Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. INTRODUCERE
I. Componenţii organici
- intră în compoziţia organismului uman și sunt reprezentați de:
proteine, glucide, lipide şi acizi nucleici.
Proteinele sunt:
Exemple:
- imunoglobulinele secretate de celulele sangvine
sunt proteine care conţin un număr important de
legături disulfidice.
- albumina, o proteină plasmatică având rol de
transportor pentru diverse molecule, constituie un
exemplu în acest sens.
Aminoacizi care conţin catene laterale acide (polari
negativi) precum acidul aspartic şi glutamic
funcţionează ca donori de protoni.
Exemple:
- 4-hidroxiprolina, 5-hidroxiprolina prezenţi în colagen
- dezmozina, izodezmozina prezenţi în elastină
Homoserina Homocisteina
Ornitina DOPA
- intermediar al ureogenezei - intermediar în metabolismul
fenilalaninei şi tirozinei
GABA
(acidul gamma-aminobutiric )
- unul dintre cei mai importanți mediatori/inhibitori centrali,
neurotransmiţător
β –alanina
- component al coenzimei A (CoASH)
Proprietățile fizice ale AA
Nu se pot distila.
Proteinele sunt:
a) α-spirală
b) β-structură
α-spirală β-structură (pliere)
Particularităţile de bază ale α-spiralei:
orientată spre dreapta și posedă simetrie elicoidală;
legăturile de hidrogen se formează între: grupele peptidice ale
primului şi ale celui
de al patrulea rest de AA;
radicalii laterali ai AA
nu participă la formarea
α-spiralei şi sunt dispuşi
în exterior.
Particularitățile de bază a β-structurii
Nucleoproteine
Cromoproteine
Fosfoproteine
Lipoproteine
Metaloproteine
Glicoproteine
Cromoproteinele
compuse din proteină şi partea neproteică colorată
tipuri de cromoproteine:
- porfirinice
- neporfirinice
Reprezentanţii: clorofila, hemoproteidele (Hb), sistemul
de citocromi, catalaza, peroxidaza.
Funcții:
- participă în fotosinteză
- transportul oxigenului şi CO2
- reacţiile de oxido-reducere
- senzaţiile de lumină şi culoare
Fosfoproteinele
Rolul lor:
- reprezintă constituienţi structurali ai celulelor.
- intervin în permeabilitatea biomembranelor.
- participă la transportul prin sânge şi limfă a unor
substanţe liposolubile (vitamine liposolubile, unii
hormoni, medicamente).
- furnizori de energie.
Lipoproteinele
Endotelinele (ET)
O familie de peptide noi cu activitate biologică activă
deosebită.
ET - sunt cei mai eficienți factori vasoactivi.
Clasificare: deosebim ET1, ET2, ET3 (izoforme)
Deosebirile între clasele de ET:
- sunt codificate de gene diferite
- sunt expresate în mod diferit în ţesut vascular.
- ET-1 şi ET2 – sunt vasoconstrictori puternici
Rolul lor:
5’—A—C—G—T—3’
Exemple de structură primară a ARN-ului
• În ARN, A, C, G si U sunt legate prin punți esterice 3’-5’ între riboză și fosfat
Exemple de structură primară a ADN
• În ADN, A, C, G si T sunt legate prin punți esterice 3’-5’ între dezoxiriboză și
fosfat
Structura secundară: dublul helix de ADN
Pro—Ser—Gly—Leu
ENZIMELE
ENZIMĂ – de la grecescul
“EN ZYME”- în drojdii
Enzime = E
Enzimologie-
ştiinţa,
ce se ocupă
cu studierea E
Enzimodiagnostica Enzimoterapia
- este determinarea - este utilizarea E,
activitătii E, extrase şi purificate sau
care se pot modifica în sintetizate în laborator,
diferite patologii cu în tratamentul
scop de diagnoză. diferitor patologii.
Natura chimică a E
E- sunt proteine şi posedă toate proprietăţile fizico-
chimice specifice acestor molecule (solubilitate,
proprietăţi osmotice, sarcină electrică netă,
denaturare termică)
Dovezile experimentale:
1. Sunt alcătuite din AA
2. Prezintă macromolecule
3. În apă formează sol. coloidale cu propriet. sale specifice
4. Se supun denaturării
5. Au fost sintetizate în condiţii de laborator din AA
(ribonucleaza, lizozima)
Asemănările E cu catalizatorii neorganici
Derivaţi a vitaminei B6
Co – piridoxalfosfat şi piridoxaminfosfat
Rolul:
1. Transaminarea AA
2. Decarboxilarea AA
3. Transsulfurarea
Ionii metalici – cofactori ai Enzimelor
Exemple:
1. Citocromi, peroxidaza, catalaza (Fe)
2. Citocromoxidaza (Cu)
3. Carboxipeptidaza (Zn)
Ionii metalici ce intră în componenţa
metaloenzimelor îndeplinesc următoarele funcţii:
1. stabilizează structura E
2. participă la legarea S
3. participă nemijlocit la cataliză
4. fixarea cofactorului la apoE (ex: Zn leagă NAD
la alcool DH)
Mecanismul de acţiune al E
Pentru o reacţie este necesar ca molecula de S şi E să
contacteze între ele, pentru aceasta e necesară:
energia de activare
-catalizează transferuri
grupelor funcţionale de la un S
la altul (metil, amino, acil,);
-catalizează scindări de
legături covalente cu
adiţionarea apei ;
-catalizează ruperea
leg. C-C,C-S şi C-N;
-catalizează toate tipurile de
transformări în cadrul aceleaşi
moleculă ;
- catalizează formarea de
legături între carbon şi O, S, N,
(utilizarea ATP).
