Actualitati in farmacologia clinica

a medicatiei antiemetice si
hemostatice

                                                                          AUTOR: GANGAN ADRIANA
GENERALITATI
 Antivomitivele sunt medicamente care inlatura
simptomatic greata si voma, prin actiunea la nivelul
structurilor nervoase centrale implicate in actul vomei:
- centrul vomei ( localizat in tractul solitar din bulb);
- zona chemoreceptoare declansatoare din bulb.
 In stomatologie, reflexul de voma, greata se instaleaza din
momentul cind pacientul simte contactul cu:
* rulouri de vată;
* atingerea de mucoasă cu oglinda stomatologică, aspiratorul, etc.;
* înregistrarea amprentelor dentare;
* proteze totale și parțial mobilizabile;
* efectuarea procedurii de Air Flow.
 În declanșarea și producerea vomei sunt implicati o serie de
neurotransmițători:
 * dopamina intervine prin intermediul receptorilor D2;
 * serotonina intervine prin intermediul receptorilor 5- HT3;
 * histamina prin intermediul receptorilor H1;
 * acetilcolina prin intermediul receptorilor muscarinici M1, iar
enkefalinele prin intermediul receptorilor K.
CLASIFICARE:

 Cu actiune preponderent centrala:  

     * ce inhiba centrul vomei si zona declansatoare: neurolepticele si canabinoidele;
    * ce inhiba centrul vomei: H1- antihistaminicele si M- colinoblocantele.
 Cu actiune periferică: anestezicele locale, spasmoliticele, M- colinoblocantele si
preparatele vegetale;
  Cu actiune mista: antagonistii dopaminergici si serotoninergici.
FARMACOCINETICA

 Arbortie rapida, se metabolizeaza in ficat, reprezinta distributie  larga in tesuturi,

eliminare preponderent, renala.
H1-ANTIHISTAMINICELE

 Antagonistii H1 sunt indicati:

* profilaxia răului de miscare;
* tulburările vestibulare din boala Meniere;
* vomele in timpul sarcinii;
* voma produse de medicamente ( de opioide, de anestezice generale).
 Efectul antiemetic este datorat unei actiuni H1 blocante si probabil efectului
anticolinergic de la nivelul centrului vomei si la nivelul nucleilor vestibulari.

 Printre H1- antihistaminice folosite mai des in stomatologie ca antiemetice sunt: 

* prometazina;
* difenhidramina;
* fenirimina;
* ciclizina;
*buclinizina;
* meclinizina.
ADMINISTRARE:

 Difenhidramina : oral, cite 25-50 mg de 3-4 ori/zi,

 Prometazina: oral, 25-50 mg la adulti, 10-20 mg la copii, cu 60 de min. Inainte
de calatorie, cu scop profilactic. In alte situatii, cite 10-25 mg de 3 ori/zi; i/m- la
necesitate 12,5-25 mg la fiecare 6 ore.
 Feniramină: oral cite 25 mg de 2-3 ori/zi.
 Dimenhidrinat: oral cite 1-2 comprimate cu 30 min. Înainte de a incepe
tratamentul sau in alte situatii cite 50-100 mg de 4-6 ori/zi.
 Meclinizină :oral, cite 50 mg o data in raul de miscare.
 Ciclizină: oral cite 50 mg de 3 ori/zi.
REACTII ADVERSE:

 Sedare;
 Somnoletă;
 Tulburări atropinice.
Antagonisti ai receptorilor D2
DOPOAMINERGICI
 Compusii intervin ca antiemetice in principal prin blocarea receptorilor D2
dopaminergici predominat la nivelul zonei chemoreceptoare declanșatoare.
 Antagoniștii receptorilor D2 dopaminergici sunt indicati:
* combaterea vomelor postoperatorii și postanestezice;
* uremie;
* boala de iradiere;
* vomele produse medicamentos.
 Eficacitatea lor este îmbunătățită prin asocierea cu glucocorticoizi. 
ADMINISTRARE

