilat de Ca.
• Sărurile de Ca2+
 Ionii de Ca2+ sunt participanţi obligatorii ai hemostazei trombovasculare (hemostaza
„primară”) şi ai coagulă rii sâ ngelui (hemostază „secundară”).
• Clorură de calciu
    Principii de selectare şi utilizare: oral câ te 0,5-1 g de 2-3 ori pe zi sub formă de soluţie de
5-10% (câ te o linguriţă de ceai) postprandial; i/v câ te 5-10 ml soluţie 10% lent (în decurs
de 1,5-2 min).
• Gluconat de calciu
 F.l.: pulbere, comprimate 0,5 g, fiole câ te 10 ml sol. 10%.
      Principii de selectare şi utilizare: oral, minimul 1-3 g pe zi, preprandial; i/m şi i/v câ te 5-10
ml soluţie 10% zilnic sau o dată la 2-3 zile.
34
 AGREGANTELE PLACHETARE.

• Serotonină
   
F.l.: fiole a câ te 1 ml soluţie 1%.
Este o amină biologic activă , formată din triptofan (aminoacid indispensabil).
I.: sindromul hemoragic în a că rei geneză un rol primar îi revine perturbă rii agregă rii
plachetare, anemia hipo- şi aplastică , boala Werlhof, vasculita hemoragică , administrarea
citostaticelor, boala actinică .
CI.: glomerulonefrite acute şi cronice, nefroză lupoidă , anurie (de natură diversă ),
hipertensiune arterială (de gradul II şi III), tromboză acută şi alte boli, însoţite de
hipercoagulabilitate sanguină , edem Quincke, astm bronşic.

35
 AGREGANTELE PLACHETARE.

    •Carbazocromul
F.l.: fiole câ te 1 ml soluţie 0,025%.
FD.: este un produs al oxidă rii adrenalinei şi, spre deosebire de ace
asta, influenţează  puţin tonusul vascular şi activitatea cardiacă , îns
ă , 
în acelaşi timp, stimulează  agregarea plachetară .
I.: hemoragii capilare şi parenchimatoase, epistaxis,
hemoragii  pulmonare, gastrointestinale (în boala ulceroasă  gastric
ă  sau duodenală ) trombocitopenie şi trombocitopatii.

36
 CONCLUZIE

 În practica stomatologică prescrierea antiemeticului trebuie să fie precedată de

   
o investigare amă nunțită a particularită ților individuale ale pacientului, pentru
a prevedea anumite efecte adverse nefavorabile sau pentru a evita prescrierea
și dublarea neargumentată a medicamentelor.

 În majoritatea cazurilor, în practica stomatologiei dento-alveolare, agenții

hemostatici locali enumerați, în combinație cu diferite manopere de hemostază ,
reușesc o suprimare eficientă a hemoragiei, în caz contrar, se recurge la
utilizarea celor sistemice, însă , aceasta presupune o abordare de ansamblu a
pacientului, pentru a stabili cu certitudine mecanismul dereglat din lanțul
coagulă rii și alegerea  țintită a preparatului de elecție.

37
 BIBLIOGRAFIE
1. Farmacologie clinică , Manual pentru instituții de învă ță mînt superior, V. Ghicavîi,
N. Bacinschii și col., , Chișinău 2009.
2. https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/antiemetic;
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6953338/ Management of gag reflex for patients undergoing
dental treatment;
4. https://www.slideshare.net/Vijaykumar2019/emetics-and-antiemeticsvk;
5. https://www.researchgate.net/publication/338005298_ROLE_OF_PROPHYLACTIC_ANTIEMETICS_IN_ORAL_AN
D_MAXILLOFACIAL_SURGERY_Design_Observational_study
;
6. Farmacoterapia afecțiunilor stomatologice (Ghid), V. Ghicavîi, M. Nechifor, Chișină u 2014.
7. CHIRURGIA ORALĂ Ș I TRATAMENTUL ANTITROMBOTIC – INCIDENTE Ș I RISCURI, Oleg Ză noagă , Chișină u 2017.
8. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/7556796/
9. Interventions for treating post‐extraction bleeding, doi: 10.1002/14651858.CD011930.pub3
10. Bleeding in Dental Surgery, Natalia de Campos, Flavia Furlaneto, 2019, DOI:
10.5772/intechopen.89992
11.Hemoragia postextracţională dentară  la adult, Protocol clinic national, Chişină u, 2020.
38
VĂ MULȚUMESC!

39