Izoenzimele
Forme moleculare multiple ale E (la aceeaşi specie, în acelaşi
ţesut, în aceeaşi celulă),
- ce se deosebesc prin structura chimică şi proprietăţile cinetice
- dar catalizează aceeaşi reacţie chimică
Sunt E cu structură cuaternară, alcătuite din cel puţin 2
protomeri diferiţi
Ex. LDH (lactat – piruvat)
Prezintă un tetramer, alcătuit din 2 tipuri de subunităţi (H –
inimă; M- muşchi) în diferite raporturi; codificate de gene
diferite.
Proprietăţile generale
ale enzimelor
Factorii care influienţiază activitatea E
Temperatura
Ph-ul
Concentraţia S
Concentraţia E
Electroliţii
Termolabilitatea (t°)
E – sunt termolabile
• Acizii grași
• Triacilglicerolii
• Glicerofosfolipide (fosfogliceride)
• Grăsimile şi uleiurile
• Sterolii
• Androgenii şi estrogenii
ACIZII GRAȘI (AG)
Acizii graşi sunt substanţe organice, cu caracter slab acid, care
intră în constituţia majorităţii lipidelor.
Sunt acizi carboxilici cu catene variind între 4 şi 36 atomi de
carbon.
• Au catena lungă, fiind formaţi din 18 sau mai mulţi atomi de carbon;
- excepţie unii acizi mononesturaţi (miristioleic, palmitoleic) mai rar
întâlniţi în natură, care au catena mai scurtă.
• Cel mai cunoscut acid gras mononesaturat este acidul oleic:
- prezent în cantităţi mai mari în uleiul de măsline şi în
seminţele oleaginoase, are formula:
CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH (18-1)
CH3-(CH2-CH=CH)3-(CH2)7-COOH (18-3)
2. Acizii grași saturați
a) Sfingomielinele
- sunt ceramide care au o grupare fosfocolinică
- constituie 10-20% din totalul lipidelor membranarei celulare
- componente ale membranei mielinice.
b) Cerebrozidele
- sunt glicofosfolipide (ceramide) ce conţin o monozaharidă
(glucoza sau galactoza) legată de N-acil-sfingozinei (N-sfingoid)
- conţin frecvent cantităţi însemnate de acizi graşi cu catenă lungă.
c) Gangliozidele
- sunt ceramide care au ataşate oligozaharide
- gangliozidele cunoscute - aproximativ 60
- sunt componenţi ai membranei celulare şi constituie 6% din lipidele
creierului
STEROLII
1. Colestrolul liber:
d) Aldosterona
• Controlează excreţia de săruri şi apă la nivel renal.
e) Androgenii (hormonii sexuali masculini) şi Estrogenii
(hormonii sexuali femini)
• Acizii grași
• Triacilglicerolii
• Glicerofosfolipide (fosfogliceride)
• Grăsimile şi uleiurile
• Sterolii
• Androgenii şi estrogenii
ACIZII GRAȘI (AG)
Acizii graşi sunt substanţe organice, cu caracter slab acid, care
intră în constituţia majorităţii lipidelor.
Sunt acizi carboxilici cu catene variind între 4 şi 36 atomi de
carbon.
• Au catena lungă, fiind formaţi din 18 sau mai mulţi atomi de carbon;
- excepţie unii acizi mononesturaţi (miristioleic, palmitoleic) mai rar
întâlniţi în natură, care au catena mai scurtă.