 Metoclopramidă- oral 5-10 mg de 3 ori/zi, cu 30 de minute

inainte de efectul dorit; i/m sau s/c la necesitate cite 10
mg.
  Domperidon – cite 10-20 mg la 4-8 ore; rectal cite 30-60
mg la 4-8 ore.
M- COLINOBLOCANTELE

 Scopolamina, alcaloid asemanator structural cu atropina, are proprietati

parasimpatolitice si deprimante psihomotorii.
 Ca antiemetic este utila predominant in profilaxia raului de miscare. Se
administreaza intern sau cutanat. 
 Reactii adeverse: sedare si uscaciune gurii.
 Este contraindicata la cei cu glaucom sau adenom de prostata.
 Se administreaza oral cite 0.1 -0.6 mg inainte de procedura si pentru profilaxia de
scurta durata. Apoi dupa necesitate la fiecare 6 ore si topic, emplastre ce contin
0,5 mg ce asigura un efect timp de 3 zile.
Medicatia hemostatica

 Pentru profilaxia si tratamentul hemoragiilor acute si cronice se recurge la

administrarea substantelor medicamentoase hemostatice.
 Hemostatice locale:
* Preparate vasoconstrictoare: epinifrina si norepinefrina aplicate pe suprafetele
singerate provoaca vasoconstrictie prin excitarea alfa-adrenoreceptorilor din vasele
mucoasei cu durata de 0.5 - 2 ore. 
Ele pot controla hemoragiile capilare in caz de epitaxis, plăgi, extractii dentare si
interventii ORL.
 Preparate astringente:
   * Policrezulen (vagotil)- se foloseste ca hemostatic si cicatrizant, in
extractii dentare si interventii chirurgicale minore.
Este contraindicat in cazul hipersensibilitatii la preparat.
Pentru hemostaza locala se aplica pe suprafata lezata pe 2-3 minte un tampon
imbibat cu policrezulen. 
   * Clorura ferică:in solutie de 5-20 % poate opri epitaxisul sau micile
hemoragii dupa extractii dentare.
 Preparae ce actioneaza ca factori de coagulare si materiale hemostatice:
* Trombina- este o proteina uscata enzimatica, extrasa din plasma umana, activata artificial de
tromboplastina si Ca. 
 In stomatologie se foloseste ca hemostatic local in hemoragiile dupa interventii chirurgicalw in
regiunea OMF, extractii dentare si prepararea gingiilor. 
 Este contraindicat in hemoragiile arteriale. 
* Tromboplastina-se indica in hemoragiile capilare in caz de epitaxis, dupa tonzilectomie, extractii
denatre si pe plagi singerinde.
* Caprofer- este compus din FeCl2 si acid aminocaproic cu efect hemostatic local, ce apare imediat
dupa aplicarea lui. Se imbiba intr-un tampon de vata si se introduce in alveola singerinda, unde se
formeaza cheagul sangvin.
Indicatii: pt hemostaza locala in practica stomatologica si chirurgicala a regiunii OMF, in asociatie cu
hemoterapia generala in diverse interventii stomatologice la bolnavii cu hemofilie si diateze
hemoragice, in tratamentul pulpitelor.
 Tahocombul- reprezinta o placa acoperita cu trombina concentrata, fibrinogen si
aprotinina. Plastina se aplica pe suprafata plagii si se fixeaza bine pe 3-5 minute.
Peste 5 minute surplusul de pelicula se inlatura. 
În stomatologie se aplica pe plagile dupa interventii pe parodont, vestibuloplastie.
 Solutie de apă oxigentă 3%- aplicata local dupa excizia pulpei, interactioneaza
cu tesuturile, descopunindu-se in apa si oxigen atomar, astfel se produce curatire
meecanica a canalului, asigurind efect bactericid, pe de alta parte efect hemostatic.