• Cel mai cunoscut acid gras mononesaturat este acidul oleic:
- prezent în cantităţi mai mari în uleiul de măsline şi în
seminţele oleaginoase, are formula:
CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH (18-1)
CH3-(CH2-CH=CH)3-(CH2)7-COOH (18-3)
2. Acizii grași saturați
a) Sfingomielinele
- sunt ceramide care au o grupare fosfocolinică
- constituie 10-20% din totalul lipidelor membranarei celulare
- componente ale membranei mielinice.
b) Cerebrozidele
- sunt glicofosfolipide (ceramide) ce conţin o monozaharidă
(glucoza sau galactoza) legată de N-acil-sfingozinei (N-sfingoid)
- conţin frecvent cantităţi însemnate de acizi graşi cu catenă lungă.
c) Gangliozidele
- sunt ceramide care au ataşate oligozaharide
- gangliozidele cunoscute - aproximativ 60
- sunt componenţi ai membranei celulare şi constituie 6% din lipidele
creierului
STEROLII
1. Colestrolul liber:
d) Aldosterona
• Controlează excreţia de săruri şi apă la nivel renal.
e) Androgenii (hormonii sexuali masculini) şi Estrogenii
(hormonii sexuali femini)
ARN ADN
REACŢII ALE MONOZAHARIDELOR
zaharoza
Zaharoza
Amidonul
Amilopectina
Glicogenul (amidonul animal)
• unul dintre cei mai întâlniţi homopolimeri din celula
animală
• constituie o sursă importantă de glucoză
• lanţul liniar: format prin intermediul legăturilor 𝛼-1,4-
glicozidice, ramificarea se realizează prin legături
glicozidice de tip α-1,6-glicozidice.
Streptomicina
- este un antibiotic produs de actinomicete
(microorganisme din sol înrudite cu ciupercile inferioare)
- utilizat în special contra bacteriilor gram-negative (în
particular cele responsabile de apariţia tuberculozei).
Gentamicina
- este un antibiotic din clasa aminoglicozidelor
- compus utilizat împotriva Pseudomonei.
METABOLISMUL
Fazele metabolice:
1. Catabolismul
- faza de degradare a macromoleculelor în micromolecule.
- eliberarea energiei (care poate fi acumulată sub formă de
ATP sau NADPH+H+)
2. Anabolismul
- faza de sinteză a macromoleculelor din micromolecule,
- utilizează energie (ATP sau NADPH+H+)
ETAPELE METABOLISMULUI:
AA monozaharide glicerol + AG
Acetil - CoA
CO2
III. c. Krebs
H2O
FO
ADP + Pi ATP
CĂILE METABOLICE
- reprezintă reacţiile chimice în lanț, cu o anumită funcţie.
Tipuri de căi metabolice:
D. - aerobe / anaerobe
REGLAREA METABOLISMULUI
• 2 legături macroergice
ATP
prezenţa ionilor de Mg
LEGĂTURA MACROERGICĂ.
SUBSTANŢEMACROERGICE
• Citrat sintetaza:
Inhibată - succinil CoA; AG; NADH; citrat
Activată: S- OA, Acetil CoA.
• Izocitrat DH:
Activată: ADP, Mg, Mn
Inhibată: NADH2 şi NADPH2, ATP.
• Alfa cetoglutarat DH
Inhibată: succinil CoA; NADH2; Se mare
HORMONII
Sistemul endocrin
► Glande endocrine
► Hormoni
► Celule ori ţesuturi ţintă
Hormonii
► 1904 - W. Bayliss şi E. Starling
► Caracteristici:
Sunt substanţe biologic active,
Sintetizate de glandele endocrine,
Secretate direct în sânge şi limfă,
Transportate la ţesuturile ţintă unde reglează funcţiile biologice şi
procesele biochimice în organism.
Activitate biologică mare: în concentraţii foarte mici au efecte
puternice;
Posedă specificitate înaltă de acţiune;
Sunt supuse controlului din partea sistemului nervos
Clasificarea Hormonilor
- proteine simple
- proteine compuse
2. Derivaţi ai aminoacizilor
1. somatoliberina + somatotropina
2. corticoliberina + corticotropina
3. tireoliberina + tireotropina
4. folililiberina + folitropina
5. luliliberina + lutropina
6. prolactoliberina + prolactina
7. prolactostatina -
8. somatostatină
9. melanostatina -
Hormonii adenohipofizari
► Hormonii adenohipofizari sunt secretaţi de lobul
anterior al hipofizei (adenohipofiza) şi se referă la
hormonii tropi.
► Reglarea: hipotalamus
T3 şi T4
secreţia e inhibată de somatostatină
Gonadotropinele
► Controlează funcţia glandelor sexuale
► FSH la femeie: promovează dezvoltarea foliculelor ovarieni,
prepară foliculul pentru ovulaţie şi mediază eliberarea de
estrogeni
► FSH la bărbaţi: acţionează asupra celulelor Sertoli din
testicul şi induce sinteza proteinei transportoare de
testosteronă, promovează spermatogeneza
► LH – la femei: promovează sinteza de estrogeni şi de
progesteronă, iniţiază ovulaţia
► LH la bărbaţi: stimulează producţia de testosteronă de
către celulele intersteţiale
H neurohipofizari
1. Vasopresina
2. Oxitocina
► Structura: 9 AA şi diferă între ei prin 2 AA
(peptide bazice)
► Sinteza: se sintetizează în hipotalamus (V- în
nucleul supraoptic, O – în nucleul paraventricular
sub forma unor precursori
► H cu neurofizina specifică sunt transportaţi în
lungul axonilor şi depozitaţi în terminaţiile
nervoase din neurohipofiză
Vasopresina
► Acţiuonează asupra epiteliului tubilor
contorţi distali şi colectori ai rinichilor -
crescînd fluxul transcelular de H2O din
lumen în fluidul extracelular - creşte
permeabilitatea pentru apă determinînd
conservarea apei şi eliminarea unei urini
hiperosmotice.
► vazopresina provoacă contracţia vaselor de
tip muscular, mărind tensiunea arterială.
► În insuficienţa de vasopresină se dezvoltă
afecţiunea diabetul insipid.
► Cauze: lezarea sistemului supraoptic ( traumatisme
craniene, tumori, infecţii ) - scăderea secreţiei de
vasopresină sau hormon antidiuretic ( ADH )
► Diabetul insipid se manifestă clinic prin:
► poliurie hipoosmolară ( densitate < 1005, osmolaritate <
280 mOsm/l ) Se elimină de la 4 pînă 10 litre de urină în 24
ore.
► polidipsie compensatoare ( prin stimularea centrului setei).
► deshidratare
► Preparatele de vasopresină lichidează simptoamele
afecţiunii.
Oxitocina
► Stimulează secreţia, contracţia celulelor
mioepiteliale, ce înconjoară alveolele
mamare
► Acţiune contractilă asupra musculaturii
netede din uter
► Stimulată de estrogeni
► Progesterona – inhibă receptivitatea uterului
la oxitocină
Parathormonul –PTH (paratiroidian)
► Structura: polipeptid unicatenar- 84 AA
► Biosinteză:
1. În ribosomi: pre-pro-PTH (115 AA)
2. În cisternele RE: pre-pro-PTH – 25AA proPTH
(90AA)
3. În aparatul Golgi: proPTH – 6 AA PTH
(84AA)
PTH- sintetizat incontinuu şi într-un ritm constant,
independent de c% Ca extracelular
► Reglarea: se reglează la nivelul degradării
intraglandulare, dependentă de c% Ca:
1. Creşterea Ca în sânge – accelerează
degradarea PTH
2. micşorarea calciemiei – diminuează
degradarea PTH şi stimulează eliberarea
lui
► Metabolism: T1/2 scurt. Degradarea PTH
are loc în ficat.
► Mecanismul de acţiune: membrano-
intracelular (AMPc)
Acţiunile PTH
► creşterea c% de Ca şi micşorarea c% de P
► Paratirina exercită acţiune asupra
metabolismului fosfo-calcic prin
intermediul vitaminei D.
► Ţesuturi ţintă:
1. Ţesutul osos
2. Rinichiul
3. intestinul
► În os: PTH acţionează asupra diferenţierii
şi activităţii osteoblaştilor, osteoclaştilor şi
osteocitelor avînd ca rezultat:
1. resorbţia osului,
2. degradarea matricei organice
3. solubilizarea substanţei minerale
eliberarea Ca şi P în fluidul extracelular
► La nivel renal:
1. creşte reabsorbţia Ca (100%), Mg
2. inhibă reabsorbţia ionilor fosfat; K, HCO3
3. Micşorează excreţia H; NH4
hipercalciemie, hipofosfatemie,
hiperfosfaturie
În intestin: PTH
promovează
absorbţia Ca
indirect:
prin stimularea
1α-hidroxilazei renale
care transformă
25-hidroxi D3
inactiv în 1,25
dihidroxi D3 activ
Tulburările funcţiei glandelor
paratiroide.
► Hipofuncţia (hipoparatiroidismul) se
manifestă prin:
► excitabilitate crescută a sistemului
neuromuscular (convulsii musculare). Cauza
este conţinutul scăzut de Ca2+ în sînge şi
lichidul intercelular.
► Conţinutul scăzut de Ca2+ în mediul
extracelular facilitează depolarizarea
membranelor, provocată de curentul de Na+
îndreptat spre interiorul celulei şi măreşte
excitabilitatea celulelor nervoase şi
musculare.
► Aceste efecte pot fi înlăturate prin
administrarea Ca2+, paratirinei şi vitaminei
D.
Hiperfuncţia (hiperparatiroidismul)
► apare în cazul sintezei ridicate de paratirină sau în cazul
utilizării îndelungate incorecte a preparatului de
paratirină.
► Primară –determinată de adenom sau hiperplazie
► Secundară – sd malabsorbţiei – ca o reacţie
compensatoare în hipocalcemia de lungă durată,
provocată de tulburarea proceselor de absorbţie – c%
de Ca –normală sau scăzută, pe cînd a P – crescut
(forma renală) sau scăzut în forma intestinală
► are loc mobilizarea masivă a depozitelor endogene de
Ca din oase pînă la resorbţia unor zone osoase - uşor
apar fracturi spontane ale oaselor (dureri, fracturi,
deformări osoase).
► În sînge creşte C%l Ca2+ şi fosfaţilor.
► Calciu se depune în organele interne şi ţesuturi ceea ce
duce la calcifierea vaselor, rinichilor - nefrolitiaza şi mai
rar nefrocalcinoză
Calcitonina
► Produsă de celulele C adiacente celulelor foliculare ale
tiroidei
► Structura: polipeptid din 32 AA
► T1/2- 5 minute
► Reglarea - stimulatori ai secreţiei de calcitonină:
1. creşterea c% de Ca în sânge mai mult de 2,5mmol/l
2. Catecolaminele (R – β adrenergici)
3. Gastrina
4. Colecistochinina
5. glucagonul
Calcitonina
► Efectul biologic: micşorarea nivelului de Ca
şi P în sînge
► La nivelul osului:
1. inhibă resorbţia osoasă
2. favorizează translocarea fosfatului din
lichidul extracelular în fluidul periosteal şi
în celulele osoase
► Micşorează eliminarea Ca şi oxiprolinei prin
urină
Hormonii tiroidieni
► Sunt derivaţi
ai AA:
1. T3-
triiodtironina
2. T4- tiroxina,
tetraiodtironina
Etapele sintezei
1.Biosinteza tireoglobulinei – glicoproteină (10%-
glucide +5900AA – 110 Tyr) compusă din 4
subunităţi, codificate de diverse ARNm.
► La toate etapele sintezei, pînă la secreţie –are loc
glicozilarea TG – necesară pentru formarea
structurii terţiale şi cuaternare a Tg.
► După sinteză catenele se împachetează şi
secretate în coloid.
Sinteza
2. captarea ionilor de iodură din plasmă
► I pătrunde în organism sub formă de ioni de
iodură (alimente, apă, sare de bucătărie)
► Captarea din plasmă se realizează prin 2
mecanisme active energodependente:
1. E situat pe membrana capilară, captează I din
plasmă şi îl transferă în citozolul celulei tiroidiene
2. E situat pe membrana apicală, transferă I în
spaţiul coloidal
3. Organificarea iodului:
Constă în oxidarea iodului ( tireoperoxidazei)
şi iodurarea unor resturi tirozil din
tireoglobulină
- + +
I +H2O2 +2H-------I +2H2O2
Prin iodurarea resturilor de tirozil se obţin mono- sau
diiod- tirozine (MIT sau DIT)
4. Condensarea resturilor de MIT şi DIT cu formarea
de T3 şi T4 (părţi componente a tireoglobulinei)
MIT+DIT=T3
DIT+DIT=T4
5. Secreţia lui T3 şi T4 în sânge:
Are loc prin endocitoza picăturilor de coloid în
membrana apicală (internalizarea TG), fuziunea
picăturilor cu lisosomii şi hidroliza TG – cu
eliminarea T3 şi T4 în sânge.
► Transportul:
► A. Legaţi de proteine:
1. Globulina tiroxinoliantă – 75%
2. Prealbumina -15%
3. Albumina – 10%
► B. liberi: FT3 – 0,3%; FT4- 0,03%
► T1/2 T3= 2 zile
► T1/2 T4 = 6-7 zile
Biosinteza şi secreţia hormonilor
tiroidieni.
Se realizează în cîteva etape:
1.Sinteza Tireoglobulinei
2. Caprtarea Ionilor de
Membrana bazală iodură din plasmă
3.Organificarea Iodului
4. Iodurarea resturilor de Tir
5.Condensarea cu
formarea Iodtironinelor
6.Secreţia prin endocitoză
2900AA-110 Tir
7.Hidroliza
tireoglobulinei
Reglarea secreţiei
► Axul hipotalamo-hipofizar – TSH
► mecanism de autoreglare (autocontrol) – la
deficit de I, creşte captarea I din plasmă şi
secretă mai mult T3
► Mecanism intratiroidic:
Surplusul de iodură inhibă sinteza şi secreţia
H tiroidieni (efectul Wolff-Chaikoff)
Reglarea funcţiei tiroidiene
► Mecanismul de acţiune: citozolic şi membrano-
intracelulat (AMPc)
Mecanismul T3 şi T4
► Celulele ţintă se află
În toate organele – prioritar în
► Receptorii pentru T3 şi T4 se
găsesc în nucleu
► Deci mecanismul este cirozolic
nuclear- facilitează transcripţia
ARNm pentru un şir de enzime:
Na+K+ATP azei, (utilizează 45%
de E), GlicerolfosfatDH, malic
enzima,
Acţiunile biologice
► La nivel nuclear – produc creşterea sintezei de
ARN m – sinteza de proteine - stimulează
creşterea şi diferenţierea celulară
► La nivelul membranei plasmatice –stimulează
Na-K-ATP-aza
► Activează enzimele de O/R din mitocondrii, cresc
numărul de mitocondrii, cresc în dimensiuni
cristele
► Controlul metabolismului oxidativ, proceselor de
ardere prin care se obţin ATP şi căldură –
acţiune calorigenă
► Creşte viteza metabolismului bazal:
a. Diminuează rezervele energetice lipidice şi
glucidice- măresc lipoliza în ţesutul adipos şi
glicogenoliza în ficat
b. Intensifică catabolismul proteinelor
Efecte endocrine.
► În general, hormonii tiroidieni cresc metabolismul şi clearence-ul
multor hormoni şi agenţi farmacologici.
► De exemplu:
► clearence-ul hormonilor steroizi este crescut, ducând la creşterea
compensatorie a ratelor de producţie;
► nivelul prolactinei este crescut la 40% din pacienţii cu hipotiroidism
primar;
► nevoia de insulină la diabetici creşte în hipertiroidism;
► răspunsul hormonilor de creştere (GH) la stimuli, cum ar fi
hipoglicemia, este redus la hipotiroidieni;
► hipotiroidismul induce cicluri menstruale anovulatorii şi menoragii –
prin dereglarea ritmului de secreţie al FSH şi LH;
► clearence-ul apei libere în hipotiroidism este secundar creşterii
activităţii vasopresinei;
► PTH (hormon paratiroidian) poate avea o acţiune diminuată în
hipotiroidism.
Variaţii patologice
► Producerea h tiroidieni în exces -
hipertireoidiile
► Deficitul secreţiei h
tiroidieni –
hipotireoidiile
► Deficitul congenital de
HT - cretinism
► Deficitul secreţiei HT la
adulţi - mixidem
Hipertireoidiile
► HT în exces determină:
► Metabolismul proteic: intensifică catabolismul proteinelor
(BA negativ)
► Metabolismul lipidic: intensifică lipoliza – mobilizarea
depozitelor adipoase – creşte c% de AGL şi scade nivelul
Col ( creşte metabolizarea şi eliminarea lui biliară).
► Metabolismul glucidic:
1.se accelerează răspunsul glicogenolitic la catecolamine –
creşte glicogenoliza şi gluconeogeneza – scăderea
toleranţei la glucoză – hiperglicemia
2. Accelerează metabolizarea insulinei
3. Scade sensibilitatea tisulară la insulina exogenă
Hipertireoidiile
►H tiroidieni în exces:
► scăderea în greutate - intensifică lipoliza –
mobilizarea depozitelor adipoase
► atrofia musculară - intensificarea catabolismului
proteinelor (BA negativ) – apare incapacitatea
muşchiului de a fosforila creatina, eliberarea E
lisosomale musculare. Defectul de fosforilare
explică slăbiciunea şi oboseala musculară
► Modificările tegumentelor, pielii: pielea –
catifelată, caldă, transpirată (datorată
vasodilataţiei cutanate şi termogenezei indusă de
HT).
► creşte t corpului - decuplarea FO
► Exoftalm – hipertrofia şi deformarea muşchilor
extraoculari
Hipertireoidiile
► Modificări la nivelul cordului: tahicardia, creşte
debitul cardiac ( dar cu eficienţă scăzură faţă de
necesarul de O al ţesuturilor), scăderea forţei de
contracţie a miocardului - în exces HT au acţiune
cardiostimulatoare directă:cresc AMPc în miocard,
cresc nr R cardiaci β adrenergici, inhibă MOA ţ
cardiac – în rezultat creşte sensibilitatea ţesutului
la catecolamine
► Modificările digestive: mărirea apetitului (creşterea
consumului de O2 şi decuplării FO) şi
hipermotilitatea gastrointestinală (creşterii
tonusului sistemic vegetativ parasimpatic)
► Modificări ale SNC: labilitate emoţională,
nervozitate, hiperchinezie, tremor fin al
extremităţilor - determinate de creşterea
sensibilităţii ţesutului nervos la catecolamine
Hipertireoidiile
► Modificările sistemului hematopoetic: cresc masa de
hematii (accelerează disocierea O din HbO2 prin creşterea
c% de 2,3 difosfoglicerat şi scade activitatea pompei de
sodiu din eritrocite). Scad numărul leucocitelor prin
scăderea neutrofilelor
► Funcţia de reproducere: HT determină creşterea c%
plasmatice a globulinelor ce transportă H sexuali
(testosteronul şi estrogenilor) – creşte nivelul seric al
estrogenilor legaţi, dar creşte şi c% estrogenilor liberi ca
urmare a măririi conversiei testosteronului în estradiol şi a
androstendionului în estronă .
Se observă şi răspuns crescut al gonadotropinelor la
stimularea cu gonadoliberină - creşte LH şi FSH plasmatic.
În consecinţă: cicluri anovulatorii şi creşterea infertilităţii
PC3
Lanţul B
1- ARNm este tradus pe ribosomii
Biosinteza RE într-un
preprohormon.
precursor proteic:
Elongarea
precursorului cu capătul (N-term) se
fixează de RE iar lanţul este
îndreptat spre lumenul RE.
2- În RE «signalele peptidazelor»
clivează preprohormonul pînă la
prohormonul inactiv.
GLUT2 Na+
K+
Na+ KIR K+
K+
Vm
K+
Ca2+ -
Celule Ca2+
ß pancreatice Ca2+ Canale de Ca2+
Voltag-depend
Ca2+
Granule de Insulină
Secreţia bazală de insulină
Inervaţia ß
celullor
GLUT2 Na+
K+
Signal
Na+ KIR K+
K+
Vm
K+
Ca2+
Ca2+
Celulele ß
Ca2+ Voltage-gated
pancreatice Ca2+ channel
Ca2+
Granule de Insulină
Glucoza-stimulează secreţia de insulină
Glucose ß cell integrates input from
various metabolites,
GLUT2 Na+ hormones and
K+
neurotransmitters
Glucokinase Na+ KIR K+
K+
Km= 7-9 mM
- K+
Vm
ATP Ca2+
Ca2+
Celulele ß
IP3 Ca2+ Canale de Ca2+
pancreatice Voltage-depend
cAMP Ca2+
Granule de Insulină
Metabolismul Insulinei
► Se secretă in circulaţia
portală
► 50% se degradează în ficat
► 50% se degradază în alte ţesuturi şi
rinichi
► Pătrunde în celulele pentru degradarea
enzimatică prin endocitoză mediată de
receptori
► T1/2: 3 - 5 min.
Circulă ca monomer liber
Degradarea de insulină
R a– suprafaţa externă:
subunitatea conţine
situsul de fixare pentru
insulină
membrana
citoplasmatică
subunitatea posedă
activitate tirozin kinazică
Semnalul transmis de către R Insulinic
Insulina se fixează la
Insulin
subunitate reglînd
activitatea subunităţii
GLUT4
PO4
autofosforilarea
subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 GLUT4
activitatea tyr
kinazică
Sunteza proteinei,
fosforilarea MAP proliferarea şi
kinazelor (Trh, Tyr) diferenţierea
Signalul transmis de receptorul Insulinic
Insulina se fixează la a Insulin
subunitate, care reglează
activitatea b subunităţii
GLUT4
PO4
autofosforilarea
subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 Depositul de
+
Glicogen
activitatea tyr
kinazelor protein
fosfatazei-1
+ -
fosforilarea altor
substrate
glycogen fosforilaza
sintazei
kinazelor
fosforilarea MAP -
kinazelor fosforilaze
Effectele insulinei: molecular şi celular
Metabolic şi mitogenic
Reglarea transportului şi metabolismului
de glucoză
Reglarea metabolismului de lipide
Reglarea transcripţiei de alte gene
Influenţa insulinei asupra
metabolismului glucidic
► măreşte permeabilitatea membranelor
celulare pentru Gl, astfel are loc transportul
glucozei în celule;
► activează sinteza glicogenului (la nivelul
glicogen-sintazei) şi inhibă mobilizarea
glicogenului (prin conversia enzimei
glicogen-fosforilaza la formă ei neactivă);
► activează enzimele-cheie ale glicolizei şi le
inhibă pe cele ale gluconeogenezei.
► Activează E şuntului pentozofosfat
Efectele insulinei:
Stimulare Inhibiţie
Ficat
sinteza de glicogen glicogenoliza
siinteza de trigliceride ketogeneza
gluconeogeneza
Muşchii Schiletali
captarea de glucoză
sinteza de proteine degradarea de proteine
sinteza de glicogen glicogenoliza
Ţesutul Adipos
captarea de glucoză
depozitare de trigliceride lipoliză
120
Masa
Glucosa, mg/dl
100
Insulina, U/ml
80
80 60
40
Basal 20
Minutes 0 30 60 90 120
Deficienţa de Insulină duce la:
► Hiperglicemia
Subutilizare de glucoză
Supraproducţie de glucoză
► Se activează lipoliza
► Se instalează acidoză - Creşte conversia AG la
corpi cetonici (acetonă, a.acetoacetic şi -
hidroxibutiric)
► Creşte nivelul trigliceridelor plasmatice şi a LDL;
decreşte HDL
► Diureza osmotică, plasma hiperosmolaritate,
dehidratare, hipovolemia, polidipsia
► Depleţia de K+ intracelular şi circular
2- Glucagonul : hormon hiperglicemiant
Signal GRPP
2HN- Glucagon IP GLP-I
IP GLP-I
Peptide + Glucagon IP
IP GLP-II
GLP-II COOH
COOH
fragment majeur
GRPP
de proglucagon
Glucagon
PROCESINGUL în INTESTIN
Enterocite
PREPROGLUCAGON (160 aa)
Signal GRPP
2HN- Glucagon IP GLP-I
IP GLP-I
Peptide + Glucagon IP
IP GLP-II
GLP-II COOH
COOH
Celulele +
GRPP Glucagon + GLP-II
duodenale GLP-I
GRPP Oxintomodulin
D- Reglarea secreţiei de glucagon
Activitatea SN parasimpatic
Glicemie
–
Celule
secreţia de glucagon
Glicemie alfa
– 0,1 ng/ml
–
Somatostatina
CCK Celulele delta
Insulina
Celulele beta
CCK : colecistochinina
Interacţiuni la nivel de pancreas
Mecanisme paracrine
Cellules
amilina
insulina
(-)
(-)
(+)
Celulele
(+)
glucagon
somastostatina
(-)
Celulele d
Mecanismul de acţiune al glucagonului- membrano citozolic AMPc
R
G
AC Adenilat ciclaza
ATP
AMPc
–
Glicogen sintaza
Forma
de
Glucozo 1-P Glicogen stocare
Eliberare a glucozei
de
glucoză Fosforilaza
–
Glucagon Insulină
Glucagon Insulină
–
Glucokinaza/hexokinaza
Glucagon Insulină
Compararea efectelor insulinei şi a
glucagonului
la nivel de ficat
3- Somatostatina : hormon hiperglicemiant
- peptidă de 14 aa
Polipeptidă de 37 AA.
Sintetizat de celulele B a pancreasului, sete secretat cu
insulina.
► de 2 sisteme enzimatice:
Catecol-O-metiltransferazei (COMT)-
metanefrina şi normetanefrina
MAO - acid vanilmandelic eliminat renal
(VAL = 1-7 mg/ml)
Dă informaţii despre funcţia MSR
Mecanismul de acţiune
Mecanismul de acţiune
Membrano citozolic
► α1-receptorii adrenergici (afinitate mai mare pentru NA) –
1. contracţia musculaturii netede (vase, uter, pupilă (muşchi radiari))
2. celule hepatice ↑Glicemia
► α2-receptorii adrenergici (afinitate pentru NA şi A)
Contracţia musculaturii netede: vase, intestin
pe glandele sudoripare ↑transudaţia
Inhibă eliminarea de renină şi insulină
► β1-receptorii adrenergici (afinitate pentru NA şi A)
► Efecte:
predomină în miocard + pe proprietăţile inimii
Hepatocit glicogenoliza+ neoglucogeneza ↑Glicemia
ţesut adipos ↑lipoliza
► Mecanism de acţiune: β1receptoriisunt cuplaţi cu
Proteina Gs stimulează adenilatciclaza ↑AMPc.
► au afinitate pentru ambele catecolamine NA + A
► β1-blocant: METOPROLOL
► β-blocant neselectiv: PROPRANOLOL
β2-receptorii adrenergici
► Efecte: predomină în musculatura netedă -relaxare
vase coronare, din muşchi scheletici, cerebrale VD
Bronşii -BD
uter
intestin
► Mecanism de acţiune: β2receptoriisunt cuplaţi cu Proteina
Gs stimulează adenil ciclaza ↑AMPc.
► au afinitate mare pentru A, în timp ce NA se leagă foarte
slab
► β2-blocant: BUTOXAMINA
β3-receptorii adrenergici
1.
Feocromocitomul.
► Citozolicnuclear
► Transport: în sânge circulă legaţi de proteine
(transcortina-70%; serumalbumina-15%)
► T1/2=1,5-2 ore
► Sunt metabolizaţi prin hidrogenarea dublei legături
de la C4; a grupării cetonice de la C3 şi conjugaţi
cu acid glucuronic
Principalele acţiuni:
1. Metabolice
2. Pe organe şi sisteme
3. Farmacologice
Au efecte anabolice la nivelul ficatului şi efecte
catabolice – asupra altor ţesuturi (se realizează
prin acţiunea altor H –adrenalina)
1) Efecte metabolice ale GC
a)Metabolismul proteic:
↑catabolismul proteic
↓anabolismul proteic
Bilanţ azotat negativ
↑mobilizarea AA din ţesuturile extrahepatice
Excepţie: ficatul unde ↑ captarea AA folosiţi
pentru:
►Neoglucogeneză
►Sinteza de proteine plasmatice
1) Efecte metabolice ale GC
► b) Metabolismul glucidic: GC cresc glicemia prin:
► - ↑ absorbţia intestinală a glucozei,
► - ↑ neoglucogeneza hepatică - ↑ cantitatea de glucoză
► - ↑ glicogenoliza produsă de adrenalină şi glucagon
► -↓ utilizarea întracelulară a glucozei (↓ afinitatea
receptorilor pentru insulină) de unde secundar ↑glicemia
► -↑ insulinei
► - ↓sensibilităţii ţesuturilor la insulină (în special muşchi şi
adipocit) de unde DZ secundar (adrenal)
c)Metabolismul lipidic:
- GC cresc lipoliza:
► Lipide →AGL→corpi cetonici →Energie
↑cetogeneza hepatică
Lipoliza însoţită de ↑depunerii lipidelor în alte zone:
► lipoliză
pe membre
► depunere pe faţă(“faţă de lună plină”), torace, abdomen